Acţiune în constatare. Decizia nr. 1092/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1092/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 13858/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1092/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta . SA P. împotriva sentintei civile nr. 5458/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimati fiind reclamantii C. G., C. M., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatii-reclamanti reprezentati de avocat C. M., intimatul C. G. fiind prezent și personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-a depus de către recurenta-pârâtă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 255 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Apărătorul ales al intimatilor-reclamanti arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această precizare constată cauza în stare de judecată și acorda cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al intimatilor-reclamanti solicită respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că situația de fapt este cea retinută în mod corect de instanța de fond și anume că reclamantii nu ar fi avut cum în termen de o săptămâna să aibă un consum de 1000 m3 apă. Acest lucru reiese din probatoriul administrat în cauză și anume depozițiile martorilor vecini care au arătat că pe perioada iernii reclamanții nu locuiesc în acel imobil ci vin o dată la două trei zile pentru a verifica în ce stadiu se află gospodăria. Pe de altă parte și înscrisurile care se află la dosarul cauzei, respectiv adresele emise chiar de către reprezentantii recurentei arată că nu există nicio defectiune pe retea de la apometru și pâna la gospodaria reclamantilor și nu a existat nici o scurgere. În aceasta situație apreciază că reclamantii au facut dovada faptului ca nu au facut acest consum Mai mult decât atât, în momentul în care s-a constatat acest consum de 1000 m.c. reclamantii au contestat apometrii și s-a efectuat o expertiză care a stabilit foarte clar că apometrul prezintă defectiuni și nu înregistrează în mod corect consumul de apă. Cu toate acestea recurenta a refuzat să dea jos contravaloarea cca 700 m3 aproape, din cele două facturi. Chiar expertul numit în cauză a stabilit foarte clar că și în cazul în care ar fi existat un debit maxim de consum, în 7 zile, 24 din 24 de ore, apometrul ar fi putut să înregistreze un consum de maxim 504 m3deci cu mult sub ceea ce a înregistrat acesta, respectiv 996 m3. Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 05.07.2012 sub nr._ reclamanții C. G. și C. M. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . SA Pitești, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a solicita reclamanților plata sumei de 6.650,39 lei reprezentând contravaloare apă rece și canal conform facturilor_/2012 și_/2012.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta contractul de furnizare apă rece nr._/29.09.2009 pentru imobilul proprietatea lor situat în Ștefănești, .. 72, jud. Argeș, proprietate unde nu locuiește nimeni pe perioada de iarnă, pe data de 01.03.2012 au fost anunțați telefonic de cititorul apometrelor din zonă că au un consum foarte mare de apă, situație ce se datorează probabil unei posibile defecțiuni intervenită la apometru, s-au deplasat la imobil și au constatat că apometrul înregistrase un consum de 996 mc apă .
Reclamanții au arătat că acest consum nu este real având în vedere inclusiv faptul că de la data branșării – 29.09.2009 și până la data emiterii facturii anerioare-15.02.2012 au consumat 23 mc de apă, fiind imposibil să consume aproximativ 1000 mp apa rece pe perioada de iarnă în condițiile în care în imobilul respectiv nu locuiește nimeni .
Au precizat reclamanții că au solicitat pârâtei efectuarea unei expertize metrologice, prin raportul nr. 03/25.04.2012 stabilindu-se faptul că prezintă defecțiuni contorul întrucât nu înregistrează în mod corect debitul de apă care circula prin el.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională .
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât potrivit anexei la raportul de expertiză apometrul a fost declarat respins deoarece înregistra mai puțin decât volumul de apa tranzitat prin contor, deci înregistra în favoarea reclamanților, neprezentând relevanța faptul că la un moment-dat a fost un consum mai mare sau mai mic de apă, apometrul deservind doar imobilul reclamanților, cauza creșterii consumului producându-se în curtea reclamanților, consumul putând fi și consecința firească a folosirii efective a apei, astfel încât dreptul sau de a solicita plata consumului nu se stinge, volumul de apă fiind înregistrat pe apometrul montat în instalația interioară.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei 6650,39 lei reprezentând contravaloare servicii alimentare cu apă potabilă și canalizare conform facturilor contestate, a sumei de 385,22 lei reprezentând penalități de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii pârâta a arătat că pentru serviciile prestate a emis facturi fiscale în valoare de 6650,39 lei, facturi ce nu au fost achitate de reclamanți conform art. 11.19 din contract, motiv pentru care a calculat și penalități de întârziere.
În cauza s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatorii, testimonială în cadrul căreia a fost audiați martorii M. M. și U. G. și expertiza, raportul fiind întocmit de d-na expert H.-O. D.-V..
Prin sentința civilă nr. 5458/11.06.2013 Judecătoria Pitești a admis cererea de chemare în judecată, a constatat inexistența dreptului pârâtei de a solicita reclamanților plata sumei de 6650,39 lei reprezentând contravaloare apă rece și canal conform facturilor_/2012 și_/2012.
A respins cererea reconvențională.
A obligat pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1213 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au încheiat contractul nr._/29.09.2009 .
Prin contract pârâta s-a obligat să presteze reclamanților servicii de alimentare cu apa și canalizare pentru imobilul situat în Ștefănești, .. 72, jud. Argeș.
Conform facturilor emise în perioada 29.09._12 reclamanții au înregistrat un consum de apă foarte mic, până în 30 mc.
Din depozițiile martorilor audiați rezulta faptul că în imobilul respectiv reclamanții nu locuiesc iarna, precum și faptul că nu locuiește nici o altă persoană și nu se desfășoară nicio altă activitate comercială sau extracomercială.
În perioada 15.01._12 apometrul montat în interiorul proprietății reclamanților a înregistrat un consum de apă rece de 416 mc în valoare 1547,52 lei la care se adăuga contravaloarea canalului și TVA-ul, emițându-se factura nr._/07.03.2012 în valoare de 2839,30 lei.
În perioada 15.02._12 apometrul a înregistrat un consum de 558 mc apă rece în valoare 2075,76 lei la care se adăuga contravaloarea canalului și TVA-ul, emițându-se factura nr._/06.04.2012 în valoare de 3811,09 lei.
La data emiterii primei facturi reclamanții înregistrau un sold negativ de 1,95 lei.
Apometrele sunt citite lunar de către cititorul de zonă, iar nu de către beneficiar.
Din buletinul de citire depus la fila 82 rezultă că în perioada 13.12._12 reclamanții au consumat 0 mc de apă, indexul anterior, deci de la data montării apometrului consumul a fost de 23 mc.
În perioada imediat următoare, respectiv 15.01._12 indexul a evidențiat un consum de 416 mc de apă, iar în perioada 15.02._12 indexul a evidențiat un consum de 558 mc.
Ulterior primirii facturii emise la 07.03.2012, reclamanții au solicitat prin cererea scrisă înregistrata sub nr. 3205/13.03.2012 pârâtei să verifice și să schimbe contorul ca urmare a consumului eronat înregistrat conform art. 9 pct. 14 din contract, explicând prin respectiva cerere situație de fapt existentă.
Reprezentanții pârâtei au adus la cunoștința reclamanților prin adresa nr. 1677/20.03.2012 faptul că au dreptul să solicite efectuarea unei expertize urmând sa suporte contravaloarea cheltuielilor necesare daca apometrul este admis.
Prin adresa înregistrata sub nr. 409/04.04.2012 pârâta a solicitat DRML Ploiești să delege un inspector pentru a participa la demontarea și expertizarea contorului reclamanților.
Contorul a fost supus expertizării.
S-a întocmit raportul nr. 03/25.04.2012. Contorul a fost expertizat în laboratorul autorizat al ..R.L. din Pitești .
La efectuarea expertizei au participat și reclamanții.
Prin raportul de expertiza s-a stabilit că nu prezintă contorul urme de loviri, perforări și deformări, sigiliile de montaj fiind intacte.
S-a stabilit, însă și faptul că nu corespunde contorul la verificarea metrologică, erorile de funcționare fiind mai mari decât erorile tolerate conform normelor metrologice legale în vigoare, motiv pentru care a fost declarat respins.
S-a întocmit o anexa la raport (fila 129 din dosar).
La data de 22.06.2012 pârâta a solicitat o noua expertiza a aceluiași apometru sens în care s-a întocmit raportul service nr. 13- fila 153 din care rezulta faptul că apometrul prezenta corpuri străine în contor-particule de depuneri din instalația de alimentare, nu s-a constatat niciun defect, stabilindu-se că erorile se încadrează în limitele admisibile.
Deci, între momentul efectuării celor doua rapoarte de expertiza, la solicitarea pârâtei, s-a intervenit asupra apometrului, fiind înlăturate cauzele ce au generat eroarea.
După întocmirea celui de-al doilea raport, apometrul a fost montat la un alt beneficiar, conform recunoașterii pârâtei consemnate în încheierea din 09.04.2013, ulterior datei de 28.08.2012, deci ulterior datei introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, deși reclamanții prin cererea adresata la 21.05.2012 pârâtei, i-au solicitat să păstreze apometrul în vederea efectuării unei noi expertize.
Cert este că ulterior introducerii cererii de chemare în judecata pârâta a desigilat apometrul, astfel încât instanța nu a mai avut posibilitatea să verifice starea de funcționare a apometrului prin efectuarea unei expertize în cadrul căreia sa se stabilească în mod cert dacă apometrul a prezentat sau nu deficiențe, respectiv cauzele care au generat înregistrarea consumului facturat de pârâtă.
Situația de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, cu răspunsurile la interogatoriu, depozițiile martorilor U. și M. coroborate cu concluziile raportului de expertiză.
Potrivit dispozițiilor art. 111 C.pr.civ. partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea neputând fi primita daca partea poate solicita realizarea dreptului.
Reclamanții nu au la îndemâna o acțiune în realizare pentru a se stabili existența dreptului pârâtei de a solicita plata serviciilor, astfel încât cererea promovata în condițiile art. 111 C.pr.civ. este admisibilă.
Prin prezenta cerere în constatare declaratorie reclamanții solicita sa se constate tocmai inexistența dreptului pârâtei de a-i solicita plata sumei înscrisă în facturile menționate.
Reclamanții au sesizat pârâtei existența unor defecțiuni la apometru, solicitând verificarea apometrului conform dispozițiilor art. 10.6 și 10.7 din contract.
Pârâta a luat act de sesizare și a dispus efectuarea unei verificări a apometrului.
În urma verificării apometrului acesta a fost declarat respins motivat de faptul că înregistrează erori de funcționare mai mari decât erorile tolerate.
Raportul de expertiză și anexa la raport depusă la filele 16-18 nu poarta ștampila instituției ce le-a întocmit, purtând o simpla semnătură .
În urma întocmirii raportului de expertiza reclamanții au solicitat în mod expres pârâtei la 21.05.2012 păstrarea apometrului în vederea efectuării unei noi expertize motivat de faptul că urmau să conteste rezoluția emisă de pârâta.
Pârâta nu a avut în vedere aceasta cerere, a trimis apometrul spre verificare și reparare unității ..R.L. care a intervenit asupra aparatului, reținând că era blocat contorul apometrului datorita unor impurități, respectiv că nu s-a constatat nici un defect iar erorile se încadrează în limite accesibile, deși anterior apometrul a fost declarat respins motivat de faptul că eroarea la debitul de tranziție este de 2,12%, depășind eroarea maxima admisibilă de 2%.
În urma acestei verificări, fără a avea în vedere cererea reclamanților prin care au solicitat păstrarea aparatului de către pârâta în vederea unei noi expertize, precum și faptul că s-a introdus acțiune pe rolul Judecătoriei Pitești, pârâta a montat apometrul la un alt utilizator.
Practic, procedând în aceasta modalitate instanța nu mai are posibilitatea verificării apometrului printr-un raport de expertiza tehnică judiciară în cadrul căruia să se stabilească împrejurările ce au generat înregistra consumului de apă, respectiv dacă acest consum este rezultatul direct al defecțiunilor apometrului sau nu.
Rapoartele întocmite anterior sesizării instanței sunt rapoarte extrajudiciare.
Raportul întocmit de ..R.L atesta faptul că s-a intervenit asupra apometrului la solicitarea pârâtei, constatând starea aparatului după intervenție, situație față de care instanța apreciază ca nu pot fi reținute concluziile acestui raport în favoarea pârâtei, ci în defavoarea acesteia.
Primul raport de expertiza extrajudiciar confirma faptul că apometrul prezenta deficiențe de funcționare.
Coroborând înscrisurile depuse la dosar care atesta faptul că anterior lunii ianuarie 2012, pentru o perioada de aproximativ 2 ani jumătate, consumul de apă înregistrat cu același apometru a fost de 23 mc cu depozițiile martorilor care confirma faptul că în perioada ianuarie-aprilie 2012 reclamanții nu au locuit în imobil, imobil în care nu s-a desfășurat niciun fel de activitate, cu cele 2 rapoarte de expertiza extrajudiciară care confirma existența deficiențelor de funcționare ale aparatului și intervenția asupra aparatului, precum și cu atitudinea culpabila a pârâtei care a intervenit asupra aparatului și l-a pus în funcțiune la un alt utilizator ulterior declanșării litigiului, instanța reține că există dubii puternice cu privire la modalitatea în care apometrul a înregistrat consumul de apă la imobilul aparținând reclamanților.
Întrucât nu are posibilitatea să verifice apometrul printr-o expertiza judiciară pentru motivele anterior expuse, având în vedere atât concluziile raportului întocmit în prezenta cauza conform căruia și în situația în care apa ar curge la un debit maxi volumul înregistrat ar fi fost sub valoarea de 557 mc cât a înregistrat apometrul în litigiu, cat și înscrisurile depuse și depozițiile martorilor, instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada consumului de apă facturat de pârâta pentru imobilul proprietatea reclamanților.
Facturile fiscale neacceptate la plata reprezintă acte unilaterale ce nu pot fi opuse beneficiarului .
Simpla existența a contractului nu justifica emiterea unor facturi nefundamentate pe situația reală.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 111 C.pr.civ. instanța va admite cererea principală, va constata inexistența dreptului pârâtei de a solicita reclamanților plata sumei de 6650,39 lei reprezentând contravaloare apă rece și canal conform facturilor_/2012 și_/2012 și va respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. instanța va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1213 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 304 pct.9 și art.304 ind.1 C.pr.civilă.
În motivarea acțiunii pârâta arată că instanța de fond a fost învestită de către reclamanți cu o cerere constând în constatarea inexistenței dreptului societății de a solicita suma de 6650,39 lei reprezentând c/val. utilități aferente lunilor martie și aprilie 2012, pe considerentul că pe perioada de iarnă imobilul proprietatea lor nu este locuit precum și că apometru a fost respins în urma verificărilor metrologice.
Prima instanță a reținut în considerentele sentinței că nu s-a făcut dovada consumului de apă facturat de către pârâtă,motivând că nu are posibilitatea să verifice apometrul printr-o expertiză juridică, apometrul fiind montat la un alt utilizator.
Totodată se arată în raportul de expertiză judiciară că dacă apa ar curge la un debit maxim volumul înregistrat ar fi fost sub valoarea de 557 mc. Cât a înregistrat apometrul.
Astfel, potrivit art.11.1 din contractul nr._/2009(aflat la dosarul cauzei), reclamantii s-au obligat să respecte prevederile acestuia si ale regulamentului în temeiul căruia s-au obligat, Regulamentul local al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, fiind citat in Anexa 3 la contract, parte integrantă a acestuia (art.35 alin.3 din contract).
Ca atare, in conformitate cu dispoziția cuprinsă in art. 103 alin.4 teza ultimă din regulament (anexă la cererea reconvențională),,,Operatorul nu va proceda la rectificarea facturării atunci când contorul a înregistrat în favoarea utilizatorului"
In prezenta cauză petenta arată că intimatii reclamanti prin cererea lor, au urmărit pe cale ocolită, modificarea actului juridic, a raportului juridic care a luat naștere prin incheierea contractului nr._/2009.
Or, nu este admisibilă cererea in constatarea inexistenței dreptului nostru in condițiile in care intimatii reclamanti au invocat chiar titlul-contractul care consfințește acest drept, iar reclamantii nu inteleg să-l atace in mod direct și să obtină desfiintarea lui sau modificarea lui sub aspectul modalității de stabilire a consumului pe situatia dată.
În acest sens, instanța trebuia investită cu o cerere in realizare, in cadrul căreia era necesară cercetarea voinței părtilor in situatia in care apometru a functionat parțial(adică numai la volum mare – Qmax), dar și a limitelor acestui drept.
Este adevărat că apometrul instalat la imobilul reclamantilor și verificat metrologic de către BRML a fost respins din punct de vedere metrologic. Insă ceea ce nu se întelege sau se interpretează greșit(respectiv anexa la raportul BRML – fila 38 dosar fond) este faptul că, totuși apometrul a funcționat parțial, respectiv numai la debite mari(Qmax), fiind blocat la volum minim și de tranzit (Qt și Qmin).
Acest aspect este confirmat și de producătorul apometrului, . B., în anexa raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză.
Astfel, potrivit celor două înscrisuri, contorul in discuție a funcționat numai la debite mari, înregistrând un volum de apă mai mic decât cel real vehiculat prin contor.
Cu alte cuvinte, este indubitabil că în instalația interioară a intimaților reclamanta a intervenit o cauză care a determinat curgerea unui volum mare de apă, volum care a forțat apometrul să înregistreze, dar a înregistrat mult mai puțin decât volumul de apă real tranzitat prin contor, adică a înregistrat in favoarea utilizatorilor-reclamanți și în defavoarea operatorului.
Ca atare, a existat un consum de apă din partea reclamanților si pe cale de consecință nu pot fi exonerați de plata acestuia.
Având în vedere că apometrul deservește doar branșamentul reclamanților, singura concluzie logică, rațională care se poate trage este aceea a culpei reclamanților, care din neglijentă (uitarea robinetilor deschiși) sau existenta unei avarii în instalația interioară a imobilului (care de fapt reprezintă tot o neglijență pentru neîntretinerea corespunzătoare și la timp a instalațiilor lor interioare), a determinat un volum mare de apă, care a forțat apometrul să înregistreze.
Chiar dacă apometrul a fost blocat la volum minim și de tranzit (Qt și Qmin), totuși el a înregistrat la volum mare de apă tranzitat prin el (Qmax).
Astfel, se arată că motivarea instanței de fond este deficitară, în sensul că acțiunea în constatare a reclamanților este contrară contractului(respectiv art. 103 din Regulamentul serviciului – anexă la cererea reconvențională), perioada si metoda de recalculare a utilităților pe perioada cat apometrul a funcționat numai la volum mare fiind atributul exclusiv al pârtilor contractante, ori in subsidiar pe calea acțiunii în realizare și nicidecum pe calea unei acțiuni în constatare ocolitoare.
Deși instanța de fond și-a însușit in mod arbitrar concluziile expertizei judiciare efectuate in cauză, totuși retine (in ultima pagină a sentinței) că a existat consum la volum maxim tranzitat prin contor.
Pe de altă parte, s-a reținut că la cererea reclamantilor s-a efectuat o expertiză metrologică de către BRML(nr.3/25.04.2012 a BRML - fila 38 dosar fond) in cadrul căruia BRML a arătat că apometrul nu prezenta urme de loviri, perforări, deformări, sigiliile de montaj fiind intacte (pagina a doua a sentinței), precum și raportul de service întocmit de producătorul apometrului, . B.(nr._ – fila 153 dosar fond) din cuprinsul căruia retine că au fost înlăturate cauzele care au generat eroarea, respectiv particulele de depuneri(pagina a doua a sentinței), totuși absolut fără niciun temei de drept instanța de fond îi atribuie o culpă in montarea apometrului la un alt utilizator, culpă care se constituie ca temei al admiterii acțiunii reclamanților.
Nu există niciun text de lege care să interzică montarea unui apometru la un alt utilizator, după expertizarea și remetrologizarea lui, aspect confirmat de raportul de service întocmit de producătorul apometrului, . B. (nr.3/22.06.2012 – fila 153 dosar fond)
În altă ordine de idei, apometrul este ultima componentă a rețelei publice și ca atare operatorul este singurul îndreptățit să hotărască in privința montării apometrelor, in raport de necesități.
In acest sens, nu se poate vorbi de o culpă a societății pârâte câtă vreme apometrul este proprietatea sa, astfel că orice cerere a unui utilizator cu privire la restrângerea dreptului de folosința unui apometru apare ca total neîntemeiată. și oricum reclamanții prin cererea din 21.05.2012 la care face trimitere prima instanță in considerente au solicitat să nu distrugă apometru.
Instanța de fond, in mod eronat a dat valoare probantă probei testimoniale, câtă vreme martorii au declarat că reclamanții vin zilnic la imobilul în discutie, la care au păsări și un câine.
Sunt neverosimile și pentru faptul că nimeni nu poate știi cu certitudine ce face fiecare proprietar/utilizator în proprietatea lui privată, câtă apă consumă, de unde o consumă sau dacă instalațiile interioare ale imobilului sunt bine întreținute in așa fel încât să nu conducă la producerea avariilor.
Pentru că în fapt și este de notorietate că doar cauza avariei în instalațiile interioare ale imobilului poate conduce la un volum mare de apă și pe cale de consecință înregistrarea consumului pe apometru.
Chiar dacă contorul a fost blocat la debitul minim și la debitul de tranziție, totuși relevant este că el a funcționat și a înregistrat la debitul maxim, adică singura concluzie rațională care se poate trage este aceea că a intervenit o cauză care a determinat curgerea unui volum mare de apă, volum care a forțat apometrul să înregistreze și conform pct.6 teza ultimă din adresa nr.987/10.05.2013 a producătorului . B.(anexa la raportul de expertiză judiciară – fila 170 din dosar fond), a înregistrat mult mai puțin decât volumul de apă real tranzitat prin contor, adică a "înregistrat in favoarea intimaților-reclamanți și în defavoarea societății noastre.
Relevant este că apometru a înregistrat, iar acest apometru deservește doar imobilul reclamanților.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții C. G. și C. M. au investit instanța de fond cu o acțiune în constatare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a solicita reclamanților plata sumei de 6.650,39 lei reprezentând contravaloare apă rece și canal conform facturilor_/2012 și_/2012.
Între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul nr._/29.09.2009 iar în baza acestuia recurenta-pârâtă s-a obligat să presteze reclamanților servicii de alimentare cu apa și canalizare pentru imobilul situat în Ștefănești, .. 72, jud. Argeș.
Intimații-pârâții față de sumele cuprinse în cele două facturi au înțeles inițial să conteste aceste facturi la recurenta-pârâtă pe considerentul că nu au utilizat cantitatea de apă menționată în aceste facturi.
Astfel după ce au primit factura emisa la 07.03.2012, reclamanții au solicitat prin cererea scrisă înregistrata sub nr. 3205/13.03.2012 pârâtei să verifice și să schimbe contorul ca urmare a consumului eronat înregistrat conform art. 9 pct. 14 din contract, explicând prin respectiva cerere situație de fapt existentă.
Prin adresa nr. 1677/20.03.2012 reprezentanții pârâtei au adus la cunoștința reclamanților faptul că au dreptul să solicite efectuarea unei expertize urmând sa suporte contravaloarea cheltuielilor necesare daca apometrul este admis iar în situația în care este respins să suportată de aceasta.
Contorul a fost supus expertizării în laboratorul autorizat al ..R.L. din Pitești fiind întocmit raportul nr. 03/25.04.2012 la efectuarea expertizei participând și reclamanții.
Prin raportul de expertiza s-a stabilit că nu prezintă contorul urme de loviri, perforări și deformări, sigiliile de montaj fiind intacte ceea ce arată că nu a intervenit asupra sa.
Prin acest raport s-a stabilit ceea ce este esențial pentru soluționarea prezentei cauze și anume faptul că nu corespunde contorul la verificarea metrologică, erorile de funcționare fiind mai mari decât erorile tolerate conform normelor metrologice legale în vigoare, motiv pentru care a fost declarat respins.
Reclamanții prin cererea adresata la 21.05.2012 pârâtei, i-au solicitat să păstreze apometrul în vederea efectuării unei noi expertize însă această solicitare a fost ignorată apometrul fiind montat la un alt beneficiar.
Înainte de a se monta la un alt utilizator apometru a fost supus unei noi expertize din care rezulta faptul că apometrul prezenta corpuri străine în contor-particule de depuneri din instalația de alimentare; nu s-a constatat niciun defect, stabilindu-se că erorile se încadrează în limitele admisibile.
Ca urmare a acestei situații expertiza dispusă în cauză nu s-a putut efectua iar drept urmare nu s-a putut stabili cu certitudine prin administrarea acestei probe care este cauza reală a înregistrării unui consum cu mult mai mare decât cel obișnuit.
Dacă s-ar lua în considerare cele două expertize, în condițiile în care au fost efectuate la solicitarea părților în afara cadrului procesual, ar rezulta că între momentul efectuării celor doua rapoarte de expertiza, s-a intervenit asupra apometrului, fiind înlăturate cauzele ce au generat eroarea.
Dacă nu se iau în considerare aceste expertize rezultă că nu se poate concluziona cu certitudine dacă contorul înregistra conform consumului ori acesta era eronat în sensul că înregistrarea era în favoarea ori defavoarea uneia dintre părți în sensul înregistrării unui consum mai mare ori mai mic.
Modul de înregistrare și cauza pentru care înregistrarea era reală ori eronată are relevanță întrucât în cazul în care consumul înregistrat era mai mare potrivit art. 103 alin4 din regulamentul serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, respectiv contorul înregistra în favoarea operatorului acesta avea obligația de a proceda la rectificarea facturării luând în calcul media de consum pe ultimele trei perioade anterioare facturării contestate.
Tribunalul va reține culpa recurentei-pârâte în stabilirea în mod cert dacă apometrul a prezentat sau nu deficiențe, respectiv cauzele care au generat înregistrarea consumului facturat culpa sa constând tocmai în ignorarea solicitării intimaților-recurenți care prin adresa din data de 21.05.2012 se arătau nemulțumiți de rezoluția dată de recurenta-pârâtă în urma expertizei tehnice a contorului de apă efectuată conform raportului de expertiză nr. 03/25.04.2012 și solicitau recurentei-pârâte să nu „îl distrugeți întrucât vom ataca rezoluția dvs. uzitând de formele legale în vigoare, când probabil se va solicita o nouă expertiză”.
Pentru a reține culpa recurentei-pârâte tribunalul are în vedere Ordinul cu nr. 29/N din 23 decembrie 1993 pentru aprobarea Normativului-cadru privind contorizarea apei și a energiei termice la populație, instituții publice și agenți economici în special dispozițiile din anexa 1 respectiv pct 2.6.5. alin .2 „ Dacă abonatul contestă rezultatele verificării, el are dreptul sa ceara o expertiză la inspecțiile interjudețene de metrologie. Cheltuielile de expertiza le va suporta beneficiarul, dacă reclamația sa a fost neîntemeiată. În caz contrar, cheltuielile revin distribuitorului.”
Tot în acest sens se reține că așa cum rezultă din recunoașterea recurentei-pârâte consemnate în încheierea din 09.04.2013 montarea contorului la un alt utilizator s-a făcut la data de 28.08.2012, adică ulterior datei introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
Conform prevederilor art.6 din Legea nr.82/1991, factura fiscală nu este decât un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic, nici chiar atunci când probează existența unui contract comercial consensual, pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum.
Față de natura facturii, așa cum este aceasta precizată în Legea nr.82/1991 și în legislația fiscală, în general reprezintă doar un mijloc de probă prin care pârâta, în mod unilateral reține o anumită stare de fapt, stare care poate fi sau nu conformă realității. Temeinicia facturii fiscale, care din punct de vedere al dreptului procesual civil reprezintă un înscris, ca mijloc de probă, poate fi combătută în cadrul unui proces prin alte mijloace de probă, deoarece înscrisul reține o stare de fapt și nu un act juridic. Factura nu reprezintă un act juridic ci doar un mod de calcul a unor sume de bani, pe care utilizatorul le-ar datora în baza contractului de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare .De altfel, potrivit dispozițiilor art. 1469 și următoarele Cod civil, doar plata este un act juridic, nu și facturile emise în acest sens.
Reclamanții au dreptul să refuze plata unei sume pe care nu o datorează și totodată dreptul de a solicita instanței prin toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, pentru a dovedi că facturile au fost emise în mod netemeinic și să se constate că nu datorează sumele menționate.
Acest drept este recunoscut și în art. 10.2 din contractul dintre părți unde s-a stabilit dreptul utilizatorului de a contesta factura atunci când se constată diferența între consumul facturat și cel realizat. Facturile fiscale neacceptate la plata reprezintă acte unilaterale ce nu pot fi opuse beneficiarului .
Situația de fapt reținută de către instanța de fond este stabilită în mod corect în raport de întregul material probator administrat astfel că susținerile din motivele de recurs sunt privite de tribunal ca neîntemeiate.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . SA P. împotriva sentintei civile nr. 5458/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ intimati fiind reclamantii C. G., C. M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 Aprilie 2014, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, D. D. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
| ← Pretenţii. Decizia nr. 578/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 925/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
