Pretenţii. Decizia nr. 1863/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1863/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 2223/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1863/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamantul R. F. G., împotriva sentinței civile nr.9423/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. E. JUDECATORESC F. E., F. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se identifică recurentul-reclamant R. F. G. prin CNP_.
Având în vedere că la acest moment B. E. JUDECATORESC F. E. este desființat, instanța apreciază că la acest termen procedura este legal îndeplinită.
Recurentul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant, după acordarea cuvântului pe recurs, depune la dosar copia sentinței civile nr.27/2003 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/2002. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs. Arată că această executare a avut la bază cu totul altceva. Din sentința depusă la fond, la filele 30-31 rezultă că au fost obligați să repare interiorul apartamentului, obligație stabilită de către expert la 5500 lei. Această sumă este imputabilă președintelui și administratorului asociației, dar aceștia au găsit soluția ca să scape și, împreună cu F. au inventat un debit, care are sume diferite. Instanța de fond a apreciat în mod eronat suma privind cheltuielile, arătând că a contestat suma de 1132 lei, deoarece este rezultatul unor calcule nejustificate, potrivit ordinului MJ 2550/2006 executorul F. a fixat un onorariu cu mult mai mare față de baremurile stabilite . De altfel, Legea 230/2007 în art.51 prevede că asociația are un privilegiu mobiliar și imobiliar pentru executarea unor debite de mică valoare, trebuia păstrat principiul proporționalității. Arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a dorit să depună un act, înainte de începerea dezbaterilor, ce se află între filele 4 și 5, filă care nu este numerotată, în care actualul intimat recunoaște că a încasat în plus suma de 400 lei. În subsidiar, în situația în care tribunalul consideră că instanța de fond nu și-a manifestat rolul activ, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 30.01.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, reclamantul R. F. G. a chemat în judecată pe pârâtul B. F. E., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 1131,20 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că suma de 1131, 20 lei pe care o solicită de la pârât reprezintă cheltuielile de executare pe care acesta din urmă pretinde că le-a făcut, însă în realitate, acesta a urmărit împreună cu numita D. F. să își însușească apartamentul său, scop care rezultă din faptul că nu au încercat o soluționare pe cale amiabilă și din faptul că nu au urmărit mai întâi bunuri mobile pentru executarea debitului de 1849,69 pe care acesta îl avea față de Asociația de proprietari „E. 11”. S-a mai arătat că prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus anularea încheierii de carte funciară nr. 6681/2012 a OCPI Argeș privind apartamentul său.
Prin sentința civilă nr. 9423/25.11.2013, Judecătoria Pitești a respins cererea, cu motivarea că potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu intenție sau din culpă, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. De asemenea, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, așa cum prevede art. 1385 alin. 1 C.civ.
În lumina dispozițiilor legale prezentate, instanța a reținut că pentru a fi antrenată răspunderea delictuală pentru fapta proprie a unei persoane este necesară îndeplinirea mai multor condiții: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În cauză, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, reclamantul nefăcând dovada existenței faptei ilicite generatoare a răspunderii civile delictuale.
Potrivit art. 371 ind. 7 alin. 2 – 4 C. ”Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.” Potrivit înscrisurilor depuse de către reclamant (f.7) suma de 1131,20 lei pe care acesta o solicită face parte din suma totală de 1655,55 lei reprezentând cheltuieli de executare în dosarul de executare nr. 669/2011 în care reclamantul a avut calitatea de debitor. Astfel, stabilirea cheltuielilor de executare s-a făcut în baza dispozițiilor legale arătate și nu constituie o faptă ilicită, singura modalitate de a analiza în fond legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare fiind contestația la executare, iar nu acțiunea în răspundere civilă delictuală.
De asemenea, faptul că executorul judecătoresc alături de creditor nu a încercat soluționarea conflictului pe cale amiabilă nu relevă caracterul ilicit al procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, atât timp cât, în baza art. 371 ind. 1 alin. 1-2 C. reclamantul avea îndatorirea de a-și îndeplini de bunăvoie obligația cuprinsă în titlul executoriu „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.” Totodată, contrar susținerilor reclamantului, întreg capitolul V din codul de procedură civilă nu prevede o ordine a urmăririi bunurilor debitorului, în sensul că mai întâi vor fi executate bunurile mobile, iar abia apoi, dacă nu a fost satisfăcută creanța, să fie urmărite și bunurile imobile. În aceeași ordine de idei, din sentința invocată de către reclamant, nr._/2012 pronunțată în dosarul nr._, rezultă că s-a dispus anularea încheierii de carte funciară nr. 6681/2012 a OCPI Argeș ca urmare a achitării datoriei de către debitor, nu pentru că notarea somației ar fi fost ilegală.
În consecință, față de motivele de drept și de fapt arătate, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția esențială a răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, urmând a respinge cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul pe care a criticat-o pentru următoarele: prima instanță a constatat faptul că Asociația de Proprietari E. 11 nu a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, dar a apreciat, în mod greșit, că acest aspect este legal; s-a creat o disproporție vădită între credit și valoarea bunurilor executate; sumele solicitate prin acțiune exced dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul 2550/2006 și sunt nejustificate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
În mod corect a reținut prima instanță, în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită, de temeiul de drept indicat și de probatoriul administrat, că aceasta este neîntemeiată, pronunțându-se în limitele prevăzute de art. 129 alin. 6 C..
Astfel, recurentul – reclamant a solicitat obligarea intimatului la plata unei sume de bani încasată în mod nelegal cu ocazia unei executări silite abuzive, pe considerentul că reprezintă cheltuieli de executare nedatorate.
Motivele invocate, însă, precum cele referitoare la cuantumul nejustificat, la disproporția dintre valoarea apartamentului supus executării și debitul și la lipsa unei încercări de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă sunt aspecte care puteau fi puse în discuție doar în cadrul contestației la executare, întrucât procesul verbal de cheltuieli ocazionate cu executarea silită este eminamente un act de executare și este supus procedurii speciale reglementate de Cartea a Va din Codul de Procedură Civilă, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond.
Faptul că intimatul i-ar fi restituit suma de 400 lei ca fiind nedatorată nu poate atrage concluzia invocată de către recurent în lipsa statuării instanței asupra legalității actelor de executare în cadrul acțiunii sus menționată.
Față de toate aceste considerente, constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, în baza art. 312 C., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către R. F. G. împotriva sentinței civile nr. 9423/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimat fiind F. E., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Septembrie 2014.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
E.A. 15 Septembrie 2014/2 ex
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2710/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 688/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
