Contestaţie la executare. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 13793/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 297/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător R. V.
Grefier R. N.
S-au luat în examinare, pentru solutionare, recursurile declarate de contestatoarea . și de intimatii D. M. A., N. M. E., S. G., împotriva sentinței civile nr 1987/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria P., având ca obiect contestație la executare + SUSPENDARE EXECUTARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică la cele două strigări ale cauzei nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depuse note scrise formulate de recurentii-intimati.
La prima strigare a cauzei se constată că părtile nu răspund, este depusă împuternicire avocatială însoțită de note scrise și se solicită judecata cauzei în lipsă. Dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față ;
Constată că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.07.2011 sub nr._, contestatoarea . a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu intimații: D. M. A., N. M. E. și S. G. să dispună:
-Anularea procedurii de executare silită ce face obiectul Dosarelor de executare având nr. 191/2011, 192/2011, 199/2011 aflate la B. V. I. și, pe cale de consecință
-Anularea tuturor actelor de executare efectuate, a somațiilor nr. 191, 192, 199 din 16.06.2011, a proceselor verbale de cheltuieli de executare, precum și a actelor de executare ulterioare acestora;
Suspendarea executării silite ce face obiectul Dosarelor de executare având nr. 191/2011,192/2011,199/2011 aflate la B. V. I. până la soluționarea prezentei contestații la executare, precum și restabilirea situației anterioare executării prin restituirea sumelor executate, potrivit dispozițiilor art. 4042 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită va fi finalizată până la data soluționării prezentei contestații la executare, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert si altele.
De asemenea, a solicitat să se ia act că va solicita onorariul de avocat pe cale separată.
În motivarea contestație s–a arătat că în executarea dispozitivului Sentinței civile nr. 1405/CM/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș și a Deciziei civile nr. 574/R-CM/29.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Biroul de executor judecătoresc V. I. a emis somații prin care a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul societății, să procedeze la achitarea sumei totale de 14.212,06 lei, compusă din 11.302 lei, reprezentând debitul principal și, 2.910,06 lei, reprezentând cheltuieli de executare. În plus, față de sumele menționate în sentința invocată ca titlu executoriu, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare care cuprind onorariul executorului judecătoresc în cuantum total de 1.543,96 lei (inclusiv TVA).
Cu privire la temeinicia contestației la executare s-a arătat că creanța în cuantum de 11.302 lei pusă în executare de către intimați nu este o creanță certă și lichidă, ea având o existența îndoielnică și un cuantum determinat în mod greșit. Invocă în acest sens dispozițiile art. 379 alin.3 și alin. 4 C.pr.civ. În speță, creanța pusă în executare de către creditorii din dosarele de executare contestate nu este determinată prin titlul executoriu, instanța stabilind doar anumite criterii ce urmau a fi utilizate în procedura de executare a hotărârii judecătorești. Executorul judecătoresc a determinat cuantumul creanței puse în executare cu ajutorul unei expertize contabile solicitate de către creditorii-intimați în prezenta cauză.
Contestă concluziile expertizelor efectuate în dosarele de executare ce fac obiectul prezentei contestații la executare, urmând ca pe parcursul soluționării cauzei să facă dovezile necesare prin care să arate că expertul a calculat în mod greșit și a mărit în mod nejustificat cuantumul creanței.
În vederea stabilirii cuantumului creanței expertul desemnat în procedura de executare silită avea obligația de a respecta dispozițiile legale aplicabile în speță precum și pe cele ale contractelor colective de muncă în care se menționează care este baza de calcul și modalitatea de determinare a fiecăruia dintre ajutoarele materiale/bonusuri revendicate de către intimat.
Totodată, bonusurile acordate de instanță trebuiau supuse impozitului pe venituri din salarii, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 - Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile art. 57 alin. 21 din același act normativ, în cazul veniturilor din salarii și/sau al diferențelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează și se retine la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare și se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit. Rezultă astfel că obligația de plată a impozitului aferent dreptului salarial este în sarcina O. P..
Totodată, regimul juridic fiscal al acestor drepturi acordate de instanță este reglementat de dispozițiile pct. 111 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului III - Impozitul pe venit din Codul Fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru calculul impozitului lunar aferent salariilor sau diferențelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, cota de impozit se aplică asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii.
Se poate observa că expertul a încălcat dispozițiile legale mai sus menționate refuzând să deducă din suma calculată valoarea impozitului ce ar fi trebuit achitat la bugetul de stat direct de către subscrisa, S.C. O. P. SA.
În plus, pentru toate aceste sume, atât asiguratul cât și angajatorul datorează contribuția la fondul unic de asigurări sociale de sănătate. în temeiul art. 257 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 258 alin. (1) și (2), precum și contribuția de asigurări sociale. În temeiul art. 18 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul art. 19 lit. a) și b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, atât angajatorii, cât și angajații au obligația de a reține și vira, pentru salariații activi, contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru suplimentările salariate constând în primele de P. și de C. acordate de instanță. Nici acest aspect nu a fost avut în vedere de expert, suma stabilită fiind astfel mult mai mare. Conform legilor în vigoare este foarte clar faptul că nu creditorul este dator să plătească taxele mai sus menționate, ci subscrisa. în caz contrar, subscrisa achită către creditori întreaga sumă executată, rămânând totuși obligată către bugetul de stat la virarea sumelor de bani aferente bonusurilor achitate.
Consideră că prin intermediul unei expertize extrajudiciare că în mod greșit s-a început executarea silită pentru creanța în cuantum de 11.302 lei, valoarea acesteia fiind stabilită în mod greșit.
Procese-verbale de constatare a cheltuielilor de executare (reprezentând onorariu executor) au fost încheiate în mod abuziv și nelegal. Cuantumul excesiv al onorariului executorului judecătoresc față de activitatea efectiv prestată în dosarul de executare.
A precizat că executorul judecătoresc și-a stabilit, în dosarul de executare contestat, un onorariu de 10% din suma executată pentru creditor.
În analiza acestui aspect, trebuie avute în vedere următoarele dispoziții legale:
•prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.2.550 din 14 noiembrie 2006 privind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești care, în anexă, arată că executorii judecătorești pot percepe, pentru activitatea de urmărire mobiliară a creanțelor minimum 60 de lei plus 2% din suma ce depășește 1.000 lei, pentru creanțe a căror valoare depășește 1.000 lei și maximum 10% din creanță pentru sume mai mici de 50.000 lei.
•dispozițiile art.3711 alin.2 C.pr.civ. care prevăd următoarele „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel".
A rezultat din actele de executare silită că executorul judecătoresc V. I. a perceput pentru somația emisă în dosarul de executare contestat maximul onorariului pe care i-l permitea legea.
Este adevărat că prin Ordinul Ministrului Justiției mai sus menționat au fost prevăzute onorarii minimale și onorarii maximale, dar acestea nu dau dreptul unui executor judecătoresc să nu ia în considerare volumul de muncă efectiv desfășurată și să impute contestatoarei, printr-un act cu forță de titlu executoriu sume nejustificate.
Tocmai faptul că s-a impus ca Ministerul Justiției să reglementeze limitele în care executorii judecătorești pot percepe onorarii, conduce la concluzia că s-a încercat evitarea unor abuzuri din partea acestora prin perceperea unor onorarii neiustificat de mari. Tocmai existența unor limite minime și maxime ale onorariului conduce la concluzia că executorul este obligat să perceapă sume potrivite cu activitatea desfășurată și nu să profite de existența unul debitor solvabil din a cărui patrimoniu să se îndestuleze cu onorariile maxime prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, cu toate că dispozițiile art. 3711 alin. 2 fac vorbire doar despre „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite" conducând la concluzia că este necesar a se face dovada că aceste onorarii au fost avansate de către creditorul care solicită efectuarea executării silite, nimic din actele de executare comunicate subscrisei nu dovedește faptul că în spatele proceselor verbale de cheltuieli de executare există chitanțe care să dovedească plata onorariilor maximale.
Toate aspectele învederate mai sus probează caracterul abuziv al stabilirii cheltuielilor de executare silită stabilite de către executorul judecătoresc, executorul deturnând și folosind în mod abuziv dispozițiile art. 3711 C.pr.civ. în vederea dobândirii unor sume de bani care de fapt nu i s-ar cuveni.
Chiar dacă legea nu prevede dispoziții exprese privind diminuarea cuantumului onorariului de executare, apreciază că, cu atât mai mult trebuie cenzurat onorariul executorului din procedura de executare silită, atunci când acesta este abuziv, față de activitatea de interes public desfășurată de către acesta.
Astfel, executorii judecătorești, care sunt investiți prin lege să îndeplinească un serviciu de
interes public nu pot prejudicia, în mod nejustificat pe una din părțile procedurii de executare silită.
Față de toate aceste împrejurări, instanța a apreciat raportul dintre complexitatea procedurii de executare + volumul muncii desfășurate de executor și cuantumul total al cheltuielilor invocate, urmând a le cenzura în cazul în care se va constata o discrepanță vădită.
Cu privire la temeinicia cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare se arată că măsura suspendării executării silite este justificată de situația de fapt, de prevenirea unui prejudiciu patrimonial de proporții și care nu ar putea fi reparat complet și în timp rezonabil.
Așa cum este de notorietate la momentul actual, contestatoarea a fost obligată printr-o multitudine de hotărâri judecătorești pronunțate de către instanțele din întreaga țară să achite sume importante către salariați și foști salariați în temeiul Contractului colectiv de muncă. Executările silite, ca și cea ce face obiectul prezentei cauze au fost pornite de către executori judecătorești din localitatea unde reclamanții au domiciliu, executori judecătorești necompetenți să efectueze o asemenea procedură împotriva contestatoarei.
Sumele totale ce ar trebui achitate de către contestatoare către reclamanți sunt extrem de importante, numai suma aferentă dosarelor de executare ce fac obiectul prezentei contestații fiind de 14.212.06 lei doar pentru 3 intimați, în condițiile în care este vorba de zeci de mii de persoane care au obținut astfel de hotărâri judecătorești.
Cuantumul total al sumelor solicitate este foarte important, iar pierderea lor iminentă ar genera lipsirea patrimoniului contestatoarei de importante resurse economice și ar antrena perturbarea pe viitor, cel puțin viitorul apropiat, a strategiei stabilite privind proiectele desfășurate de către S.C. O. P. SA.
Posibilitatea efectuării unei proceduri de întoarcere a executării silite, în cazul admiterii contestației la executare și a anulării actelor de executare efectuate este extrem de greu, având în vedere cuantumul foarte mare al sumelor stabilite în sarcina noastră și numărul foarte mare de reclamanți împotriva cărora ar trebui să ne îndreptăm.
În condițiile în care nu a fost finalizată analiza temeiniciei contestației la executare, procedura fiind susceptibilă de anulare, echitabil este să se finalizeze acest demers judiciar înainte de a se trece la măsuri de executare într-o procedură viciată.
Învederează faptul că în ipoteza în care prezenta cerere de suspendare nu ar fi admisă există riscul ca până la soluționarea contestației la executare, procedura de executare silită să fie finalizată. Astfel, o procedură de executare nelegală ar crea un prejudiciu patrimonial important subscrisei, care am avea deschisă doar calea întoarcerii executării în vederea recuperării prejudiciului.
În situația de mai sus, singura cale de reparațiune la îndemâna subscrisei ar fi întoarcerea executării, însă aceasta nu reprezintă o reparație completă și într-un termen rezonabil, fiind un demers judiciar imposibil de efectuat implicând numeroase alte cheltuieli, la acest moment imposibil de cuantificat și numeroase alte acțiuni în justiție pentru recuperarea sumelor.
Măsura suspendării executării silite nu este abuzivă, nu prejudiciază drepturile intimaților, dat fiind că solicită suspendarea numai până la soluționarea prezentei contestații la executare și nici nu există riscul creării unei stări de insolvabilitate a subscrisei.
În aceste condiții, prin continuarea executării silite în aceste condiții, se va ajunge la obligarea subscrisei la plata unei sume importante de bani în temeiul unor executării silite efectuate în mod nelegal de către un executor judecătoresc necompetent și pentru sume calculate în mod arbitrar.
Incertitudinea executării rezultă din faptul că procedura este începută de către un număr extrem de mare de persoane fizice, fiind astfel imposibil ca sumele să fie recuperate în totalitate de la intimați, în cazul anulării executării silite. Mai mult, încercarea de a efectua întoarcerea executării împotriva intimaților ar genera alte cheltuieli suplimentare importante, ce ar putea fi evitate prin instituirea măsurii pe care o solicită.
Luând în considerare cuantumul ridicat al sumei totale rezultate din executările silite începute pentru recuperarea drepturilor bănești rezultate din Contractul Colectiv de Muncă, precum si incertitudinea pe care o presupune întoarcerea executării, rezultă în mod indubitabil faptul că mijlocul adecvat pentru a preveni un prejudiciu iminent si iremediabil îl reprezintă suspendarea efectelor hotărârilor atacate (a se vedea în acest sens S. Zilberstein, V.M. C., Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, 2001, pag.234-240, G.B., Incidente care împiedică, sting ori amână executarea silită în procesul civil, Curierul Judiciar nr. A/2003, pag.123).
Mai mult, starea de solvabilitate a contestatoarei este de notorietate neputând exista vreun moment o discuție cu privire la punerea intimaților în situația de a nu-și putea recupera sumele de bani, chiar și în situația respingerii contestației la executare formulate de subscrisa.
Astfel, atâta timp cât nu există nici un risc pentru intimați de a nu putea cere și obține, după soluționarea contestației la executare, sumele de bani solicitate prin cererea de executare silită, iar pentru contestatoare există riscul unei pierderi materiale importante se impune a se suspenda procedura de executare silită.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
În drept, se invocă dispozițiile art. 399, art. 274 alin. 3, 371 ind. 1 alin. 2 si art. 403 C.pr.civ., precum și orice alte dispoziții legale incidente în cauza.
Cu privire la taxa judiciară de timbru se arată că potrivit art. 15 lit. a din Legea 146/1997 coroborat cu art. 23 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 146/1997 prezenta contestație la executare este scutită de plata taxei de timbru, deoarece are ca obiect anularea procedurii de executare silită a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva contestatoarei într-un conflict de munca.
În susținerea contestației cu fost depus următoarele înscrisuri în copie: plic, somație dosar nr. 192/2011 din 16.06.2011, proces-verbal de constatare cheltuieli executare din 16.06.2011 și 30.05.2011, somație dosar nr. 191/2011 din 16.06.2011, proces-verbal de constatare cheltuieli executare dosar nr. 191/2011 din 16.06.2011 și 30.05.2011 în dosar 191/2011, sentința civilă nr. 1405/CM/25.11.2010, decizia civilă nr. 574/R-CM/29.03.2011, practică judiciară pe onorarii excesive, adresa nr._/23.02.2009 emisă de ANAF, contract colectiv la nivel de ramură Energie Electrică, Termică, Petrol, gaze pe anul 2007.
La data de 02.11.2011 intimații D. M. A., N. M. E. și S. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării au arătat că executarea silită a avut loc, deci nu se mai poate pune problema suspendării executării silite ce face obiectul dosarelor de executare nr. 191, 192 și 199/2011 ale BREJ V. I..
Executarea silită a fost consecința nerespectării de către . a prevederilor art. 371 C.pr.civ. fapt ce-ai determinat pe intimați să facă și alte cheltuieli.
Cu privire la susținerile contestatoarei că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă intimații arată că nu sunt reale și mai mult, este vina acesteia că nu a respectat Contractului colectiv de muncă și nu a executat de bunăvoie hotărârea instanței. Referitor la faptul că expertiza nu este corectă deoarece expertul nu ar fi calculat sumele ce se deduc din drepturile bănești brute adică CAS, CASS, șomaj și impozitul, din expertiză rezultă că s-a calculat și reținut impozitul. Este posibil să nu se fi reținut CAS și CASS intimații sunt dispuși să vireze ei direct aceste sume pentru a fi siguri că ajung acolo unde ei au nevoie de ele.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În susținerea întâmpinării au fost depuse: somație dosar nr. 191/2011 din 16.06.2011, ordin de plată, somație dosar nr. 192/2011 din 16.06.2011, proces-verbal de constatare cheltuieli executare din 16.06.2011, ordin de plată, somație dosar nr. 199/2011 din 16.06.2011, proces-verbal de constatare cheltuieli executare din 16.06.2011, ordin de plată, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, în dosarul execuțional nr. 191/2011.
La data de 24.03.2012 intimații au completat întâmpinarea și au solicitat respingerea contestației formulate ca rămasă fără obiect deoarece din „flutuașii” de salariul pentru luna decembrie 2011 rezultă că societatea a înregistrat la rubrica salarială „alte litigii-executări” suma de 5892 lei, respectiv 5890 lei pentru care a reținut din drepturile salariale ale intimaților CAS și CASS și pentru creanța executată de aceștia prin intermediul B. V. I..
În susținerea au depus în copie „fluturași” salariu pentru decembrie 2011.
În soluționarea cauzei instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară specialitatea contabilitate, Raportul de expertiză contabilă fiind depus la dosar la filele 167-183, împotrivă curia intimații au formulat obiecțiuni, Completarea la raportul de expertiză judiciară fiind depusă la filele 201-202 și 207-210.
Contestatoarea a depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1987/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria P., s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații D. M. A., N. M. E., și S. G.; s-a dispus anularea în parte a actelor de executare întocmite în dosarele nr. 191, 192, 199/2011 ale B. V. I. după cum urmează: în dosarul de executare nr. 191/2011 până la concurența sumei de 1962 lei, în dosarul nr. 192/2011 până la concurența sumei de 1962 lei, iar în dosarul nr. 199/2011 până la concurența sumei de 1437 lei.
S-a dispus întoarcerea în parte a executării și obligă pe intimați să restituie contestatoarei următoarele sume: D. M. A. suma de 2635 lei, Ș. G. 2658,2 lei și N. M. E. 2016 lei
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că în dosarele de executare silită nr. 191, 192, 199/2011 ale B. V. I. s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu Sentința civile nr. 1405/CM/25.10.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș și a Deciziei civile nr. 574/R-CM/29.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
În esență contestatorul a arătat că sumele calculate în faza de executare ca fiind datorate intimaților sunt greșite, mărite în mod nejustificat deoarecetrebuiau supuse impozitului pe venit din salariu bonusurile acordate de instanță, și de asemenea pentru toate aceste sume se datora contribuția la asigurările sociale de sănătate, ca și cea la asigurările sociale.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, așa cum a fost completat reiese că într-adevăr sumele calculate în faza de executare au fost eronat stabilitepornindu-se chiar de la faptul că baza de calcul folosită a fost diferită respectiv în faza de executare s-a avut în vedere salariul mediu brut pe unitate, când de fapt rebuia avut în vedere salariul minim pe ramură.
Expertul cauzei concluzionează că sumele nete, deci după reținerea tuturor contribuțiilor, datorate de contestatoar intimaților conform titlului executoriu sunt 1962 lei pentru intimații D. M. A. și S. G. și 1437 lei pentru N. M. E..
În consecință instanța a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea în parte a actelor de executare întocmite în dosarele nr. 191, 192, 199/2011 ale B. V. I. după cum urmează: în dosarul de executare nr. 191/2011 până la concurența sumei de 1962 lei, în dosarul nr. 192/2011 până la concurența sumei de 1962 lei, iar în dosarul nr. 199/2011 până la concurența sumei de 1437 lei.
În baza art. 404 ind.1 alin.1 a dispus și întoarcerea în parte a executării și a obligat pe intimați să restituie contestatoarei următoarele sume: D. M. A. suma de 2635 lei, Ș. G. 2658,2 lei și N. M. E. 2016 lei.
Împotriva sentinței au declarat recurs contestatoarea . și intimații D. M. A., N. M. E., S. G., care au considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
În recursul intimaților D. M. A., N. M. E., S. G. se critică hotărârea primei instanțe cu motivarea că instanța de fond nu a avut în vedere obiecțiunile formulate de către aceștia la expertiza contabilă întocmită în cauză de către expert Trandaș L. avându-se în vedere diferențele existente între sumele calculate de aceasta și expertul G. fiind încălcate disp.art. 129 pct.5 C.pr.civ. în sensul că, instanța a fost lipsită de rol activ întrucât nu a examinat în mod concret obiecțiunile de la fila 193 dosar fond, astfel că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probelor, în sensul de a se examina sumele datorate în raport de constatările expertizei G., care a avut în vedere salariul menționat în hotărârea irevocabilă pentru a se stabili în mod corect drepturile bănești datorate.
În recursul contestatoarei se critică hotărârea primei instanțe invocându-se faptul că motivul contestației la executare privind cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare percepute nu a fost analizat .
De asemenea, hotărârea instanței de fond este nemotivată în ceea ce privește motivul de contestație la executare care se referă la cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare în raport de probele depuse la dosar, fiind incident motivul de recurs prev. de art 304 pct.7 C.pr.civ.
În acest sens se arată că onorariul executorului este nelegal calculat fiind raportat la o bază de calcul, care în realitate este mai mare decât cea care în mod legal trebuia executată.
Se mai invocă faptul că executorul judecătoresc și-a stabilit în dosarul de executare contestat un onorariu de 10 % din suma executată pentru fiecare creditor intimat percepând maximul onorariului pe care îi permitea legea, fără a lua în considerare volumul de muncă excesiv desfășurat și cu încălcarea disp.art. 371 ind.1 C.pr.civ. impunându-se cenzurarea onorariului său .
Intimații nu au formulat întâmpinare potrivit art. 115 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica din recursul intimaților tribunalul va reține că aceasta este întemeiată având în vedere că prin notele depuse pentru termenul din 21.02.2013 de către intimați ( fila 216 dosar fond) prin care au fost menținute obiecțiunile la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert Trandaș L. și faptul că instanța deși a pus în discuție completarea la raportul de expertiză în raport de obiecțiunile formulate de intimați și de concluziile expertizei G. S. instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra obiecțiunilor formulate împotriva completării la raportul de expertiză depusă pentru termenul din 17.01.2013 ,deși acestea au fost invocate anterior acordării cuvântului în dezbateri asupra contestației la executare .
Prin urmare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor care au fost formulate și împotriva completării la raportul de expertiză ținând cont de constatările efectuate printr-o expertiză extrajudiciară întocmit de expert contabil G. S. și depusă la dosar filele 207-201 dosar fond tribunalul apreciind că în cauză se impune a se examina aceste obiecțiuni și a se constata în cauză dacă se impune refacerea raportului de expertiză contabilă în raport de acestea .
De asemenea, urmează ca instanța să constatate că hotărârea primei instanțe nu a examinat și apărările formulate de către intimați în legătură cu sumele calculate în faza de executare și apreciate în raport de celelalte probe administrate în cauză inclusiv proba cu expertiză extrajudiciară întocmită de expert contabil G. S., sub acest aspect hotărârea instanței de fond apărând ca fiind nemotivată cu incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pc.t7 C pr.civ.
În raport de aceste aspecte,tribunalul în raport de disp.art.304 pct.7 și 9 rap la art. 312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursul intimaților cu consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond .
Referitor la recursul formulat de intimata . tribunalul va reține că hotărârea primei instanțe nu examinează și motivul contestației la executare legat de cuantumul cheltuielilor de executare și care constituie un motiv distinct al cererii, omițând a se pronunța asupra acestuia în raport de disp.art. 371 ind.1 C.pr.civ. și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, pronunțându-se numai în ceea ce privește sumele calculate în faza de executare și care diferă de cele rezultate din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză .
Prin urmare, instanța de fond a lăsat nesoluționat un aspect esențial al contestației la executare, legat de cuantumul cheltuielilor de executare, motiv pentru care sub acest aspect urmează a se admite recursul contestatoarei potrivit art. 304 pct.7 și 9 rap la art. 312 alin.5 C.pr.civ. cu consecința casării și trimiteri cauzei spre rejudecare la aceeași instanța de fond pentru a se pronunța și asupra acestui motiv de contestație la executare invocat de contestatoare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de contestatoarea . și de intimații D. M. A., N. M. E., S. G., împotriva sentinței civile nr 1987/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2014 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D anciu | Judecător, R. V. |
Grefier, R. N. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T./ 4 ex.
24.02.2014
Jud fond C.P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 737/2014.... | Întoarcere executare. Hotărâre din 10-09-2014, Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
