Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 35/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2340/109/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 35/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Grefier E. R.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș fiind reprezentat prin procuror Prodinoiu F.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul O. A. I. și pe pârâtii S. R. - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, S. R. - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE ARGES, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamantul asistat de avocat B. M. și martorul P. M., lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se audiază martorul P. M. sub prestare de jurământ, răspunsurile sale fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Apărătorul reclamantului reiterează proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili valoarea corectă a bunurilor solicitate.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a probei cu expertiză tehnică, aceasta nu este utilă soluționării cauzei, în raport de probele administrate în cauză.
Instanța, având în vedere declarația martorului audiat, precum și evaluarea făcută de reclamant prin cererea de la fila 34 pentru stabilirea unei eventuale valori a bunurilor solicitate constată că proba cu expertiză tehnică nu mai aste utilă soluționării cauzei, motiv pentru ca o respinge.
Apărătorul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta Parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că din declarația martorului audiat la acest termen rezultă că la data ridicării reclamantului și a familiei acestuia, aceștia dețineau în proprietate mai multe animale, valoarea acestora fiind cea precizată la fila 34, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamant. Arată că potrivit art.3 alin.1 lit. c din Lg.221/2009 a fost recunoscut caracterul politic al măsurii luate de față de familia reclamantului. În ceea ce privește capătul 2 al acțiunii, acela de obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile, solicită respingerea acestuia întrucât reclamantul a solicitat despăgubiri civile doar pentru bunurile mobile, ce nu fac obiectul art.5 din legea 221/2009.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.04.2012, sub nr._, precizată la data de 26.11.2012, reclamantul O. A I. a solicitat, în contradictoriu cu S. Român – prin Ministerul Finanțelor Publice, constatarea caracterului politic al măsurii administrative constând în dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu în perioada 1951 – 1955, dar și obligarea pârâtului la plata sumei de 48.400 lei, contravaloarea unor bunuri mobile confiscate.
În motivare a arătat că împreună cu părinții săi, reclamantul a fost dislocat și i-a fost fixat domiciliu obligatoriu în . în data de 18.06.1951, ocazie cu care i-au fost confiscate și o . bunuri, precum boi, vaci, oi, porci, mahmudele și galbeni, gardurile gospodăriei, dar și venitul pentru 3 ha de teren.
În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială. A fost audiat martorul P. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 200/1951, reclamantului și autorilor săi, li s-a fixat domiciliu obligatoriu în ..
Potrivit adresei nr._/3.05.1991 (f. 20), perioada pentru care s-a aplicat această măsură a fost 18.06.1951 – 18.08.1955.
Conform art. 3 lit. e din legea 221/2009 R, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe decizia nr. 200/1951.
Așadar, având în vedere situația de fapt expusă, raportată la textul de lege arătat, instanța urmează să admită capătul unu din acțiunea precizată și să constate caracterul politic al măsurii administrative dispusă prin decizia MAI nr.200/1951, aplicată familiei reclamantului în data de 18.06.1951.
În ceea ce privește solicitarea cu privire la plata sumei de_ lei, contravaloarea unor bunuri, în raport de prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din lege, aceasta nu poate fi admisă.
Astfel, conform practicii judiciare (a se vedea decizia nr. 2192/2012 a ÎCCJ), din conditia impusa de legiuitor pentru acordarea despagubirilor reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate, si anume aceea ca bunurile respective sa nu fi fost restituite sau sa nu se fi obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 si ale Legii nr. 247/2005, rezulta ca numai echivalentul banesc al bunurilor ce intra in domeniul de reglementare al legii de reparatie nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, poate fi solicitat in temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009.
Totodată, față de domeniul de reglementare a legilor 10/2001 și 247/2005, nu intra în sfera de aplicare a acestui articol decat terenurile si constructiile (imobile prin natura) si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul (imobilele prin destinatie).
In cauză, bunurile a caror contravaloare este solicitata de reclamant sunt bunuri mobile care, data fiind natura lor, nu intra in sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 (boi, vaci, oi, porci, mahmudele și galbeni).
Reclamantul a mai solicitat cu titlu de despagubiri materiale si gardurile dsitruse pe perioada dislocării, însă, deși acestea au calitatea de bunuri imobile prin destinație, supuse textului de lege menționat, la dosar, prin martorul audiat (f. 52), nu s-a făcut dovada distrugerii acestora, conform declarației, gospodăria reclamantului fiind sigilată și neumblată.
Cât privește contravaloarea lipsei de folosinta a terenului de 3 ha, de care el si familia sa au fost privati pe perioada stabilirii domiciliului obligatoriu si in a caror posesie au reintrat la ridicarea restrictiilor domiciliare, nici această pretenție nu intra in sfera de aplicare a art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, care vizeaza, așa cum s-a arătat, numai echivalentul valorii bunurilor confiscate si nerestituite, nu si contravaloarea lipsei de folosinta a bunurilor restituite.
Față de aceste considerente, în baza art. 3 din legea 221/2009 R, instanța va admite în parte acțiunea și va constata caracterul politic al măsurii administrative dispusă prin decizia MAI nr. 200/1951 aplicată familiei reclamantului în data de 18.06.1951, respingând cererea cu privire la acordarea despăgubirilor materiale.
În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărtor ales (f. 19).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea precizată formulată de către reclamantul O. A. I., domiciliat în comuna Dârmănești, .. 224, jud. Argeș în contradictoriu cu S. ROMÂN – PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Constată caracterul politic al măsurii administrative dispusă prin decizia MAI nr.200/1951, aplicată familiei reclamantului în data de 18.06.1951.
Respinge cererea cu privire la acordarea despăgubirilor materiale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. A. | ||
Grefier, E. R. |
E.A. 11 martie 2013/4 ex
| ← Anulare act. Sentința nr. 94/2013. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2904/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
