Anulare act. Decizia nr. 2827/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2827/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 2694/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2827/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Judecător A. M. P.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul M. P. - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 6834/30.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul U. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. E. C. pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură, la data de 25.11.2014, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul reclamant, însoțită de împuternicire avocațială de reprezentare juridică și chitanța privind onorariul de apărător.
Tribunalul constată că prezenta cale de atac este formulată de Municipiul Pitești si ca sunt incidente prevederile art. 17 din legea 146/1997 referitoare la veniturile publice prezenta cale de atac fiind scutită de plata taxei de timbru.
Apărătorul intimatului reclamant arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul față de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, arată că motivul de nulitate al contractului de donație care a fost invocat de reclamant, a fost lipsa cauzei, acest lucru fiind reținut și la instanța de fond ca temei al admiterii acțiunii. În motivele de recurs se invocă alte lucruri, respectiv faptul că a existat un consimțământ, care a fost verificat de notarul public, se face referire la un text de lege care era inaplicabil pentru că recurentul se referă la art. 43 alin. 5 din Legea nr. nr. 36/1995, care în mod evident nu era în vigoare in anul 1962 când s-a încheiat contractul de vânzare. Aceste chestiuni nu pot să înlăture lipsa cauzei, întrucât notarul verifică prezența părțile, eventual actul care urmează să fie încheiat și în același timp că s-a semnat în fața lui, astfel că verifică niște împrejurări de fapt care s-au petrecut în fața sa, consimțământul și cauza sunt elemente subiective care împreună formează voința juridică. Notarul nu poate atesta modul în care s-a format voința juridică, pentru că ar însemna că niciodată nu s-ar mai cere anularea unui act autentic sau constatarea nulității sale pentru vicii de consimțământ sau eventual pentru lipsa cauzei sau alt element al actului juridic așa cum este cazul în speță.
Susține că lipsește cauza pentru că aceasta este un element subiectiv și nu trebuie să fie menționată în cuprinsul actului de donație, bazându-se pe o prezumție de existență a cauzei, dar atunci când sunt elemente care rezultă chiar din cuprinsul actului care conduc la ideea că această cauză a lipsit, iar practica judiciară și doctrina sunt constante în a spune că atunci când se discută despre constituirea acestui element subiectiv trebuie să se țină seama și de împrejurările contemporane efectuării donației,se poate extrage ideea care a și fost respinsă de prima instanță.
Precizează că este vorba despre donarea unui imobil, construcție și teren, în favoarea statului, la vremea respectivă, iar în cuprinsul actului s-a făcut mențiunea că donatoarele înțeleg importanța planului de sistematizare și înfrumusețare a orașului Pitești și pe baza noilor principii urbanistice înțelegând importanța de a le fi demolată casa pentru a fi ridicate alte edificii mai impozante și mai utile comunității. Consideră că se putea accepta acest lucru dacă donatoarele ar fi fost persoane înstărite și casa sau terenul nu ar fi însemnat mare lucru ,dar nu așa stau lucrurile, astfel că se bazează pe o cauză falsă care potrivit art. 966 din Codul civil este nulă.
Arată că în cele depoziții de martori se arată că s-au făcut presiuni asupra donatoarelor de autoritățile publice locale înainte de încheierea actului de donație pentru a le determina să încheie actul . Fiind in regimul comunist, într-o perioadă dură a manifestărilor sale, când există o multitudine de asemenea presiuni care s-au făcut și când au trecut imobile în proprietatea statului, fie pe cale unor asemenea donații care vroiau să confere o aparență de legalitate persoanelor respective în numele unui interes general abstract, iar în situații în acare acest lucru nu s-a putut realiza, s-au făcut și preluări fără titlu.
Față de al doilea motiv de recurs invocat, respectiv că instanța nu a ținut seama că terenul este afectat de detalii de sistematizare, încât ar fi traversat de conducte care alimentează cu utilități Centrul de Recoltare a Sângelui și Școala Generală nr. 9. În primul rând la aceasta critica înțelege sa arate că nu se află într-un proces care să se întemeieze pe prevederile legii nr. 10 sau a altui act normativ care conține măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv în timpul regimului comunist. Se află într-o acțiune întemeiată pe dreptul comun prin care a invocat nulitatea actului juridic pentru absența unui element esențial pentru constituirea sa valabile, respectiv absența cauzei. Împrejurarea că s-a mai petrecut ceva de - a lungul timpului între momentul încheierii actului și momentul când se judecă, s-a mai petrecut ceva cu terenul respectiv, nu are nicio incidență asupra posibilității restituiri imobilului. Dincolo de aceste împrejurări, probele care s-au efectuat în cauză nu fundamentează susținerile părții adverse, dimpotrivă expertul care a efectuat cauza a spus că toate aceste instituții care sunt implicate în furnizarea de utilități respectiv . A. Canal 2000 nu au fost în măsură să confirme sau să infirme faptul că terenul este traversat de conductele respective. În planul de urbanism nu există nicio hartă care să spună că pe acolo ar trece conducte. Dincolo de aceste împrejurări, presupunând ca ar trece o conducta pe acolo, putând trece conducte prin subsolul oricăror proprietăți private, pentru ca spune Constituția că statul si autoritățile publice pot folosi subsolul oricăror proprietăți, de aici se nasc alte raporturi juridice, nu s-ar putea construi, s-ar putea cere despăgubiri de către proprietarul terenuri, dar nu poate împiedica repunerea părților în situația anterioară consecutivă anulării contractului de donație.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecata.
Înainte de terminarea ședinței de judecată s-a prezentat în sala de ședință consilier juridic. S. V. pentru recurentul pârât si a depus la dosar delegație de reprezentare juridică.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 16.02.2012, reclamantul U. M. în contradictoriu cu Municipiul Pitești prin Primar, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 516 din 24 aprilie 1962 de notariatul de Stat Regional Argeș și repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea terenului în suprafață de 552 mp care a făcut obiectul donației.
În motivarea acțiunii, a arătat că autoarea sa, U. I., a fost coproprietara suprafeței de 552 mp teren, situat în Municipiul Pitești, .. 33, jud Argeș, iar cealaltă coproprietară a fost mama sa adoptivă, numita M. M.. Autoritățile comuniste le-au determinat, prin continue presiuni, să doneze Sfatului Popular al Orașului Pitești acest teren, prin contractul de donație autentificat sub nr. 516/1962. Pentru a masca absența intenției de a gratifica, aceleași autorități au impus inserarea clauzei care stipula că donatorii au donat liberi și nesiliți de nimeni, însă asemenea clauze au fost inserate în toate contractele referitoare la donații făcute statului în acea perioadă.
Totodată, a mai arătat reclamantul că actul se bazează pe o cauză falsă, donatoarele nefiind animate de intenția de a gratifica. A invocat art. 966 C.civ., precum și faptul că,contractul este nul deoarece beneficiarul donației a fost o autoritate publică lipsită de capacitatea de a fi titulară a dreptului de proprietate, fiind în consecință lipsită de capacitatea de a primi donații. Potrivit legislației atunci în vigoare, titular al dreptului de proprietate socialistă era statul, iar autoritățile publice locale primeau de la stat un drept de administrare.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 6834/30.06.2014 Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul U. M., a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 516/24.04.1962, încheiat între M. M. și U. I., pe de o parte, și fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular Oraș Pitești.
A dispus repunerea parțială în situația anterioară a părților, în sensul că în patrimoniul reclamantului va intra dreptul de proprietate asupra suprafeței de 259 mp teren, situată în Pitești, .. 33, astfel cum a fost identificată de expert P. M. în raportul de expertiză întocmit în cauză și marcată cu culoarea albastru în schița anexă la acest raport, aflată la fila 74 din dosar.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4111 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
Prin actul de donație autentificat sub nr. 516/24.04.1962, numitele M. M. și U. I. au donat terenul în suprafață de 552 mp situat în Pitești, .. 33, jud. Argeș în favoarea Sfatului Popular al Orașului Pitești. La data de 27.02.1963 a decedat numita M. M. (certificat de deces, fila 13), iar la data de 07.06.1999 a decedat numita U. I. (certificat de deces, fila 12).
Prin certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 14 din 22.02.2001 s-a atestat că reclamantul U. M. este unicul moștenitor al autoarei sale U. I., acestuia revenindu-i terenul în suprafață de 596,40 mp situat în Pitești, .. 33, jud. Argeș. Prin urmare, reclamantul, în calitate de moștenitor al donatoarelor, are calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a contractului de donație încheiat de defuncte.
Corobarand probele administrate in cauza, instanța de fond a retinut că numitele M. M. și U. I. au încheiat contractul de donație în favoarea Sfatului Popular al Orașului Pitești sub presiunea amenințărilor la care au fost supuse, neexistând niciun moment intenția acestora de a gratifica.
De asemenea s-a apreciat că lipsa intenției de a gratifica (animus donandi) conduce la lipsa cauzei liberalității, or, în atare împrejurare, în raport de dispozițiile art. 948 pct. 4 și art. 966 din Codul civil 1864, obligația asumată în lipsa cauzei este lipsită de efecte. Astfel, atât înscrisurile depuse la dosar, cât și declarația martorilor audiați vin să întărească convingerea că, în fapt, donația s-a realizat în lipsa intenției donatoarelor de a gratifica, în contextul prevederilor legale ale momentului, în contradicție cu spiritul normei fundamentale și prevederile internaționale care reglementau materia proprietății.
Într-o asemenea ipoteză, lipsește elementul esențial care intră în componența cauzei actului juridic civil, neputând fi aplicat mecanismul care determină în forul interior personal intenția de a gratifica statul. Este demn de menționat că nu poate fi ignorat atributul de notorietate al acestui gen de situații în care s-au aflat autoarele reclamantului la momentul de referință, care conduce, pe baza unui raționament inductiv, la concluzia lipsei lui animus donandi.
Astfel, instanța a reținut totodată că există două elemente care compun cauza actului juridic, și anume, scopul mediat (causa remota) și scopul imediat (causa proxima), denumit scopul obligației; acesta este stabilit pe categorii de acte juridice civile, iar în cazul actului juridic cu titlu gratuit, cum este cazul donației de față, acest scop constă în intenția de a gratifica (animus donandi), iar atunci când lipsește scopul imediat (intenția de a gratifica), lipsește un element esențial al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat absoarbe eroarea asupra scopului mediat, astfel încât sancțiunea va fi nulitatea absolută a actului juridic.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, s-a constatat că primul capăt al acțiunii este întemeiat, si s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 516/24.04.1962.
In privinta petitului nr 2, (repunerea în situația anterioară), instanța a retinut concluziile expertului formulate în raportul de expertiză în sensul că suprafața de 259 mp teren hașurată cu albastru este liberă, suprafața de 112 mp teren aparține domeniului public în administrarea Consiliului Județean Argeș – Centrul de Transfuzii Sânge, suprafața de 34mp+2mp reprezintă teren cu care au fost puși în posesie moștenitorii numitei D. Suzica, iar suprafața de 145 mp teren aparține domeniului Public în administrarea Mun. Pitești (filele 72-74). Apartenența la domeniul public a celor două suprafețe de teren este susținută de Hotărârea de Guvern 447/2002, Hotărârea Consiliului Județean Argeș nr. 50/2008 și Hotărârea 1188/2011, precum și încheierea de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară nr. 4942/16.02.2010 (filele 110 verso, 111).
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar reiese că terenul a cărui restituire este solicitată de reclamant este traversat de conducte de apă potabilă (f. 54-55) și conducte termice (f. 56-57, 117-119). Expertul a concluzionat însă că rețeaua termică . traversează terenul retrocedat numitului S. C., iar rețeaua termică Centru Sânge cămin poate traversa terenul deja retrocedat moștenitorilor numitei D. Suzica. Mai mult, a susținut expertul, dat fiind că . SA a comunicat că nu deține documente din care să rezulte traseul celor două rețele termice și nici nu a precizat conform cărui document a schițat traseul acestora, că nu a constatat elemente care să ateste că există rețele de amplasament, iar în cazul în care ar exista, acestea nu traversează terenul liber de 259 mp.
S-a apreciat in plus ca existența unei rețele de termoficare sau de alimentare cu apă potabilă pe terenul în cauză determină existența unui drept de servitute cu titlu gratuit pe toată durata existenței sistemelor, cu obligația proprietarului de a nu întreprinde nicio măsură de natură să afecteze aceste rețele.
S-a concluzionat că nu se poate dispune repunerea reclamantului în situația anterioară în integralitate, în primul rând pentru că două suprafețe de teren identificate de expert (în suprafață de 112 mp și respectiv de 145 mp) aparțin domeniului public, și în al doilea rând deoarece suprafața de 36 mp face obiectul dreptului de proprietate ale unor persoane care nu sunt părți în prezenta cauză..
De aceea,instanța a dispus repunerea parțială în situația anterioară a părților, în sensul că în patrimoniul reclamantului va intra dreptul de proprietate asupra suprafeței de 259 mp teren, situată în Pitești, .. 33, astfel cum a fost identificată de expert P. M. în raportul de expertiză întocmit în cauză și marcată cu culoarea albastră în schița anexă la acest raport (fila 74 dosar).
În temeiul art. 274 C.pr.civ., având în vedere faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța de fond a obligat intimata să plătească reclamantului suma de 4111 cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs pârâtul Municipiul Pitești care a susținut următoarele:
Prima instanță își motivează eronat soluția, apreciind că lipsa intenției de a gratifica statul, din partea reclamantului, conduce la lipsa cauzei liberalității și implicit la nulitatea contractului de donație.
Oferta de donație poartă semnătura donatorilor, au fost repetate dispozițiile legale privind acceptarea donațiilor precum și condițiile de valabilitate ale actului potrivit art. 948 C.civ. Donația s-a făcut prin act autentic, ceea ce înseamnă că ambele părți și-au manifestat consimțământul real, astfel că nu poate fi reținută ideea că autoarele reclamantului nu au avut intenția la acel moment de a gratifica Statul Român respectiv Sfatul Popular al Orașului Pitești.
În mod greșit s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, deoarece terenul în suprafață de 259 m.p. este traversat de conducte subterane, de alimentare cu apă.
În mod eronat intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu a fost încadrat în drept.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică nu este întemeiată, instanța de fond apreciind în mod legal că, în analiza unui contract de donație, lipsa intenției de a gratifica conduce la lipsa cauzei liberalității, ceea ce presupune, prin raportare la disp.art. 948 și 966 C.civ ( forma veche) că obligația asumată este lipsită de efecte juridice. Instanța de fond a analizat corect cele două elemente care alcătuiesc cauza actului juridic: scopul mediat și scopul imediat, concluzionând în sensul că în situația unui act juridic cu titlu gratuit, așa cum este donația din speța de față, scopul imediat reprezintă intenția de gratificare, iar lipsa acestuia duce la nulitatea absolută a actului juridic.
Situația juridică a fost apreciată prin raportare la probele administrate în cauză, din coroborarea cărora rezultă într-adevăr că donația a fost încheiată după instaurarea puterii comuniste, nu cu intenția de a gratifica, ci sub influența presiunilor și a amenințărilor la care donatoarele au fost supuse. Relevantă în acest sens este depoziția martorului S. G., care a redat aspecte concrete legate de amenințările ce au avut loc asupra tatălui reclamantului.
Doctrina și practica judiciară au stabilit, că în cazul în care instanțele judecătorești sunt chemate a se pronunța asupra caracterului cauzei, ca element de validitate a unui act de donație, trebuie avute în vedere atât legislația în vigoare de la momentul realizării liberalității, cât și împrejurările contemporane efectuării donației.
Potrivit art. 966 C.civ obligația fondată pe o cauză falsă nu poate avea nici un efect.
În privința celui de-al doilea motiv de recurs, tribunalul constată că prima instanță a admis în parte cererea de repunere în termen, dispunând retrocedarea către reclamant doar a suprafeței de 259 m.p teren situat în Pitești, . în considerație concluziile expertizei întocmită în cauză.
Din conținutul acesteia rezultă că, deși experta a făcut demersuri pentru a stabili traseul lucrărilor publice din subteran, în planurile edilitare ale Primăriei nu au existat date din care să rezulte traiectoria conductelor iar adresele de la dosar au relevat că nu există un plan de situație și de amplasament. Pe de altă parte instanța de fond a apreciat în mod corect că existența unei rețele de alimentare cu apă potabilă determină eventual existența unui drept de servitute cu titlu gratuit pe toată durata existenței sistemelor și nu respingerea de plano a cererii reclamantului.
În privința cheltuielilor de judecată prima instanță a apreciat corect că disp.art.274 C.pr.civilă sunt aplicabile, câtă vreme pârâta are calitatea de parte căzută în pretenții față de reclamant.
Reținând cele ce preced tribunalul în baza art.312 și 304 ind.1 C.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând în vigoare sentința ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. P. - PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 6834/30.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul U. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2014.
Președinte, C. D. | Judecător, M. V. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, N. P. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 2 ex
19.01.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2427/2014. Tribunalul ARGEŞ | Grăniţuire. Decizia nr. 1350/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
