Evacuare. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 3497/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 185/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de pârâtul I. M., împotriva sentinței civile nr.22/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta L. R. și pârâții G. R., G. I., G. I., S. L., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 06 august 2012, sub numărul_, reclamanta L. R., domiciliată în Câmpulung, .. 8, ., ., a chemat în judecată pe pârâții G. R., G. I., domiciliați în Câmpulung, ., ., județul Argeș și cu reședința în Câmpulung, . (fostă I. C. F.) ., I. M., domiciliat în R., . B., ., ., județul N. și S. L., domiciliată în Câmpulung, ., ., ., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul proprietatea acesteia, în temeiul Deciziei civile nr. 986/R/4 iunie 2010 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ și să fie obligați pârâții la plata lipsei de folosință pe ultimii doi ani, de la rămânerea irevocabilă a deciziei civile pentru apartamentul mai sus descris, ocupat în mod abuziv de pârâți, fiind notificați în acest sens.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin Decizia civilă nr. 986/R/4 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, pronunțată în dosarul nr._ a fost admis recursul acesteia, s-a modificat sentința pronunțată de Judecătoria Câmpulung și s-a dispus rezoluțiunea contractului autentificat sub nr. 942 din data de 03 august 1992, încheiat de ea și I. I. M., reclamantei revenindu-i în proprietate apartamentul situat în municipiul Câmpulung, ., (fostă I.C. F.) ..
Precizează de asemenea reclamanta, că a notificat în data de 06 iulie 2010 pe numita I. I. M., despre acest fapt, ia solicitat să elibereze și să-i preda acest imobil, însă aceasta a motivat faptul că a închiriat respectivul apartament la diferite persoane, ultimii fiind pârâții G. R. și G. I., iar soțul acesteia numitul I. M., vine sporadic să locuiască în apartament.
Menționează reclamanta că deoarece nu a primit un răspuns cert de la numita I. I. M. a demarat procedura executării silite, iar la data de 19 iulie 2012 a fost încheiat procesul verbal de punere în posesie nr. 331/2012 a sa asupra apartamentului, dată la care a fost prezentă și numita I. I. M., ocazie cu care aceasta a fost evacuată, iar reclamanta a fostă pusă în posesie.
În prezent, arată reclamanta că mai sunt încă 3 pârâți care refuză să părăsească apartamentul, doi dintre ei au precizat că dețin contract de închiriere pentru care lunar achită numitei I. I. M., chirie în sumă de 400-500 lei.
Mai arată de asemenea reclamanta că a intabulat dreptul de proprietate al acestui apartament la data de 01 august 2011 prin încheierea nr. 12.180 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, făcându-și opozabil dreptul de proprietate.
Apreciază reclamanta că aceste persoane nu au calitatea de tolerat în raport cu ea și de aceea se impune evacuarea acestora din apartamentul mai sus descris, pe care-l dețin fără nici un drept.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 563 din Noul cod civil și art.998 Cod civil.
Reclamanta a solicitat în dovedirea acțiunii proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză tehnică.
Au fost depuse la dosarul cauzei, de către reclamantă, în copii, cartea sa de identitate; Decizia civilă nr. 986/R/4 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ ; încheierea nr. 12.180/01.08.2011 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, extras de carte funciară nr.91 (fila 13 dosar); notificarea către numita I. I. M. (fila 14); chitanțe filele 15-18, procesul verbal încheiat la data de 19 iulie 2012 în dosarul nr.331/2012 al Biroului Individual al Executoriului Judecătoresc M. M. I. și dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
La data de 01 octombrie 2012, pârâtul I. M. a formulat și depus la dosar întâmpinarea solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată.
A invocat pe cale de excepție, având în vedere dispozițiile art. 2 alin.1 indice 1 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, excepția netimbrării la valoare pentru capătul doi de acțiune privind dreptul de folosință. Pârâtul a solicitat să fie obligată reclamanta să precizeze valoarea și perioada exactă pentru care solicită lipsa de folosință, urmând să fie obligată la plata taxei judiciare de timbru aferentă valorii declarate.
Pe fondul cauzei, pârâtul I. M., arată că prin contractul de vânzare cumpărare cu obligația de întreținere și îngrijire autentificat sub nr.942 din 3 august 1999, reclamanta i-a vândut lui și soției acestuia în timpul căsătoriei, imobilul în speță, pentru care a achitat aproximativ 2/3 din prețul stabilit, 90 % din bani au provenit numai din banii lui și 10 % din banii soției, astfel cota lui de contribuție a fost de 90%, iar a soției sale de 10%.
Precizează de asemenea pârâtul că prin Decizia civilă nr. 986/R/4 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, s-a modifica sentința civilă nr. 886/2009 a acestei instanțe și s-a dispus rezoluțiunea contractului, acțiunea fiind îndreptată numai împotriva soției sale I. I., astfel că potrivit contractului de vânzare cumpărare cu obligația de întreținere și îngrijire autentificat sub nr.942 din 3 august 1999, el este coproprietar cu reclamanta L. R..
Consideră astfel pârâtul, că având un titlu valabil, reclamanta nu poate să ceară evacuarea lui din imobil, motiv pentru care solicită a-i fi respinsă acțiunea ca nelegală și neîntemeiată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.115 și urm. și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii sale pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei și orice alte probe utile soluționării cauzei.
Odată cu întâmpinarea, pârâtul I. M. a depus la dosar, în copie certificatul de căsătorie; contractul de vânzare cumpărare cu obligația de întreținere și îngrijire autentificat sub nr.942 din data de 3 august 1999 la Biroul Notarului Public P. M. (filele 32-33) și declarația numitei I. I.-M..
În ședința publică din data de 22 noiembrie 2012, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă la adresa indicată și a numitei S. L., cea care figurează înscrisă la Asociația de proprietari nr. 10 Câmpulung (adeverința nr.22/07.11.2012 fila 44 dosar); a mai menționat faptul că deși acesta nu a avut nici măcar calitatea de tolerată, există posibilitatea ca ea să mai dețină o cheie a apartamentului, astfel că se impune citarea acesteia pentru ca hotărârea de evacuare să-i fie opozabilă.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a numitei S. L., la adresa indicată.
La data de 10 ianuarie 2013, pârâta S. L., a formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii promovată de reclamantă ca nelegală și neîntemeiată.
A invocat în principal pârâta, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a pârâților G. R. și G. I..
Precizează de asemenea pârâta că a locuit în apartament până la data căsătoriei în anul 2010, iar după căsătorie s-a mutat la domiciliul soțului ei, unde locuiește și în prezent, respectiv în ., județul Argeș.
Menționează de asemenea pârâta că nepoata reclamantei, respectiv I. I. –M. și pârâtul I. M. au cumpărat apartamentul de la reclamantă.
La cererea pârâtului I. M., a mai trecut pe la apartament pentru a achita debitele, facturile și să verifice starea apartamentului, așa a găsit citațiile emise de instanță pentru cauza de față, atât pentru ea cât și pentru ceilalți pârâți, însă nici ei nu au locuit și nu mai locuiesc în apartament. Deoarece pârâtul vine odată la două săptămâni în apartament, a rămas ea înregistrată la asociație.
Solicită a se reține de asemenea faptul că pârâții G. R. și G. I. nu au locuit în apartament decât câteva zile, apoi s-a căsătorit și nu cunoaște unde locuiesc, apreciază astfel pârâta, că reclamanta trebuie să se judece cu proprietarul respectiv cu pârâtul I. M..
Pe fondul cauzei, pârâta S. L., solicită în ce o privește respingerea acțiunii, deoarece pârâtul I. M., este coproprietar.
Cât privește capătul de cerere privind lipsa de folosință, reclamanta urmează să precizeze perioada.
Cererea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 115 și urm. și art. 242 alin. 2 și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a depus în copie cartea sa de identitate.
În ședința publică din data de 10 ianuarie 2013, reclamanta a arătat că înțelege să-și precizeze cererea, în sensul că solicită evacuarea din imobil numai a pârâtului I. M., și de asemenea fără a fi obligați pârâții la plata lipsei de folosință a apartamentului ocupat abuziv pe ultimii doi ani.
Prin sentința civilă nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă acțiunea așa cum a fost precizată de reclamanta L. R., împotriva pârâților G. R., G. I., I. M. și S. L..
S-a dispus evacuarea pârâtului I. M., din imobilul situat în Câmpulung, . (fostă I. C. F.), ., ., județul Argeș.
A fost obligat pârâtul I. M. să plătească reclamantei suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara unui apartament situat în municipiul Câmpulung, . (fostă I. C. F.) ., ., imobil pe care l-a intabulat în cartea funciară a municipiului Câmpulung, la nr. 91 N, având numărul cadastral 65/4-C-II-1.
La data de 3 august 1999, sub numărul 942 Notarul Public P. M. din Câmpulung, a înregistrat contractul de vânzare-cumpărare cu obligația de întreținere și îngrijire, a apartamentului mai sus arătat, iar din contract rezultă că reclamanta a înstrăinat apartamentul către numita I. I.-M., cu obligația de întreținere.
La acea dată, numita I. I.-M. era căsătorită cu pârâtul I. M..
Prin sentința civilă nr. 886 din data de 14 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, acțiunea privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu obligația de întreținere și îngrijire autentificat sub numărul 942 din 3 august 1999, promovată de reclamantă, a fost respinsă.
Prin decizia civilă nr. 986/R/4 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._, s-a modifica sentința mai sus arătată, a acestei instanțe și s-a dispus rezoluțiunea contractului autentificat sub numărul 942 din 3 august 1999.
La data de 19 iulie 2012, a fost pusă în executare decizia civilă a Tribunalului Argeș, de către executorul judecătoresc M. M. I., iar numita I. I.-M., a fost evacuată.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că pârâtul I. M., ocupă fără nici un drept apartamentul reclamantei, motiv pentru care în baza art. 563 Cod civil, a admis acțiunea așa cum a fost precizată și a dispus evacuarea pârâtului I. M., din imobilul proprietatea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat apel, pârâtul I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Deși la dosar a depus înscrisuri care să ateste calitatea de coproprietar a apelantului asupra locuinței din care s-a solicitat evacuarea sa, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestor înscrisuri, limitându-se doar să menționeze decizia civilă nr.986/R/04.06.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Neanalizarea și nepronunțarea asupra tuturor probelor, echivalează cu nemotivarea hotărârii.
Hotărârea instanței de fond este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Practica constată a tribunalului este a constatării relativității autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești irevocabile față de o persoană care nu a fost parte la judecarea procesului în care s-a pronunțat respectiva hotărâre și a posibilității de a răsturna prezumția care operează în favoarea deținătorului respectivei hotărâri definitive și irevocabile.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Instanța de fond prin interpretarea și aprecierea corectă a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând că în cauză pârâtul nu justifica nici un drept pentru a ocupa imobilul în litigiu.
Astfel, în ce privește primul motiv de apel ce vizează neanalizarea de către instanță a unor înscrisuri ce atestă calitatea de proprietar a pârâtului asupra imobilului în litigiu, tribunalul îl apreciază ca nefondat, întrucât instanța de fond analizând întreg materialul probator a reținut că pârâtul nu justifică nici un drept asupra imobilului în litigiu.
De altfel, nici chiar apelantul nu indică ce anume înscris neanalizat de instanță ar fi atestat calitatea acestuia de proprietar.
Este cert că unica persoană ce a avut la un moment dat calitatea de proprietar al imobilului a fost soția pârâtului însă actul în baza căruia aceasta dobândise calitatea de proprietar a fost rezoluționat prin hotărâre judecătorească.
Instanța de fond a motivat atât în fapt cât și în drept hotărârea și de asemenea a aplicat corect dispozițiile legale, pârâtul nu justifica nici un drept asupra imobilului, nefiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată într-un litigiu în care pârâtul nu ar fi fost parte.
Instanța de fond nu a avut în vedere hotărârea judecătorească pronunțată în contradictoriu cu soția pârâtului pentru a dispune evacuarea ci a statuat corect că pârâtul nu are nici un drept asupra imobilului întrucât prin contractul rezoluționat prin acea hotărâre judecătorească dobândise drept de proprietate exclusiv soția pârâtului.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.296 Cod pr.civilă urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul I. M., domiciliat în R., . B., ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr.22/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind reclamanta L. R. domiciliată în municipiul Câmpulung, .. 8, ., . și pârâții G. R., G. I., domiciliați în Câmpulung, ., ., județul Argeș și cu reședința în Câmpulung, . (fostă I. C. F.) ., ., județul Argeș, S. L., domiciliată în municipiul Câmpulung, ., ., ., județul Argeș
Definitivă,
cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./7 exp.
09.10.2013.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2306/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Sentința nr. 147/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
