Pretenţii. Decizia nr. 688/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 688/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 11299/280/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 688
Ședința publică din 19.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. N.
JUDECĂTOR: V. T.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . Vienna Insurance Group SA, împotriva sentinței civile nr. 4030 din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți M. P., prin primar, C. L. P. și A. D. Public P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă . Vienna Insurance Group SA, prin consilier juridic A. Attar, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 673/17.02.2014, aflată la fila 15/dosar, lipsă fiind intimații-pârâți M. P., prin primar, C. L. P. și A. D. Public P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 21.02.2014, recurenta-reclamantă . Vienna Insurance Group SA depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La interpelarea instanței, recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și înaintarea cauzei spre rejudecare către aceeași instanță de fond în vederea administrării probei cu expertiza tehnică în specialitatea auto. Consideră recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, că prin neachitarea onorariului provizoriu de expertiză, instanța ar fi trebuit să dispună măsura suspendării cauzei și nu respingerea acțiunii.
În concluzie solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă . Vienna Insurance Group SA.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 07.06.2011, sub nr._, reclamanta S.C. A. Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A, a chemat în judecată pe pârâții M. Pitești - prin primar, C. L. Pitești, Administrația D. Public Pitești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 739 lei reprezentând despăgubiri civile, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății despăgubirii către asigurat și până la plata integrală a despăgubirilor, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată de către reclamantă că în fapt la data de 22.04.2008, datorită nesocotirii de către pârâți a obligațiilor ce le reveneau privind starea tehnică a drumurilor și siguranța circulației pe .. Pitești, județul Argeș, s-a produs accidentul rutier soldat cu avarierea bunului proprietatea S.C. Trans Eclipsa S.R.L. și anume autovehiculul înmatriculat sub nr._ .
Din actele întocmite de autoritățile publice competente să constate și să cerceteze accidente de autovehicule, a rezultat că producerea daunelor la autovehiculul mai sus-menționat s-a datorat prezentei unor gropi aflate în carosabil, respectiv pe . a determinat avarierea autovehiculului mai sus-menționat în timp ce circula pe acest drum.
Situația mai sus prezentată a fost consemnată de organele de poliție, respectiv de Poliția Mun. Pitești, în autorizație nr._ din data de 22.04.2008.
Valoarea prejudiciului produs de pârâte a fost stabilită pe baza actelor întocmite de organele de poliție, constatarea organelor de specialitate ale Asirom, avându-se în vedere și actele justificative de efectuare a cheltuielilor depuse la dosarul de daună.
Pentru repararea avariilor suferite de autovehiculul asigurat, societatea reclamantă a achitat părții păgubite S.C. Trans Eclipsa S.R.L., în temeiul contractului de asigurare facultativă ._/2008, o despăgubire în cuantum de 739 lei cu OP 1370/05.06.2008.
Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul at.998-999 Cod civil, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa celui care a cauzat prejudiciul.
Se consideră că în cauză sunt îndeplinite toate aceste elemente:
- fapta ilicită constă în neîndeplinirea de către pârâte a obligațiilor ce le revin în calitate de administratori ai drumului, obligații instituite prin acte normative: art.41 alin.1 din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor:
- prejudiciul constă în avariile suferite de autoturismul asigurat și pentru care au fost necesare lucrări de reparație, așa cum reiese din înscrisurile anexate.
- raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu reiese de asemenea cu
certitudine din actul eliberat de poliție din declarația conducătorului auto și din celelalte înscrisuri anexate.
- culpa pârâtelor, sub forma neglijenței, în ceea ce privește neîndeplinirea obligațiilor legale ce le reveneau în calitate de administrator al drumului.
Menționează reclamanta că a notificat pârâtele să plătească suma solicitată conform art.720 ind.1 C.pr.civ., însă acestea nu au înțeles să dea curs invitației reclamantei la conciliere.
Pentru dovedirea pretențiilor reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică judiciară auto, precum și de orice altă probă a cărei necesitate va rezulta din dezbateri.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995, art.998-999 Cod civil, OUG nr.195/2002, OG nr.43/1997, OG nr.9/2000.
Prin sentința civilă nr. 987/01.02.2012 a Judecătoriei Pitești, instanța a adimis excepția invocată, și a respins acțiunea ca prescrisă.
Urmare a recursului declarat de către reclamantă, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 2652/18.10.2012, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată sub același nr. unic cu nr_ .
Prin sentinta civila nr.4030/25.04.2013, Judecatoria P. a respins actiunea reclamantei, ca neintemeiata.
Pentru aceasta, prima instanta a retinut ca, în rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, cu obiectivele: sa se stabileasca din vina cui s-a produs incidentul tinandu-se cont si de prevederile art. 48 al. 1 din OUG nr. 195/2002, sa se stabileasca dinamica producerii incidentului, în functie de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv la fotografii; daca exista legatura de cauzalitate între avariile produse autovehicululuisi ,,denivelarea si gura de canal ridicata”; sa se stabileasca prejudiciul efectiv; daca accidentul ar fi putut fi evitat de catre conducatorul auto si ce posibilitati existau; sa se stabileasca daca conducatorul auto ar fi condus cu viteza legal admisa, acesta ar fi putut evita avaraierea autoturismului.
Deși proba a fost încuviințată, onorariul de expert nu a fost achitat în termenul legal, părțile nemaiprezentându-se la instanță.
În consecință, deși reclamanta s-a subrogat, ca urmare a achitării daunei în drepturile asiguratului, în limita despăgubirii plătite, potrivit art.22 din Legea 136/1995, nu a dovedit în niciun fel în cauză incidența disp. art. 998 și următoarele C.civ., neputându-se considera de plano că existența unei gropi în asfalt este de natură să ducă la angajarea răspunderii delictuale a pârâților, pentru că trebuie dovedite toate condițiile răspunderii civile delictuale în privința pârâților, iar pentru aceasta expertiza tehnică încuviințată în cauză, dar neadministrată din culpa părților era indispensabilă.
În asemenea condiții devin incidente disp. art. 1169 c.civ. potrivit cu care cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Impotriva hotararii Judecatoriei P. a declarat recurs reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA, criticand-o, in esenta, pentru urmatoarele motive:
Administratorul drumului public raspunde civil, in temeiul art.998-999 C.civ. rap. la art.5 alin.6 din OUG nr.195/2002, pentru ca nu a semnalizat corespunzator obstacolul aflat pe partea carosabila si care stanjeneste sau pune in pericol circulatia si nu a luat nici toate masurile de inlaturare a obstacolelor. Prin urmare, paratele raspund solidar, conform art.1003 C.civ., respingerea actiunii fiind nelegala.
S-a facut dovada faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat, in acest sens trebuind a fi avute in vedere inscrisurile depuse, respectiv declaratia conducatorului autovehiculului asigurat. Aceste inscrisuri fac dovda pana la proba contrara, iar paratele nu au facut o astfel de proba. De asemenea, dinamica producerii accidentului reiese din aceeasi declaratie, iar din actul constatator al agentilor de politie rezulta avariile produse. Cat priveste vinovatia paratelor, aceasta imbraca forma neglijentei.
In mod gresit s-a retinut ca s-a pus in sarcina recurentei plata onorariului de expert, nefiind emisa vreo adresa care sa aduca la cunostinta acest lucru. Prin urmare, nu se poate retine vreo culpa a reclamantei pentru neadministrarea probei. In plus, celelalte probe administrate fac dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale.
In drept, au fost invocate disp. art.304 pct.8 si 9 C.pr.civ., OUG nr.195/2002.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca recursul nu este fondat.
Astfel, asa cum reiese din analiza dosarului, paratele au contestat pretentiile reclamantei, ADP P. aratand in intampinarea formulata ca nu este cert ca avariile suferite de autovehiculul asigurat au fost produse in maniera sustinuta de reclamanta, existand posibilitatea ca insusi conducatorul auto sa aiba o culpa, prin depasirea vitezei legale pe acel sector de drum.
In acest sens, dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, aceasta parata a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica judiciara specialitatea autovehicule, proba solicitata si de reclamanta prin cererea de chemare in judecata. Prima instanta a facut o corecta apreciere a probelor deja administrate, apreciind, raportat si la pozitia paratelor, ca este necesara expertiza pentru corecta stabilire a adevarului judiciar. Prin incheierea de sedinta din data de 24.01.2013, proba a fost incuviintata, stabilindu-se plata onorariului pentru expert in sarcina reclamantei si a paratei ADP, in mod egal. Plata onorariului urma a se face in termen de 5 zile de la desemnarea expertului, sub sanctiunea decaderii din proba.
Este adevarat ca la termenul de judecata din data de 24.01.2013 reclamanta nu a fost prezenta, prin reprezentantul legal sau conventional, insa, potrivit dovezii de indeplinire a procedurii de citare, reclamanta a primit citatia prin functionarul insarcinat cu primirea corespondentei, avand asadar termen in cunostinta, conform art.153 C.pr.civ. In aceste conditii, raportat si la disp. art.129 alin.1 C.pr.civ., reclamanta avea obligatia de a urmari desfasurarea procesului si masurile dispuse de catre instanta, neexistand o obligatia in sarcina instantei, de incunostiintare expresa a partii despre obligatiile stabilite in sarcina sa.
Constatand neindeplinirea obligatiei de plata a onorariului, in mod legal, prima instanta a decazut reclamanta din proba cu expertiza, aceasta fiind sanctiunea aplicabila, potrivit art.170 alin.3 C.pr.civ. Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, cum ca prima instanta trebuia sa procedeze la suspendarea cauzei, conform art.1551 C.pr.civ., intrucat neindeplinirea obligatiei de plata a onorariului are o sanctiune specifica, expres prevazuta, iar, in plus, aceasta situatie nu impiedica solutionarea cauzei, ci interesa solutia ce se va pronunta, in conditiile in care sarcina probei revine reclamantului.
Or, judecand cererea doar pe baza inscrisurilor depuse, in mod temeinic si legal prima instanta a apreciat ca nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale cu privire la parate. Presupusa declaratie data de conducatorul auto se rezuma de fapt la o fraza, din care rezulta ca, mergand pe . dat . o gura de canal ridicata. Nu exista nici un fel de detaliu al incidentului, de natura a lamuri circumstantele producerii evenimentului asigurat, in conditiile in care in procesul-verbal de constatare a pagubelor incheiat de reclamanta s-a notat „nu a redus viteza la conditile de drum cu denivelari”, reiesind asadar si existenta unei culpe a conducatorului pentru producerea avariilor. In conditiile in care paratele au contestat permanent ca sunt raspunzatoare de situatia in discutie, proba cu inscrisuri se dovedeste a fi insuficienta pentru admiterea actiunii, rezultand ca solutia judecatoriei este legala si temeinica.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 C.pr.civ., tribunalul urmeaza a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă . Vienna Insurance Group SA, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr. 4030 din data de 25.04.2013, pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. P., prin primar, C. L. P., cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, și A. D. Public P., cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 Martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. N. V. T. A. M.
GREFIER,
E. N.
Red., tehnored. AM
10.04.2014/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1863/2014. Tribunalul ARGEŞ | Validare poprire. Decizia nr. 489/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
