Pretenţii. Decizia nr. 1781/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1781/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 7435/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1781/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător M. P.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul A. T. împotriva sentintei civile nr._/13 12 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimată fiind pârâta ., având ca obiect „ pretenții”.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile părtilor au avut loc în ședința publică de la 12 06 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19 06 2013 și la data de azi, 26 06 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata, deliberind, va retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 11.04.2012 sub nr._, reclamantul A. T. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta ., să dispună obligarea societății pârâte să îi achite suma de 67.000 lei reprezentând dividende corespunzătoare cotei sale de participare la capitalul social al societății parate pentru anul 2010, respectiv perioada 1 ianuarie - august 2010, cu precizarea ca este o valoare provizorie urmând ca suma exacta sa fie determinata pe baza documentelor contabile ale societății, precum și obligarea societății pârâte să îi achite dobânda legală corespunzătoare acestei sume începând cu luna iulie 2011, când a devenit scadentă obligația de plata până la zi si in continuare pana la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii se arată că reclamantul a avut calitatea de asociat la ..R.L. cu o participare de 20% din capitalul social, pana la data de 5 august 2010, când urmare a hotărârii adunării generale a cedat părțile sociale pe care le deținea si a convenit asupra dividendelor ce i se cuveneau pentru anul 2009.
Pentru anul 2010 nu a renunțat la dividende, in contractul de cesiune nu a menționat decât ca transmite părțile sociale, nu si dreptul de a incasa dividende pentru aceste părți sociale corespunzător anului 2010. De altfel, la ședința adunării generale a asociaților din data de 5 august 2010 înțelegerea a fost sa fie avute in vedere doar dividendele pentru anul 2009, iar pentru anul 2010 sa aibă loc o întâlnire ulterioara. În calitate de asociat cu o participare de 20 % la capitalul social este îndreptățit sa primească dividendele corespunzătoare acestei participări pana la data la care a cedat părțile sociale. Pentru anul 2009 asupra dividendelor a convenit prin actul de cesiune, iar pentru anul 2010, i se cuvin dividende doar pana la momentul la care a cesionat părțile sociale . Valoarea provizorie a acestor dividende o apreciază la 20% din 670 000 lei.
Societatea a înregistrat profit pe perioada cat a fost administrata de reclamant, acesta a avut calitate de asociat si administrator, pana la momentul retragerii. Dividendele trebuie distribuite potrivit participării la capitalul social, având in vedere ca prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. Adunarea generala hotărăște doar asupra momentului la care se face plata dividendelor, fără insa ca data plații sa fie stabilita mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare. Neplata acestor dividende in termenul fixat de lege da dreptul si la daune interese.
In condițiile in care prin actul constitutiv nu s-a prevăzut dobânda mai mare, urmează a fi stabilite aceste daune interese in funcție de dobânda legala, potrivit dispozițiilor art. 67 alin. 2 teza finala din Legea Societăților Comerciale .
In luna iulie 2011 societatea parata a expediat o adresa câtre reclamant in care făcea referire la auditul care s-a desfășurat la societate. Aceasta verificare a situației financiare a societății s-a făcut înainte de 5 august 2010, in mai multe etape, pe baza tuturor documentelor care au fost puse la dispoziție de reclamant si de contabilul societății . In perioada in care s-au efectuat verificările situațiilor contabile s-au solicitat lămuriri in legătura cu fiecare cheltuiala efectuata, cu fiecare document ce a fost pus la dispoziție. Ulterior întocmirii raportului de audit, la data de 5 august 2010, adunarea generala a asociaților a hotărât aprobarea situației financiare anuale si repartizarea profitului net. De asemenea in aceeași ședința a adunării generale s-a decis in conformitate cu dispozițiile art. 194 alin. 1 litera b) din Legea societăților comerciale descărcarea de gestiune a reclamantului ca administrator pentru perioada cursa de la ultima ședința a adunării generale pana la data de 5 august 2010.
A constatat reclamantul ca in anexa la adresa din iulie 2011 parata a făcut referire la sume cheltuite si in perioada 2008- 2009, sume pe care le considera nejustificate. Pentru anii 2008 2009 exista situații financiare aprobate de adunarea generala, in care s-a confirmat ca actele îndeplinite de administrator au fost efectuate in interesul societății, lucru ce nu mai poate fi readus in discuție .
In cadrul adunării generale a asociaților din 5 august 2010, la punctul 5 s-a hotărât distribuirea dividendelor pentru anul 2009. Potrivit art. 67 din Legea Societăților Comerciale adunarea generala este cea care stabilește plata dividendelor, ceea ce presupune ca asociații societății in cadrul organului deliberativ au avut cunoștința de situația veniturilor si cheltuielilor si ca odată aprobata aceasta situație, nu mai poate fi contestata ulterior de către semnatarii procesului verbal al ședinței adunării generale. Mai arată că a solicitat prezenta reprezentanților societății parate la conciliere, anterior promovării prezentei acțiuni, invitația la conciliere a fost comunicata in scris, cu confirmare de primire pentru data de 26 ianuarie 2012, dar reprezentanții societății parate nu au fost prezenți la data si locul stabilite in invitația la conciliere.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de majorare a câtimii obiectului cauzei de la suma de 67.000 lei la suma de 69.645,9 lei.
La data de 22.06.2012, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale de excepție a invocat excepția prematuritatii introducerii cererii.
În motivarea întâmpinării, se arată că societatea comercială cu răspundere limitata M. G. a fost constituită în cursul anului 2007 de către reclamantul A. T.. In cursul anului 2008 acesta cedează din părțile sociale ale societății către societatea de naționalitate elvețiana Unitecno G. SA. Prin actul constitutiv încheiat la acea data s-a stabilit ca dl. A. T., asociat deținător a 20 de părți sociale, sa îndeplinească si funcția de administrator al societății cu puteri depline. La data de 06.08.2010 este încheiat Contractul de cesiune prin care dl. A. T. cesionează cele 20 de părți sociale deținute la Societate, d-lui Manni M.. Ca urmare a acestei cesiuni asociații Societății sunt Unitecno G. S.A. si dl. Manni M..
Prin hotărârea prin care s-a decis cesionarea părților sociale deținute de reclamant asociații au decis si repartizarea profitului societății aferent anului 2009.
Cu referire la excepția prematuritatii introducerii cererii: Conform dispozițiilor legale in vigoare in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directa cu cealaltă parte. Pârâta apreciază ca notificarea privind convocarea la conciliere depusa de reclamant nu îndeplinește cerințele imperative stabilite de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, situație care atrage nulitatea respectivei concilieri.
Rațiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă este aceea: „de a simplifica si degreva judecățile având ca obiect pretenții de natura băneasca, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabila si ., in condițiile in care pretențiile reclamantei, temeiul lor juridic si actele doveditoare pe care se sprijină au fost aduse la cunoștința paratei" in conformitate cu Decizia nr. 3184/30.09.2004 pronunțata de Secția Comerciala a înaltei Curți de Casație si Justiție.
In fapt, reclamantul deși a formulat o invitație la conciliere aceasta a fost formală, neurmărindu-se soluționarea reală in afara instanțelor de judecata. Astfel, așa cum rezulta din înscrisul depus chiar de acesta rezulta faptul ca pârâta a manifestat disponibilitatea pentru a se întâlni, a discuta si a soluționa situația solicitând reclamantului ca întâlnirea sa se desfășoare la o data ulterioara celei stabilite inițial dat fiind ca dl. Manni M., administratorul Societății nu se afla in tara la data stabilita de reclamant.
In acest sens, se depune alăturat copie a biletului de avion emis pe numele d-lui Manni din care rezulta faptul ca acesta achiziționase un bilet de avion încă din data de 20 decembrie 2011 precum si faptul ca acesta se afla la Paris in perioada 08.01._12. In aceste condiții este evident faptul ca nu putea onora invitația la conciliere a reclamantului pentru data de 26.01.2012 drept pentru care a solicitat amânarea întâlnirii.
Reclamantul cu rea-voința a refuzat si a introdus prezenta acțiune ceea ce ne duce la concluzia ca nu s-a urmărit o conciliere reala, urmărindu-se in fapt numai realizarea formala a procedurii impuse de Codul de procedura civila in condițiile in care stabilirea datei concilierii este stabilita doar de către reclamant si nu exista o norma legala care sa impună paratului sa accepte ope legis desfășurarea concilierii la acea data. Stabilirea de comun acord a datei de conciliere este o prima dovada a faptului ca părțile urmăresc spiritul si litera procedurii de conciliere directa. Chiar mai mult, in astfel de situații in cadrul unui litigiu formal s-ar fi acordat un termen nou de judecata având in vedere imposibilitatea de prezentare a părții. Date fiind cele arătate mai sus consideră ca in cazul de fata cerința prevăzuta de lege nu a fost îndeplinită motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate si respingerea cererii ca prematura in temeiul art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă raportat la 109 alin 2 Cod procedură civilă.
Pe fondul litigiului consideră acțiunea introdusa ca fiind neîntemeiata pe următoarele considerente: Reclamantul cesionar nu are dreptul la dividendele Societății aferente anului 2010. In temeiul art.194 alin.(1) lit.a) din Legea nr.31/1990, adunarea asociaților are ca atribuție principala aprobarea bilanțului contabil si repartizarea beneficiului net. De asemenea dividendele se distribuie din profitul net realizat de societate doar după aprobarea situațiilor financiare anuale de către adunarea generala, niciodată in timpul exercițiului financiar si sunt atribuite asociaților înscriși in evidentele Societății la data de referința, respectiv la data hotărârii adunării generale prin care se hotărăște distribuirea dividendelor. Prin urmare profitul Societății pentru anul 2010 a fost stabilit după încheierea exercițiului financiar, respectiv in anul 2011 prin hotărârea Adunării generale a asociaților din care nu mai făcea parte reclamantul.
Se invocă disp. Art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, articol pe care ¡si întemeiază pretențiile reclamantul, prevede următoarele: "Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat."
Aliniatul (6) al aceluiași art. 67 din Legea nr. 31 statuează "Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului (dl. Manni M.), în afară de cazul în care părțile au convenit altfel". Or, așa cum a precizat si reclamantul, in contractul de cesiune nu s-a convenit in sens contrar si deci nu i se cuvin dividendele aferente anului 2010.
Sintagma "dividende care se cuvin după data transmiterii" presupune nu o divizare a sumei datorate cu acest titlu in funcție de transferul părților sociale ci are in vedere totalitatea dividendelor distribuite corespunzătoare părților sociale ca efect al deciziei adunării generale adoptate ulterior cesiunii. Mai mult decât atât, dividendele nu pot fi asimilate fructelor civile, susceptibile a fi dobândite pe zile calendaristice, astfel încât dividendele urmează a fi dobândite de persoana/persoanele care au calitatea de asociat in ziua in care adunarea generala a decis distribuirea dividendelor.
In doctrina s-a statuat faptul ca dreptul de creanța al asociaților are doua componente: cota-parte din activul societății si cota parte din beneficiile realizate de societate (dividendele), accesoriu al obiectului principal. Caracterul accesoriu al dividendelor determina si regimul juridic aplicabil acestora si implicit este aplicabila regula accesorium sequitur principale.
Dreptul de creanța constituie un element al patrimoniului si poate fi transmis altei persoane titularul dreptului de creanța putând dispune de el prin operațiunea cunoscuta sub numele de "cesiune de creanța" reglementata de art. 1391 si urm. din Vechiul cod civil si de art. 1566 si următoarele din Noul Cod civil. Prin cesiunea de creanța se realizează transferul direct al dreptului de creanța iar cesionarul se subroga in drepturile cedentului, primind creanța (cota parte din activul societății) in starea in care se găsea precum si toate accesoriile sale (dividendele). In acest sens statuează si art. 1568 din Noul cod civil.
Atunci când părțile nu au convenit asupra întinderii transmisiunii, cum este si cazul de fata, art. 1576 din Noul Cod civil instituie o prezumție legala potrivit căreia "Daca nu s-a convenit altfel, dobânzile si orice alte venituri aferente creanței, devenite scadente, dar neîncasate încă de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la data cesiunii". Prin urmare, reclamantul, odată cu cesiunea pârtilor sale sociale, in lipsa unei stipulații contrare in contractul de cesiune, a cesionat si toate drepturile sale asupra accesoriilor derivate din deținerea de părți sociale la M..
Adunarea generala a Societății M. G. a decis nerepartizarea profitului realizat in cursul anului 2010 si reinvestirea acestuia. Una din atribuțiile Adunării generale a asociaților unei societăți comerciale este, potrivit art. 194 alin (1) litera (a) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, de a aproba situația financiara anuala si de a stabili repartizarea profitului net. Astfel, la data de 23.05.2012, Adunarea Generala a Asociaților a decis aprobarea bilanțului pentru exercițiul financiar 2010 si nerepartizarea profitului anului 2010
Precizează faptul ca, in perioada 02.05._11 Societatea a fost supusa unui control din partea ANAF Argeș, care a verificat activitatea societății in perioada 01.01._11. In urma acestui control au fost stabilite o . masuri suplimentare in sarcina Societății ca urmare a neregulilor descoperite de organele de control in activitatea societății in perioada când aceasta era administrata de reclamant. Astfel, pentru conformitate, se menționează o . nereguli sesizate de ANAF, nereguli ce au determinat sancționarea societății, si prin urmare decizia A. de a nu repartiza profitul aferent anului 2010:
In luna iulie 2009 contribuabilul a înregistrat in contabilitate FF nr. 194/29.09.2009 emisa de S.C. Vulturul Albastru SRL reprezentând contravaloare pat si saltea si FF 4563/30.09.2009 emisa de ., reprezentând contravaloare a doua televizoare LCD. In trimestrul II 2010 contribuabilul a evidențiat cheltuieli cu pierderile din creanțe si debite in suma totala de 503.827 lei pentru care nu a putut prezenta documente justificative. Ca urmare a acestui control societatea a avut de achitat debite suplimentare si penalități aferente ceea ce a determinat asociații sa hotărască nerepartizarea profitului pe anul 2010 si reinvestirea acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pe art. 1566 si următoarele din Noul Cod civil si art. 115 Cod procedura civila.
La termenul din data de 11.10.2012, instanța a respins excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Prin sent. civ. nr._/13.12.2012 pronuntata de Judecatoria P. in dos. nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca in ceea ce privesc dividendele aferente anului 2010, adunarea generală a hotărât ca profitul anului 2010 să nu mai fie repartizat. Astfel cum rezultă din Procesul verbal al Hotărârii generale a asociațiilor . încheiat la data de 23.05.2011, asociații . și Manni M. Armand Louis au hotărât nerepartizarea profitului anului 2010 în valoare de 696.458,93 lei.
Decizia de a distribui sau nu dividendele este de competența adunării asociaților, fiind o componentă a atribuției acesteia de a decide cu privire la repartizarea profitului, prerogativa de a decide asupra politicii de dividende aparținând în exclusivitate adunării generale, neputându-i-se impune ori pretinde din exterior o anumită direcție.
Sintagma „să stabilească repartizarea profitului net” nu se interpretează în sensul obligativității societății de a acorda dividende.
Împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronuntata de Judecatoria P. in dos. nr._ a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, invocind disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ după cum urmează:
A aratat acesta ca desi retine instanta de fond ca este indreptatit sa primeasca dividende si pentru perioada din anul 2010 cind a fost asociat, considera insa ca dreptul sau este conditionat de decizia actualilor asociati. O astfel de hotarire vine in contradictie cu dreptul fundamental al asociatului, care este dreptul la dividende. Acest drept este sub conditie suspensiva, unica conditie fiind aceea ca societatea sa inregistreze profit. Art. 67 alin.2 din Legea Societatilor Comerciale impune singura cerinta aceea ca societatea sa realizeze profit
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate încadrate în disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă și a disp.art.304 /1 C.pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a retinut si instanta de fond, potrivit Hotărârii nr.2/06.08.2010, . și A. T., în calitate de asociați, întruniți în adunarea generală extraordinară a asociaților, au hotărât cooptarea ca asociat a lui Manni M. Armand Louis care va deține un număr de 20 părți sociale, a câte 10 lei fiecare, numerotate de la 81 la 100 inclusiv, în valoare totală de 200 lei, reprezentând 20% din capitalul social precum și retragerea din societate a asociatului A. T. și cesionarea de către acesta a unui număr de 20 părți sociale, a câte 10 lei fiecare, numerotate de la 81 la 100 inclusiv, la valoarea nominală, către Manni M. Armand Louis. S-a decis și revocarea din funcția de administrator a reclamantului A. T., descărcarea acestuia de gestiune, fiindu-i recunoscute toate actele încheiate anterior descărcării de gestiune și numirea ca administrator cu puteri depline a viitorului asociat Manni M. Armand Louis.
La aceeasi data, între Manni M. Armand Louis, în calitate de cesionar, și reclamantul A. T., în calitate de cedent s-a încheiat un contract de cesiune a 20 de părți sociale deținute la ., la valoarea nominală de 10 lei fiecare, numerotate de la 81 la 100 în valoare totală de 200 lei.
Ulterior, astfel cum rezultă din Procesul verbal al Hotărârii generale a asociaților . încheiat la data de 23.05.2011, asociații . și Manni M. Armand Louis au hotărât nerepartizarea profitului anului 2010 în valoare de 696.458,93 lei.
Potrivit art. 194 din Legea nr.31/1990 adunarea generală a asociaților are printre obligațiile principale si pe aceea de a aproba situația financiară anuală și să stabilească repartizarea profitului net.
Astfel cum a retinut si instanta de fond sintagma „să stabilească repartizarea profitului net” nu se interpretează în sensul obligativității societății de a acorda dividende, ci de a stabili daca acesta se impune a fi reinvestit sau nu, modalitatea de plata precum si a termenului in care se va face plata, in concordanta cu disp. art. 67 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Astfel cum a stabilit doctrina in materie fixarea dividendelor este de competenta adunarii generale singura care poate stabili modul in care profitul obtinut urmeaza a fi repartizat. Tot adunarea generala hotaraste si in cazul in care exista beneficii daca acestea urmeaza a fi repartizate in totalitate sau numai in parte, prin raportare la situatia financiara respectiva.
De asemenea, dreptul la plata dividendelor se naste dupa indeplinirea a doua conditii: inregistrarea unui profit si adoptarea unei hotariri a adunarii generale ordinare care a fixat dividendele. Din acest moment dreptul la dividende inceteaza sa mai fie un drept social, transformindu-se . creanta individual al actionarului fata de societate.
Pentru toate acestea Tribunalul apreciază că recursul așa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecință, în baza art.312 alin.1 și art.304/1 C.pr.civilă, va fi respins cu consecința menținerii în vigoare a hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de reclamantul A. T. împotriva sentintei civile nr._/13 12 2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimată fiind pârâta ., având ca obiect „ pretenții”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică, azi, 26 Iunie 2013, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Red.M.P./10.07.2013
Tehn.E.N./2 ex
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1643/2013. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 303/2013.... → |
|---|
