Grăniţuire. Decizia nr. 1350/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 2916/216/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1350/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul formulat de recurentul-reclamant T. C., împotriva sentinței civile nr. 827/17.09.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ ,intimați-pârâți fiind N. G., B. M.- moștenitoare a defunctei O. M., și P. G., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-au depus la dosar la data de 20.05.2014 cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, formulată de recurentul-reclamant T. C..
Tribunalul învederează recurentului-petent, soluția de admitere a cererii de ajutor public judiciar și în consecință scutirea de plata taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în suma de 81,6 lei.
Recurentul-reclamant solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru prezentarea intimaților-pârâți.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătoresti (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-reclamant solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu are alte noi de depus în recurs.
Tribunalul încuviințează în temeiul art.305 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-reclamant, respectiv înscrisurile depuse la dosar și constată proba deja administrată și ia act că nu se solicită probe noi în recurs.
Recurentul-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și notelor scrise pe care le depune la dosar la acest termen de judecată și pe care le susține. Arată că în dovedirea dreptul său de proprietate a depus la dosar titlul său de proprietate respectiv sentinta civila nr.4152/17.05.1984 pronunțată de Judecatoria Sector 2 Bucuresti în dosarul nr.858/1983; procesul verbal de punere în posesie nr.44/1985 prin care el si fratele său au fost pusi în posesie prin executare silită pe terenul de casa în suprafata de 552 mp. și restul proprietății de 6600 mp. în punctul „Povarna-T.”; adeverinta de rol din 1984, legalizata la notariat sub nr.2042/25.10.1984; certificatul de moștenitor nr.38/1977 de la buncă către tată; certificatul de moștenitor nr.1344/1983 de la tată către el și fratele său; Carte funciară nr._/2011 pentru terenul din punctul „Povarna-T.”, cu schiță cadastrala aferentă identică cu cea din raportul de expertiza tehnică întocmit la fond; contract de energie electrică din 2012 reînoit pentru bordeiul existent pe terenul pe care a fost pus în posesie; adeverință de rol și certificat fiscal din 2012 reînoite în urma cu 2 zile. Arată că intimatul Nitescu G. detine o chitanța din 18.07.1978, încheiată cu vânzatorul Boasu R. privind vanzarea unei suprafete de 1000 mp., o parte din terenul sau, nesemnata, fara date de stare civilă și nefiind un act autentic la notariat; adeverință de la Primaria Mușetesti nr.3675/08.06.2012; o adeverință de rol a numitului Boașu R.; o ordonanță de adjudecare din 1950 dintre L. C. nascuta T., care i-a vandut într-adevar lui R. Boasu prin licitatie publică o jumătate de moara și o jumătate de joagar situate în cumuna Mușatesti, deci nu teren agricol. Intimatul P. G. deține o declaratie de la numita T. C. E. care doneaza in 22.11.1962 la Primaria comunei Mușatesti mamei lui P. E., 400 mp. pentru edificarea unei case, respectiv bordeiul pentru care are contract de enetgie electrică. Arată că bunica sa nu se numea T. C. E., ci se numea T. A. E.. Donația nu s-a facut la notariat așa cum este legal și nici nu este semnată și nu cuprinde date de stare civilă. Arată că exista grefa Judecatoriei Curtea de Argeș care certifică că prezenta copie este conforma cu originalul și este data în dosarul civil nr.1626/1981. Aceeași Judecatorie îi atesta printr-o comunicare din 20.02.2002 că copia certificata de pe declarația data de numita T. C. E. la 22.11.1962 nu se află în dosarul nr.1626/1981. Aceeași Judecatorie îi comunică prin adresa 1917/1999, faptul că după verificarea dosarului nr.1626/1981 s-a constatat ca nu exista nici o fila iar numerotarea dosarului nu este modificată.
Tribunalul pune în vedere recurentului-reclamantă să pună concluzii si cu privire la autoritatea de lucru judecat reținută de Judecătorie, fata de sentinta civilă nr.1609/1981.
Recurentul-reclamant arată că nici Arhivele Naționale nu au aceasta declarație a bunicii sale. Pârâtul O. are un contract de donație nr.2111/1974 în care se spune că I. P. îi doneaza 1500 mp. lui O. P.. Conform actului 64/1949 de la Arhivele Naționale, unde se mentioneaza la punctul 2 că vinde partea lui de moara si joagar, iar la punctul 3 spune suprafata de 150 m. Arată că instanta de fond de 3 ori s-a pronunțat pe aceeași excepție și nu a vrut să se pronunțe pe actele sale, să constate că este proprietar cu acte si de buna-credință. Nici el și nici autorii săi nu au vandut pârâtilor și autorilor acestora portiuni din terenul proprietatea sa. Instanta de fond nu a pus in discutie în ședință publică și nici pârâtii prin întâmpinare nu au invocat aceasta excepție a autoritpții de lucru judecat fata de sentinta civilă nr.1609/1981 a Judecatoriei Curtea de Argeș. Pârâtii au dovedit că nu au interes în cauză pentru că nu s-au prezentat la instanta. Arată că nu este autoritate de lucru judecat pentru că sentinta 1609/1981 este anterioara celei din 1984 prin care a fost pus în posesie. Arată că instanta de fond trebuia să compare titlurile și să dea eficientă titlului celui mai bine caracterizat. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii actiunii și a obligarii pârâtilor să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafata de teren în litigiu, cu obligarea pârâtilor la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului revendicat pentru ultimii 3 ani și obligarea pârâtilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1267/2005, astfel cum a fost completată, reclamanții T. N. și T. C. au chemat în judecată pe pârâtul T. N. M. pentru a fi obligat să le lase în deplină proprietate și posesie terenul de 2000 mp situat în pc. „Balta Morii T.”, să se constate faptul că pârâtul ocupă terenul fără forme legale; în contradictoriu cu pârâții N. G. și O. M. au solicitat să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie suprafețele deținute nelegal în pct. „Povarna T.”, de cca. 2500 mp, să se interzică pârâților tăierea copacilor și a pomilor fructiferi existenți pe terenurile revendicate, constatarea nulității absolute a actului intervenit între N. G. și Boașu R., obligarea la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului concretizată în chiria pe ultimii 3 ani, precum și a daunelor morale ocazionate de lipsa de folosință a terenului; în contradictoriu cu pârâta P. E., reclmanții au solicitat ca instanța să constate prin hotărâre inexistența în dosarul 1626/1981 al Judecătoriei Curtea de Argeș, a înscrisului original intitulat „declarație”, pretins a fi încheiat cu bunica reclamanților T. I A. E. la data de 22.11.1962, că actul depus în copie prezintă mai multe nelegalități, indicate în acțiune să se constatate numele real al bunicii, T. I. A. E., și că aceasta nu s-a numit T. C E., să se constate nulitatea absolută a acestei „declarații” să se constate că pârâta P. E. ocupă terenul de 400 mp. în pc. Povarna T. în mod nelegal, să fie obligată să le lase în deplină proprietate și posesie terenul, și să se dispună evacuarea pârâtei, cu plata contravalorii chiriei aferentă ultimilor 3 ani și a daunelor morale, cauzate de lipsa posibilității de a folosi terenul.
La data de 6.10.2005 reclamanții și-au completat acțiunea și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta O. M. anularea contractului de donație nr. 211/4.02. 1974 motivat de faptul că donatorii nu erau proprietarii terenului donat iar la data de 7.11. 2005 au solicitat anularea parțială a contractului de întreținere nr. 1083/11.05.1973, în contradictoriu cu pârâtul I. G. pentru suprafața de 1000 mp, ce face parte din suprafața revendicată.
In motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că terenurile revendicate le aparțin iar pârâții le ocupă fără temei legal. Actele pe care le invocă pârâții sunt nule întrucât nu provin de la adevărații proprietari – respectiv autorii reclamanților.
Pârâții N. G., O. M. și P. E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii invocând dobândirea imobilelor prin uzucapiune, terenurile fiind stăpânite de peste 30 ani, în baza actelor pe care le-au anexat (f.79-90 dosar). Totodată au invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința 1609/9.12.1981 pronunțată în dosarul nr. 1629/1981 al Judecătoriei Curtea de Argeș.
Prin sentința civilă nr. 864/11.10.2006 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr. 1267/2005, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților T. N. și T. C. și s-a dispus grănițuirea proprietăților reclamanților de cele ale pârâților N. G., O. M. și P. E.. Celelalte capete de cerere din acțiunea reclamanților au fost respinse.
Prin decizia nr. 357/R/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 864/11.10.2006 a Judecătoriei Curtea de Argeș, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Venind spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș sub nr. 985/216/5.05.2009. În urma soluționării cererii de abținere formulată de magistratul căruia i-a fost repartizat dosarul sosit spre rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ 16.11.2009.
La data de 10.02.2010, reclamantul T. D. C. și-a precizat obiectul acțiunii, arătând că înțelege să renunțe la judecată față de pârâții I. G. și T. N. M., menținându-și cererea de chemare în judecată față de ceilalți trei pârâți, de la care revendică următoarele suprafețe de teren situate în pct. ,, Povarna T.”: de la N. G. suprafața de 1.000 mp, de la O. M. suprafața de 1.500 mp și de la P. G. suprafața de 552 mp. A mai solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de vânzare și a donațiilor încheiate de pârâți în legătură cu suprafețele de teren revendicate.
În motivarea cererilor sale, reclamantul T. D. C. a arătat că, de peste 90 de ani, familia T. a stăpânit un trup de teren de cca. 7000 mp, dar că în perioada regimului comunist cei trei pârâți le-au ocupat din aceasta suprafețele de teren susmenționate.
Prin cererea depusă la data de 30.03.2010, același reclamant a arătat în detaliu, pentru fiecare suprafață de teren în parte, documentele pe care își întemeiază dreptul de proprietate și a formulat propuneri privind obiectivele expertizei tehnice indicată de instanța de contul judiciar prin decizia de casare.
La data de 29.04.2010, și reclamantul T. N. a precizat că renunță la judecată față de pârâții I. G. și T. N. M., arătând că își însușește obiectivele expertizei propuse de celălalt reclamant.
Cu ocazia interogatoriului din oficiu din data de 21.04.2010, reclamantul T. D. C. a arătat că prin acțiunea de față nu se solicită grănițuirea proprietăților părților și nici contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor revendicate întrucât, potrivit documentelor de proprietate prezentate, terenurile lor nu se învecinează.
La data de 10.02.2010, a format cerere de intervenție în interesul reclamanților S. L. (fostă T.), cerere asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea lui 31.03.2010, în sensul respingerii acesteia.
Prin sentința civilă nr. 1239/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr._ a fost respinsă acțiunea reclamanților, constatându-se existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1609/9.12.1981 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1626/1981.
Prin decizia nr. 1754/24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dos. nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanții T. N. și T. C. împotriva sentinței civile nr. 1239/20.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În motivarea deciziei tribunalului s-a reținut în esență că prima instanță nu a soluționat cauza în fond, ci s-a pronunțat reținând existența autorității de lucru judecat, deși nu s-au administrat probe în sensul stabilirii identității de obiect și cauză.
Venind spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanței sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 19.03.2012 instanța a luat act conform art. 246 C.pr.civ. de renunțarea reclamantului T. N. la judecata acțiunii, astfel acesta nu a mai fost conceptat și citat ca reclamant.
Prin încheierea din 11.06.2012 instanța a luat act că reclamantul T. C. și-a completat acțiunea solicitând daune materiale și morale în cuantum de 3.000 de lei.
A fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de expertul C. G. T. (f.208-213), ce a fost completat (f.237-239, 243-245, 310).
Prin încheierea din data de 20.05.2013 instanța a dispus conceptarea numitei B. M. în calitate de moștenitoare a pârâtei decedate O. M..
La data de 20.05.2013 numitul T. N. a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu, ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 10.06.2013.
Prin sentința civilă nr. 827/17.09.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul T. C., împotriva pârâților N. G., B. M., în calitate de moștenitor al lui O. M., și P. G.,
Onorariul pentru avocatul din oficiu, doamna B. G. D., în sumă de 300 lei, urmează a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamantul T. C. este descendentul de gr. I al defunctului T. D., decedat în anul 1982. În calitate de moștenitor al defunctului, reclamantul a continuat acțiunea promovată de T. D. la Judecătoria Sectorului 3 București, prin care se solicitase modificarea certificatului de moștenitor nr. 38/1977 eliberat pe numele autoarei T. A. E., în sensul modificării suprafeței de teren din pct. „Povarna T.”, .. Prin sentința civilă nr. 4152/17.05.1984 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus modificarea certificatului de moștenitor nr. 38/7.02.1977 eliberat pe urma defunctei T. A. E., precum și a certificatului de moștenitor nr. 1344/11.11.1983, eliberat pe urma defunctului T. D.. Modificarea a constat în aceea că terenul loc de casă situat în pct. „Povarna T.” din ., a fost menționat ca măsurând 6.600 mp.
Ulterior, la solicitarea reclamantului, executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a reclamantului, încheindu-se procesul-verbal nr. 44/A/22.05.1985. S-a constatat că terenul de 552 mp situat în pct. „Povarna T.” era stăpânit de pârâtul P. G. și numita P. E..
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții P. G., N. G. și O. M., pentru revendicarea suprafețelor de teren din pct. „Povarna T.”, invocând în susținerea pretențiilor sale certificatele de moștenitor eliberate pentru defuncții T. A. și T. D., astfel cum au fost modificate. Reclamantul a solicitat totodată să se dispună anularea actelor de proprietate ale pârâților cu privire la aceste suprafețe de teren.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. G. T., astfel cum a fost completat, au fost identificate cele trei terenuri deținute de pârâți. Astfel, expertul a arătat că pârâtul P. G. stăpânește suprafața de 493 mp, pe care se află o casă și un pătul; cu privire la această suprafață s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 44/A/22.05.1985 (conform căruia terenul are 552 mp). Expertul a mai identificat suprafața de 1110 mp deținută de pârâtul N. G., în baza unei chitanțe încheiate între pârât și numitul R. Boașu din 1978, precum și suprafața de 1497 mp deținută de O. M. în baza contractului de donație nr. 211/1974 încheiat între numiții I. P. și I. M., în calitate de donatori, și numitul O. P., în calitate de donatar.
Expertul C. G. T. a mai precizat că reclamantul T. C. deține suprafața de 7.589 mp conform cărții funciare nr._/7.03.2011, identificată în documentația cadastrală cu nr. înregistrare 6283/7.03.2011, cu vecinătăți: S – DN73C, E – I. V., N – P. F., V – iazul Morii. Din măsurătorile efectuate de expert a reieșit doar suprafața de 7.571 mp, între aceleași vecinătăți, pentru care reclamantul invocă certificatele de moștenitor nr. 38/7.02.1977 și nr. 1344/11.11.1983, astfel cum au fost modificate prin sentința civilă nr. 4152/1984 a Judecătoriei Sectorului 3 București. Expertul a concluzionat că cele trei terenuri stăpânite de pârâți se suprapun în totalitate pe terenul reclamantului din pct. „Povarna T.”.
Instanța a reținut însă că privitor la terenurile din pct. „Povarna T.”, . un litigiu anterior între tatăl reclamantului, T. D., și numiții N. G., O. P., P. G. și P. E., în care T. D. a revendicat suprafețele de teren deținute de pârâți în pct. „Povarna T.”. Acest litigiu a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1609/9.12.1981 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr. 1626/1981, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de T. D.. În cadrul dosarului nr. 1626/1981 a fost efectuat un raport de expertiză de către expert E. A., prin care au fost transpuse în schiță cele trei terenuri deținute de pârâți, precum și terenul reclamantului T. D.. În prezentul dosar, expertul Căpățînâ G. T. a concluzionat că terenurile pe care le-a identificat sunt aceleași cu terenurile care au fost identificate în dos. nr. 1626/1981 (a se vedea f. 310). S-ar pune astfel problema autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1609/9.12.1981 a Judecătoriei C. de Argeș.
Așa cum s-a reținut de către tribunal, în prezenta cauză reclamantul T. C. invocă niște acte ulterioare pronunțării sentinței civile nr. 1609/9.12.1981 a Judecătoriei Curtea de Argeș, cum este sentința civilă nr. 4152/17.05.1984 a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care au fost modificate certificatele de moștenitor ale autorilor reclamantului, în sensul că s-a trecut în ele suprafața de 6.600 mp în pct. „Povarna T.”.
În ce privește aceste acte invocate de reclamant, instanța a reținut în primul rând că sentința civilă nr. 4152/17.05.1984 nu este opozabilă pârâților din prezenta cauză, nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia. În al doilea rând, certificatele de moștenitor eliberate de pe urma autorilor reclamantului nu au valoarea unor titluri de proprietate, care să poată fi opuse pârâților din prezenta cauză. Ele fac doar dovada dobândirii dreptului de proprietate prin moștenire legală de către reclamant.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că modificarea ulterioară a celor două certificate de moștenitor nu aduce atingere puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1609/9.12.1981 a Judecătoriei Curtea de Argeș, prin care acțiunea în revendicare a autorului reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată. În plus față de argumentul autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1609/1981, instanța reține și că pârâții au stăpânit cele trei terenuri din anul 1981 până în prezent, operând prescripția achizitivă, ce a fost invocată de pârâți în prezenta cauză prin întâmpinare.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea în revendicare promovată de reclamantul T. C., este neîntemeiată și se impune a fi respinsă, dându-se câștig de cauză pârâților N. G., P. G. și B. M.. Pe cale de consecință, va fi respins și capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâților la 3.000 de lei dauna materiale și morale. În ce privește pretenția privind anularea actelor de proprietate ale pârâților, cum este contractul de donație nr. 211/1974 la care s-a făcut referire mai sus, instanța reține că prin sentința nr. 1609/1981 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a analizat și valabilitatea actelor pârâților. În condițiile în care acțiunea autorului reclamantului a fost respinsă, dându-se preferință titlurilor de proprietate ale pârâților, nu se mai poate ca printr-o acțiune ulterioară să se solicite anularea actelor de proprietate ale pârâților. Aceasta, deoarece se opune aspectul negativ al puterii de lucru judecat, iar pe de altă parte se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanța a respins integral acțiunea reclamantului T. C., astfel cum a fost completată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul T. C. recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 26.11.2013 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata ca in mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de actele sale de proprietate depuse la filele 133-176 care conțin și înscrisurile pârâților care sunt nule și false însoțite de dovezile cu care recurentul probează nulitatea lor, instanța neținând cont decontractul de energie electrică, nu a ținut cont de locul Morii și Joagărului aflat mult în afara terenului.
Instanța de fond în ședința publică și pârâții prin întâmpinare nu au invocat niciodată vreo excepție de autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr.1609/1981 al Judecătoriei Curtea de Argeș.
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici pe completarea obiectivului aflat la fila 305 pentru aflarea adevărului, fiind subiectivă și părtinitore cu certitudine cu pârâții . Pârâții nu au dovedit cu martori sau alte probe că au stăpânit terenul 30 de ani, nu au depus întâmpinare, instanța doar a enumerat anumite acte și nu a analizat nici un act pe fond de proprietate al reclamantului – recurent.
Instanța de fond nu a vrut să constate că sentința civilă nr. 4152/1984 din dosarul nr.858/1983 și procesul verbal nr. 44A/1985 nu au fost niciodată contestate și anulate de vreo instanță, instanța creând pentru a treia oară un precedent periculos, dând prioritate sentinței civile nr.1609/1981 și nu sentinței civile nr.4152/1984 de care nu a ținut deloc seama și nici de procesul verbal nr. 44A/1985 prin care instanța de fond nu respectă o sentință civilă, un proces verbal de executare silită, nu respectă puterea judecătorească.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că instanța de fond a fost învestită în raport si de precizările reclamantului in rejudecarea cauzei cu o acțiune în revendicare imobiliară și o acțiune în grănițuire constând în stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile învecinate față de pârâții chemați în judecată și cu formularea unor capete de cerere accesorii constând fie în inexistența dreptului de proprietate al pârâților sau în constatarea nulității absolute a actelor de proprietate ale pârâților, obligarea la contravaloarea lipsei de folosință a terenului de care a fost lipsită reclamantul ( ulterior reclamantul a precizat la termenul de judecată din 21.04.2010 că nu se solicită grănițuirea proprietății învecinate și contravaloarea lipsei de folosință ). Prin încheierea din 11.06.2012 instanța a luat act că reclamantul T. C. și-a completat acțiunea solicitând daune materiale și morale în cuantum de 3.000 de lei.
Prima critică de neleglaitate a sentinței de fond ce vizează faptul că instanța de fond a soluționat cauza prin admiterea excepției autorității de lucru judecat fără ca această excepție să fie pusă în discuția părților este nefondată, pe de o parte pentru că această excepție s-a invocat de către pârâți prin întâmpinate în prima judecată a cauzei, astfel încât reclamantul cunoștea despre această apărare a pârâților, iar pe de altă parte prin sentința civilă nr. 1239/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr._ a fost respinsă acțiunea reclamanților, constatându-se existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 1609/9.12.1981 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1626/1981, iar aceasta hotarire judecatoreasca s-a desfiintat in calea de atac a recursului, prin urmare nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare sau de încalcarea principiului contradictorialității.
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut existența autorității de lucru judecat în conformitate cu prevederile art. 166 C.civ. și art.1201 C.civ. fiind identitate de părți, obiect și cauză juridică față de sentința civilă nr. 1609/09.12.1981 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1626/1981 .
Astfel, instanța a reținut însă că privitor la terenurile din pct. „Povarna T.”, . un litigiu anterior între tatăl reclamantului, T. D., și numiții N. G., O. P., P. G. și P. E., în care T. D. a revendicat suprafețele de teren deținute de pârâți în pct. „Povarna T.”. Acest litigiu a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1609/9.12.1981 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr. 1626/1981, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de T. D..
S-a invocat de către reclamant pentru a se reține o cauză juridică nouă sentința civilă nr. 4152/1984 pronunțată de Judecătoria Sector 3, iar tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 4152/17.05.1984 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a dispus modificarea certificatului de moștenitor nr. 38/7.02.1977 eliberat pe urma defunctei T. A. E., precum și a certificatului de moștenitor nr. 1344/11.11.1983, eliberat pe urma defunctului T. D., iar modificarea a constat în aceea că terenul loc de casă situat în pct. „Povarna T.” din ., a fost menționat ca măsurând 6.600 mp..Ulterior, la solicitarea reclamantului, executorul judecătoresc a procedat la punerea în posesie a reclamantului, încheindu-se procesul-verbal nr. 44/A/22.05. 1985.
Invocarea acestei hotărâri judecătorești din anul 1984 nu schimbă identitatea de cauza juridică, pentru că prin cauză juridică înțelegem fundamentul pretenției afirmate, iar cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv civil, dar nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile .
Așadar, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituția sau categoria juridică ori de principiul de drept substanțial pe carte reclamantul își întemeiază pretenția sa.
În primul litigiu, având ca obiect revendicare introdus de către tatăl reclamantului T. C.D., cu același obiect acțiunea în revendicare și față de aceeași pârâți, este identitate de părți și în situația în care aveau de-a face cu succesori universali sau cu titlu universal ai părților, care deși nu au participat la proces au dobândit aceleași drepturi ca și autorul lor, deci, continuă persoana autorului si se invocă dreptul de proprietate al autoarei T. E. transmis pe cale succesorală prin certificatul de moștenitor nr.38/1977 -pct. „La Povarnă T.”, satul Mușetești, jud. Argeș, iar în analiza comparativă a dreptului de proprietate s-au analizat aceleași înscrisuri prin care pârâții și-au invocat dreptul de proprietate ca cele din litigiul de față .
Astfel, referitor la pârâtul O. P. s-a invocat actul de donație autentificat sub nr.211/_ ce a avut la bază contractul de vânzare cumpărare nr. 64/1949 încheiat la Judecătoria Stroești și transcris sub nr.698/1949 ,act de donație cu privire la care s-a invocat și nulitatea .
Referitor la pârâtul N. G. s-a invocat un act de vânzare cumpărare din anul 1978 prin înscris sub semnătură privată, iar referitor la pârâtul P. G. s-a invocat o declarație datată din 22.11.1962 de la T. E. prin care aceasta consimte că pe terenul său P. E. să-și construiască o casă, iar cu privire la aceste înscrisuri reclamantul T. D., autorul reclamantului din litigiul de față a invocat nulitatea ,astfel cum rezultă din cererile existente în acel dosar din anul 1981 atașat la dosarul de față.
În primul litigiu prin care s-a soluționat revendicarea față de prevederile art 480 C.civ. s-a analizat comparativ dreptul de proprietate al părților și acțiunea în revendicare s-a considerat neîntemeiată, iar reclamantul, in speta autorul reclamantului de fata nu a promovat calea de atac a recursului .
Oricum ,chiar și în masura în care în primul litigiu nu s-ar fi invocat nulitatea actelor de dobândire a dreptului de proprietate de către pârâți,aceasta nu se mai poate invoca în al doilea litigiu pentru că se opune efectul pozitiv al hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat revendicarea și care prin esența sa presupune analiza comparativă a titlurilor de proprietate invocate de părți.
Totodată, sentința civilă nr. 4152/1984 are caracter declarativ de drepturi, nu este o hotărâre judecătorească cu caracter constitutiv de drepturi, prin aceasta s-au adus modificări ale certificatului de moștenitor nr. 98/1977 și nr. 1344/1983 în sensul menționării exacte a întinderii suprafețelor de teren, iar certificatele de moștenitor nu fac dovada dreptului de proprietate, ci doar atestă transmisiunea drepturilor succesorale către moștenitori pe cale succesorala și constată calitatea de moștenitori, iar la pronuntarea acestei hotărâri s-a reținut că în ambele certificate de moștenitor toate mentiunile, inclusiv la vecinătăți sunt corecte, fiind trecute greșit doar suprafețele ,iar procesul verbal este întocmit de executorul judecătoresc în baza acestei hotărâri judecătorești, astfel ca apare nefondata critica recurentului privind efectele acestei hotariri judecatoresti in litigiul de fata.
Pe de altă parte ,prin raportul de expertiză întocmit de expertul C. G. T., astfel cum a fost completat, au fost identificate cele trei terenuri deținute de pârâți. Astfel, expertul a arătat că pârâtul P. G. stăpânește suprafața de 493 mp, pe care se află o casă și un pătul; cu privire la această suprafață s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 44/A/22.05.1985 (conform căruia terenul are 552 mp). Expertul a mai identificat suprafața de 1110 mp deținută de pârâtul N. G., în baza unei chitanțe încheiate între pârât și numitul R. Boașu din 1978, precum și suprafața de 1497 mp deținută de O. M. în baza contractului de donație nr. 211/1974 încheiat între numiții I. P. și I. M., în calitate de donatori, și numitul O. P., în calitate de donatar. În prezentul dosar, expertul Căpățînâ G. T. a concluzionat că terenurile pe care le-a identificat sunt aceleași cu terenurile care au fost identificate în dos. nr. 1626/1981 fata de care s-a retinut in mod corect de catre judecatorie autoritatea de lucru judecat.
Instanța de fond a analizat aceste înscrisuri invocate de către reclamant și a reținut în mod corect că și față de acestea este vorba de autoritate de lucru judecat .
Referitor la reținerea de către judecătoriei a uzucapiunii de 30 de ani în favoarea pârâților, această critică este fondată pentru că prin reținerea autorității de lucru judecat instanța nu mai putea să analizeze îndeplinirea condițiilor uzucapiunii de lungă durată, această analiză impunindu-se doar dacă se analiza fondul cauzei prin urmare va fi înlăturată această reținere referitoare la uzucapiune din considerentele sentintei de fond.
Totodată, tribunalul constata că atâta vreme cât, judecătoria a reținut existența autorității de lucru judecat nu se mai impune analiza pe fond a acțiunii în revendicare și deci analiza comparativă a titlurilor de proprietate invocate de părți, cum greșit invocă recurentul .
Pe de altă parte nu se poate vorbi nici de o încălcare a hotărârii judecătorești pronunțată în recurs prin prisma art. 315 C.pr.civ. față de faptul că nici una din instanțele de recurs nu s-au pronunțat că nu ar fi vorba despre autoritate de lucru judecată, iar prin decizia nr. 1754/24.05.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dos. nr._ a fost admis recursul declarat de reclamanții T. N. și T. C. împotriva sentinței civile nr. 1239/20.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar in motivarea deciziei tribunalului s-a reținut în esență că prima instanță nu a soluționat cauza în fond, ci s-a pronunțat reținând existența autorității de lucru judecat, deși nu s-au administrat probe în sensul stabilirii identității de obiect și cauză.
Avind in vedere ca actiunea in revendicare s-a solutionat prin retinerea autoritatii de lucru judecat asa cum s-a motivat in cele ce au precedat, capatul de cerere accesoriu privind daunele morale si materiale apare ca fiind neintemeiat, tocmai datorita caracterului de accesorialitate nefiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefundat, iar cheltuielile de judecata pentru care s-a admis cererea referitoare la ajutorul public judiciar constind in taxa de timbru sa ramina in sarcina statului conform art. 19 din OUG 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant T. C., împotriva sentinței civile nr. 827/17.09.2013 pronunțată de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ ,intimați-pârâți fiind N. G., B. M.- moștenitoare a defunctei O. M., și P. G., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T./ GDN/2 ex
20.06.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 2827/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2389/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
