Contestaţie la executare. Decizia nr. 2389/2014. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 2389/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 644/109/2013*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2389/2014

Ședința publică de la 23 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU

Judecător C. D.

Judecător M. V.

Grefier N. P.

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ împotriva sentinței civile nr. 1665/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind contestatoarea D. C. M., având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a dosua strigare a cauzei, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură la data de 22.10.2014, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata contestatoare.

Prima strigare a cauzei.

Tribunalul, în raport de art. 104 (13) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea prezentării părților.

A doua strigare a cauzei.

Tribunalul constată că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr. 146/1997, raportat la data formulării cererii.

Tribunalul, având în vedere că recurenta, prin motivele de recurs (fila 5), a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art 242 alin2 c.pr.civ, și nemaifiind alte cereri de formulat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și o rămâne în pronunțare asupra recursului.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 1665/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. C. M., domiciliată în mun. Pitești, . BIS, ., . în contradictoriu cu intimata AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș.

A fost anulat titlul executoriu nr._ din 17.12.2012 și somația nr.3/_ /_ din 17.12.2012, ambele emise de către intimata Administrația Finanțelor Publice Pitești.

A fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca fiind rămas fără obiect.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14.01.2013 sub nr._ contestatoarea D. C. M., a chemat în judecată pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea somației nr. 3/_ /_ și a titlului executoriu numărul

_, precum și suspendarea procedurii de executare silită până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

În motivare, contestatoarea a arătat că începând cu anul 2006 desfășoară activități independente în sensul OG 92/2003 republicată, iar în 28.12.2012, i-au fost comunicate de către intimată actele sus arătate, cu mențiunea că în termen de 15 zile de la primire trebuie să achite suma de 44.992 lei fără a se preciza vreo perioada de calcul a acestei sume sau defalcarea ei în cuantumul debitului principal și eventualele penalități de întârziere acumulate.

Mai susține, că până la data contestației nu are încheiat cu Casa Națională de Sănătate Argeș sau cu o altă casă de sănătate vreun contract de asigurare și nici nu a beneficiat de servicii medicale puse la dispoziția asiguraților în baza Legii 95/2006 republicată.

Consideră astfel că nu datorează debitul arătat, întrucât dreptul de creanță al intimatei nu s-a născut în patrimoniul autorității fiscale susținând că, avocații nu datorează nicio altă contribuție socială în afara celor impuse în baza O.U.G. nr. 221/2000, dispunând de propriul sistem de asigurări sociale cu caracter autonom, făcându-se trimitere la Legea nr. 51/1995.

În subsidiar a arătat că chiar dacă instanța ar reține în sarcina sa obligația de plata a contribuțiilor sociale de sănătate, se impune a se avea în vedere faptul că în privința sumelor acumulate înainte de 01.07.2012 AFP Pitești nu poate solicita colectarea acestora, competența administrării lor rămânând în sarcina CNAS Argeș așa cum rezulta din art. 5 alin 2 din O.U.G. nr. 125/2011.

Pretinde contestatoarea că nu i-a fost comunicată nici o decizie de impunere care să reprezinte titlu de creanță, invocându-se totodată și reglementările potrivit cu care titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În aceste condiții rezulta că intimata a pornit procedura executării silite în lipsa unui titlul de creanța și pe cale de consecința a unui titlu executoriu nul, întrucât CNAS Argeș nu a emis și nu a comunicat nicio decizie de impunere care să constituie titlul de creanța și mai departe să devină titlu executoriu la data la care creanța bugetara ar fi devenit scadentă.

În susținere, aceasta a depus înscrisuri (f.13-14), solicitându-se și judecata în lipsă.

La termenul de judecată din 12.02.2013, s-a depus întâmpinare prin care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 1041/12.02.2013 a fost admisă excepția de necompetența și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub același nr. la data de 26.03.2013.

Ulterior, la 22.04.2013 intimata a formulat o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, înțelegând să invoce în primul rând excepția de netimbrare, motivat de faptul că nu a fost îndeplinită obligația de plata a taxei judiciare de timbru în valoare de 194 lei, ca și excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării silite în lipsa plății unei cauțiuni care să reprezinte 20% din valoarea creanței înscrisă în titlurile executorii. În măsura în care cauțiunea va fi achitată s-a precizat că se impune respingerea acesteia, întrucât în sprijinul respectivei solicitări nu se aduce niciun fel de argument, considerând că ar trebui să se facă dovada unei suspiciuni cu privire la nelegalitatea actelor de executare, ipoteza ce nu se regăsește în cauza.

Pe fondul litigiului a susținut că actele de executare contestate sunt întocmite cu respectarea normelor legale în materie, împrejurare fața de care nu există niciun motiv pentru anularea acestora.

Arată ca debitul urmărit reprezintă sume stabilite prin decizii referitoare la obligațiile de plata și calcul accesorii emise de către CAS Argeș în baza cărora s-a procedat la demararea executării silite, sumele urmărite fiind reale, instituite printr-o decizie de impunere pentru care legea prevede o altă cale de atac pe care contestatoarea nu a exercitat-o, astfel că devenind titlu executoriu s-a trecut la urmărirea sumelor datorate.

Contestatoarea a răspuns acestor susțineri prin notele scrise depuse la dosar la 19.11.2013, susținând în continuare nelegalitatea actelor de executare, reluând apărările legate de admisibilitatea demersului său și de neregularitățile titlului executoriu în lipsa îndeplinirii formalităților legale de comunicare a acestuia, precizând în același timp că a motivat în fapt și în drept, inclusiv cererea de suspendare a executării silite.

Excepția de netimbrare invocată de intimată prin întâmpinare a fost respinsă prin încheierea de ședință din 22.11.2013, constatându-se că prin documentele justificative atașate s-a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente în cuantum legal, iar susținerile legate de inadmisibilitatea contestației la executare se vor analizate odată cu fondul cauzei.

Analizând înscrisurile dosarului s-a constatat că, în ceea ce o privește pe contestatoare, la 17.12.2012 s-a emis titlul executoriu cu nr._ pentru suma totală de_ lei la natura obligației fiscale fiind făcute mențiuni în sensul că acestea reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente indicându-se și documentele prin care se evidențiază suma de plata ca fiind dec. ACC nr._ din 30.06.2012 și doc. numărul_/30.06.2012, precizându-se componența sumei totale ca fiind alcătuita din 4872 lei, 7639 lei ca și 32 481 lei.

La aceeași data s-a emis și somația cu nr. 3/_ /_ în care este preluat titlul executoriu anterior amintit ca și suma totală de 44 992 lei (f. 13-14 dosar tribunal).

Pretinde contestatoarea, printre apărările formulate prin cererea de chemare în judecată că niciodată nu i-a fost comunicat titlul de creanța prin care s-a stabilit sumele pe care le datorează, împrejurare față de care executarea se realizează în lipsa unui titlu executoriu.

În cadrul probei cu înscrisuri intimata a atașat pe lângă titlul executoriu și somația- mai sus individualizate, decizia cu nr. 4213 referitoare la obligațiile de plata pentru anul 2012 pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate (fila 66) ca și decizia cu nr._/30.06.2012 referitoare la obligațiile de plata și calcul accesoriu însoțita de o anexă (f. 68-69).

De asemenea, s-a depus anunțul colectiv cu nr._/21.08.2012 efectuat în temeiul ar 44 alin 3 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura Fiscală Republicat comunicându-se faptul că au fost emise acte administrative fiscale referitoare la contribuția de asigurări sociale de sănătate și calcul accesorii pentru toți contribuabilii persoane fizice care potrivit prevederilor art. 5 alin 5 din O.U.G. nr. 95/2011 au fost preluați în activitate de administrare de către ANAF prin unitățile fiscale teritoriale, începând cu data de 01.07.2012

În același anunț colectiv este făcuta și mențiunea potrivit cu care actele administrativ fiscale se considera comunicate în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv 22.08.2012, la fila 71 a dosarului aflându-se procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate cu nr._/22.08.2012. Din acest ultim act rezultă că la data amintită s-a afișat concomitent la sediul CAS Argeș și pe pagina de internet casag. ro anunțul cu nr._/21.08.2012 motivat de faptul că acestea nu au putut fi comunicate prin una din modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin 2 lit. a,b și c din O.G. nr. 92/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Deși in procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, din 22.08.2012, se consemnează că nu a fost posibila comunicarea prin una din modalitățile prevăzute la art.44 alin.2 lit.a, b si c din OG nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare, nu s-au depus probe in acest sens de către intimată, situație în care s-a procedat în condițiile art.44 alin.3 din același act normativ.

Ori, prin decizia Curții Constituționale nr.536/2011, a fost admisă excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatându-se ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) - d) din aceeași ordonanță. Instanța constitutională a retinut ca, “anterior recurgerii la comunicarea prin publicitate, trebuie să fi fost respectată cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a) - c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate să reprezinte doar o modalitate ultimă și subsidiară, după cum a remarcat și Curtea Constituțională în jurisprudența mai sus citată. (…)Instanțele vor trebui să examineze, însă, dacă această comunicare prin publicitate a fost îndeplinită doar ca urmare a imposibilității realizării procedurii de comunicare prin celelalte modalități, în ordinea în care acestea sunt enumerate la art. 44 alin. (2) lit. a) - c). Interpretarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit căreia enumerarea cuprinsă în acesta constituie și ordinea de prioritate pentru realizarea modalităților de comunicare a actelor administrativ fiscale, la respectarea căreia instanțele de judecată trebuie să vegheze, este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.”

Așadar, aplicând în cauza efectele obligatorii ale deciziei susamintite, s-a constatat că în speță nu s-a facut dovada imposibilitatii comunicarii actului administrativ-fiscal prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru (alin.2 si 21 al art.44 din OG nr.92/2003, în vigoare la data emiterii deciziei si a comunicarii ei prin publicitate). Prin urmare, comunicarea prin publicitate nu indeplineste cerintele constitutionale, iar actul administrativ-fiscal se consideră a nu fi fost comunicat debitorului.

În aceste condiții sunt incidente disp. art.45 alin.2 C.pr.fisc., în sensul că decizia necomunicata debitorului nu poate fi opozabila acestuia si nu produce efecte juridice. Mai mult chiar, lamurind aceste dispozitii, art.44.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, adoptate prin HG nr.1050/2004, arată că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii. Rezultă că executarea silita declanșată împotriva debitorului prin emiterea somației nr.3/_ /_ emise la data de 17.12.2012 și a titlului executoriu nr._ emis la data de 17.12.2012 este nelegala, impunandu-se anularea actelor de executare.

La aceeasi concluzie se ajunge si prin interpretarea dispozitiilor art.141 C.pr.fisc.În acest sens se retine ca, potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.pr.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2). Se subîntelege că titlul de creanță trebuie sa fi fost anterior comunicat în mod legal debitorului pentru a putea produce efecte si a deveni titlu executoriu, neîndeplinirea acestei condiții echivalând cu însăși absența lui în ceea ce priveste executarea silita.

S-a apreciat astfel că deși este vorba de procedura contestatiei la executare, în care se analizeaza doar legalitatea actelor de executare, verificarea existentei sau nu a unui titlu de creanță care să fie opozabil si să producă efecte juridice nu excede cadrului procesual și nu este inadmisibilă, aceasta reprezentând o condiție imperios necesară pentru ca executarea silită să fie demarată în conditii legale.

Potrivit disp. art. 172 din OG nr.92/2003 republicată

[(1)Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă*) nu sunt aplicabile.], iar conform art.173 din același act normativ

[ (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;]

Prin art. 174 din OG nr.92/2003 republicată s-a prevăzut că

[(1) La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.(…).

(3) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.]

Concluzionând în sensul că executarea silită a început în absența unui titlu de creanță devenit executoriu în conditiile legii, fiind nelegala, s-a impus desfințarea actelor de executare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI, care susține:

Sentința este netemeinică și nelegală (art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), întrucât instanța a aplicat greșit normele de drept material atunci când a invocat prev.art.488 alin.1 pct.8 Cod pr.civilă.

Intimata contestatoare nu a pretins existența vreunei nelegalități cu privire la executarea silită și nu a contestat de fapt executarea începută prin comunicarea actelor de executare silită, ci doar a arătat că nu i-a fost comunicată decizia emisă de casa de Asigurări de Sănătate, decizie care constituie titlu de creanță, în baza căruia a fost începută executarea silită.

Debitul urmărit reprezintă sume stabilite prin deciziile nr.4213/2012 și nr._/30.06.2012, emise de Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, în baza cărora a fost emisă somația contestată, ca urmare a preluării evidenței contribuțiilor de asigurări de sănătate, potrivit OUG 125/2011 și conform Ordinului comun MFP, Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății nr.806/934/608/612.

În ceea ce privește realitatea sumelor pentru care a fost începută executarea silită, va trebui să se observe că acestea au fost instituite printr-o decizie de impunere, pentru care legea prevede o altă cale de atac, respectiv contenciosul administrativ.

Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:

La data de 17.12.2012, recurenta a emis somația nr.3/_ /_, împotriva intimatei D. C. M., pentru suma de 44.992 lei, reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate, datorată de intimată în temeiul titlului executoriu_/17.12.2012 (f.14).

La baza titlului executoriu au stat titlurile de creanță: 1. decizia ACC nr._/30.06.2012, pentru suma de 4.872 lei; 2. decizia ACC nr._/30.06.2012 pentru suma de 7.639 lei; 3. decizia nr._/30.06.2012 pentru suma de 32.481 lei (f.13).

Actele administrativ fiscale privind contribuțiile la asigurările sociale de sănătate au fost comunicate mai multor persoane fizice, printre care se numără și intimata, prin anunțul colectiv nr._/21.08.2012, efectuat în temeiul art.44 alin.3 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (f.70-71).

Existenta unui titlu de creanță ajuns la scadență, deci a unei obligații fiscale exigibile, reprezintă chiar premisa emiterii actelor de executare, instanța de executare fiind chemata sa analizeze, în cadrul contestației la executare, daca urmărirea silită a pornit in temeiul unui titlu executoriu si pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide si exigibile. În acest sens se reține că, potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.proc.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2). Se subînțelege ca titlul de creanță trebuie sa fi fost anterior comunicat in mod legal debitorului pentru a putea produce efecte si a deveni titlu executoriu, neîndeplinirea acestei condiții echivalând cu însăși absența lui în ceea ce privește executarea silită. Potrivit art. 44 C.proc.fisc., actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. De subliniat în plus că pentru a se putea face comunicarea prin publicitate electronică, care este numai subsidiară, trebuie să nu existe posibilitatea comunicării unui act administrativ fiscal ori potrivit art. 44 alin. 1 și 2 ori potrivit art. 44 alin. 3 c.proc.fiscală. Aceasta interpretare este în deplină concordanță și cu decizia nr. 536/28 aprilie 2011 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestui art. 44 alin. 3 din O.G. 92/2003, în condițiile în care nu se face dovada de către organul de executare că nu s-a putut efectua comunicarea unor acte administrative fiscale către contribuabil în modalitate reglementată de art. 44 alin. 2.

În speță, tribunalul reține că deciziile de impunere nu au fost comunicate intimatei contestatoare, cu respectarea dispozițiilor legale menționate mai sus, situație în care executarea silită contestată s-a pornit în lipsa unui titlu executoriu.

Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 1665/21.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind contestatoarea D. C. M., domiciliată în mun. Pitești, . BIS, ., .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2014

Președinte,

A. M. P.

Judecător,

C. D.

Judecător,

M. V.

Grefier,

N. P.

red.C.D.

dact.C.E.C./4 exp.

04.11.2014.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 2389/2014. Tribunalul ARGEŞ