Fond funciar. Decizia nr. 1100/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 672/216/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1100/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de reclamantul A. F., împotriva sentinței civile nr.548 din data de 29.05.2014 pronunțata de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimata-pârâtă fiind C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR N. D., având ca obiect „fond funciar cerere de repunere în termen”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant personal, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelantul-reclamant A. F., prezent personal, legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 22.11.2012 de Politia Curtea de Argeș, CNP-_ arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauza.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Apelantul-reclamant arată că nu are probe noi de solicitat în afara probelor deja administrate în cauza.
Tribunalul ia act că apelantul-reclamant nu solicită probe noi în apel.
Apelantul-reclamant arată că nu are alte cereri de formulat în cauza.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminata cercetarea judecatorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra apelului.
Apelantul-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Constată că,prin cererea înregistrată sub nr._ din 19.02.2014 reclamantul A. F. a solicitat repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș, în numele autoarei S. M. care a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, deținând un număr de 100 de puncte la poziția 122 și urmând ca din suprafața ce a constituit averea obștei să i se atribuie reclamantului suprafața de teren moștenită.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că în conformitate cu anexa 39 din HG nr. 890/2005 membrii Obștei Moșnenilor Argeșeni au mandatat un reprezentant ales în persoana domnului vicepreședinte V. V. să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2020,14 ha reprezentând averea obștei în care reclamantul, în calitate de moștenitor al autoarei sale, avea un număr de 3,12 puncte. După o judecată începută în anul 2006 Tribunalul Argeș, prin decizia nr. 2662/20.11.2013 pronunțată în dosarul nr._, a considerat că cererea formulată de persoana pe care o mandataseră membrii obștei să solicite dreptul de proprietate este nelegală deoarece reconstituirea trebuie solicitată prin cerere separată de fiecare moșnean în parte, obștea nefiind altceva decât administratorul acestei suprafețe de teren. Reclamantul a susținut că a luat cunoștință de decizia tribunalului în data de 02.02.2014, apreciind că acesta este momentul de la care i s-a născut dreptul de a solicita repunerea în termen în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, demersul judiciar al reclamantului fiind întemeiat pe dispozițiile HG nr. 890/2005 și ale Legii nr. 247/2005.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate înscrisuri în copie, respectiv: certificat de deces pentru A. E. (f. 9), certificat de naștere pentru A. F. (f. 10), carte de identitate A. F. (f. 11), adeverință (f. 12), tabloul moșnenilor argeșeni (f. 13-14), proces verbal încheiat de Adunarea ordinară a Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș (f. 15-16), decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (f. 17-33).
În termen legal pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată de președinte primar N. D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond și în subsidiar a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În susținerea excepției, pârâta a arătat că reclamantul A. F. nu a făcut dovada calității de moștenitor al autoarei S. M. deoarece din actele de stare civilă depuse de acesta la dosar nu rezultă vreo astfel de calitate, situație în care cererea urmează să fie respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii motivându-se, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada unor împrejurări de fapt care au reprezentat o piedică la depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. S-a mai susținut că termenul de 30 de zile menționat în art. 2522 alin. 2 cod civil curge de la data pronunțării deciziei tribunalului, respectiv de la 20.11.2013 astfel încât a fost cu mult depășit. În situația în care se apreciază că este vorba de un termen de decădere, căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la prescripția extinctivă urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 186 Co procedură civilă, în acest caz fiind vorba de un termen de cel mult 15 zile. În aceste condiții, pârâta susține că reclamantul avea sarcina de a dovedi existența motivelor temeinic justificate care l-au împiedicat să formuleze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate până la data de 30.11.2005 inclusiv așa cum prevedea art. III din titlul VI al Legii nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 127/2005. Desfășurarea unui proces timp de 7 ani nu constituie motiv temeinic justificat, cu caracter excepțional care să conducă la repunerea reclamantului în termen, din moment ce nimeni și nimic nu au împiedicat membrii obștei să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. În finalul întâmpinării s-a arătat că termenul începe să curgă de la data pronunțării deciziei Tribunalului Argeș și nu de la Adunarea ordinară a Obștei Moșnenilor Argeșeni, respectiv de la 02.02.2014.
Reclamantul A. F. a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, că există dovada calității de moștenitor astfel încât excepția invocată este neîntemeiată. Cu privire la fondul cauzei reclamantul a susținut că în data de 02.02.2014 li s-a adus la cunoștință motivarea deciziei tribunalului cu ocazia întrunirii Adunării Generale a membrilor obștei, de la această dată născându-se dreptul său de a acționa în instanță. Referitor la motivele temeinice care au condus la situația arătată în cererea de chemare în judecată reclamantul a apreciat că prin decizia tribunalului s-a recunoscut repunerea în drepturi a membrilor obștei, precum și o confirmare a drepturilor acestora de proprietate în sens individual. Pentru că prin decizia Tribunalului Argeș s-a reținut că obștea nu are calitatea de proprietară a bunurilor ce reprezintă patrimoniul său fiind numai un administrator al acestuia, proprietar rămânând moșneanul, reclamantul a fost nevoit să formuleze cererea de față pentru valorificarea dreptului său.
La răspunsul la întâmpinare au fost anexate înscrisuri, respectiv un certificat din 27.04.2000 al Consiliului Local al Municipiului Curtea de Argeș (f. 53) și sentința civilă nr. 16/PJ/09.05.2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș (f. 54-55).
În ședința din 14.05.2014 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 548 din data de 29.05.2014 pronunțata de Judecatoria Curtea de Argeș s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a respins cererea formulată de reclamantul A. F., în contradictoriu cu pârâta C. L. de Fond Funciar Curtea de Argeș reprezentată prin președinte-primar N. D..
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin cererea introductivă de instanță reclamantul A. F. a solicitat repunerea în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de Fond Funciar Curtea de Argeș în calitate de moștenitor al autoarei S. M. care, la rândul său, a avut calitatea de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni din Curtea de Argeș nedivizată, deținând un număr de 100 puncte la poziția 122.
Analizând cererea reclamantului prin prisma excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare instanța a reținut următoarele:
Ca definiție doctrinară, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes. În speța dedusă judecății având ca obiect cerere de repunere în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța nu are de analizat vocația și dreptul părții solicitante la reconstituirea dreptului de proprietate, ci trebuie doar să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile legale care să permită aplicarea instituției repunerii în termen. Analizarea condițiilor pe care solicitantul trebuie să le îndeplinească pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate, în calitate de moștenitor al autoarei indicate, S. M., excede cadrului procesual de față astfel încât excepția invocată de pârâtă se va respinge.
Cu privire la fondul cererii reclamantului instanța a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere se putea formula până la data de 30.11.2005, art.9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevăzând că în cazul nedepunerii acestei cereri în termenul prevăzut de lege, partea interesată este decăzută din termen.
Practica judiciară a stabilit cu majoritate că termenul pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este un termen de decădere, iar nu un termen de prescripție nefiindu-i astfel aplicabile dispozițiile referitoare la prescripție și nefiind astfel susceptibil de întrerupere sau suspendare.
Prin neformularea cererii de reconstituire în interiorul acestui termen de decădere (în speță până la 30.11.2005) partea pierde însuși dreptul său subiectiv civil la reconstituirea, în condițiile legii, a dreptului de proprietate, acest termen reprezentând așadar un termen de decădere materială. Întrucât legea nu reglementează, ca instituție, termenele de decădere materială, urmează a fi aplicate prin analogie dispozițiile legale cele mai apropiate, acestea regăsindu-se în prevederile art. 184-186 Cod procedură civilă care reglementează decăderea procesuală.
În aplicarea acestor dispoziții se apreciază că decăderea se răsfrânge asupra drepturilor neexercitate în termen, indiferent de caracterul și natura termenelor legale. Astfel, nerespectarea termenelor imperative determină decăderea, adică stingerea dreptului neexercitat înăuntrul lor. Pentru a înlătura incidența reglementării evocate în precedent, reclamantul are sarcina de a dovedi existența unor motive temeinic justificate, de natură a împiedica formularea unei cereri privind reconstituirea dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege. Noțiunea de „motive temeinic justificate” a fost interpretată în literatura de specialitate ca având în vedere acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute. Din probele administrate în cauză nu reiese însă existența unor astfel de motive temeinic justificate, exclusive de culpă, dimpotrivă se reține că reclamantul a cunoscut că trebuie să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate încă de la momentul în care a mandatat o altă persoană să facă acest lucru în calitate de reprezentant al obștei. Pe de altă parte împrejurarea că instanța judecătorească de control judiciar s-a pronunțat definitiv cu privire la un litigiu al obștei, respectiv prin decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ nu poate constitui un motiv temeinic justificat care să-l fi împiedicat pe reclamant să formuleze în termenul legal prevăzut de lege cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece termenul de depunere a cererilor a fost stabilit de lege ca fiind 30.11.2005, nefiind condiționat de existența vreunui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești.
În final, reținând că pronunțarea deciziei menționate anterior nu constituie un motiv temeinic justificat care să justifice solicitarea reclamantului de repunere în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cererea acestuia este neîntemeiată fiind respinsă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul A. F. apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 15.09.2014 sub nr._ .
In motivarea apelului se arata ca soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a încălcat disp Legii nr.247/2005 ,respectiv art. 26 corespunzător Legii nr.1/2001 și art. 63 alin 2 din HG nr. 890/2005 ca și anexa 39 care reglementa dreptul Obștilor în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța de fond a încălcat și disp.art. 2522 din noul cod civil și art. 186 din noul cod de procedură civilă atunci când a respins această cerere.
Apelantul consideră că nelegalitatea derivă din împrejurarea că pe aspectul obligației sale de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moșnean în cadrul Obștei Moșnenilor Argeșeni, personal, instanța sub nici o formă nu s-a pronunțat . Pentru ca să se considere decăzut din drepturi trebuia ca în cuprinsul considerentelor acestei sentințe să regăsească în mod clar motivarea raportată la legile de reconstituire în ceea ce privește obligația apelantei ,ca persoană fizică, care nu mai are în Obște un drept personal, ci de codevălmaș alături de ceilalți moșteni si să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de la autorii acesteia,astfel că hotărârea apare nelegală, întrucât magistratul nu a indicat textul de lege care naște obligația sa ca persoană fizică să formuleze cerere în nume personal până la data de 30.11.2005.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că prin respingerea cererii având ca obiect repunerea în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată tribunalul constată că într-un astfel de litigiu având ca obiect repunerea în termenul de formulare a cererii de reconstituire tribunalul nu poate să analizeze decât condițiile legale pentru formularea unei astfel de cereri, astfel că nu se pot face analize referitoare la modalitatea de soluționare a litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr._ și respectiv la interpretarea dispozițiilor art 46 din Legea 18/1991 și art. 63 alin.2 din HG 890/2005, cele stabilite prin decizia civilă nr. 2662/20.11.2013 intrând în puterea lucrului judecat și astfel criticile formulate de către apelant pe acest aspect ,respectiv încălcarea de către instanța de fond a disp.Legii 247/2005 ,respectiv art. 26 din Legea 1/2000 și art. 63 alin.2 din HG 890/2005 și anexa 39 ce confera indreptatirea la reconstituirea dreptului de proprietate apar ca fiind nefondate.
Tribunalul constată că instanța de fond a analizat cererea de repunere în termen prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a reținut că în cauză este vorba despre un termen de decădere, iar în cazul termenului de decădere sancțiunea apare ca fiind aceea a pierderii dreptului subiectiv constând în reconstituirea dreptului de proprietate .
Potrivit deciziei civile nr. 2662/20.11.2013 a Tribunalului Arges s-a reținut că cererea formulată de către Obștea Moșnenilor Argeș depusă în termenul prev. de art. 33 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 247/2005 nu conferă dreptul Obștii la reconstituirea dreptului de proprietate, iar instanța de recurs a arătat argumentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești, iar potrivit considerentelor acelei hotărâri s-a reținut că doar Obștea Moșnenilor Argeșeni a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, nefiind făcută dovada că s-a formulat și cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către moștenitori ai moșnenilor față de cei validați prin Hot. C.J.F.F. nr. 123/2006 .
Raportat la această hotărâre judecătorească se constată de către tribunal doar formularea cererii de repunere în termenul de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către petentă, nefiind făcută dovada că în cauză s-ar fi formulat și cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate adresată Comisiei locale de fond funciar Curtea de Argeș cerere care să fie soluționată conform procedurii reglementate de Legea 247/2005 și Legea 1/2000 .
Tribunalul reține că devin aplicabile disp.art. 33 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 247/2005 și O.U.G nr. 127/2005, iar cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate puteau fi depuse la Comisiile de fond funciar până la data de 30 noiembrie 2005. Termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate are o natură juridică mixtă, atât de drept substanțial, cât și de drept procesual, întrucât, ca termen de drept civil, nesocotirea lui atrage decăderea, adică stingerea dreptului subiectiv civil (concret) de reconstituire, în condițiile legii, a dreptului de proprietate privată (în sens asemănător, decizia în interesul legii nr. 1/1997, pct. iii); iar, ca termen de drept procesual, nerespectarea lui atrage stingerea dreptului procesual de a solicita și obține analiza, și prin aceasta, rezolvarea favorabilă a cererii de reconstituire.
Tribunalul arata ca, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen nerespectarea lui atrage decăderea din exercitarea dreptului, afară de cazul în care legea prevede altfel .
Instituția de drept procesual al repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept și ulterior fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său sau să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului .
Partea este obligată să formuleze atât cererea de repunere în termen ,cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, ori in cauza nu s-a dovedit formularea cererii de reconstituire in termenul de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, conform art. 186 al. 2 Cpr civ.
În literatura de specialitate s-a precizat că prin „motive temeinic justificate” trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative ,iar nu absolute, ori in cauza motivul invocat de petent constind in pronuntarea deciziei civile nr. 2662/20.11.2013 a Tribunalului Arges prin care s-a respins cererea formulată de către Obștea Moșnenilor Argeș pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu reprezinta un motiv temeinic potrivit legii, respectiv art. 185 si art. 186 Cpr civ.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. F. domiciliat în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.548 din data de 29.05.2014 pronunțata de Judecatoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimata-pârâtă fiind C. L. DE FOND FUNCIAR CURTEA DE ARGEȘ REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE-PRIMAR N. D. cu sediul în Curtea de Argeș, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2014.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, G. G. |
Red, G.D.N./Tehn D.T. 4 ex./26.11.2014
| ← Sechestru asigurător. Sentința nr. 443/2014. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2060/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
