Evacuare. Decizia nr. 1925/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1925/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 2474/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1925/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător C. B.
Judecător M. D. B.
Grefier R. N.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș fiind reprezentat de Procuror M. P.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtul S. M. G. împotriva sentinței civile nr 1439/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimată fiind reclamanta S. A. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la dosar se află depusă cerere de renunțare la judecata recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită a se lua act de voința părtii care întelege să renunțe la judecata recursului.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecata recursului.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ reclamanta S. A. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. M. G., solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție prin care să fie obligat pârâtul să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamantă, minoră și reședința actuală a reclamantei, pe o perioadă de 6 luni; să fie obligat să nu contacteze în nici un fel pe reclamantă și minoră, să se dispună reintegrarea reclamantei și a minorei în locuința familiei și să se dispună evacuarea pârâtului din această locuință temporar.
În considerente reclamanta a arătat, în esență, că este căsătorită cu pârâtul de 6 ani, iar din relația de familie a rezultat minora S. A. Vanesa, născută la data de 5.03.2010, că pârâtul este o fire extrem de violentă, atât fizic cât și verbal, că a bătut-o pe reclamantă în repetate rânduri, chiar și când era însărcinată, iar la data de 30.05.2013, în urma unui scandal care a fost aplanat de organele de poliție, reclamanta și minora au fost izgonite din domiciliu, fiind nevoită să se refugieze la locuința unei rude. ; în ultima perioadă pârâtul o amenința cu moartea, precum și cu faptul că-i va răpi minora pe care nu o va mai vedea niciodată.
Precizează reclamanta că se teme pentru viața și integritatea sa și a minorei, și solicită reintegrarea în domiciliul conjugal în care minora a crescut până la alungare și evacuarea temporară a pârâtului, cu care se află în divorț și care poate locui în locuința părinților săi.
În cauză au fost admise și administrate proba cu acte și înscrisuri, interogatoriu luat părților, martori, fiind audiați, sub prestare de jurământ, C. N. și F. D. G..
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Câmpulung, prin sentinta civilă nr. 1439/26 iunie 2013 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. A. M.,, a obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 50 m față de reclamantă și minoră pe o perioadă de 3 luni, și față de reședința actuală a reclamantei și a minorei, a obligat pârâtul să nu contacteze în niciun mod pe reclamantă și minoră pe aceeași perioadă, a respins cererea de reintegrare a reclamantei și minorei în domiciliul conjugal, a respins cererea de evacuare a pârâtului din domiciliul conjugal si a dispus comunicarea prezentului ordin către structurile Poliției Române în a căror rază teritorială se află domiciliul pârâtului și reședința reclamantei.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că părțile s-au căsătorit la data de 22 septembrie 2007, iar din relația de familie a rezultat minora A. Vanesa, născută la data de 05.03.2010. Din depoziția martorei C. N. a rezultat că părțile au avut o conviețuire dificilă, în ultima perioadă starea de tensiune dintre soți ajungând la apogeu.
La data de 30.05.2013, în urma unui scandal în familie, reclamanta a solicitat intervenția organelor de poliție și a ambulanței, care s-au prezentat la fața locului.
Cu această ocazie, după cum rezultă din adresa nr. 5366/20.06.2013 emisă de Serviciul Județean de Ambulanță Argeș, personalul medical de pe ambulanță a constatat că reclamanta prezenta stare de agitație, cefalee, vărsături, parestezii membre superioare, diagnosticul prezumtiv, fiind politraumatism minor și agitație psiho-motorie. Cu toate acestea reclamanta a refuzat prezentarea la spital pentru internare.
La aceeași dată, la locuința părților s-a prezentat și un agent de poliție, care, conform adresei de la fila 29 dosar a procedat la sancționarea contravențională a pârâtului conform art. 3 pct. 28 din legea nr. 61/1991 R.
De la aceeași dată soții nu mai locuiesc împreună, reclamanta refugiindu-se la bunica sa împreună cu minora.
La acest moment pe rolul instanței a fost introdusă acțiune de divorț înregistrată sub numărul_, iar pe rolul Parchetului Câmpulung este înregistrată plângerea reclamantei împotriva pârâtului, sub nr. 1426/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 Cod penal și art. 213 Cod penal.
În acest context probator instanța a apreciat că cererea reclamantei este parțial fondată, fiind evident că starea emoțională dintre părți este una puternic negativă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 23 alin. 1 lit. d și f din Legea nr. 217/2003 R, instanța a obligat pârâtul să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamantă, minoră și reședința actuală a reclamantei, respectiv locuința martorei C. N., la care aceasta s-a refugiat și să nu contacteze, în nici un fel pe reclamantă și minoră pe o perioadă de 3 luni iar în privința minorei, deși nu s-a dovedit comportament agresiv față de aceasta din partea pârâtului, s-a apreciat că dezvoltarea acesteia poate fi influențată în mod negativ și ireversibil de starea de tensiune dintre părinți, stare pe care un minor de numai 3 ani nu poate să o înțeleagă.
În privința întârzierii oricărei forme de contract cu minora pe aceeași perioadă de 3 luni, aceasta se justifică prin situația concretă în care se află minora.
Astfel, la numai 3 ani, minora nu are autonomie comunicațională și nici de deplasare în afara locuinței de reședință neînsoțită, la acest moment neexistând modalități concrete de a contacta minora fără a o implica pe reclamantă.
Rezultă din probele de la dosar că pârâtul a permis părăsirea domiciliului de către minoră fără nici o opoziție, după care, la data de 4.06.2013 a fost din nou sancționat pentru faptul că s-a prezentat la domiciliul martorei C. N. și a proferat insulte și amenințări. În aceste condiții nici prin intermediul familiei extinse nu se poate asigura contactarea minorei de către pârât în așa fel încât minora să nu fie afectată emoțional.
În privința cererilor referitoare la evacuarea temporară a pârâtului din locuința familială și reintegrarea reclamantei și a minorei în această locuință, aceste cereri au fost respinse.
În mod concret, locuința realizată de soți în timpul căsătoriei și nefinalizată încă decât în proporție de 30 %, după cum declară martorii, nu permite limitarea dreptului de folosință asupra unor spații.
Pe de altă parte, în condițiile în care locuința este realizată în curtea părinților pârâtului și se învecinează pe 3 laturi cu rudele pârâtului, după cum rezultă din planul cadastral și titlul de proprietate nr._/13.06.2008 este imposibil de realizat protejarea reclamantei și a minorei de atitudinea ostilă a pârâtului și a familiei sale în acea locație. Chiar martora reclamantei a arătat că l-a văzut pe tatăl pârâtului alergând-o pe reclamantă cu un băț, cu intenția de a o lovi.
Principiul interesului superior al minorului trebuie să prevaleze în astfel de cazuri, iar instanța consideră că nu este în interesul acesteia să suporte starea de tensiune acută dintre reclamantă și pârât și familia extinsă a acestuia, stare ce poate afecta negativ și ireversibil dezvoltarea psiho-emoțională a minorei.
Instanța are convingerea că perioada de 3 luni este suficientă pentru ca părțile să se calmeze și să conlucreze pentru interesul minorei.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs intimatul S. M. G. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul prevederilor art. 488 pct.8 NCPC cu aplicarea si interpretarea gresită a prevederilor Legii nr. 213/2003.
A arătat recurentul că reclamanta în afara unei simple enumerări si exprimări integrale ale textelor de lege nu a făcut nici-o dovadă care să fi format convingerea instantei că recurentul ar fi violent în sensul textului de lege sus amintit. În perioada despărtirii în fapt recurentul nu a avut o atitudine violentă si nu a supus la rele tratamente minora rezultată din căsătoria părtilor iar singura declaratie este a bunicii materne C. N. precum si procesul verbal din 30.05.2013 si 08.06.2013 pe care reclamanta le detinea ca probe preconstituite. Din actele depuse la dosar se poate trage concluzia profilului moral al recurentului, despărtirea de reclamantă nu s-a produs prin alungarea acesteia din domiciliul conjugal ci despărtirea a fost dorinta acesteia de a rămâne într-o altă relatie. S-a mai arătat că instanta de fond îi interzice practic recurentului să-si exercite legăturile părintesti cu minora si să o tină departe de aceasta, desi recurentul nu are un comportament antisocial, nu este consumator de alcool.
S-a solicitat admiterea recursului si pe fond respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 11 .09.2013 petenta intimată S. A. M. a înaintat la dosar o cerere prin care a solicitat ca instanta să ia act de faptul că aceasta întelege să renunte la judecata actiunii formulate, aspect în raport de care tribunalul, retinând că părtile au fost legal citate si că recurentul intimat nu s-a prezentat la instantă, în temeiul art. 406 alin.1 NCPC – potrivit cu care reclamantul poate să renunte oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în sedintă de judecată, fie prin cerere scrisă – si retinând că potrivit art. 406 alin.5 NCPC când renuntarea la judecată se face în apel sau în căi extraordinare de atac, instanta va lua act de renuntare si va dispune si anularea, în tot sau în parte a hotărârii sau după caz a hotărârilor pronuntate în cauză, de asemenea retinând că hotărârea instantei de fond a fost pronuntată la data de 26 iunie 2013 pentru un termen de 3 luni fiind executorie,si de asemenea retinând si încheierea camerei de consiliu din data de 12.09.2013 prin care tribunalul a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta încheiată la acea dată cu ocazia solutionării recursului în dosarul civil nr._ în sensul că a luat act de renuntarea la judecata actiunii formulată de reclamanta intimată S. A. M. si în consecintă a anulat sentinta civilă nr. 1439/26.06.2013 a Judecătoriei Câmpulung, tribunalul, în temeiul textelor de lege sus invocate va lua act de renuntarea reclamantei la judecata actiunii si va anula sentinta pronuntată în cauză de instanta de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renuntarea reclamantei S. A. M. domiciliată în comuna Mihăesti, . la judecata actiunii ce formează obiectul dosarului civil nr._, intimat recurent fiind S. M. G. domiciliat în comuna Mihăesti, ..
Anulează sentinta civilă nr. 1439/26.06.2013 a Judecătoriei Câmpulung.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 Septembrie 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, C. B. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, R. N. |
Red AD/18.09.2013/4 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul ARGEŞ | Curatelă. Decizia nr. 1403/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
