Contestaţie la executare. Decizia nr. 2416/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2416/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 8697/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2416/2014
Ședința publică de la 24 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător M. V.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul S. G. D. împotriva sentinței civile nr. 1519/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind D. G., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că la data de 23.04.2013 a fost depusă cerere de chemare în judecată de către contestatorul S. G. D., în contradictoriu cu intimații: B.E.J. F. E., D. G., prin care a formulat, în baza dispozițiilor art. 714 din C.proc.civ., contestație la executare împotriva executării silite înființată în dosarul de executare silită nr. 55 /2012 al B.E.J. F. E., solicitând instanței să dispună: anularea executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. 55/2012, potrivit dispozițiilor art. 719, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
În motivarea contestației s-a arătat că: la data de 08.04.2013, a primit prin posta "ÎNȘTIINȚARE" stabilita in dosarul de executare silita nr. 55/2012, prin care îl incunostiinta ca a fost declanșata executarea silita, precum si ca s-a înființat poprirea asupra veniturilor sale; totodată, atașat "ÎNȘTIINȚĂRII" a primit si procesul verbal ce arata cheltuielile de executare ca si copie a Sentinței Civile NR. 776/26.01.2010, respectiv a Deciziei Civile nr. 1581/R/07.10.2010, reprezentând titlul executoriu care sta la baza declanșării executării silite; în legătura cu acest titlu executoriu, Sentința Civila nr. 776/29.01.2010, rămasa irevocabila prin Decizia Tribunalului Argeș, acest titlu executoriu nu mai este valabil, in condițiile in care, de la momentul rămânerii irevocabile a Sentinței Civile aratate, si pana la declanșarea executării, a achitat creditorului D. G. integral suma imprumutata, plus alte plați pe care acesta i le-a solicitat; astfel, la data de 02.03.2013, D. G., l-a acționat in instanța solicitandu-i "plata dobânzii legale aferente sumei de 63.000 Euro pana la achitarea integrala a debitului; având in vedere faptul ca intre petent si numitul D. G. a existat la un moment dat o anumita relație de prietenie, relație de prietenie de peste 12 ani, si care a permis solicitarea din partea sa a acestui imprumut, acesta a fost si motivul pentru care intre ei au incheiat un act scris de mana; tot pe relația de prietenie, din partea sa de buna credința, nu a dat importanta acțiunilor rau intenționate ale lui D. G., atunci cand l-a acționat in instanța pentru recuperarea sumei de 63.000 de Euro; având in vedere faptul ca el și-a achitat aceasta datorie inca din cursul anului 2008, si având in vedere ca acesta îl tot amenința ca nu va recunoaște niciodată restituirea banilor, a continuat sa ii tot dea diverse sume de bani, unele dintre plați fiind făcute si in prezenta unor persoane străine (in prezenta 2. unor martori); la momentul la care a fost acționat in instanța, nici nu și-a pus problema ca ar putea avea castig de cauza, intrucat la data respectiva 2009-2010 el nu mai datora nicio suma de bani către debitorul său, ulterior in anul 2012, cand a solicitat si dabanda aferenta imprumutului (restituit), a venit in instanța si a făcut dovada atat a restituirii imprumutului cat si a prescripției dreptului material la acțiune (la capătul de cerere privitor la dobânda); fata de acest aspect, al restituirii imprumutului s-a pronunțat instanța de judecata la data de 04.04.2013, pronuntandu-se totodată si asupra cererii privitoare la dabanda, in sensul respingerii acesteia; astfel, având in vedere faptul ca suma de 63.000 de Euro ce face obiectul titlului executoriu, a fost integral restituita in luna august a anului 2008 (cum in mod corect a reținut si instanța de judecta la Soluția pronunțata in dosarul civil nr._ ), aceasta executare trebuie sa înceteze, potrivit dispozițiilor art. 719 alin 1 C.; în ceea ce privește cheltuielile ocazionate cu efectuarea executării silite, in procesul-verbal atașat înștiințării, domnul executor stabilește o suma de plata in cuantum de 15.330,51 lei (TVA inclus), ori in "ordonanța de poprire" ce a fost trimisa tatălui său, in aceeași data, 08.04.2013, domnul executor vorbește despre suma de 21.167,51 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu si cheltuieli de executare, potrivit art. 371 ind 1 (din Codul de Procedura Civila); în primul rand, domnul executor, nu poate solicita niciun fel de dabanda, întrucât, asa cum se arata in titlul executoriu invocat, dar care nu mai este in momentul de fata valabil, instanța de judecata l-a obligat la plata sumei de 63.000 de Euro in echivalentul in lei si la plata sumei de 5837 cu titlu de cheltuieli de judecata, nicidecum cu titlu de dobânzi; din alt punct de vedere, S. G. D. a primit procesul verbal cu descrierea sumelor reprezentând cheltuieli ocazionate cu execuatrea silita, unde dupa un calcul simplu a rezultat o suma totala de 15.330,51 lei (aceeași cu cea arata si de domnul executor), insa in legătura cu cheltuielile de judecata el nu este incunostiintat, acesta sume de 5.837 de lei, apare in "ordonanța de poprire" ce a fost comunicata tatălui său, Sparatu G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 714 și urm. din Codul de procedură civilă.
La termenul din 11.12.2013 instanța de fond a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată în sensul că intimat nu este și B.E.J. F. E., iar la termenul din 15.01.2014 s-au admis cererile de probatorii formulate de părți.
Prin sentința civilă nr.1519/19.02.2014 Judecătoria Pitești a respins contestația la executare, reținând în esență următoarea situație de fapt:
Din conținutul dosarului de executare cu nr. 447/2013, în prezent la B.E.J. D. M., se reține că între părți a existat un litigiu anterior în fața instanțelor judecătorești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 776/26.01.2010 în dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești, hotărâre prin care contestatorul de astăzi a fost obligat la plata către intimatul D. G. a sumei de 63.000 euro în echivalent lei, cât și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.837 lei (fila 24).
Recursul contestatorului a fost anulat prin decizia nr. 1581/R/07.10.2010 a Tribunalului Argeș – Secția Civilă (fila 25).
În baza acestui titlu executoriu a fost formulată cerere de executare silită (fila 23), executorul obținând încuviințarea executării silite (fila 30), ulterior fiind emise și alte acte de executare (somație, proces – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, etc.).
Prima instanță a apreciat că argumentele invocate de contestator nu sunt întemeiate.
Astfel, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 15.330,51 lei (fila 55), iar în ordonanța de poprire (fila 56) în mod corect se menționează debitul în sumă de 63.000 euro, cât și suma de 21.167,51 lei, reprezentând atât debit rezultat din titlul executoriu (cheltuielile de judecată în sumă de 5.837 lei) cât și cheltuielile de executare (15.330,51 lei).
În acest mod se explică existența în adresa de înființare a popririi a sumei de 21.167,51 lei (5.837 lei + 15.330,51 lei), neexistând o eroare a executorului.
De asemenea, din conținutul somației (fila 33), cât și cel al adreselor de înființare a popririi se observă că executarea silită nu privește dobânzi; nu se face nici o mențiune în privința acestora.
Intimatul – creditor a solicitat aceste dobânzi prin cererea adresată executorului (fila 23), însă acesta din urmă în mod corect nu a declanșat și efectuat executarea silită și pentru aceste pretenții, neexistând în prezent un titlu executoriu pentru ele.
În ceea ce privește susținerea s-a observat că obligația de plată ar fi fost executată, se observă că petentul nu a probat în nici un mod această susținere; nu s-a prezentat instanței o chitanță eliberatorie emisă de creditor sau o ofertă de plată urmată de consemnațiune.
Prima instanță a reținut că în sentința civilă cu nr. 3306/04.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești, nu s-a constatat că s-ar fi efectuat de către debitor plata. Respectivul litigiu a avut ca obiect, chiar conform motivării sentinței, cererea intimatului de acordare a dobânzilor aplicabile la debitul inițial, iar instanța a respins această pretenție ca prescrisă reținând cum că: „Fiind solicitată suma abia la data de 02.03.2012, este evident că termenul de prescripție de 3 ani a fost cu mult depăsit, dreptul la acțiune al reclamantului fiind stins prin prescripție( art.3 din decrt.167/1958 aplicabil raportului juridic dedus judecății potrivit art.6 NCCIV).”.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată în acel litigiu de către contestatorul de astăzi, instanța a reținut în aceeași motivare cum că: „În ceea ce privește cererea reconvențională prin care se solicită constatarea inexisteței dreptului de creanță al reclamantului, instanța o apreciază ca întemeiată, ca și consecință a motivării mai sus expuse. Astfel stingându-se prin prescripție dreptul reclamantului, este evident că el nu mai există. În plus creditorul este cel care trebuie să dovedească existența creanței, lucru pe care reclamantul din prezenta cauză nu l-a făcut sub nicio formă, aspect ce face incident principiul ubi est non esere .>
În mod evident instanța a analizat această cerere reconvențională prin prisma acțiunii reclamantului de la acea dată, reținând că este întemeiată pentru aceeași motivare, respectiv a prescripției dreptului la acțiune (la pretenția privind dobânzile), iar nu în ceea ce privește debitul principal; față de acesta din urmă nu s-a invocat prescripția (și nici nu mai putea fi invocată atât timp cât exista o hotărâre judecătorească irevocabilă ce consacra obligația), iar instanța a menționat clar cum că „stingându-se prin prescripție dreptul reclamantului, este evident că el nu mai există”.
Mai mult decât atât, instanța nu mai putea analiza, după ce s-a emis o hotărâre de către o instanță judecătorească, temeinicia respectivei sentințe sau o eventuală plată ce s-ar fi efectuat până la momentul pronunțării sale. În acel litigiu inițial trebuia invocată plata și probată, iar nu după obținerea titlului executoriu.
Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței 776/26.01.2010 era necesar ca petentul – debitor să probeze că a efectuat plata, fie prin chitanța eliberatorie emisă de creditor, fie prin oferta reală, ceea ce nu a făcut.
Raportat la concluziile de mai sus a fost respinsă și cererea de suspendare a executării silite, iar în baza art. 399 și urm. din C.proc.civ. de la 1865 (cererea a fost adresată executorului anterior datei de 15.02.2013), a fost respinsă contestația la executare în totalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
Instanța de fond a respins în mod greșit contestația la executare, reținând că stingerea obligației de plată a debitului nu a fost probată. E. s-a apreciat că singurele probe în acest sens ar fi fost chitanța eliberatorie și oferta de plată urmată de consemnațiune. În ceea ce privește chitanța de plată, legiuitorul nu a prevăzut obligația celui care primește plata, astfel că această probă nu poate fi considerată o condiție absolută în sarcina debitorului. Creditorul din speță a cerut în permanență mai mulți bani de la debitor, astfel că nu sunt incidente nici aspectele legate de oferta de plată urmată de consemnațiune.
Contestatorul nu a fost prezent și nu a formulat apărări în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu, adică sentința civilă nr. 776/2010 a Judecătoriei Pitești, fiind plecat din țară la acel moment.
Instanța de fond nu a avut în vedere că prin hotărâre judecătorească ( sentința civilă nr.3306/2013 a Judecătoriei Pitești) s-a constatat inexistența dreptului de creanță al intimatului creditor D. G.. Cererea reconvențională din acel dosar se referea strict la inexistența debitului de 63.000 Euro și nu la dobânzi.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.483 C.pr.civilă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu prioritate, tribunalul va analiza legea aplicabilă din punct de vedere procedural, aceasta fiind reprezentată de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, deoarece cererea de executare silită a fost adresată executorului judecătoresc anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare noua reglementare. Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii ntr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile noului cod se aplică executărilor silite începute după . acestuia.
Prima critică a recurentului este lipsită de substanță juridică, deoarece acesta nu a probat prin niciun mijloc de probă că ar fi achitat debitul către creditor. Indiferent că ar fi vorba de o chitanță de plată emisă de creditor sau de oferta de plată urmată de consemnațiune, aceste probe nu s-au făcut în speță astfel că apărarea privind plata debitului este nefondată.
A doua critică a recurentului nu poate fi primită. Acesta de fapt, contestă, în cadrul executării silite pe calea prevăzută de art.399 C.pr.civilă titlul executoriu.
Această apărare este inadmisibilă, neputând pe calea ocolită a contestației la executare, în cadrul căreia se analizează modul în care s-au derulat formele de executare, să se formuleze apărări de fond, ce ar fi trebuit invocate pe calea recursului împotriva sentinței civile nr. 776/2010 a Judecătoriei Pitești. De altfel contestatorul a uzat de această cale însă recursul său a fost anulat ca netimbrat potrivit deciziei nr. 1581/R/2010 a Tribunalului Argeș.
În ceea ce privește inexistența dreptului de creanță, tribunalul apreciază că sentința civilă nr. 3306/2013 a Judecătoriei Pitești nu reține acest aspect, iar judecatorul fondului a statuat corect. Din considerentele sentinței rezultă că pe calea acțiunii principale s-a solicitat de către creditor obligarea contestatorului ( pârât la acel moment) la plata dobânzii pentru creditul în sumă de 63.000 Euro, iar pe cale reconvențională să se constate inexistența dreptului de creanță solicitat de reclamant, cu privire la dobânzile solicitate și nu cu privire la creditul efectiv.
Reținând cele ce preced, tribunalul în baza art.312 și art. 304 ind.1 C.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând în vigoare sentința ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S. G. D., domiciliat în comuna Bascov, .. 6, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 1519/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind D. G., domiciliat în mun. Pitești, ., județul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 24.10.2014.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, N. P. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 2 ex
24.11.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2166/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 578/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
