Ordin de protecţie. Decizia nr. 1848/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 1387/214/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1848/2013
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Judecător E. A.
Grefier M. L.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de
procuror M. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta E. C. N. împotriva sentinței civile nr. 836/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul A. G. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât asistat de av. T. G., lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus, prin fax, o cerere din partea recurentei reclamante prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa, întrucât are probleme de sănătate, precum și să fie avute în vedere documentele solicitate la instanța de fond .
Av. T. G. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru intimatul pârât și învederează instanței că nu mi are cereri de formulat .
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție calificarea căii de atac, în raport de prevederile art. 7 din legea 76/2012.
Apărătorul intimatului pârât învederează instanței că apelul este calea de atac. Totodată, învederează că tribunalul poate face recalificarea căii de atac.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș solicită recalificarea căii de atac, învederând că prezenta cale de atac este apelul.
Tribunalul, în raport de prevederile art. 457 NCPC rămâne în pronunțare asupra admisibilității căii de atac formulată (recursului).
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești sub nr. unic_ din data de 29.05.2013 petenta E. C. N. a chemat în judecată pe intimatul A. G. F., solicitând instanței să emită un ordin de protecție prin care să dispună luarea față de acesta a măsurilor prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
În motivarea cererii, petenta a arătat că intimatul, fostul său soț, a agresat-o în repetate rânduri, atât fizic cât și verbal, la locul de muncă și la domiciliu, ultimul episod de acest fel având loc la data de 28.05.2013, când a fost nevoită să apeleze serviciul unic de urgență 112.
În drept, a invocat prevederile Lg. 217/2003 republicată.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei, în copie, sentința civilă nr. 644/07.06.2010 a Judecătoriei Costești.
Prin încheierea de ședință din data de 07.06.2013 instanța a încuviințat petentei probele cu înscrisuri și doi martori, iar intimatului proba cu înscrisuri.
Totodată, a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Costești pentru a comunica dacă pe rolul acestei unități de parchet există dosare penale în care sunt părți petenta și intimatul.
Prin sentința civilă nr. 836/21.06.2013, Judecătoria Costești a respins cererea formualtă de petenta E. C. N., reținând că:
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 din Lg. nr. 217/2003, pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile prevăzute de actul normativ.
În cauză, petenta E. C. N. a solicitat emiterea ordinului de protecție în raport de faptul că intimatul, fostul său soț, a agresat-o în repetate rânduri, atât fizic cât și verbal, la locul de muncă și la domiciliu, motiv pentru care se simte în nesiguranță, viața și integritatea fizică fiindu-i puse în pericol.
Din materialul probator administrat, nu rezultă însă că intimatul a exercitat acte de violență asupra petentei, prin care să îi pună în pericol integritatea fizică sau psihică și nici asupra minorei A. I.-D., rezultată din căsătorie, în prezent în vârstă de 12 ani.
Astfel, din cuprinsul adresei nr. 600/II/6/2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Costești (fila 39), rezultă că pe rolul acestei unități de parchet au existat numeroase dosare penale în care ambele părți au deținut atât calitatea de subiect activ cât și pe cea de subiect pasiv a numeroase fapte prevăzute de legea penală.
Cu toate acestea, pentru a se putea dispune una sau mai multe dintre obligațiile sau interdicțiile prevăzute de textul de lege mai sus arătat, este necesar ca victima să fie expusă unui pericol actual sau iminent, cauzat de exercitarea unui act de violență ce ar proveni de la un membru de familie.
Instanța evidențiază că martorii audiați la propunerea petentei, S. I. și D. V., au subliniat existența unei stări conflictuale între cele două părți, însă nu în modalitatea prezentată de aceasta.
Astfel, martora D. V. a subliniat că ultima dată când intimatul a căutat-o pe fosta sa soție la locul de muncă a fost în urmă cu cca. 1-2 ani și tot în aceeași perioadă s-a petrecut și episodul în care intimatul a căutat-o la ferma din satul P., unde a distrus geamurile și ușile unei încăperi.
Instanța reține din declarațiile ambilor martori că în urmă cu aproximativ 2-3 săptămâni a avut loc un incident, însă cu acea ocazie petenta a fost cea care s-a deplasat la locul în care se afla intimatul pentru a discuta. Deși cu acea ocazie intimatul a proferat expresii jignitoare și amenințări la adresa petentei, totuși acestea au fost exprimate în contextul neînțelegerilor civile existente între părți.
Pe de altă parte, atât martorii cât și petenta, cu ocazia concluziilor orale, au precizat că începând din vara anului 2011 aceasta s-a mutat în . actualul concubin, iar din acel moment intimatul nu a mai căutat-o nici la domiciliu și nici la locul de muncă.
În raport de cele de mai sus, instanța nu poate reține că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea petentei este pusă în pericol printr-un act de violență din partea intimatului, în contextul acestui ultim episod, din care nu se poate deduce automat caracterul de repetabilitate. Celalte incidente dintre părți nu pot fi avute în vedere la analiza prezentei cereri, dat fiind intervalul mare de timp scurs până în prezent, ce exclude ideea de iminență a pericolului.
În privința solicitării petentei de a se dispune față de intimat obligația de a păstra o distanță minimă față de minora A. I.-D., rezultată din căsătorie, instanța subliniază că potrivit declarațiilor celor doi martori, relația dintre intimat și fiica sa este una normală, aceasta vizitându-l în repetate rânduri și rămânând în timpul nopții la domiciliul său. Mai mult, cu ocazia formulării concluziilor orale, petenta a precizat că ea i-a cerut minorei să meargă în vizită la intimat, întrucât este tatăl său.
Instanța subliniază că și în acest caz este necesară îndeplinirea condiției existenței unui pericol actual sau iminent, cauzat de exercitarea unui act de violență ce ar proveni de la intimat.
Cum însă din materialul probator nu rezultă în ce măsură prin contactul dintre intimat și fiica sa integritatea fizică sau psihică a acesteia ar fi pusă în pericol, instanța apreciază ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs petenta E. C. N., criticând sentința pentru motivele redate pe larg în cererea de recurs.
Tribunalul, în raport de disp. art. 248 NCPC, va examina cu prioritate excepția de admisibilitate a căii de atac formulată de petentă, respectiv admisibilitatea recursului, întrucât această excepție face inutilă cercetarea pe fond a cauzei .
Sentința recurată este pronunțată într-o cerere prin care se solicită emiterea unui ordin de protecție, în temeiul legii 217/2003.
Potrivit art. 30 alin 1 din legea 217/2003, hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Prin art. 7 din legea nr. 76/_ s-a prevăzut că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.
Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică în materie de contencios administrativ și fiscal, inclusiv în materia azilului.
Raportat la dispozițiile mai sus analizate, tribunalul reține că prezenta cale de atac este apelul, și nu recursul, deoarece cererea de chemare în judecată a fost promovată după . NCPC, când, prin legea de aplicare s-a prevăzut că hotărârea de primă instanță în care se menționează că este „supusă recursului„ devine supusă apelului.
Prin exercitarea de către petentă a unei căi de atac neprevăzută de lege, dar indicată în cuprinsul sentinței atacate, potrivit art. 457 alin 3 din NCPC se ajunge la respingerea ca inadmisibilă a căii de atac exercitată.
Urmează ca, în raport de disp. art. 457 alin 3 NCPC hotărârea să fie comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecată, iar de la data comunicării prezentei decizii va începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de lege .
Pentru considerentele expuse și în raport de dispozițiile legale menționate mai sus, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta E. C. N. domiciliată în comuna L. Corbului, . împotriva sentinței civile nr. 836/21.06.2013, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul A. G. F. domiciliat în L. Corbului, ., jud. Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.07.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | Judecător, E. A. |
Grefier, M. L. |
Red. jud. CD /11.07.2013
4 ex.
| ← Curatelă. Decizia nr. 1403/2013. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1714/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
