Contestaţie la executare. Decizia nr. 1461/2014. Tribunalul ARGEŞ

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-intimată avocat M. C., iar pentru intimata-contestatoare, consilier juridic I. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Reprezentantul recurentei – intimată depune la dosarul cauzei chitanța privind achitarea onorariului de avocat și procesul – verbal încheiat la data de 26.07.2011.

La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.

Tribunalul, în raport de această împrejurare, acordă asupra excepției de nulitate a recursului.

Reprezentanta intimatei – contestatoare formulează concluzii de admitere a excepției, solicitând instanței să constate că prin motivele de recurs sunt reiterate obiecțiunile avute de recurentă în fața instanței de fond, la care s-a răspuns. De asemenea, apreciază că în cuprinsul motivelor de recurs nu se arată în mod cert punctele art. 304 C.pr.civ pe care se întemeiază.

Reprezentantul recurentei – intimată, având cuvântul, solicită respingerea excepției, în partea introductivă a recursului fiind consemnate ca temei de drept punctele 8 și 9 din art. 304 C.pr.civ, precum și art. 304 ind. 1 C.pr.civ, având în vedere că este vorba de o hotărâre care poate fi atacată numai cu recurs.

Asupra recursului, reprezentantul recurentei – intimată, având cuvântul, formulează concluzii de admitere, apreciind că prima instanță în mod greșit a admis contestația la executare, întrucât calculele conform hotărârii de fond s-au făcut în funcție de un raport de expertiză din cadrul executării. Apreciază că nu se putea lua în calcul contractul colectiv de muncă, având în vedere faptul că, potrivit contractului individual de muncă, salariul recurentei era negociat. De asemenea, consideră că prima instanță a diminuat în mod greșit sumele executate de executorul judecătoresc, atât cu privire la salariu, cât și cu privire la tichete. Referitor la cheltuielile de executare, apreciază că recursul este fondat și cu privire la acest aspect, având în vedere activitatea desfășurată cu această ocazie. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei – contestatoare, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului, solicitând instanței menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Arată că pe prima pagină a contractului de muncă încheiat la 01.06.1995, se arată faptul că inclusiv modul de acordare a sporurilor și a salariului se face conform contractului colectiv de muncă, așa cum reiese și din înscrisurile depuse la termenul anterior. Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată pentru fond și recurs, solicită instanței să le diminueze potrivit art. 274 C.pr.civ.

Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față ;

Constată că,prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 05.07.2011 sub nr._, contestatoarea . formulat în contradictoriu cu intimata G. M. contestație împotriva executării silite efectuate de B. N. A. G. în dosarul nr. 322/2011 și a tuturor actelor de executare întreprinse de acesta, precum și suspendarea executării silite în baza art. 403 C.pr.civ. până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației s-a arătat că prin sentința civilă nr. 315/2011 a Tribunalului Argeș în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, contestatoarea a fost obligata la plata unor sume de bani către intimată.

Actele de executare au fost efectuate de B. N. cu încălcarea art. 387 C.pr.civ. privitoare la emiterea somației de plată. Astfel, la data de 24.06.2011 a fost comunicat prin poșta un înscris prin care contestatoarea era obligata la plata în termen de o zi a sumei de 52.131,6 lei și 10.000 euro la cursul B.N.R. din ziua plății, fiind înștiințata totodată de faptul că s-a procedat la poprirea conturilor. Prin urmare, executorul nu a așteptat ca societatea să-și îndeplinească de bună voie obligațiile, demarând în avans procedura de blocare a conturilor bancare. La data de 23.06.2011 executorul judecătoresc depunea la instituțiile bancare adresa de înființare a popririi, deși somația de plata nu fusese încă adusa la cunoștința contestatoarei.

Un al doilea motiv invocat în acțiune consta în faptul că sumele pretinse cu titlul de drepturi salariale și tichete de masa sunt mult mai mari. Astfel, prin expertiza efectuata în dosarul de executare expertul contabil B. C. stabilește suma de 35.289,51 lei drepturi salariale și 2.849,07 lei tichete de masa, calculul acestora fiind eronat pentru următoarele motive: potrivit contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr._ cu modificările și completările ulterioare, valabil până la 31.12.2009 și contractului colectiv de muncă aplicabil din 01.01.2010 salariații sunt plătiți în funcție de calitatea produselor vândute, gradul de îndeplinire al normelor de producție și volumul vânzărilor, așa cum se prevede în art. 101 alin 1 lit. b și 102 alin 2 din primul contract, privind salarizarea personalului T.. Potrivit art. 98 alin 1 lit. b din contractul aplicabil de la 01.01.2010, salariul se acorda în funcție de indicele de realizare a formațiilor deservite/conduse și de indicele de realizare a producției totale. Fiecare procent de realizare/nerealizare va corecta cu 0,5% indicele de realizare, dispoziții aplicabile personalului T..

În consecința, calculul drepturilor bănești ale intimatei trebuie făcut în funcție de procentele aplicabile la nivel de societate pentru perioada noiembrie 2009-12 iunie 2011, procent care a variat între 80-95 % din salariu, expertul contabil calculând eronat pentru întreaga perioada în procent de 100%.

În ce privește tichetele de masa pentru perioada noiembrie 2009-15 iunie 2011 exista doua modalități de acordare: potrivit CCM aplicabil până la data de 31.12.2009 acestea se acorda în funcție de indicele realizării producției totale și la începutul perioadei de lucru potrivit art. 111 alin 3. Conform CCM aplicabil din 01.01.2010, tichetele de masa se acorda în funcție de indicele realizării producției totale și la începutul perioadei de lucru așa cum se arată în art. 107 alin 3. În consecința, calculul trebuie făcut în funcție de procentele de realizare a producției și celelalte elemente stipulate în CCM la nivel de uniate. Mai mult, societatea are posibilitatea de a acorda în natura tichete de masa, astfel că nu se impune obligarea la plata contravalorii.

Contestatoarea a concluzionat că pentru determinarea cu exactitate a sumelor constând în drepturi salariale și tichete de masă, trebuie efectuata o expertiza contabilă care să țină seama de prevederile CCM la nivel de unitate.

Un al treilea motiv invocat de contestatoare este faptul că onorariul de executare este mult mai mare fața de cuantumul legal (inclusiv TVA), executorul solicitând suma de 7698 lei compusă din 5900 lei onorariu, 300 lei cheltuieli de judecata, 10 lei taxa de timbru și 1488 lei TVA.

Potrivit art. 37 alin 1 lit. c din Lg. nr. 188/2000, onorariile maxime sunt pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei până la 100.000 lei inclusiv, de 5900 lei plus 2% din suma ce depășește 80.000 lei din valoarea creanței. În speță, valoarea onorariului total ar trebuie să fie de 5937 lei (inclusiv TVA). Mai mult, în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor nu se arată ce reprezintă suma de 300 lei cheltuieli de executare.

Un al patrulea motiv invocat de contestatoare se refera la suma de 5000 lei onorariu avocat din cadrul executării silite, fiind o suma exagerată fața de activitatea acestuia, iar pe de altă parte, nu s-au prezentat înscrisuri din care să reiasă necesitatea achitării acestei sume.

Conform art. 274 alin 3 C.pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau sa micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari fața de valoarea pricini sau munca îndeplinită de avocat urmând a se avea în vedere în acest sens dispozițiile art. 132 din Statutul profesiei de avocat. Eforturile depuse în faza executării silite au fost minime, nefiind justificata perceperea unui onorariu de 5000 lei.

În drept, contestația a fost întemeiată pe art. 399 și urm C.pr.civ., 274, 387, 403 C.pr.civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat că acțiunea a rămas fără obiect întrucât sumele au fost deja încasate cu acordul contestatoarei pentru deblocarea conturilor. Au fost respectate dispozițiile art. 387 C.pr.civ. care a efectuat poprirea numai după emiterea somației.

Contestatoarea, în calitate de debitoare a unei hotărâri irevocabile și executorii, avea posibilitatea de a apela la procedura ofertei de plată potrivit art. 1114 C.civ. și 586 C.pr.civ. Astfel, intimata a fost nevoita să apeleze la procedura executării silite.

Sumele pretinse sunt reale, fiind calculate de un expert contabil care a respectat toate criteriile pentru stabilirea acestora.

În ce privește onorariul de executor, acesta a fost stabilit conform legislației în vigoare, iar onorariul de avocat este justificat și proporțional cu valoarea sumei de executat și activitatea avocatului. Dosarul de executare nu implica numai formularea cererii, fiind efectuate acte pentru încuviințarea executării, acte pentru toate băncile din localitate, deplasări la executor și la sediul contestatoarei.

S- a solicitat respingerea suspendării executării silite.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 115-118 C.pr.civ.

La data de 15.11.2011 contestatoarea a precizat că nu mai insista în soluționarea capătului de cerere privind suspendarea executării silite întrucât sumele au fost deja executate, instanța luând act de renunțarea la acest petit în temeiul art. 246 C.pr.civ. în ședință publica din 15.11.2012.

Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus prin sentința civilă nr. 2435/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești admiterea în parte a acțiunii restrânsă formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata G. M.; a îndreptat actele de executare efectuate în dosarul nr. 322/2011 al B. N. A. G. în sensul că menține actele de executare în limita sumelor de 35.666,60 lei reprezentând drepturi salariale, 1000 lei cheltuieli de judecată și 10.000 euro daune morale, precum și în limita sumei de 8948 lei cheltuieli de executare.

A compensat în parte cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 350 lei și obligă pe intimată la plata sumei de 350 lei către contestatoare.

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin decizia nr. 315/28.02.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (f. 10-15), definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 878/R-CM/30.05.2011 a Curții de Apel Pitești, contestatoarea . fost obligată la plata către intimata G. M. a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta de la data emiterii deciziei nr. 475/06.11.2009 până la data pronunțării sentinței, la plata sumei de 10.000 euro prin echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății daune morale, precum și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru executarea drepturilor cuvenite, intimata s-a adresat B. N. A., fiind format dosarul de executare nr. 322/2011 (f. 40-326), iar la data de 08.06.2011 a fost încuviințată executarea silită prin încheierea pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2011 (f. 134). Pentru stabilirea drepturilor salariale acordate intimatei în cadrul dosarului de executare a fost efectuat un raport de expertiza contabil de exp. B. C. (f. 64-69) care a stabilit sumele de 35.289,51 lei drepturi salariale și 2.894,09 lei contravaloare tichete de masă, actualizate cu indicele de inflație la 15.06.2011.

Potrivit procesului – verbal de cheltuieli întocmit de executorul judecătoresc la 20.06.2011 (f. 16) s-a stabilit suma totala cu acest titlu de 12.948 lei reprezentând 5900 lei onorariu executor, 300 lei cheltuieli de executare, 1488 lei TVA, 250 lei onorariu expert contabil, 5000 lei onorariu avocat și 10 lei taxa de timbru.

La data de 20.06.2011 a fost emisă către contestatoare somația de plată pentru suma totală de 52.231 lei (38.183,60 lei debit, 1000 lei cheltuieli de judecata și 12.948 lei cheltuieli de executare) plus 10.000 euro, comunicată la data de 23.06.2011 (f. 17-18), la aceeași dată fiind emise adrese de poprire la mai multe unități bancare și trezorerie, iar la 22.06.2011 a fost emisă înștiințarea de poprire către contestatoare (f. 23). Sumele care au facut obiectul executării silite au fost platite în contul executorului judecătoresc la data de 05.09.2011 (f. 226-227, 267-268), contestatoarea renunțând ulterior la suspendarea executării silite.

În ce privește primul motiv invocat de contestatoare, respectiv încălcarea art. 387 C.pr.civ. privitoare la emiterea somației de plată, acesta este neîntemeiat. Conform art. 387 alin. 1 C. pr. civ., executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, în afara de cazurile în care legea prevede altfel. Potrivit art. 454 alin. 1 C. pr. civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresa însoțită de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicate terțului poprit, înștiințându-se totodata și debitorul despre masura luata. Prin urmare, în cazul efectuării executării silite prin poprire, cum s-a procedat în cazul dosarului de executare de față, nu este necesară emiterea somației de plată, contestatoarea fiind înștiințată despre înființarea popririlor, după cum s-a arătat mai sus, emiterea de către B. N. a somației de plată în aceeași zi cu ordonanțele de poprire nefiind așadar contrară dispozițiilor legale enuntate. În ce privește faptul că executorul a procedat imediat la executare și nu a așteptat ca societatea să-și îndeplinească de bună voie obligațiile, și această apărare este neîntemeiată. Astfel, sentința care reprezintă titlul executoriu a fost pronunțată la 28.02.2011, data la care aceasta este definitivă și executorie conform art. 278 și art. 376-377 C. pr. civ., astfel încat până la data declansării executării silite (iunie 2011) contestatoarea a avut suficient timp de a achita de buna voie obligatia stabilita în sarcina sa conform art. 371¹ C. pr. civ.

Referitor la al doilea motiv invocat de contestatoare, respectiv cuantumul drepturilor salariale și a tichetelor pentru care s-a declanșat executarea, instanța reține că acesta este în parte întemeiat. Astfel, în perioada 06.11._11 pentru care s-au acordat drepturile salariale și tichetele de masă au fost în vigoare două contracte colective de muncă (CCM), respectiv CCM nr._, cu modificările și completările ulterioare, valabil până la data de 31.10.2009 și CCM_ în vigoare din data de 01.01.2010. Pentru determinarea cuantumului drepturilor salariale cuvenite intimatei în acord cu prevederile contractului individual și contractului coletiv de muncă raportat la funcția deținuta de aceasta a fost efectuata expertiza contabilă de exp. I. A. C. (f. 414-438), cu completările ulterioare (f. 471 -487 și 498-538).

Prin raportul de expertiza întocmit, completat ulterior (f. 471-487) s-a stabilit valoarea drepturilor salariale pentru perioada menționată de 32.980 lei, iar valoarea tichetelor de masă de 2.686,60 lei. Pentru stabilirea acestor valori expertul a avut în vedere prevederile celor două contracte colective de muncă pentru personalul T. din care facea parte intimata, funcția ocupata, vechimea si sporurile acordate conform CCM.

Astfel, conform CCM nr._, „ art. 101 alin. 1: formele de organizare a muncii și de salarizare sunt următoarele (...) lit. b, acordul indirect: la care salariul se acorda în funcție de gradul de îndeplinire a normelor de muncă al formațiilor de lucru deservite sau conduse și se aplica muncitorilor indirect productivi si conducatorilor de formații” și art. 102 alin. 2: „La restul personalului T. din centrele de profit, compartimentele funcționale și conducerea societatii, salariile se vor acorda în funcție de indicele de realizare a volumului vânzărilor fata de programul bugetat”.

Potrivit CCM_, „Art. 98 alin. 1: Formele de organizare a muncii și de salarizare ce se pot aplica sunt: (...) lit. b. Acordul indirect - la care salariul se acorda în funcție de gradul de îndeplinire a normelor de muncă al formațiilor de lucru deservite sau conduse și de indicele de realizare a producției totale. Fiecare procent de realizare/nerealizare a producției totale și salariilor muncitorilor colectivi va corecta cu 0,5% indicele de realizare. Se aplica muncitorilor direct productivi, maiștrilor și T.”.

În funcție de dispozițiile redate, pentru perioada noiembrie – decembrie 2009 raportat la perioada efectiv lucrata expertul a stabilit salariul raportat la procentul de realizare, iar în perioada ianuarie 2010 – februarie 2011 aplicand procentul de corecție de 0,5% la indicele de realizare/nerealizare a producției totale, procente care au fost aplicate în mod unitar salariaților vizați, așa cum a concluzionat expertul la raspunsul la obiecțiunea nr. 4 (f. 476) și în ultima completare (498-538). Prin urmare, instanța va reține ca sumele determinate de expertul cauzei au fost stabilite corect, spre deosebire de cele rezultate prin expertiza contabila efectuata în dosarul de executare în care expertul a pornit de la procentul de realizare de 100%. De asemenea, în mod corect a exclus expertul prin prima completare la expertiza sporul de conducere de 50 lei reținut în expertiza inițiala pentru ianuarie 2010 – februarie 2011 întrucât prin CCM_ nu a mai fost acordat.

În ce privește tichetele de masă, în conformitate cu art. 111 și, respectiv, 107 din CCM, salariații primesc, in afara de salariu, tichete de masă conform Legii 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, în funcție de indicele realizării producției totale. Referitor la susținerea contestatoarei privind acordarea tichetelor de masă în natură, nefiind necesar a se executa contravaloarea acestora, trebuie menționat ca aceasta nu a acordat intimatei tichete de masa, deși a avut timp de a executa obligația de bunavoie. În al doilea rând, deși intimata are toate drepturile de care ar fi beneficiat aceasta de la data emiterii deciziei nr. 475/06.11.2009 până la data pronunțării sentinței nr. 315/28.02.2011, așa cum reiese din considerentele hotărârii intimata nu mai are calitatea de angajat al societății contestatoare (nu s-a dispus reintegrarea acesteia), or, conform CCM și Legii 142/1998, tichetele se acorda în natura numai salariaților, drept pentru care instanța va avea în vedere contravaloarea stabilita de expert de 2.686,60 lei.

Referitor la onorariul executorului judecatoresc de 5900 lei (f. 135), acesta a fost corect stabilit raportat la prevederile art. 39 alin 1 lit. c din Lg. nr. 188/2000 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 prin care au fost aprobate onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, conform cărora pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5900 lei plus 2% din suma ce depășește 80.000 lei. În consecință, față de debitul de 35.666,60 lei reprezentând drepturi salariale, 1000 lei cheltuieli de judecată și 10.000 euro daune morale la care era îndrituită intimata – creditoare, onorariul de 5900 lei se situează sub plafonul maxim, la acesta urmând a se adăuga TVA.

În ce privește onorariul de avocat de 5000 lei plătit de intimata în faza executării silite (f. 60), orice creditor este îndreptățit sa apeleze în toate fazele procesuale, inclusiv în faza de executare silita la serviciile unui avocat, fiind îndrituit la recuperarea acestor cheltuieli de la debitorul său aflat în culpa și care nu execută obligație de bunăvoie.

Raportat la disp. art. 274 alin. 3 C. pr. civ., instanța poate reduce onorariul avocatului prin utilizarea celor doua criterii prevăzute de textul de lege: valoarea pricinii și munca îndeplinita de avocat.

Chiar dacă în cursul executării silite se presupune ca avocatul acordă consultații juridice, asista si reprezintă partea, redactează înscrisuri si face demersuri în scopul achitării debitului, speța de față nu are o complexitate deosebita, executorul judecătoresc fiind cel care întocmește efectiv actele de executare silită. În consecință, instanța a constatat că onorariul de avocat de 5000 lei pentru faza executării silite este nejustificat de mare față de complexitatea cauzei și munca depusă, astfel încât suportarea întregii sume de catre contestatoare nu se justifică, suma 1000 lei fiind suficienta cu acest titlu.

Celelalte cheltuieli de executare de 300 lei, 1488 lei TVA, 250 lei onorariu expert contabil (f. 58) și 10 lei taxa de timbru (f. 50) au fost corect stabilite, fiind efective avansate, suma de 300 lei fiind rezonabilă față de numărul adreselor de poprire emise chiar daca nu s-au prezentat în concret documente justificative.

Sentința sus menționată a fost recurată de intimata G. M. care a considerat-o nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 pct 8 și 9 C.pr.civ. motivat de faptul că instanța de fond a evaluat în mod eronat probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt ce nu corespunde realității .

Critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.8 C.pr.civ. este argumentată de faptul că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății și în acel fel a diminuat suma reprezentând drepturile salariale ,dar și în ceea ce privește cheltuielile de executare pe care în mod nejustificat le-a diminuat printr-o interpretare eronată a legislației în vigoare ,respectiv art. 274 alin.3 C.pr.civ. rap la art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

Critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. este argumentată de faptul că instanța de fond a dispus plata drepturilor salariale fără a se raporta la contractul colectiv de muncă așa cum s-a aplicat și altor salariați disponibilizați anterior și care și-au câștigat în instanță drepturile salariale față de intimată.

Astfel, se apreciază că drepturile salariale nu trebuia să fie afectate de procentul de realizare a programului de producție sau de vânzări al societății.

La data de 06.02.2014 se formulează întâmpinare de către intimată prin care se invocă excepția de nulitate a recursului și prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, precum și față de disp.art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția de nulitate a recursului ,astfel cum a fost invocată și motivată prin întâmpinarea depusă de . termenul din 06.02.2014 tribunalul constată că aceasta este nefondată ,deoarece prin recursul formulat și motivat recurenta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește interpretarea greșită a actelor deduse judecății invocând ca și temei de drept disp.art. 304 pct.8 Cpr.civ., dar și disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. considerând hotărârea pronunțată ca fiind lipsită de temei legal, ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În ceea ce privește recursul declarat se constată că ,susținerea criticii întemeiată pe disp.art.304 pct.8 C.pr.civ. este nefondată, deoarece instanța de fond a avut în vedere la executarea drepturilor cuvenite contestatoarei titlul executoriu reprezentat de sentința civil nr. 315/2011 pronunțată de Tribunalul Argeș rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr 878/2011 a Curții de Apel Pitești, iar în faza de executare a fost efectuat un raport de expertiză contabilă pentru a se stabili în concret sumele arătate prin titlul executoriu.

În argumentarea criticii formulate, recurenta nu are în vedere faptul că, în perioada în care s-au acordat drepturile salariale și tichetele de masă, au fost în vigoare două contracte colective de muncă, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond în considerente ,iar determinarea cuantumului drepturilor salariale cuvenite acesteia ,s-a realizat prin efectuarea unei expertize contabile în raport cu dispozițiile contractului individual și colectiv de muncă, având în vedere funcția deținută de aceasta .

De asemenea, pentru determinarea corectă a cuantumului drepturilor salariale a fost efectuată expertiză atât în faza de executare,dar și la momentul soluționării litigiului în instanță, existând astfel diferențe între cele două lucrări, diferențe ce au fost analizate și argumentate de instanța de fond ,dar având în vedere și faptul că, intimata nu a mai avut calitatea de angajat al societății,deoarece nu s-a dispus reintegrarea acesteia.

În ceea ce privește cheltuielile de executare se constată că instanța de fond a avut în vedere disp.art.39 alin.1 lit.c din Legea 188/2000 ,dar și Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/C/2006 ,iar cuantumul acestora a fost perceput în mod corect în raport de titlul executoriu .

Totodată, în ceea ce privește onorariul avocatului plătit în faza executării silite se constată că instanța a aplicat în mod corect în cauză disp.art.273 alin.3 C.pr.civ în raport de criteriile arătate în acest text, precum și toate celelalte cheltuieli de executare ,care au un caracter rezonabil față de valoarea pricinii și actele procesuale efectuate.

Critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.9 C.pr.civ. este nefondată având în vedere că instanța de fond a pronunțat hotărârea pornind de la analiza coroborată a probelor administrate în cauză ,stabilind astfel corect situația de fapt și de drept.

De asemenea, instanța de fond a analizat în considerentele sentinței susținerile și apărările părților și măsura în care acestea au fost probate în derularea litigiului .

Față de cele reținute și în raport de disp.art.312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția de nulitate a recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata G. M. împotriva Sentinței civile nr. 2435/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind contestatoarea .>.