Obligaţie de a face. Decizia nr. 2904/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2904/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 774/216/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2904/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător V. T.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamantul G. GH. C., împotriva încheierii de ședință din 06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ 13, intimați fiind pârâții M. V., M. I. G., P. I., P. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se identifică recurentul-reclamant G. GH. C. prin CNP_.
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare din data de 06.09.2013, trimiterea cauzei spre a se continua judecata, pentru motivele menționate în scris și susținute în ședință publică. Un prim motiv de nulitate al încheierii este acela că, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și al contradictorialității atunci când a dispus suspendarea cauzei, a apreciat că poate face aplicarea art.413 alin.1 pct.1 c.pr.civ. însă acest text de lege nu a fost pus în discuția părților, deci recurentului i s-a încălcat dreptul la apărare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că, prin încheierea de ședință din 06.09.2013, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în baza art.413 alin.1 pct.1 NCPC s-a dispus suspendarea judecării acțiunii având ca obiect obligația de a face și evacuarea, până la soluționarea de către curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a disp.art.209 alin.4 NCPC invocată de pârâții M. V. și M. G. la termenul de judecată din 06.09.2013.
În considerentele încheierii s-a reținut că disp. art.29 alin.5 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale ,invocate de acesta, care prevedeau că pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă, au fost abrogate în mod expres prin Legea nr. 177/2010, iar după republicare aceste prevederi legale au următorul cuprins: ,,Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că prin abrogarea a disp. imperative ale art.29 alin.5 din Legea 47/1992 s-a eliminat suspendarea de drept a judecății în cazul în care s-a invocat o excepție de neconstituționalitate, dar nu s-a interzis suspendarea facultativă a judecății conform normelor de drept comun ,întrucât per a contrario legiuitorul ar fi prevăzut în mod expres că suspendarea cauzei nu se suspendă în această situație. În consecință, instanța poate dispune suspendarea cauzei în baza disp. art.413 alin.1 pct. 1 din NCPC,conform cărora ,,se poate suspenda judecata, când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța, încălcând principiul disponibilității și al contradictorialității a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.413 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, fără a pune în discuția părților acest aspect, lipsindu-le pe acestea de dreptul la apărare.
Instanța deși a constatat că prevederile art.29 alin.5 din legea 47/1992 care prevedeau un caz de suspendare de drept a judecății în cazul invocării într-un proces pendinte a unei excepții de neconstituționalitate admisibile potrivit art.29 alin.1-3 sunt abrogate a emis raționamentul juridic cum că, deși s-a eliminat suspendarea de drept a judecății în acest caz.
Mai mult, art.413 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă presupune ca soluția din proces depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fondat.
Astfel, potrivit art.413 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Așadar, este necesar ca problema a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți în curs de derulare cerință care însă nu este îndeplinită în cauza de față, invocarea excepției de neconstituționalitate a disp.art.209 alin.4 NCPC nu poate fi asimilată cu existența sau inexistența unui drept care ar face obiectul unei alte judecăți.
Pentru a preveni o eventuală prejudiciere a părții care invocă o excepție de neconstituționalitate care este admisă ulterior de către Curtea Constituțioală, legiuitorul a prevăzut în dispozițiile NCPC aplicabil în cauză, la art.509 pct.11, un caz distinct de revizuire în cazul în care curtea s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții, ulterior, după ce hotărârea a devenit definitivă. Evident și în acest caz, partea interesată trebuie să dovedească că hotărârea judecătorească respectivă s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.414 Cod pr.civilă admite recursul, desființează încheierea și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul G. GH. C. , împotriva încheierii de ședință din 06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ 13, intimați fiind pârâții M. V., M. I. G., P. I., P. A.
Desființează încheierea de ședință din 06.09.2013 și trimite cauza pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. M. C. | Judecător, V. T. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
20.12.2013.
jud-fond G.N.I.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 35/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 286/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
