Acţiune în constatare. Decizia nr. 98/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1760/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 98/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE MARIA POSTELNICESCU
Judecător M. B.
Grefier F. G.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul S. A. A. împotriva sentinței civile nr. 1831/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, pârât fiind P. I. și având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, deliberind, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10 aprilie 2013, sub numărul nr._, reclamantul S. A.-A., domiciliat în ., nr.621, județul Argeș, a chemat în judecată pe pârâtul P. I., domiciliat în ., nr. 621, județul Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să constate valabilă vânzarea-cumpărarea intervenită între părți la data de 17 decembrie 2010 și a acordului de voință cu privire la camerele d și e din imobilul construcție situat în ., satul Voinești, ., dobândită de către pârât prin decizia nr.54 din data de 11 ianuarie 1995 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și de C. Administrativ; cota indiviză de 1/4 din curtea I și curtea a-II- a în suprafață de 645 mp. teren curți-construcții pe care este situată construcția, cotă dobândită prin decizia nr.54 din data de 11 ianuarie 1995 a Tribunalului Argeș - Secția Civilă și de C. Administrativ, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În subsidiar, reclamantul solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 39.000 lei, achitată de el, pârâtului, în data de 17 decembrie 2010, ca preț al vânzării.
Reclamantul solicită să fie obligat pârâtul la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 17 decembrie 2010 între el și pârât a intervenit acordul de voință, privind vânzarea-cumpărarea următoarelor bunuri imobile, proprietatea pârâtului: camerele d și e din imobilul construcție situat în ., satul Voinești, ., dobândită de către pârât prin Decizia civilă nr.54 din data de 11 ianuarie 1995 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și de C. Administrativ și cota indiviză de 1/4 din curtea I și curtea a -II- a în folosință comună cu M. S., S. A. și S. I., în suprafață de 645 mp teren curți - construcții, cotă dobândită, potrivit Deciziei civile nr. 54 din data de 11 ianuarie 1995 a Tribunalului Argeș - Secția Civilă și de C. Administrativ.
La acea dată, reclamantul arată ca a convenit ca actul autentic să fie încheiat după ce pârâtul își va întocmi documentația cadastrală. Prețul vânzării bunurilor imobile, mai sus enumerate a fost stabilit de părți la suma de 39.000 lei, sumă pe care reclamantul a achitat-o pârâtului în data de 17 decembrie 2010, potrivit dispoziției de plată emisă de BCR, depusă în copie la dosar.
Ulterior plății integrale de către reclamant a prețului vânzării, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întocmi documentația cadastrală și de a încheia actul de vânzare - cumpărare în formă autentică.
Totodată, reclamantul menționează că la data de 13 martie 2013, pârâtul a notificat-o pe mama acestuia cu care reclamantul gospodărește, sa evacueze cele două camere pe care i le vânduse acestuia din data de 17 decembrie 2010.
Reclamantul a precizat că pârâtul este fratele mamei lui, el fiind nepotul de frate al acesteia. In aceste condiții, reclamantul arată că, dat fiind gradul de rudenie și considerentele de ordin moral ce derivă din rudenia apropiată a părților, nu au întocmit un înscris pentru dovedirea actului juridic, adică o convenție încheiată între ei privind vânzarea-cumpărarea intervenită la data de 17 decembrie 2010 a bunurilor mai sus descrise. Dovada convenției, intervenită între părți, reclamantul a arătat că o va face cu martorii care au fost de față la momentul realizării acordului de voință al acestora, cu privire la bunurile mai sus enumerate și a prețului vânzării.
Pentru considerentele mai sus expuse, reclamantul a solicitat admiterea primului capăt al acțiunii așa cum a fost formulat.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art.309 alin.4 punctul 1 din Noul Cod de procedură civilă.
În subsidiar, reclamantul arată că în ipoteza în care nu va fi admis de instanță primul capăt al acțiunii, să fie obligat pârâtul să-i restituie suma de 39.000 lei, întrucât acesta s-ar îmbogăți fără justă cauză, pe seama reclamantului.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1295 și art. 1073 din vechiul Cod civil, art. 35 din Noul Cod de procedură civilă.
La data de 30 aprilie 2013, pârâtul P. I., a formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 15-18), prin care a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii promovată la instanță de reclamant.
În esență, pârâtul precizează că a fost chemat în judecată pentru a se constata valabilitatea vânzării-cumpărării intervenite între el și reclamant, la data de 17 decembrie 2010 și a acordului de voință cu privire la camerele d și e din imobilul situat în ., satul Voinești, . și asupra cotei indivize de 1/4 din curtea I și curtea a-II-a în folosință comună cu M. S., S. A. și S. I., în suprafață de 645 mp teren curți - construcții, iar sentința care se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Pârâtul arată că situația descrisă în acțiune de reclamant nu corespunde realității, deoarece între ei nu intervenit niciodată un acord de voință, referitor la vânzarea camerelor d și e din imobilul mai sus descris și în nici un moment nu a avut intenția de a înstrăina bunurile mai sus arătate, deoarece dorește să-și stabilească domiciliul în acele imobile.
Pârâtul consideră că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, atâta timp cât legea instituie obligativitatea încheierii unui înscris în formă autentică - Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, respectiv în Titlul X, art. 2 (1) „terenurile cu sau fără construcții situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, de asemenea O.U.G. nr. 210/2008, forma autentică fiind cel puțin necesară în cazul vânzării de locuințe și unități individuale.
În prezent, legea locuinței - L. nr.l 14/1996 reglementează la art. 10 ind.l „locuințele și unitățile individuale pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privesc susținerile reclamantului, că datorită relațiilor de rudenie și de ordin moral nu s-a întocmit un înscris, nici acest lucru nu corespunde realității, între el și familia reclamantului, inclusiv cu el, pârâtul arată că la data menționată de acesta în acțiune, relațiile dintre ei erau tensionate.
În ceea ce privește capătul de acțiune referitor la restituirea sumei de 39.000 lei plătiți de reclamant, pârâtului la data de 17 decembrie 2010, pârâtul precizează că această sumă de bani a fost transferată de reclamant acestuia, însă nu ca preț al vânzării, reclamantul acționând la acel moment în numele mamei pârâtului P. M., care din cauza vârstei înaintată l-a desemnat pe reclamantul S. A.-A. să execute această operațiune bancară, banii fiind însă ai numitei P. M..
Pârâtul mai arată că, mama acestuia a vândut în data de 10 decembrie 2010 un imobil teren pădure situat în extravilanul comunei Lerești, județul Argeș, pentru care a primit suma de_ lei, banii fiind de fapt dați lui de mama sa, reclamantul executând numai o formalitate în calitate de mandatar al numitei P. M., respectiv operațiunea de transfer bancar în data de 17 decembrie 2012 a sumei de 39.000 lei către pârât.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, pârâtul solicită ca acțiunea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
In drept, pârâtul a invocat în drept dispozițiile art. 205 și urm. Cod de procedură civilă.
Prin sent. civ. nr. 1831/17.10.2013 pronuntata de Judecatoria Campulung in dos. nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată si a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 800 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte o înțelegere intervenită între el și pârât, cu privire la camerele d și e dintr-o casă de locuit.
S-a retinut ca pârâtul nu a înstrăinat sub nici o formă reclamantului (înscris de mană sau act autentic) vreo parte din imobilul situat îh ., satul Voinești, ..
Suma de 390 milioane lei care au fost virați prin cont către reclamant, pârâtului, au fost banii defunctei P. M., aceasta i-a dat fiului său și nu au fost banii reclamantului dați pârâtului ca preț al unei eventuale tranzacții imobiliare.
Împotriva sentinței civile nr. 1831/17.10.2013 pronuntata de Judecatoria Campulung in dos. nr._ a declarat apel reclamantul criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, invocind disp. art. 466 C. proc. civ, după cum urmează:
1. A aratat acesta ca prima critică vizează modalitatea în care instanța de fond a dispus înlocuirea martorului încuviințat pârâtului, cu încălcarea art. 311 alin. 2 Cod procedură civilă, precum și cu nedepunerea listei cu numele și locuința martorului, în termenul legal. Totodată, instanța de fond nu a pus în discuția părților cererea de înlocuire a martorului, fapt ce rezultă din practicaua sentinței, încălcându-se principiul dreptului la apărare, astfel cum a fost reglementat de Noul Cod de procedură civilă și art. 6 din CEDO. Pentru motivul arătat, solicită anularea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
2. Mai arată că, în mod greșit, instanța de fond a respins proba cu expertiză pentru identificarea imobilului, cu încălcarea Ordinului pentru aprobarea regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare publicat în M.O. nr. 715/2011 și în condițiile în care imobilul nu are carte funciară în sensul că nu este intabulat, iar pentru încăperi nu există apartamentare.
3. Totodată, hotărârea atacată nu a fost motivată pentru că nu a analizat probele administrate în cauză, ci doar le-a enumerat, încălcând astfel dispozițiile art. 425 alin. 1 pct. b) Noul Cod de procedură civilă și nu s-a motivat capătul de cerere subsidiar. Nu se arată motivul pentru care susținerile părților au fost înlăturate și nu au fost analizate probele.
4. S-a mai aratat ca in motivarea sa instanta de fond a facut in mod gresit referire la suma de 390 milioane lei, cand, de fapt, in actiune s-a vorbit de suma de 39.000 lei, intervenind denominarea.
5. . de apel a sustinut apelantul ca in mod gresit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata.
6. Un ultim motiv al apelului l-a vizat faptul că soluția instanței de fond este nelegală, existând suficiente elemente probatorii pe baza cărora se putea admite acțiunea, fiind dovedit că există convenție pentru vânzarea-cumpărarea imobilului, fiind stabilit un preț care a fost achitat conform dispoziției de plată ce este depusă la dosar și care poate fi coroborată cu depoziția de martor. Arată că împiedicarea întocmirii unui act de vânzare-cumpărare este dată de gradul de rudenie între părți, unchi – nepot, a încrederii ce a existat la acel moment, până la decesul mamei apelantului, precum și a problemei legate de apartamentarea imobilului care are trei coproprietari, respectiv mama, o altă soră ce a încheiat un alt contract și pentru care există o hotărâre de obligare pentru prezentarea în vederea încheierii actului la notariat.
Solicită cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma criticii formulate încadrate în disp.art. 479 NCPC, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Prin cererea de chemare in judecata apelantul reclamant nu a indicat martorii ce urmau a fi audiati in cauza. Acestia au fost indicati abia la primul termen de judecata din data de 20 iunie 2013, in persoana numitilor Babeși T. F. și M. A., pentru a face dovada realizării acordului de voință dintre părți, privind vânzarea cumpărarea imobilului descris în acțiune.
La acelasi termen de judecata au fost indicati si martorii intimatului parat in persoana numitilor Bughianu M. D. și C. V., în dovedirea situației de fapt.
Din acest punct de vedere se constata ca niciuna dintre parti nu a respectat exigentele disp.art. 194 pct. e NCPC, insa judecatorul pricinii a constatat indeplinite aceste cerinte si a procedat la fixarea termenului de judecata.
Martorii propuși spre audiere de pârâtul intimat P. I. și anume C. C V. și Bughianu M. D., au depus în scris la dosarul cauzei, cereri prin care au solicitat înlocuirea, primul pentru motive de rudenie cu partile iar cel de-al doilea aratand ca nu cunoaste nimic in legatura cu pricina. (filele 46 și 48, dos. fond).
În ședința publică din data de 19 septembrie 2013, la cererea reclamantului apelant s-a luat un interogatoriu pârâtului intimat, răspunsurile căruia au fost consemnate separat și atașate la dosarul cauzei (filele 51-52 dosar fond ). Au fost de asemenea audiați și martorii propuși de reclamant, anume Babeși T. F. și M. A. G., răspunsurile acestora fiind consemnate separat în depozițiile de la filele 53 și 54 dosar fond.
La acelasi termen de judecata intimatul parat a solicitat inlocuirea martorului C. C V. cu martora P. M., invocind motive de sanatate ale acestui martor. Cererea a fost respinsa.
În ședința publică din 17 octombrie 2013, intimatul parat a solicitat inlocuirea celuilalt martor al sau, Bughianu M. D. cu martora P. M., prezenta in sala fata de cererea depusa de acesta la dosar.
Reclamantul apelant a fost prezent in sala personal si asistat de avocat. se remarca faptul ca, . fond nu a pus in discutia partilor inlocuirea martorului insa aparatorul reclamantului apelant a asistat la audierea propriu –zisa a martorului fara a face vreo mentiune pe tot timpul depozitiei acestuia si, in plus, a aratat ca nu mai are alte cereri de formulat inainte de acordarea cuvantului in dezbateri de fond.
Ca atare, au fost audiați conform legii sub prestare de jurământ și martorii propuși de pârât și anume C. V. și P. M., depozițiile cărora s-au depus la dosarul filele 72-73.
Conform disp. art. 312 alin.1 NCPC martorii pot fi ascultati chiar la termenul la care proba a fost incuviintata caz in care sanctiunea decaderii prevazuta de art. 311 alin.2 NCPC pentru nedepunerea listei in termen de 5 zile de la incuviintare nu mai poate opera cata vreme termenul instituit se reduce la chiar ziua judecatii, art. 311 alin.4 NCPC prevazind cazul in care decaderea se acopera. Ratiunea textului este ca judecata sa nu tergiverseze.
Cat despre motivul inlocuirii Tribunalul apreciaza ca acesta face parte din motivele bine intemeiate cata vreme martorul incuviintat initial, Bughianu M. D. a aratat, prin cerere olografa necontestata de parti sub aspectul semnaturii ei, ca nu cunoaste nimic in legatura cu aspectele litigioase.
Ca atare, primul motiv de apel nu este fondat pentru ca prin inlocuirea martorului in conditiile sus aratate nu s-a incalcat dreptul la aparare al apelantului, astfel cum s-a sustinut.
2. In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, nici acesta nu este fondat . In conditiile respingerii actiunii nu se impune efectuarea unei expertize tehnice care sa fie avizata OCPI cu atit mai mult cu cat prin Decizia civilă nr. 54 din data de 11 ianuarie 1995 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și de C. Administrativ, în dosarul civil nr.2818/1991, acțiune care a avut ca obiect ieșirea din indiviziune, prin care paratului intimat i-a revenit terenul în indiviziune cu ceilalți moștenitori și camerele d și e dintr-o casă de locuit, se individualizeaza loturile in mod cert, fiecare dintre mostenitori intrand in posesia bunului astfel cum e fost el impartit.
3. Nici cel de-al treilea motiv de apel nu este fondat. Desi motivarea instantei de fond este succinta ea face trimitere la probele analizate, apreciindu-se in special depozitiile de martori prin coroborare cu inscrisurile depuse de parti dar si cu raspunsul la interogatoriu. Actiunea a fost respinsa in totalitate atat in principalul cat si in subsidiarul ei si aceasta rezulta din chiar retinerile instantei de fond cu privire la destinatia banilor transferati in contul paratului intimat.
4. Cu privire la motivul de apel potrivit caruia instanta de fond a facut in mod gresit referire la suma de 390 milioane lei, cand, de fapt, in actiune s-a vorbit de suma de 39.000 lei, intervenind denominarea, Tribunalul constata ca aceasta este o greseala materiala, in tot cuprinsul dosarului, chiar si in depozitiile martorilor existand evidenta aceasta greseala. Ca efect al denominarii raportat si la data de 17 decembrie 2010 dar si la data solutionarii pricinii, este mai mult decat evident faptul ca instanta de fond a avut in vedere suma de 39.000 RON mentionata in actiunea introductiva. Astfel si acest motiv de apel este nefondat.
5. Aceeasi solutie se impune si cu privire la cheltuielile de judecata, prin respingerea actiunii in totalitate, reclamantul apelant fiind parte cazuta in pretentii.
6. Cu referire la ultimul motiv de apel, asupra fondului pricinii, Tribunalul constata ca instanta de fond in mod corect a apreciat asupra intregului ansamblu probator, respingand actiunea reclamantului apelant.
Astfel, este cert ca prin dispozitia de plata BCR din data de 17.12.2010 reclamantul apelant a transferat in contul paratului intimat suma de 39.000 lei ( f.6). Plata ca atare nu este contestata dar paratul contesta motivul acestei plati sustinind ca suma nu a fost platita ca urmare a transferului dreptului de proprietate ci ca banii au fost ai mamei sale, numita Postoaca M., in prezent decedata, care din cauza virstei inaintate, a mandatat pe reclamant sa-i transfere paratului aceasta suma de bani.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1988/10.12.2010 (f. 24, dos. fond) defuncta P. M., prin mandatar reclamantul, a înstrăinat unei societăți din B., reprezentată de un cetățean german, suprafața de peste 130 ha pădure, cu suma de 1.443.397 lei, bani ce au fost virați în contul mandatarului, reclamantul apelant de fata, astfel cum rezulta din continutul contractului insusi.
Din aceste doua inscrisuri rezulta cu certitudine ca in contul reclamantului apelant s-a aflat suma de 1.443.397 lei, suma ce nu reprezinta insa proprietatea acestuia ci a mamei paratului, numita Postoaca M., in numele careia reclamantul a actionat cu numai o saptamana inainte, in calitate de mandatar.
Reclamantul apelant era tinut in aceste conditii sa demonstreze faptul ca in afara de acesti bani era titularul si a unei alte sume de bani care sa ceoxiste in patrimoniul sau, alaturi de suma mai sus indicata. Reclamantul apelant nu a facut aceasta dovada ci, mai mult, chiar martorul propus de acesta, numitul Babesi T. a afirmat ca nu cunoaste cu certitudine de unde proveneau banii pe care ii avea apelantul dar a auzit ca ar fi vandut un teren forestier. Proba urmeaza a fi coroborata in aceste conditii cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 1988/10.12.2010.
Mai mult, paratul intimat a reusit a face chiar contraproba celor afirmate de apelantul reclamant prin depozitia martorilor sai care au afirmat ca defuncta Postoaca M. l-ar fi mandatat pe reclamantul apelant, verbal de aceasta data, ca din suma de 1.443.397 lei, proprietatea ei si aflata in contul apelantului, sa dea paratului suma de_ ROL, ca sa-si cumpere acesta un autoturism.
Depozitiile martorilor vor fi apreciate in aceasta maniera tocmai prin prisma relatiei de rudenie intre parti pe de o parte ( unchi si nepot de sora) precum si intre parti si defuncta Postoaca ( nepot de fiica si fiu).
In aceste conditii, este evident ca solutia instantei de fond cu privire la respingerea actiunii in totalitate, deci implicit si cu privire la restituirea sumei de bani, este legala si temeinica, dat fiind faptul ca suma de 39.000 lei transferata prin dispozitia de plata BCR din data de 17.12.2010 nu reprezinta banii proprietatea apelantului, deci nu poate constitui plata valabila pentru un bun apartinind paratului.
Este real ca martorii apelantului vorbesc de o intelegere care ar fi avut loc intre parti in vederea instrainarii, intelegere la care acestia au participat impreuna chiar cu bunica respectiv mama partilor, Postoaca M.. Instanta insa nu poate constata ca o astfel de intelegere si-ar fi produs efectele, chiar si in ipoteza imposibilitatii de preconstituire a unui act scris, in conditiile in care nu s-a facut dovada unei plati valabile a obiectului contractului.
Pe de alta parte, depozitiile martorilor sunt evident contradictorii sub acest aspect, avand in vedere ca martorii paratului intimat arata exact contrariul, in sensul ca intre parti nu ar fi avut niciodata loc o intelegere din acest punct de vedere.
Pentru toate acestea, Tribunalul apreciază că apelul așa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecință, în baza art. 480 NCPC, va fi respins cu consecința menținerii în vigoare a hotărârii primei instanțe.
Referitor la plata cheltuielilor de judecata in apel, in baza art. 394 alin.3 NCPC instanta va respinge solicitarea avind in vedere ca inscrisul doveditor a fost depus dupa inchiderea dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de reclamantul S. A. A., domiciliat în comuna Lerești, . împotriva sentinței civile nr. 1831/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, pârât fiind P. I., domiciliat în comuna Lerești, ..
Respinge cererea de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, F. G. |
Red. M.P.14.02.2014
Thnred. E.N.., 4 ex
2 .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2134/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 101/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
