Evacuare. Decizia nr. 1046/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1046/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 9282/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1046/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător C. D.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul M. D. împotriva sentinței civile nr. 1577/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta P. C. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul reclamant asistat de av. Pasavel V. și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că înainte de începerea ședinței de judecată s-a primit prin faxul instanței o cerere formulată de intimata pârâtă prin care solicită posibilitatea să depună la dosar documente.
Tribunalul, procedând la verificări asupra celor învederate la termenul anterior, în sensul că de la dosarul Judecătoriei Pitești lipsesc filele 4-20) s-a constata că filele 12-19) au fost desprinse din dosar și comunicate pârâtei, conform mențiunilor făcute de grefierul de ședință (fila 11 verso).
Apărătorul apelantei reclamante învederează instanței că intimata pârâtă nu a depus în termenul de 5 zile, prevăzut de lege, copii ale înscrisurilor conforme cu originalul, deși s-a menționat și sancțiunea decăderii din probă în caz de neconformare . De asemenea învederează că a luat la cunoștință de înscrisurile depuse anterior la dosar de către intimata pârâtă, iar în eventualitatea în care intimata pârâtă dorește să depună și alte înscrisuri la dosar, conform cererii formulată la termenul de astăzi, solicită decăderea acesteia din probă.
Intimata pârâtă, legitimată de instanță, învederează instanței că nu mai dorește să depună alte înscrisuri, înțelegând să renunțe la cererea formulată astăzi în acest sens.
Părțile prezente, pe rând având cuvântul, învederează că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe cale de consecință să fie schimbată sentința primei instanțe, în sensul de a o obliga pe intimată la plata sumelor datorate așa cum au fost solicitate în faza de fond (fila 57) prin cererea de majorare a pretențiilor reprezentând chirie restantă și utilități.
Arată că imobilul a fost închiriat la data de 02.02.2013, iar evacuarea a avut loc la 08.08.2013 potrivit procesului verbal de evacuare aflat la file 58) dosar fond.
În opinia sa sentința pronunțată de Judecătoria Pitești este neîntemeiată deoarece la dosarul cauzei se află notificarea depusă de apelant prin executorul judecătoresc, prin care se aduce la cunoștință intimatei pârâte, că apelantul reclamant înțelege să solicite rezilierea contractului și evacuarea acesteia.
Arată că a formulat cererea de evacuare pe o procedură specială prevăzută de Noul Cod de proc civ, așteptând să se judece de urgență, cu precădere, cererea a fost depusă în mai, însă primul termen de judecată a fost în luna decembrie, după ce avusese loc evacuarea.
Solicită admiterea apelului și învederează că nu mai susține primul capăt de cere în sensul că a rămas fără obiect evacuarea, astfel că susține numai capătul 2 de cerere cu privire la datorii, cu cheltuieli de judecată de la fond și taxa judiciară de timbru din apel.
Intimata pârâtă, având cuvântul, învederează că nu a fost evacuată legal, ci prin abuz.
La data de 30.07.2013 a avut termen pentru încuviințarea evacuării în baza sentinței pronunțată la 20.06.2013 de Judecătoria Pitești, însă nu s-a așteptat să se pronunțe o hotărâre definitivă și în data de 23.07.2013 a fost schimbat butucul de la ușă.
Arată că aspectele abuzive asupra sa și a fiicei sale se regăsesc în referatul depus la termenul anterior, respectiv cercetare instrumentată de subcomisar B. I. în care se arată că în data de 15.04.2013 dl M. a intrat abuziv în garsoniera închiriată.
Precizează că cei 1.200 lei nu reprezintă banii pentru bunurile aflate în locuință, ci reprezintă plata chiriei pe două lunii fără a fi menționate în contractul de închiriere.
Solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 19.02.2013, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 07.05.2013 sub nr._ reclamantul M. D. a solicitat evacuarea pârâtei P. C. G. din garsoniera situată în Pitești ., jud. Argeș, obligarea pârâtei la plata chiriei restante în cuantum de 600 ron și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere pentru suprafețe locative, spații și terenuri, înregistrat la Finanțele Publice Argeș sub nr. 403/05.02.2013. Reclamantul arată că a convenit cu pârâta ca plata chiriei să se facă la data de 15 ale fiecărei luni, însă pârâta a achitat doar chiria aferentă lunii februarie 2013, dată după care a refuzat în mod constant să mai achite chiria.
În continuare reclamantul a mai arătat că s-a adresat unui executor judecătoresc și prin notificarea nr. 57/2013 i-a adus la cunoștință pârâtei că înțelege să rezilieze contractul conform clauzelor de la pct. 2 din contract și totodată i-a pus în vedere să părăsească imobilul.
În drept reclamantul a invocat disp. art. 1038, 1039 și urm. din C.
În susținerea cererii reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 1577/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. D., în contradictoriu cu pârâta P. C. G..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.02.2013 părțile au încheiat contractul de închiriere având ca obiect garsoniera situată în mun. Pitești, ., pârâta având obligația de a achita lunar chiria în cuantum de 600 de lei.
Art. 1037 din C.p.c este o normă de procedură, care prevede calea de urmat în situația în care a încetat contractul de locațiune prin expirarea termenului, prin acțiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum și din orice altă cauză și locatarul dorește să intre în posesia imobilului.
Textul de lege prevede o condiție fără de care nu se poate pune problema aplicării sale, respectiv condiția încetării contractului de locațiune, încetare care însă trebuie să se producă în conformitate cu normele de drept substanțial.
În cauza de fața instanța constată că nu a operat rezilierea contractului încheiat de părți, deoarece art. 1830 din C.civ prevede la alin. 1 că în cazul în care, fără justificare, una dintre părțile contractului de închiriere nu își execută obligațiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul la rezilierea contractului. A.. 2 prevede că de asemenea, locatorul poate cere instanței rezilierea contractului de închiriere și în cazul în care chiriașul, membrii familiei sale sau alte persoane cărora acesta din urmă le-a îngăduit, în orice mod, folosirea, deținerea sau accesul în locuință fie au un comportament care face imposibilă conviețuirea cu celelalte persoane care locuiesc în același imobil sau în imobile aflate în vecinătate, fie împiedică folosirea normală a locuinței sau a părții comune.
Din textul de lege anterior enunțat rezultă că rezilierea contractului trebuie dispusă de instanță.
În ceea ce privește clauza contractuală potrivit căreia „ proprietarul apartamentului are dreptul să rezilieze contractul în orice moment în cazul în care nu se respectă clauzele contractuale sau apar situații neprevăzute în contract”, instanța constată că aceasta nu poate constitui o convenție a părților în sensul că au înțeles să stipuleze rezilierea unilaterală.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța are în vedere modul în care este reglementată instituția rezilierii unilaterale în art. 1552 alin. 1 din C.civ., „rezoluțiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.”
Clauza prevăzută în contract este mult prea vagă părțile neprevăzând în mod clar dreptul creditorului de a rezilia în mod unilateral contractul, instanța considerând că respectiva clauză nu face decât să reia disp. art. 1516 alin. 2 pct. 2 din C.civ.
Chiar dacă s-ar considera că respectiva clauză reprezintă convenția părților prin care au prevăzut dreptul proprietarului apartamentului de a rezilia unilateral contractul, instanța constată că reclamantul nu a respectat dispozițiile prev. de art. 1552 alin. 1 din Cciv, în sensul că debitoarea pârâtă nu a fost pusă în întârziere anterior declarației unilaterale de reziliere.
În situația în care reclamantul a încercat să o pună în întârziere pe pârâtă prin notificarea nr. 57 din 01.04.2013, atunci rezultă că reclamantul nu a mai formulat și nici nu a mai comunicat pârâtei o declarație unilaterală de reziliere a contractului în discuție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. D., care susține, în esență, că cererea pe care a formulat-o trebuia soluționată în regim de urgență, în Camera de consiliu.
Tot astfel, apelantul susține că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă cererea, în condițiile în care a făcut dovada cu probele administrate în dosar, că intimata pârâtă îi datorează chiria restantă așa cum a fost precizată în acțiune.
Apelantul consideră că nu este culpa sa, dacă în cauză nu au fost respectate prevederile legale în ceea ce privește stabilirea termenului.
În drept, se invocă art.466 și urm.Cod pr.civilă.
La data de 28.07.2014 intimata pârâtă P. C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivele invocate, constată că acesta este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constat că nu a operat în cauză rezilierea contractului încheiat de părți, potrivit art. 1830 C.civ.
Într-adevăr, rezilierea unilaterală a contractului, potrivit dispozițiilor art. 1552 alin. 1 din C.civ., poate avea loc prin notificarea scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.
Nu rezultă din convenția părților o astfel de clauză, mențiunile efectuate în acest sens nefiind clare și precise, așa cum se dispune prin art. 1516 alin. 2 pct. 2 din C.civ., și mai mult, nu rezultă din actele și lucrările dosarului, faptul că reclamantul a respectat dispozițiile art. 1552 alin. 1 din C.civ, de a pune în întârziere pe debitoarea pârâtă, anterior declarației unilaterale de reziliere.
Apelantul reclamant susține că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă cererea, în condițiile în care a făcut dovada cu probele administrate în dosar, că intimata pârâtă îi datorează chiria restantă așa cum a fost precizată în acțiune, aspect nedovedit în cauză.
Reținând aceste considerente, constatând că nu există cauze de casare sau modificare a sentinței primei instanțe, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D., împotriva sentinței civile nr. 1577/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta P. C. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. D. domiciliat în P., Transilvania, nr. 22, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 1577/19.02.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta P. C. G. domiciliată în P., Transilvania, nr. 22, jud. Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Președinte, M. V. | Judecător, C. D. | |
Grefier, N. P. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
08.12.2014.
| ← Rezoluţiune contract. Hotărâre din 21-05-2014, Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 671/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
