Contestaţie la executare. Decizia nr. 601/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 19885/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 601/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. T.
Judecător A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de contestatorul N. M., împotriva sentinței civile nr.5041 din data de 31.05.2013, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, intimată fiind A. F. PUBLICE P., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator personal, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentul-contestator arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Tribunalul pune în discuție necesitatea timbrării recursului cu taxa judiciară de timbru în suma de 10 lei.
Recurentul-contestator arată că va achita taxa de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-contestator arată că nu solicită alte probe în afara înscrisurilor aflate la dosar și nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-contestator și ia act că proba a fost administrată.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului și cu prioritate asupra excepției de netimbrare a recursului.
Recurentul-contestator solicită respingerea excepției de netimbrare a recursului întrucât va depune la dosar taxa judiciară de timbru aferentă recursului până la sfârșitul ședinței de judecată. Pe fond solicită de admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și concluziilor scrise pe care le depune la dosar și pe care le susține.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
I.Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 17.10.2011 contestatorul N. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Pitești a solicitata anularea somației de executare nr._/ 29.09.2011.
În motivarea contestației s-a arătat de către contestator că a avut pe rolul judecătoriei un proces civil și întrucât a solicitat amânarea, pentru că nu mai avea unde să achite taxa judiciară de timbru, dat fiind ora înaintată la care i s-a pus în vedere această obligație, s-a dispus amendarea sa cu suma de 200 lei.
II. La data de 06.01.2012 intimata Administrația Finanțelor Publice Pitești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, invocând totodată și inadmisibilitatea acesteia, cu precizarea că nu se pretinde de către contestator existența vreunei nelegalități cu privire la executarea silita și nu se contestă executarea începută, ci chiar existența titlului executoriu în baza căruia s-a demarat executarea. Pe fondul cauzei s-a susținut de intimată că actele de executare sunt legale, întrucât s-a început executarea silită în temeiul unei încheieri pronunțate de Judecătoria Pitești, prin care s-a aplicat o amenda judiciară contestatorului, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 136 din același act normativ în vederea recuperării obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului.
III. Prin sentința civilă nr. 5041 din data de 31.05.2013, pronunțată de Judecătoriei Pitești s-a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 20.06.2011 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._/280/2010, s-a dispus amendarea contestatorului în baza dispozițiilor art. 108 ind. 2 alin 1 C.proc.civ., fiind sancționat acesta cu amenda judiciara în cuantum de 200 lei, încheiere care a fost comunicată organelor fiscale, fiind emisă somația nr._ din 29.09.2011, ce face obiectul contestației la executare. S-a mai constatat de instanța de fond că împotriva amenzii aplicate, contestatorul a formulat cerere de reexaminare, ce a fost respinsă prin încheierea de ședința din 25.03.2013. S-a mai arătat de instanța de fond că nu este admisibil ca în cadrul contestației la executare să se pună în discuție valabilitatea titlului executoriu. S-a mai reținut de instanța de fond că nu s-au invocat de către contestator alte încălcări ale dispozițiilor legale la emiterea somației și la comunicarea acesteia.
IV. Împotriva sentinței mai sus menționate a fost declarat recurs de către contestatorul Necolae M. care a apreciat că sentința este nelegală întrucât nu datorează amenda aplicată de 200 lei, iar motivarea nu este lămuritoare.
V. Tribunalul analizând recursul reține următoarele:
În cazul unei contestației la executare împotriva titlului executoriu fiscal conform art.172 alin (3) c.proc.fiscală „contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”. Prin urmare, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu fiscal care nu este emis de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, legea procesuală fiscală prevede, în principiu, că debitorul are dreptul să atace acest titlu pe calea contestației, ocazie cu care poate invoca toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea formulării contestației la executare fiscală este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale prin care să se poată ataca titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate formula contestație la executare în temeiul art. 172 alin. (3) c.propc.fiscală. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările de fond în calea de atac pe care o are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Prin formularea contestației la executare se urmărește înlăturarea neregularităților comise cu prilejul urmăririi silite sau explicitarea titlului executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Întrucât accesul liber la justiție, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept [în același sens: Decizia Curții Constituționale nr.676/2011, publicată în M.Of.nr.583 din 17 august 2011]. Or, este de subliniat că în cazul aplicării unei amenzii judiciare, legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu, respectiv cererea de reexaminare prevăzută de art.108 5 c.proc.civ., astfel că nu se poate repune în discuție existența, întinderea amenzii aplicate, sau modul de sancționare, pe calea contestației la executare. În concluzie contestația fiscală îndreptată împotriva actelor de executare se poate sprijini decât pe vicii și nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate trebuie să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care puteau fi invocate printr-o altă cale prevăzută de lege, respectiv .
În speță, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul-contestator N. M. a formulat cerere de rexaminare împotriva amenzii care a fost respinsă prin încheierea de încheierea de ședința din 25.03.2013 a Judecătoriei Pitești, astfel că pe calea contestației la executare nu se mai poate repune în discuție existența și întinderea debitului. În condițiile în care recurentul-contestator nu a invoca critici pivind o eventuala nelegalitate a actelor de executare prin prisma formalităților care trebuie respectate de lege, în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. nr.5041/ 31.05.2013 a Judecătoriei Pitești formulat de recurentul-contestator N. M., domiciliat în mun. Pitești, ., ., jud. Argeș în contradictoriu cu intimata A. F. PUBLICE PITEȘTI, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.03.2014.
Președinte, V. T. | Judecător, A. M. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
Red.VT/Tehnored.VT
2 ex/10.04.2014
Jud.fond: L. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul ARGEŞ | Sechestru asigurător. Sentința nr. 66/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
