Contestaţie la executare. Decizia nr. 1908/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1908/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 541/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1908/2014
Ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător M. V.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - REPREZENTATĂ DE ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE ARGEȘ - PENTRU ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI - CU SEDIUL ALES, recurent DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 9221/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul H. C. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator, lipsă fiind recurentul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul constată că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data formulării cererii.
Totodată reține că prin motivele de recurs se solicită judecata cauzei în lipsă potrivit mențiunilor de la fila (3 verso).
Intimatul contestator, legitimat de instanță, depune la dosar întâmpinare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurenta intimată, ca netemeinic și nefundat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 9221/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă contestația formulată de către contestatorul H. C. V., domiciliat în P., Teilor, ., ., în contradictoriu cu AGENTIA N. DE ADMINISTRARE ISCALA A MUNICIPIULUI PITESTIPitesti, ., jud. Argeș.
Au fost anulate actele de executare emise în dosarul de executare emise în dosarul de executare nr._/17.12.2012, respectiv titlul executoriu nr._/17.12.2012 și somația nr. 3/_ /_/17.12.2012 privind pe contestator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată în data de 10.01.2013, contestatorul H. C. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P. anularea titlului executoriu nr._/17.12.2012 și a somației nr. 3/_ /_/17.12.2012.
În motivare, contestatorul arătă în esență că organul de executare silită nu deține nici un titlu executoriu care să-i fi fost comunicat în mod valabil și nu a încheiat vreun contract cu Casa Județeană de Asigurări. S-a invocat de asemenea, excepția nelegalității actului administrativ, respectiv a deciziei de impunere fiscală .
În drept, au fost invocate disp. art. 399-402 și art. 404 C.proc.civ.
Intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, iar în fond respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că pentru anularea titlului executoriu contestatoarea are la dispoziție o altă procedură, întrucât actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
În fapt, în baza Deciziei nr._/2012 intimata a emis titlul executoriu nr. nr._/17.12.2012 privind pe contestatorul H. C. V. pentru suma de 4104 lei, precum și somația nr. 3/_ /_/17.12.2012. Din înscrisurile dosarului de executare comunicat de către intimată rezultă că Decizia ce a stat la baza emiterii acestui titlu executoriu nu a fost comunicată contestatoarei, nici direct nici prin celelalte modalități prevăzute de lege.
Potrivit art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt prevăzute de art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la alin. 2 lit. d, respectiv: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnatură, data comunicării fiind data ridicării sub semnatură a actului; b) prin remiterea, sub semnatură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnatură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate.
Sancțiunea neîndeplinirii procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal o constituie inopozabilitatea acestuia față de contribuabil, conform art. 45 C.proc. fiscală. Altfel spus actul administrativ necomunicat în formele prescrise, nu produce efecte juridice împotriva destinatarului actului administrativ.
În cauză, în dosarul de executare comunicat de către intimat nu există dovada de comunicare în mod direct contestatorului a deciziei de impunere fiscală, împrejurare ce nu-și găsește justificare, având în vedere că somația a putut fi comunicată prin scrisoare recomandată.
Având in vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, decizia de impunere nu a fost în mod legal comunicată contestatorului, instanța apreciază că aceasta nu îi este opozabilă și nu produce efecte, astfel încăt executarea silită începută în temeiul acestei decizii de impunere este nelegală, creanța nefiind exigibilă, astfel cum impune art. 379 C..
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite contestația și a anula actele de executare emise în dosarul de executare nr._/17.12.2012.
Asupra excepției inadmisibilității contestației, instanța reține că potrivit art. 172 alin. 1 CPF, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de exectuare în condițiile legii, iar la alin. (3) se adaugă precizarea potrivit căreia "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". În acest sens, art. 205. (1) CPF prevede că: "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.”; „Art. 218. Comunicarea deciziei și calea de atac. ... (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”).
De asemenea, prin decizia nr. XIV/14.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestației să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlu executoriu, fiind emis de un organ fără atribuții jurisdicționale, nu are caracter jurisdicțional. Prin urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Desigur, ceea ce s-a reținut mai sus devine aplicabil doar în situatia în care prin contestatia la executare se solicită anularea titlului executoriu pentru nevaliditatea creantei fiscale pe care o constată. În situatia în care se invocă vicii de forma ale titlului executoriu contestația la executare poate fi primită, judecatoria fiind ținută de prevederile art 172 Cod procedura fiscala și respectiv art 400 Cod procedura civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - REPREZENTATĂ DE ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE ARGEȘ - PENTRU ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI, care susține:
Sentința este netemeinică și nelegală (art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), întrucât contestatorul nu avea la îndemână calea contestației la executare.
Contestatorul formulează contestație la executare, contestând actele de executare, însă, acesta nu pretinde existența vreunei nelegalități cu privire la executarea silită, nu contestă de fapt executarea începută prin comunicarea somației, ci contestă existența titlului executoriu în baza căruia s-a început executarea, respectiv cuantumul sumelor reprezentând obligații datorate bugetului de asigurări sociale de stat, transmise spre executare organului fiscal de către Casa de Asigurări de Sănătate Argeș.
Contestația la executare trebuia să se întemeieze pe invocarea unor neregularități cu privire la actele de executare propriu zise, la îndeplinirea condițiilor de formă obligatorii emiterii lor, și nu cu privire la existența titlului executoriu, aceste aspecte neputând fi invocate, conform art.172 din OG 92/2003, pe calea contestației la executare.
Din cuprinsul contestației la executare, nu rezultă nicio critică privind încălcarea dispozițiilor OG 92/2003 republicată, referitoare la executarea silită.
Astfel, este inadmisibilă contestația la executare prin care se contestă temeinicia și legalitatea titlului executoriu, respectiv decizia de impunere nr._/2012 emisă de CAS Argeș pentru suma de 4104 lei.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
La data de 11.06.2012, CAS Argeș a emis decizia de impunere nr.633, prin care reținea o datorie de 4104 lei în sarcina intimatului contestator H. C. V. (f.6).
Având la bază această decizie, recurenta a emis titlul executoriu nr._.
Existenta unui titlu de creanță ajuns la scadență, deci a unei obligații fiscale exigibile, reprezintă chiar premisa emiterii actelor de executare, instanța de executare fiind chemata sa analizeze, în cadrul contestației la executare, daca urmărirea silită a pornit in temeiul unui titlu executoriu si pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide si exigibile. În acest sens se reține că, potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.proc.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2). Se subînțelege ca titlul de creanță trebuie sa fi fost anterior comunicat in mod legal debitorului pentru a putea produce efecte si a deveni titlu executoriu, neîndeplinirea acestei condiții echivalând cu însăși absența lui în ceea ce privește executarea silită. Potrivit art. 44 C.proc.fisc., actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. De subliniat în plus că pentru a se putea face comunicarea prin publicitate electronică, care este numai subsidiară, trebuie să nu existe posibilitatea comunicării unui act administrativ fiscal ori potrivit art. 44 alin. 1 și 2 ori potrivit art. 44 alin. 3 c.proc.fiscală. Aceasta interpretare este în deplină concordanță și cu decizia nr. 536/28 aprilie 2011 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestui art. 44 alin. 3 din O.G. 92/2003, în condițiile în care nu se face dovada de către organul de executare că nu s-a putut efectua comunicarea unor acte administrative fiscale către contribuabil în modalitate reglementată de art. 44 alin. 2.
În speță, tribunalul reține că decizia de impunere nr.633/2012 nu a fost comunicată intimatului contestator, cu respectarea dispozițiilor legale menționate mai sus, situație în care executarea silită contestată s-a pornit în lipsa unui titlu executoriu.
De asemenea, recurenta a invocat atât în primă instanță, cât și în recurs, inadmisibilitatea contestației la executare, pe motiv că intimatul contestator ar contesta cuantumul sumelor reținute prin decizia de impunere.
Această excepție de inadmisibilitate este nefondată, întrucât intimatul contestator nu a formulat o contestație la titlul de creanță – decizia de impunere fiscală, sub aspectul sumei imputate, ci contestația promovată a vizat aspecte procedurale, respectiv necomunicarea deciziei de impunere și prin urmare lipsa titlului executoriu.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - REPREZENTATĂ DE ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE ARGEȘ - PENTRU ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr. 9221/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul H. C. V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2014
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, M. V. |
Grefier, N. P. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
16.09.2014.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2407/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
