Rezoluţiune contract. Hotărâre din 21-05-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1418/828/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1352/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul formulat de reclamanta S. E., împotriva sentinței civile nr.769 din data de 08.10.2013 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind D. C. și D. M., având ca obiect „rezoluțiune contract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, la prima strigare a cauzei în cadrul amânărilor ce nu comporta discuții, avocat C. M. pentru recurenta-reclamantă și intimatul-pârât D. C., asistat de avocat P. F., intimata-pârâtă D. M. fiind reprezentată de avocat P. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar, la data de 20.05.2014 cerere de amânare a judecării cauzei pentru achitarea taxei de timbru ce urmează a se pune în vedere, formulată de recurenta-reclamantă, prin avocat, și cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare, formulată de avocat C. M., apărător ales al recurentei-reclamantă.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită comunicarea cuantumului taxei judiciare de timbru și amânarea judecării cauzei pentru achitarea acesteia.
Avocatul intimaților-pârâți depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare juridică și arată că este de acord cu amânarea judecării cauzei pentru timbrarea recursului și depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul constată ca, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și fața de dispozițiile art.15 lit.c din Legea nr.146/1997, aplicabile în cauză, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocații părtilor, având pe rând, cuvântul arată că nu au alte cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul, având în vedere că nu se impune amânarea judecării cauzei fără dezbateri, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare au răspuns: avocat C. M. pentru recurenta-reclamantă și intimatul-pârât D. C., asistat de avocat P. F., intimata-pârâtă D. M. fiind reprezentată de avocat P. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocatul recurentei-reclamantă arată că are delegație doar pentru susținerea recursului și că recursul este semnat de apărătorul ales al reclamantei, de la fond, ce nu are delegație de reprezentare și pentru recurs.
Avocatul intimaților-pârâți arată că nu are obiectii cu privire la semnarea recursului.
Tribunalul respinge ca neîntemeiată cererea de suplinire a semnaturii recurentei-reclamantă pentru recurs, raportat la disp. art.69 alin.2 Cod procedură civilă.
Avocatul recurentei-reclamantă arată că nu are alte cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită proba cu înscrisuri, urmând să depună al dosar un extras bancar, înscris ce duce la stabilirea situației de fapt, prin care să facă dovada că imobilul în care trebuia asigurată întreținerea este ipotecat de catre intimații-pârâti, că se încearca înstrăinarea bunlui si ca prin contract s-a stabilit ca întreținerea să se acorde la domiciliul recurentei-reclamantă.
Avocatul intimaților-pârâti solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de recurenta-reclamantă, prin avocat, fata de teza probatorie indicată, având în vedere că aceste aspecte nu s-au invocat prin motivele de recurs și excede cadrului procesual, intrucat nu a fost învederata aceasta situatie în fata instantei de fond și nici prin motivele de recurs.
Tribunalul respinge proba cu înscrisuri solicitată de recurenta-reclamantă, prin avocat, având în vedere că probatoriul trebuie să susțină motivele de recurs și că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, nu este utilă solutionării cauzei potrivit art.305 si167 Cod procedură civilă.
Avocații părtilor, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține, fără cheltuieli de judecată. Arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, în sensul analizării cauzei sub toate aspectele. Arată că instanta de fond a făcut o interpretare gresită a probelor administrate. Recurenta-reclamantă a făcut dovada faptului că nu i s-a acordat întreținere. Intimații-pârâti au dus-o pe recurenta-reclamantă în domiciliul unor rude, unde nu s-a prestat nici o întreținere, recurenta-reclamantă fiind nevoită să traiască în condiții improprii, unde a fost bătută și alungata din locuință de persoanele la care a fost dusă. Potrivit contractului, întreținerea trebuia să fie prestată la domiciliul recurentei-reclamantă, domiciliu ce a fost înstrăinat. Întreținerea a fost prestată până la un moment dat, din banii pe care recurenta-reclamantă îi avea într-un cont bancar. Recurenta-reclamantă a fost dusă la tratamente care erau însă gratuite, iar transportul a fost suportat din banii luați din contul recurentei-reclamantă.
Avocatul intimaților-pârâti solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Arată că se face o analiza riguroasă a probelor administrate de catre instanta de fond, astfel, solicită a se observa depoziția martorei T. M. care arată că întretinerea s-a acordat la domiciliul recurentei-reclamantă și că la un moment dat recurenta-reclamantă a refuzat întretinerea. Prima instanță a analizat în mod corect situația de fapt și a constatat ca S. F. și recurenta-reclamantă au o relatie tensionată, dar care nu are legatura cu prezenta cauză. Certificatul medical aflat la fila 5 la dosar arată că nu are legatura cu cauza dedusă judecătii și că nu exista plângere penală sau o hotarâre judecatorească cu privire la fapta de agresiune. La dosar sunt probe în sensul că recurenta-reclamantă a mai întocmit si alte contracte de întretinere altor persoane înaintea intimatilor-pârâti. De asemenea solicită a se observa ca recurenta-reclamantă și-a indicat domiciliul ca fiind la S. F.. Potrivit concluziilor formulate în scris și susținute, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separata.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr.1418 /828/2012, reclamanta S. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. M., să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.180/11.03.2002 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În motivarea cererii, s-a invocat, în esență, existența unui raport juridic contractual în virtutea căruia pârâții și-au asumat obligația de a presta întreținere reclamantei la domiciliul său din imobilul înstrăinat, situat în intravilanul comunei Priboieni, .. Argeș, pe toată durata vieții, iar la deces să îi efectueze obiceiurile creștinești. Pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, deși reclamanta a avut grave afecțiuni de sănătate ce au necesitat consultații și tratamente medicale, pe care pârâții le-au ignorat. Pe de altă parte, reclamanta face referire la certificatul medico-legal nr.791/14.08.2012 emis de S.M.L Argeș, care atestă existența unor agresiuni, cunoscute de mai multe persoane.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1020, art.1021 din vechiul Cod civil.
Prin cererea precizatoare de la fila 23, reclamanta a evaluat imobilele ce formează obiectul contractului și a reiterat teza potrivit căreia pârâții nu au respectat niciodată clauzele contractului încheiat cu reclamanta.
Prin cererea reconvențională cu caracter subsidiar (fila 30), pârâții au solicitat să se dispună obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor și construcțiilor edificate pe cheltuială exclusivă la imobilele ce formează obiectul contractului, instituirea unui drept de retenție asupra acestor imobile până la achitarea integrală a despăgubirilor civile și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâții au susținut că, după încheierea contractului, au efectuat la imobilele în litigiu următoarele lucrări: edificarea unui gard de ulucă pe postament din ciment și țevi metalice; înlocuirea acoperișului casei cu tablă; montarea jgheaburilor și a burlanelor; zugrăvirea casei și a magaziei în interior și exterior, inclusiv a tâmplăriei casei; construirea unei sobe; reparații la bucătăria de vară; edificarea unei magazii din plăci OSB pe postament din ciment; efectuarea branșamentului și instalației de alimentare cu apă. Pârâții au realizat aceste lucrări fără ca reclamanta să aibă vreo contribuție financiară, fiind lucrări necesare și utile întreținerii imobilului.
Prin sentința civilă nr. 769 din data de 08.10.2013, pronunțată de Judecatoria Topoloveni, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâții D. C. si D. M., ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții D. C. și D. M., ca rămasă fără obiect.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 3944,5 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.180/11.03.2002, pârâții au cumpărat de la reclamantă imobilul situat în intravilanul comunei Priboieni, .. Argeș, compus din suprafața totală de 872 m.p. teren (473 m.p. curți construcții și 399 m.p. arabil) și construcțiile amplasate pe acest teren, constând în casă de locuit cu două camere și hol construită din cărămidă, o magazie construită din paiantă și o bucătărie construită din PFL (fila 4).
Prețul contractului a fost stabilit la suma de 92.000.000 lei (vechi), din care pârâții au plătit reclamantei suma de 10.000.000 lei (vechi), pentru diferența de 82.000.000 lei asumându-și obligația de a asigura întreținerea și îngrijirea reclamantei cu cele necesare traiului și sănătății la domiciliul său din imobilul înstrăinat, pe toată durata vieții, iar la deces să o înmormânteze și să-i facă toate obiceiurile potrivit datinilor creștinești.
Prima teză susținută de reclamantă în cauză este nerespectarea de către pârâți a obligației contractuale de întreținere, fără să precizeze o dată de referință de la care pârâții sunt în culpă, reclamanta menționând că „niciodată pârâții nu au respectat clauzele acestui contract”.
Starea de fapt invocată nu a fost recunoscută de către pârâți în proces, revenind reclamantei sarcina probei în privința neexecutării obligației contractuale de întreținere.
Din coroborarea declarației martorei audiată la propunerea reclamantei (fila 47), cu declarațiile martorilor audiați la propunerea pârâților (filele 48, 56), instanța a constatat că litigiul părților a apărut în vara anului 2012, când reclamanta a consimțit să locuiască în casa unei terțe persoane, S. F., cu care reclamanta se află într-o relație de rudenie, potrivit afirmației martorului I. M. Adriean (fila 48).
S. F. este mama pârâtei D. M. și soacra pârâtului D. C., persoană care în perioada derulării contractului, i-a prestat întreținere reclamantei, în numele pârâților și împreună cu aceștia, în considerarea unei înțelegeri intervenite între părți după încheierea contractului, potrivit declarațiilor martorilor T. M. și Balcan C. D. (filele 47, 56).
Lecturând motivele cererii de chemare în judecată precizată la termenul de judecată din data de 23.10.2012 (fila 23), s-a observat că reclamanta nu își întemeiază cererea pe aspectele reținute anterior vizând terța persoană care a intervenit în executarea contractului, cu scopul asigurării întreținerii reclamantei împreună cu pârâții.
Motivul invocat de reclamantă este în cauză este neexecutarea totală de către pârâți a obligării de întreținere, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.180/11.03.2002, fără să descrie o împrejurare relevantă în acest sens.
Reclamanta a depus la dosar certificatul medico-legal nr.791/14.08.2012 emis de S.M.L Pitești (fila 5), care atestă existența unor echimoze la nivelul șoldului, piciorului stâng și coapselor, cu recomandarea „ex. ortopedie”, în urma acestor investigații constatându-se „sindrom algic postcontuzional (agresiune în urmă cu 12 zile), coxartroză anchilozantă bilateral”.
Concluziile medicului legist au fost în sensul că persoana examinată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur, ce pot data din o2.08.2012 care necesită 4-5 zile îngrijiri medicale de la data producerii.
Actul medico-legal nu are nicio legătură cu cauza dedusă judecății, întrucât nu s-a depus la dosar o hotărâre judecătorească de condamnare a unei persoane pentru . relevată sau cel puțin o plângere penală care să facă dovada unei cercetări penale în curs de desfășurare.
Cel mult, actul medico-legal se coroborează cu declarația martorului Balcan, potrivit căruia reclamanta are afecțiuni ale sistemului osos (fila 56), la care și pârâții au făcut referire în întâmpinare, susținând că are coxartroză (fila 27).
Proba testimonială administrată în cauză dovedește o situație de fapt contrară celei descriese de reclamantă, concluzia instanței fiind argumentată în primul rând, pe declarația martorei T. M., audiată la propunerea reclamantei (fila 47), potrivit căreia pârâții i-au asigurat reclamantei toate cele necesare traiului, alimente, medicamente, lemne pentru iarnă, bilete și deplasări la tratamente balneoclimaterice anuale, probă care se coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor I. M. Adriean și Balcan C. D. propuși de pârâți (filele 48, 56).
Martora T. M. a discutat cu reclamanta, când i-a arătat niște vânătăi pe mâini, despre care reclamanta a afirmat că au fost cauzate prin agresiune de S. F., iar despre pârâți nu a spus nimic, având o impresie bună în privința comportamentului acestora.
Potrivit declarației acestei martore, reclamanta a „fugit” din domiciliul lui S. F., mutându-se la sora acesteia din urmă, B. M., fără ca pârâții să cunoască unde se află.
În același sens a declarat și martorul Balcan C. D., pârâtul comunicându-i acestuia că reclamanta a dispărut de la domiciliu, împrejurare în care cei doi au căutat-o fără să o găsească, pârâtul sesizând dispariția reclamantei la organele de poliție și la primărie (fila 56).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că reclamanta a locuit cu acordul său, la domiciliul lui S. F. circa două luni, în vara anului 2012 (filele 47, 56), după care a plecat la sora acestei persoane, unde locuiește și în prezent.
Rezoluțiunea contractului de întreținere se dispune doar în situația în care, din culpa debitorilor obligației, creditorul nu a primit întreținerea prevăzută în contract, însă în speță, niciunul dintre martorii audiați nu au declarat aspecte din care să rezulte neexecutarea de către pârâți a obligației contractuale de întreținere.
Trebuie amintite și răspunsurile reclamantei la interogatoriul pârâților, care la întrebările nr.1 și 7 a recunoscut că din martie 2002 și până când a plecat în domiciliul familiei B., pârâții i-au acordat întreținere „când au avut posibilități”, dar nu mai este de acord să o primească în prezent, pentru că „nu mai vreau să mai fiu cu ei” (fila 54).
Având în vedere considerentele prezentate, concluzia instanței a fost în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1020 și art.1021 din Codul civil (în vigoare la data încheierii contractului autentic nr.180/11.03.2002) .
Impotriva sentintei Judecatoriei Topoloveni a declarat recurs reclamanta S. E., invocand, in esenta, urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
- Paratii nu au respectat clauzele contractului convenit initial, neasigurand intretinerea la domiciliul reclamantei, instrainat prin actul de intretinere.
- Reclamanta a fost agresata fizic de mai multe ori de soacra paratului, cum rezulta din plangerile penale si certificatul medico-legal depuse la dosar.
- In statiune reclamanta a fost pe cheltuiala proprie, dovada fiind extrasul CEC din care reiese retragerea de catre parat a sumei de 8100 lei, depusa pe numele reclamantei. Adeverinta de salariu depusa de parat dovedeste ca acesta nu avea posibilitati sa isi intretina si familia si sa o trimita si pe reclamanta in statiune. Niciodata paratii nu i-au asigurat medicamentele si alimentele necesare, cerand mereu reclamantei bani pentru astfel de cumparaturi. Unul din martorii propusi de parati este ginerele nasilor de cununie ai paratilor, fiind evident ca este subiectiv si nesincer, el nefiind niciodata in casa reclamantei.
- Cele doua rapoarte de expertiza nu sunt corect intocmite, valoarea presupusei investitii fiind exagerat de mare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul considera ca recursul nu este fondat.
Astfel, sub aspectul neindeplinirii obligatiei de intretinere asumata de catre parati, tribunalul constata, ca si prima instanta, ca reclamanta nu a precizat in actiunea sa amanunte privind situatia de fapt existenta intre parti si nemultumirile concrete in legatura cu raportul contractual. S-a sustinut ca paratii nu au prestat intretinere, in sensul ca nu au asigurat cele necesare traiului si ingrijirii, si in plus, nu au prestat intretinerea la domiciliul reclamantei, respectiv la domiciliul instrainat prin contractul de intretinere.
Or, sub acest din urma aspect, tribunalul constata din probele administrate ca intre parti a intervenit, ulterior incheierii contractului, si anume in anul 2012, o intelegere prin care au convenit ca reclamanta sa se mute in domiciliul mamei paratei, care sa o ingrijeasca in numele paratilor. Aceasta situatie reiese atat din declaratiile martorilor, inclusiv declaratia martorei propusa de reclamanta, dar, indirect, si din raspunsurile la interogatoriu date de reclamanta. Astfel, aceasta a aratat ca a plecat din aceasta casa in urma neintelegerilor avute cu soacra paratului, numita S. F., rezultand ca initial a fost de acord ca intretinerea sa fie asigurata de aceasta persoana, care ii ajuta in acest fel pe fiica si ginerele sau. In aceste conditii, nu se poate sustine ca paratii nu si-au respectat obligatia de a presta intretinerea la domiciliul mentionat in contractul initial, partile fiind in drept sa procedeze de comun acord la modificarea cluazelor contractuale, ceea ce s-a si intamplat in speta.
Cat priveste modul in care reclamanta a fost ingrijita la domiciliul numitei S. F., probele administrate confirma existenta unor neintelegeri serioase intre cele doua, in urma carora reclamanta a parasit locuinta acesteia. Aceleasi probe, respectiv declaratiile martorilor audiati, dovedesc insa ca paratii nu au avut niciodata un comportament necorespunzator fata de reclamanta, neavand nicio implicare in presupusa agresare a reclamantei. Dimpotriva, martora T., propusa de reclamanta, a aratat ca despre parati reclamanta nu i-a spus nimic si avea o parere buna in privinta comportamentului acestora. Pe de alta parte, reclamanta nu a reusit sa dovedeasca imprejurarea ca, ulterior acestui incident, le-ar fi cerut paratilor sa ii presteze intretinerea in vechiul domiciliu, iar acestia ar fi refuzat. Fiind intrebata despre acest aspect, reclamanta a aratat la interogatoriu ca nu doreste sa mai aiba nimic de-a face cu paratii, situatie de natura a conduce instanta la concluzia ca imposibilitatea executarii obligatiei de intretinere in prezent se datoreaza refuzului creditoarei de a primi intretinerea, iar nu vreunei culpe a paratilor.
Cat priveste modul efectiv de intretinere a reclamantei, anterior mutarii acesteia la soacra paratului, tribunalul constata, ca si prima instanta, ca probele sustin apararea paratilor, in sensul asigurarii intretinerii. Martora T. a declarat ca paratii au raspuns tuturor solicitarilor reclamantei, ii cumparau medicamente, ii aduceau lemne. Martora a aratat ca au fost ocazii cand reclamanta si-a procurat singura medicamente sau paine, insa din declaratie reiese ca au fost situatii izolate, parerea martorei fiind ca paratii au intretinut-o pe reclamanta. Pe de alta parte, raspunsurile date de reclamanta la interogatoriu au fost contradictorii, recunoscand ca paratii i-au asigurat intretinere cand au avut posibilitati, pentru ca ulterior sa sustina ca intretinerea s-a asigurat pe banii sai.
Cat priveste cine a suportat cheltuielile cu sejururile in statiune, martorul Balcan a sustinut ca a fost platit de parat pentru a o transporta pe reclamanta la bai si la spital. Din inscrisul aflat la fila 65 a dosarului de fond rezulta ca la 19.08.2010 paratul ar fi retras dintr-un cont deschis pe numele reclamantei suma de 8100 lei, bani pe care, potrivit reclamantei, i-ar fi utilizat tocmai pentru a o duce la statiune. O astfel de afirmatie nu a fost insa dovedita in mod cert. Operatiunea de retragere a sumei presupune existenta unui mandat dat in acest sens de catre titularul contului, prin urmare si existenta unei conventii intre mandant si mandatar privind destinatia acestor bani. Nu exista probe din care sa reiasa ca reclamanta a mers la statiune in perioada urmatoare datei retragerii banilor, nu rezulta cat ar fi costat sejurul, in conditiile in care suma retrasa este deosebit de mare pentru o deplasare, chiar si in vederea tratamentului, in statiune. Prin urmare, este posibil ca destinatia banilor sa fi fost alta, cu atat mai mult cu cat din declaratiile martorilor si raspunsurile reclamantei la interogatoriu reiese ca, de-a lungul anilor, au fost mai multe deplasari ale reclamantei in statiune, suportate de catre parati.
Prin urmare, in conditiile in care reclamantei ii revine sarcina dovedirii neindeplinirii culpabile de catre parati a obligatiei asumate, iar probele administrate nu confirma sustinerile acesteia, solutia primei instante, de respingere a actiunii in rezolutiunea contractului de intretinere este legala si temeinica, urmand ca, in temeiul art.312 C.pr.civ., recursul sa fie respins.
Data fiind concluzia tribunalului privind solutionarea cererii principale, analizarea motivului de recurs vizand raportul de expertiza nu se mai impune, cererea reconventionala ramanand fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta S. E., , domiciliată în comuna Priboieni, ..137, jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.769 din data de 08.10.2013, pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind D. C. și D. M., domiciliati în comuna Priboieni, ., ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. G. |
red.A.M./12.06.2014
dact.C.E.C./2 exp.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 919/2014. Tribunalul ARGEŞ | Evacuare. Decizia nr. 1046/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
