Uzucapiune. Decizia nr. 1643/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1643/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 17614/280/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1643/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare, spre soluționare, recursurile formulate de pârâții D. I., D. N. și de G. C., G. N. împotriva sentinței civile nr.7876/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ / 2011, intimați fiind reclamanții T. D., T. E., S. C. N., S. G. D. și pârâta Ș. F., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-parata D. I. asistată de avocat M. C., același avocat pentru recurentul-pârât D. N. intimatul-reclamant S. C. N. asistat de avocat M. A., același avocat pentru intimații-reclamanți T. D., T. E., S. G. D. lipsa fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat M. C., pentru recurenții-pârâți Dobescu I. și Dobescu N., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria Pitești în dosarul nr.1172/P/2012 și dovada comunicării acesteia, înscrisuri ce se comunică și intimaților.
Avocat M. A., pentru intimații-pârâți S. C. N. T. D., T. E., S. G. D. depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat și arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse și că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat M. C., pentru recurenții-pârâți Dobescu I. și Dobescu N., arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat M. C., pentru recurenții-pârâți Dobescu I. și Dobescu, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond în mod nelegal a respins excepției inadmisibilității acțiunii în constatare a prescripției achizitive considerând că aceasta nu poate fi primită atâta timp cât în baza antecontractului de vânzare se poate cere realizarea dreptului, acțiunea în constatare având un caracter subsidiar, în sensul că poate fi exercitată numai atunci când nu poate fi folosită o acțiune în realizare. Mai apreciază că reclamanții nu pot urmări să-și constituie pe această cale un titlu de proprietate și să pretindă că sunt proprietarii imobilelor prin prescripția achizitivă, constituirea unui titlu de proprietate se poate face numai prin promovarea unei acțiuni în realizare (solicitarea în instanță de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare) și nu pe calea unei acțiunii în constatare. Arată că din înscrisul depus la acest termen de judecată rezultă că în dosarul de urmărire penală s-a efectuat o expertiză, prin care s-a stabilit că semnătura de pe act nu-i aparține lui D. I..
Avocat M. A., pentru intimații-pârâți S., având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate, pentru motivele invocate în întâmpinare, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Solicită să se țină cont de faptul că recurenții, în ambele recursuri, au indicat greșit numărul sentinței recurate, ceea ce atrage incidența dispoz.art.302 ind.1 alin.1 lit.b c.p.c. privind nulitatea recursului. În ceea ce privește înscrisul depus la acest termen, respectiv ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria Pitești în dosarul nr.1172/P/2012, arată că instanța nu și-a întemeiat motivarea sentinței pe acest act.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.09.2011, sub nr._, reclamanții T. D., T. E., Serbănoiu C. N., Serbănoiu G. D. au chemat în judecată pe pârâții D. I., D. N., G. C., G. N., Serbănoiu F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin, uzucapiune de peste 10 ani, asupra unui imobil construcție, compus din două camere de locuit și hol, acoperit cu țiglă, situat în orașul Mioveni, . nr. 7, jud. Argeș și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată de către reclamanți că în fapt la data de 17.01.1999 au cumpărat de la pârâții D. I. și D. N. o casă cu trei camere situată în com. Colibași, . și o bucată de pământ de 3 prăjini. Întrucât, vânzătoarea este mătușa reclamantului Ș. C. N. (sora mamei sale) nu au încheiat un act autentic de vânzare - cumpărare, ci doar o chitanță de mână, pe care figurează ca și cumpărători reclamanții T. D. și T. E. (părinții reclamantei Ș. G. D.). Reclamanții T. D. și E. au cumpărat acest imobil pentru a-l dărui cu prilejul nunții, copiilor lor, reclamanții Ș. N. C. și Ș. G. D., aceștia intrând în posesia efectivă a casei și terenului chiar de la momentul la care s-a plătit prețul, respectiv data de 17.01.1999. Reclamanții T. D. și T. E. arată că au exercitat pentru o scurtă perioadă posesia asupra imobilelor construcție, concomitent cu reclamanții Ș. C. și G., respectiv în intervalul de timp în care împreună au efectuat lucrări de consolidare, renovare și extindere a imobilului construcție, astfel încât acesta să devină locuibil. Din anul 1999 și până în prezent, reclamanții Ș. N. C. și Ș. G. D. au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietari asupra imobilului construcție și teren, care a fost înscris la A.F.P. Mioveni sub numele acestora, plata impozitelor și taxelor aferente acestor imobile fiind făcută de către reclamanți, precum și contravaloarea utilităților, contractele fiind încheiate între aceștia și furnizorii de utilități (apă, gunoi, cablu, electricitate etc.), având chiar domiciliul în acest imobil. Reclamantul Ș. N. C. precizează că a avut convingerea fermă, pe care le-a inoculat-o și soției și socrilor, că vânzătoarea și soțului ei sunt adevărații proprietari ai casei și terenului ce a făcut obiectul vânzării prin chitanță de mână. Vânzătoarea D. I. este mătușa sa și cunoștea de la bunicii săi (părinții vânzătoarei) că îi „lăsaseră” acesteia casa bătrânească, cu terenul aferent, că mama sa, pârâta Ș. F. și unchii săi – pârâții G. C. și G. N., primiseră de la bunici parcele de teren având diverse construcții și anexe edificate pe ele, chiar în imediata vecinătate a acestuia imobil, pârâta D. I. și soțul său D. N. locuiseră efectiv în această casă și chiar au prezentat un înscris, despre care spuneau că este actul prin care bunicii săi (G. C. și G. V.) le-au „trecut” casa pe numele lor, motive pentru care nu a avut niciun dubiu cu privire la calitatea de proprietar a familiei D. asupra construcției și terenului pe care reclamantul l-a cumpărat cu chitanță de mână. Cu toate acestea, în cursul acestui an, pârâta D. I. a promovat o acțiune având ca obiect ieșirea din indiviziune și partajarea imobilului construcție pe care chiar ea l-a înstrăinat în urmă de 12 ani (dosar_ ) susținând că acest imobil face parte din masa succesorală a părinților ei, părți în acest dosar fiind pârâții din prezenta cauză, cu excepția pârâtului D. N.. Reclamanții consideră că au exercitat cu bună-credință mai bine de 10 ani o posesie neîntreruptă, întemeiată pe un just titlu asupra imobilului construcție situat în orașul Mioveni, cartier F., . nr. 7, jud. Argeș, motiv pentru care solicită ca instanța să constate, unind posesiile reclamanților, că au devenit proprietari ai acestui imobil.
Prin sentința civilă nr. 7876/26.09.2012, Judecătoria Pitești a admis acțiunea, cu motivarea că în fapt, la data de 17.01.1999 reclamanții T. D. și T. E. și pârâții D. I. și D. N. au încheiat un act de sub semnătură privată, intitulat „chitanță”(f.9) prin care primii ,,cumpără” și secunzii ,,vând”, cu prețul de 5 milioane „o casă (trei camere) situată în comuna Colibași, . și o bucată de pământ de trei prăjini”, imobil asupra căruia pârâta D. I. avea calitatea de coindivizar, conform Certificatului de moștenitor nr.900/1978(f.96), coroborată cu sentința civilă nr.6449/21.10.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 9483/2007(f.105-106), antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.06.2008(f.107) și raportul de expertiză, completarea acestuia și schițele anexe, întocmite de expertul tehnic judiciar Dr. Ing,. S. D. G. (f.52-62), T. D., T. E.. Posesia casei a fost transmisă reclamanților T. D., T. E. odată cu perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
Situația de fapt expusă a fost recunoscută de pârâți la interogatoriu.
La scurt timp după cumpărarea imobilului, T. D. și T. E. au transmis reclamanților Ș. N. C. și Ș. G. D. (care sunt fiica și ginerele lor) posesia imobilului, ultimii doi reclamanți înscriindu-se la rol cu acesta, conform certificatului de atestare fiscală nr.F620/28.02.2012, coroborat cu certificatul de atestare fiscală nr.F3969/18.06.2012 și adeverința nr._/18.06.2012 (f.190-191), imobilul fiind în prezent în Orașul Mioveni, F. ., nr.7, J. Argeș, acest ultim aspect nefiind contestat.
În cauză s-a cerut constatarea dobândirii de către reclamanți prin uzucapiunea de scurtă durată (de la 10 la 20 de ani) a dreptului de proprietate asupra casei de locuit ce a fost cumpărată în baza actului sub semnătură privată intitulat „chitanță”.
În drept, potrivit art.1895 C.civ.,,Cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul și prin douăzeci de ani, dacă locuiește afară din acea circumscripție.”
Așadar, pentru a fi admisă acțiunea în constatare drept de proprietate dobândit prin uzucapiune prescurtată (10-20 ani) este obligatorie întrunirea cumulativă a 2 condiții speciale: posesia să se întemeieze pe just titlu/justă cauză și posesia să fie de bună credință.
Potrivit art.1897 Cod civil, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.(alin1), un titlu nul neputând servi de bază prescripției de la 10 la 20 de ani (alin.2).
În pricina pendinte, s-a invocat drept just titlu pentru casa de locuit un act de vânzare-cumpărare care, urmat de predarea posesiei și plata prețului, poate constitui just titlu, întrucât nu este translativ de proprietate.
În cauză, acțiunea în constatare intervenirii uzucapiunii de scurtă durată este admisibilă, deoarece nu se poate uza de calea acțiunii în realizare, atâta timp cât reclamanții se află în posesia casei de locuit, nu sunt tulburați în această posesie, locuind efectiv în imobilul ce face obiectul dosarului și nu dețin un titlu de proprietate. Interesul reclamanților rezidă în constituirea unui titlu de proprietate asupra casei de locuit pe care o posedă.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846-1847 Cod civil, privind exercitarea unei posesii utile.
Reclamanții au plătit impozitele aferente casei și terenului aferent pe care îl dețin, iar pârâții nu au făcut nici un act din care să rezulte intenția acestora de a-i deposeda și de a-si înregistra dreptul proprietate asupra acestuia în registrul de carte funciară.
Aceste aspecte au fost reținute ca elemente ce țin de exercitarea unei posesii utile de către reclamanți.
Pentru motivele ce preced a fost respinsă excepția inadmisibilității și admisă acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții D. I. și N. și G. C. și N..
Aceștia au criticat-o pentru următoarele considerente comune: greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității, în contextul în care acțiunea în constatare are caracter subsidiar și poate fi exercitată numai dacă nu s-a prevăzut o altă cale de acces la justiție; reclamanții T. nu au locuit niciodată în imobil, astfel că nu pot uzucapa, iar ceilalți reclamanți nu dețin un just titlu, pentru că înscrisul chitanță reprezintă o promisiune de vânzare, a fost încheiată doar cu reclamanții T. și provine de la adevăratul proprietar; reclamanții Ș. au stăpânit imobilele în calitate de detentori precari, cu îngăduința lui D. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul constată următoarele:
Motivul de recurs referitor la excepția inadmisibilității nu poate fi admis, întrucât prima instanță a pronunțat o soluție corectă, în sensul respingerii acesteia, în cauza de față, reclamanții intimați fiind în posesia imobilului în litigiu, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legiuitor pentru exercitarea acțiunii în revendicare (acțiune în realizare), care presupune existența unei deposedări a reclamanților. Pe de altă parte, chiar în practica judiciară, s-a statuat că, întrucât de esența acțiunii în constatare este preexistența în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul atunci când se invocă prescripția achizitivă, această acțiune, deși poartă denumirea de „acțiune în constatare” este, de fapt, în realizarea dreptului.
Cât privește neexercitarea de către reclamanții din prezenta cauză a acțiunii prin care să ceară pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, primează principiul disponibilității, conform căruia aceștia nu sunt obligați să promoveze o astfel de acțiune, ei având libertatea de a alege calea de acces la justiție.
În ceea ce privește fondul litigiului, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică față de ansamblul probator administrat în cauză.
Astfel, în mod corect, a reținut întrunite condițiile uzucapiunii de scurtă durată, respectiv: posesia să se întemeieze pe un just titlu și să fie de bună credință (art. 1895 – 1899 Cciv.).
Cât privește justul titlu, instanța de fond a avut în vedere chitanța din 17.01.1999 (f. 9, dosar fond), iar nu înscrisul din data de 1.06.2008 față de care, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, din 9.04.2013, s-a dispus sesizarea Judecătoriei Pitești pentru desființarea totală a acestuia, deoarece a fost falsificată semnătura recurentei D. I..
Chitanța din anul 1999 este just titlu, deoarece vânzătoarea – recurentă D. I. nu era adevăratul proprietar al construcției la momentul înstrăinării, ci se afla în indiviziune cu ceilalți moștenitori ai autorului G. N. C., astfel cum reiese și din răspunsurile de la interogatoriul administrat la fila 65, dosar fond.
Totodată, conform aceluiași interogatoriu (f. 67), dar și a celor administrate la filele 71, 75, 79, 82, 83, reclamanții – intimați au exercitat o posesie continuă și neîntreruptă din anul 1999 asupra imobilului în litigiu. Întrucât și reclamanții T. au exercitat acte de stăpânire pentru o scurtă perioadă de timp, aspect susținut de aceștia și față de care recurenții nu au reușit să facă dovada contrară, în mod corect, s-a reținut de către prima instanță joncțiunea posesiilor (art. 1860 Cciv).
Tribunalul nu poate reține nici susținerea conform căreia intimații au fost de rea credință, deoarece, la momentul încheierii chitanței din 1999, au cunoscut faptul că recurenta D. nu era proprietar exclusiv al bunului, întrucât, chiar D. N. a recunoscut, la interogatoriul administrat la fila 77, că reclamanții au fost induși în eroare cu privire la calitatea vânzătorilor.
Față de toate aceste considerente, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, în baza art. 312 cpc, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către D. I., D. N., G. C. ȘI G. N. împotriva sentinței civile nr. 7876/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimați fiind reclamanții T. D., T. E., S. C. N., S. G. D. ȘI Ș. F., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
E.A. 18 Iulie 2013/2 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2991/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 1781/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
