Fond funciar. Decizia nr. 1155/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1155/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 696/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1155/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul P. I. I. împotriva sentinței civile nr. 581/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ DE PREȘEDINTE-PRIMAR N. D., având ca obiect fond funciar/ cerere de repunere în termen.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic L. Anișoara pentru intimata pârâtă, lipsă fiind apelantul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul arhivă, la data de 26.11.2014, o cerere din partea apelantului reclamant prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Consilier juridic L. Anișoara depune la dosar delegație pentru intimata pârâtă.
Tribunalul reține că prin serviciul arhivă s-a depus la dosar o cerere din partea apelantului reclamant, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. Totodată, constată că răspunsul la întâmpinare formulat de apelantul reclamant nu se impunea a fi depus în două exemplare, întrucât codul de procedură civilă prevede că intimatul ia cunoștință de conținutul acestuia de la dosar. Având în vedere că la dosar este depus un exemplar în plus al răspunsului la întâmpinare, tribunalul procedează la înmânarea acestuia către reprezentantul intimatului pârât.
Reprezentantul intimatului pârât învederează că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatei pârâte C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ DE PREȘEDINTE-PRIMAR N. D. solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. În esență, solicită să se constate că instanța de fond in mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 186 cpc . Arată că pronunțarea deciziei nr. 2662/2013, de către Tribunalul Argeș, nu constituie un motiv temeinic care să justifice solicitarea apelantului reclamant de a cere repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Mai arată că apelantul reclamant trebuia să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termenul prevăzut de legiuitor, până la 30.11.2005, învederând că acest termen nu a fost condiționat de către legiuitor de existența vreunui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constantă că prin cererea înregistrată la data de 20.02.2014 reclamantul P. I. a solicitat repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autorului său S. N. care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, deținând un număr de 100 de puncte la poziția 195 și urmând ca din suprafața ce a constituit averea obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în conformitate cu anexa 39 din HG nr. 890/2005 membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales în persoana domnului vicepreședinte V. V. să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha reprezentând averea obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autorilor săi, avea un număr de 100 de puncte. După o judecată începută în anul 2006 Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră membrii obștei să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie solicitată prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a susținut că a luat cunoștință de decizia tribunalului în data de 20.02.2014, apreciind că acesta este momentul de la care i s-a născut dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, demersul judiciar al reclamantei fiind întemeiat pe dispozițiile HG nr. 890/2005 și ale Legii nr. 247/2005.
În termen legal pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte primar N. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, deoarece reclamantul nu a făcut dovada unor împrejurări de fapt care să reprezinte o piedică la depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. Chiar dacă s-ar aprecia că motivul invocat este întemeiat reclamantul a depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2522 alin. 2 Cod civil, termen calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului, putând să formuleze cererea cel mai târziu până la 20.12.2013.
Prin sentința civilă nr. 581/5.06.2014 a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost respinsă cererea ca nefondată, reținându-se în esență următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere se putea formula până la data de 30.11.2005,iar conform disp. art.9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 ,în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, intervine sancțiunea decăderii din termen.
În jurisprudență s-a statuat cu majoritate că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție,astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la prescripție și în consecință nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen de decădere (în speță până la 30.11.2005) partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând așadar un termen de decădere materială. Întrucât legea nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială, urmează a fi aplicate prin analogie dispozițiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art. 184-186 Cod procedură civilă care reglementează decăderea procesuală. În aplicarea acestor dispoziții s-a apreciat că decăderea se răsfrânge asupra drepturilor neexercitate în termen, indiferent de caracterul și natura termenelor legale. Astfel, nerespectarea termenelor imperative determină decăderea, adică stingerea dreptului neexercitat înăuntrul lor. Pentru a înlătura incidența reglementării evocate în precedent, reclamanta are sarcina de a dovedi existența unor motive temeinic justificate, de natură a împiedica formularea unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. Noțiunea de „motive temeinic justificate” a fost interpretată în literatura de specialitate ca având în vedere acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.
Din probele administrate în cauză nu reiese însă existența unor astfel de motive temeinic justificate, exclusive de culpă, dimpotrivă se reține că reclamantul a cunoscut că trebuie să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă de la momentul în care a mandatat o altă persoană să facă acest lucru în calitate de reprezentant al obștei, astfel încât instanța va da eficiență principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
A mai retinut prima instanta împrejurarea că instanța judecătorească de control judiciar s-a pronunțat definitiv cu privire la un litigiu al obștei, respectiv prin decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, acest aspect nu poate constitui un motiv temeinic justificat care să îl fi împiedicat pe reclamant să formuleze în termenul legal prevăzut de lege cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece termenul limită de depunere a cererilor a fost până la data de 30.11.2005 ,conform art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 lege, nefiind condiționat de existența vreunui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești.
Cu această motivare cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. I., care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală, deoarece din probele administrate rezultă că la apariția Legii 247/2005, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a făcut reprezentantul Obștei, pentru circa 1774 ha.
C. de aplicare a legii Fondului Funciar a respins cererea de reconstituire, iar plângerea formulată în instanță a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș.
Instanța de recurs a reținut greșit, cu încălcarea prev.legii fondului funciar că cererea de reconstituire pentru foștii moșneni trebuie făcută de fiecare dintre aceștia, în nume personal, iar nu de către obște, prin reprezentant convențional.
În această situație, apelanta reclamantă a promovat prezenta cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de reconstituire, pentru terenul ce i se cuvine.
Prima instanță trebuia să rețină că dreptul apelantei reclamante nu a expirat la data de 30.11.2005, întrucât a fost exercitat conform legii de către reprezentantul desemnat de adunarea Obștei, deci practic recurenta nu a stat în inactivitate, ci a participat la adunarea generală a Obștei, manifestându-și dorința de a obține reconstituirea dreptului de proprietate.
Examinând actele dosarului și sentința apelată, tribunalul va reține:
Apelanta reclamantă face un istoric al reconstituirii dreptului de proprietate, la care a recurs prin intermediul reprezentantului convențional al Obștei Moșnenilor Argeșeni și aduce critici deciziei civile nr.2662/20.11.2013 a Tribunalului Argeș, prin care, în opinia sa, s-a statuat greșit că fiecare fost moșnean trebuie să solicite personal reconstituirea dreptului de proprietate. Aceste aspecte sunt străine de prezenta cauză, deoarece nu suntem în prezența unui recurs la recurs, în care să se verifice temeinicia și legalitatea deciziei Tribunalului Argeș, ci instanța a fost învestită doar cu o cerere de repunere în termenul de a cere reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit art.186 Cod pr.civilă, repunerea în termen poate fi obținută de partea care a pierdut termenul, numai dacă aceasta dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest sens, partea trebuie să îndeplinească actul în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată și repunerea sa în termen.
Decăderea este sancțiunea de drept comun care a intervenit pentru nerespectarea termenului imperativ și legal, cum este cazul în speță, întrucât recurenta reclamantă nu mai este în termenul prev.de Legea 247/2005 pentru a cere reconstituirea dreptului său de proprietate.Consecința nerespectării acestui termen constă în pierderea exercițiului dreptului de a cere reconstituirea.
Condițiile pe care apelanta trebuie să le dovedească a fi îndeplinite pentru a opera repunerea în termen sunt: 1. nerespectarea unui termen legal imperativ; 2. nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, 3. împrejurarea care a împiedicat-o pe apelantă să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia; 4. apelanta să formuleze atât cerere de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul neexercitat în termenul inițial, în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.
Prima condiție pentru repunerea în termen este îndeplinită, în sensul că termenul prev.de Legea 247/2005 pentru a se formula cererea de reconstituire este un termen legal și imperativ.
Cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, întrucât în literatura juridică s-a apreciat că motivele temeinic justificate, vizează împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute.
În cauză, potrivit deciziei nr.2662/2013 a Tribunalului Argeș, culpa aparține apelantei, care nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Cea de-a treia condiție pentru repunerea în termen nu este îndeplinită, pentru că împrejurarea invocată (plângerea greșit soluționată de Tribunalul Argeș) nu s-a produs înăuntrul termenului legal imperativ prev.de Legea 247/2005, respectiv până la 30.11.2005, dat fiind că plângerea a fost soluționată în primă instanță și în recurs, ulterior datei de 30.11.2005.
Nici cea de-a patra condiție nu este îndeplinită, deoarece apelanta nu a probat că cererea de repunere în termen, a fost formulată în termen de 15 zile de la data pronunțării deciziei tribunalului (20.11.2013).
Pentru considerentele expuse, în baza art.480 Cod pr.civilă, apelul va fi respins ca nefondat, întrucât prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat și a aplicat corect prevederile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. I. I. domiciliat în Curtea de Argeș, .. 44, jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr. 581/05.06.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ DE PREȘEDINTE-PRIMAR N. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex/09.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2531/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 2035/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
