Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 2751/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2751/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 20886/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2751/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-au luat spre examinare pentru soluționare, recursurile declarate de pârâta A. A. - SUCURSALA P. ARGES și de pârâtul B. M. împotriva Sentinței civile nr.4135/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimați fiind reclamantul I. I. M. și intervenientul I. D., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL :
Asupra recursurilor civile de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 31.10.2011 sub nr._ reclamantul I. I. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. A. - Sucursala P. Argeș și B. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de_,62 lei în solidar reprezentând contravaloare reparații autoturism înmatriculat sub nr._ , cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 31.12.2010, pe Autostrada A1, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat sub nr._ dinspre Pitești spre București, la km 67, a fost lovit din spate de autoturismul înmatriculat sub nr._ condus de I. D., conducător auto însoțit de B. M., proprietarul autoturismului.
A precizat reclamantul că în urma impactului autoturismul sau a suferit avarii importante .
Reclamantul a arătat că agenții de poliție au încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/2010 prin care s-a stabilit vinovăția conducătorului auto I. și s-au enumerat avariile.
Reclamantul a precizat că a solicitat societății de asigurări plata despăgubirilor, s-a întocmit dosar de daună, însă societatea de asigurări a refuzat plata despăgubirilor motivat de faptul că vinovăția nu a fost stabilita corespunzător, refuz comunicat prin adresa nr. 589/13.04.2011 .
La filele 10-11 pârâta societatea depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, prematuritații și lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că vinovăția revine reclamantului.
A precizat pârâta că suma solicitata de reclamant este foarte mare și depășește valoarea maximă ce s-ar putea acorda conform Ordinului nr. 5/2010.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de intervenție forțata în baza dispozițiilor art. 54 din Lg. nr. 136/1995, solicitând introducerea în cauza a conducătorului auto implicat în accident, I. D..
Instanța a dispus introducerea în cauza în calitate de intervenit forțat a conducătorului auto I. D..
La fila 14 din dosar pârâtul B. a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin cererea reconvențională a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și obligarea reclamantului la plata sumei de 12.000 lei reprezentând contravaloare reparații autoturism.
La filele 22-26 a depus pârâtul B. o nouă întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin cererea reconvenționala a menționat ca înțelege să cheme în judecata în calitate de pârâți alături de reclamant pe I. D., A. A. - Sucursala P. Argeș și Inspectorul General al Poliției Române.
Prin cerere reconvenționala pârâtul reclamant B. a solicitat obligarea tuturor pârâților reconvenționali la plata sumei de 12.000 lei reprezentând contravaloare reparații auto și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale pârâtul reclamant B. a descris dinamica producerii accidentului menționând că reclamantul a circulat cu viteza foarte mare, context în care a intrat cu autoturismul său, partea dreapta fața în partea stânga spate a autoturismului înmatriculat sub nr._, moment în care autoturismul Audi a fost proiectat în partea stânga intrând în crisiera metalică ce desparte sensurile de mers care a fost avariata câțiva metrii, printr-o deplasare necoordonată, s-a poziționat pe banda I, moment în care autoturismul VW a intrat cu partea dreapta fața în colțul stânga spate al autoturismului Audi care se oprise.
Cererea reconvențională având ca obiect plângere contravențională a fost disjunsă și declinata competența fiind respinsă, în mod irevocabil.
La fila 61 din dosar reclamantul a depus o cerere completatoare formulată în contradictoriu cu pârâtul B. și cu societatea de asigurări prin care a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor moratorii și compensatorii, respectiv la plata lipsei de folosință, a penalităților în cuantum de 0,2% pe zi începând cu 31.03.2011, a unor daune în cuantum de 100 lei pe zi începând cu data introducerii acțiunii.
Prin cererea depusa la fila 62 reclamantul a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție forțată.
La fila 63 reclamantul a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
Ca urmare a admiterii excepției de necompetența cauza s-a declinat integral în favoarea Judecătoriei Găești însă în urma soluționării conflictului negativ de competența a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Pitești pe rolul căreia a fost înregistrata la data de 10.06.2013.
La filele 17-18 pârâtul reclamant B. M. a depus cerere precizatoare a cererii reconvenționale .
În ședința din 10.10.2013 reclamantul a precizat că suma de 100 lei pe zi reprezintă lipsa de folosință, solicitând plata dobânzii legale raportat la debitul principal.
În cauza s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu, testimonială și expertiza tehnică specialitatea auto, raportul fiind întocmit de d-nul expert T..
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr. 4135/29.04.2014 a admis cererea de chemare în judecată precizata, completată formulată de reclamantul I. I. M., a obligat pe pârâta . plătească reclamantului I. I. M. suma de_ lei cu titlu de despăgubiri, penalitati in cuantum de 0,1 la sută pe zi întârziere aferente debitului principal începând cu data de 31.03.2011 și până la achitarea debitului principal și suma de 4459 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., a respins cererea principală precizată completată formulată în contradictoriu cu pârâtul B. M., a admis în parte cererea de intervenție forțată fata de I. D., a admis cererea reconvențională precizata, completată formulată de pârâtul reclamant B. M. față de pârâtul reconvențional I. D. în parte, a obligat pe pârâtul reconvențional I. D. să plătească pârâtului reclamant B. M. suma de 4299,08 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a obligat pe pârâtul reconvențional I. D. să plătească în favoarea statului suma de 655 lei reprezentând cheltuieli de judecată pentru care s-a acordat ajutor public judiciar pârâtului reclamant B. M. ( 300 lei onorariu avocat și 355 lei taxa de timbru) si a respins cererea reconvențională precizata, completată formulată de pârâtul reclamant B. M. față de reclamantul I. I. M. și fată de pârâta ..
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că la data de 31.12.2010, pe Autostrada A1 s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate autoturismul Audi proprietatea reclamantului și autoturismul VW proprietatea pârâtului B..Autoturismul VW era condus de intervenientul forțat I.. În autoturism se afla și pârâtul B..
În urma impactului au fost sesizate organele de poliție și au fost luate declarații conducătorilor auto.
Pe baza declarațiilor conducătorilor auto și a avariilor celor doua autoturisme agenții de poliție au întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care au stabilit vinovăția în sarcina conducătorului auto I. motivat de faptul că nu a adaptat viteza la condițiile de drum, carosabilul fiind acoperit cu gheața, astfel încât a pierdut controlul autoturismului și a lovit autoturismul Audi care circula regulamentar pe banda 1, provocând accidentul.
Conducătorul I. nu a contestat acest proces verbal de contravenție .
Prin declarația data în fața agenților de poliție conductorul auto I. a descris dinamica producerii accidentului, precizând ca pe carosabil erau porțiuni cu gheața, astfel încât unei astfel de porțiuni și neadaptării vitezei de deplasare a intrat în derapaj, a pierdut controlul volanului și a lovit cu partea dreapta fața partea stânga spate a autoturismului Audi care circula regulamentar pe banda 1 spre București, în uram impactului autoturismul auto intrând în derapaj, învârtindu-se pe carosabil și lovind cu spatele parapeții de protecție laterali.
Aceeași situație este expusă și de reclamant data în fața agenților de poliție.
Raportul de expertiză confirma situația de fapt expusă în procesul verbal de contravenție și în declarațiile celor doi conducători auto, explicând tehnic modalitatea de producere a accidentului și a avariilor rezultate, explicații ce rezulta din conținutul raportului depus la filele 217 -238, nefiind necesar a fi reluate în motivarea hotărârii.
În urma impactului ambele autoturisme au suferit avarii.
Avariile sunt identificate în devizul depus la dosar de reclamant întocmit după momentul producerii accidentului în raportul de expertiza întocmit de d-nul expert T., fiind rezultatul direct, conform acestui raport al evenimentului rutier din 31.12.2010 .
Cuantumul sumei necesare pentru reparația autoturismului Audi calculat la data de 15.01.2011 este de_ lei.
Valoarea maxima de despăgubire, raportat la cursul euro/leu, a fost de_ lei la data de 31.12.2010 și de_ lei la data de 27.01.2014, respectiv_ euro.
În baza contractului de asigurare încheiat pentru autoturismul VW reclamantul a solicitat societății pârâte plata contravalorii reparațiilor autoturismului Audi.
S-a întocmit dosar de daună, s-a întocmit deviz estimativ, societatea de asigurări efectuând cercetări cu privire la modalitatea de producere a accidentului, cercetări în urma cărora a stabilit că vinovăția în producerea accidentului nu revine conducătorului auto I. ci conducătorului auto I., motiv pentru care a respins dosarul de daună, situație comunicata reclamantului prin adresele nr. 589/13.04.2011 și 5343/17.06.2011.
Valoarea manoperei și pieselor necesare pentru repararea autoturismul ui VW proprietatea pârâtului B. este în cuantum de 4299,08 lei conform raportului de expertiză.
Situația expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu concluziile raportului de expertiza întocmit de domnul expert T..
O condiție de exercițiu a acțiunii civile o constituie calitatea procesuală.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității intre persoana chemată in judecată si cel care este subiect pasiv in raportul juridic civil dedus judecății.
Obligația de a justifica această calitate revine reclamantului si se realizează prin indicarea obiectului cererii si a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Raportul juridic civil reprezintă relația socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată de norma de drept civil.
Partile raportului juridic civil sunt persoanele fizice sau juridice in calitate de titulare de drepturi subiective civile sau de obligații civile.
Obiectul raportului juridic civil constă in acțiunile sau inacțiunile la care sunt îndrituite părțile sau de care sunt ținute să le respecte.
Obligația civilă reprezintă îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anumită conduită corespunzătoare dreptului subiectiv corelativ care poate consta in a da, a face sau nu a face ceva si care in caz de nevoie poate fi impusă prin forța coercitivă a statului.
Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată îl constituie obligarea pârâtei societate de asigurări la plata prejudiciului cauzat autoturismului proprietatea reclamantului.
Obligația de plată a societății de asigurări rezultă în cauză din lege și din contractul de asigurare încheiat de părți.
Astfel, conform dispozițiilor. art. 26 din Ordinul nr. 5/2010 asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă
Fața de aceasta situație instanța a apreciat că există identitate între pârâta societate de asigurări și persoana obligată în cadrul raportului juridic dedus judecății, drept pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art. 36 din Ordinul nr. 5/2010 despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:
a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;
b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Conform dispozițiilor. art. 37 din Ordinul nr. 5/2010 dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Potrivit art. 43 din Ordinul nr. 5/2010 despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art.43 și 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările și completările ulterioare, în baza poliței RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul "Constatare amiabilă de accident" ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum și a oricăror mijloace de probă ori prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 50 (3) din Ordinul nr. 5/2010 cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art.55. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părți componente, piese înlocuitoare și de materiale pentru acestea, cu excepția celor în regim de consignație, și/sau executarea de lucrări de întreținere și reparație la vehicule.
Conform al (10) în cazul în care pentru reparațiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, cuantumul pagubei se stabilește luându-se în calcul prețurile practicate de către unitățile de specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparației/înlocuirii pieselor avariate, precum și pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale.
Potrivit disp.art.998-999 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela care l-a ocazionat a-l repara.
Angajarea răspunderii civile delictuale implică îndeplinirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, vinovăție și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Prima condițiile o constituie, deci, săvârșirea unei fapte ilicite.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care încălcându-i-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.
Ceea ce interesează atunci când se analizează fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale este obiectivarea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și voință a unei anumite persoane, manifestare prin care s-a introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis ce a încălcat norma dreptului obiectiv și a dus prejudicii unui drept subiectiv.
Caracterul ilicit decurge, în mod obiectiv, din această încălcare.
Legea contravențională incriminează ca și contravenție fapta săvârșita de conducătorul auto I. constând în neadaptarea vitezei la condițiile de trafic și în nepăstrarea unei distanțe suficiente față de autoturismul din față.
Prin aceasta fapta, conducătorul auto I. a încălcat normele dreptului obiectiv aducând în mod direct atingere dreptului subiectiv al reclamantului și pârâtului B., drept protejat de lege.
Existența faptei rezulta cu certitudine din probele administrate în cauză.
În consecință, condiția privind săvârșirea unei fapte ilicite este îndeplinită.
Este necesar ca prin fapta ilicită să se cauzeze un prejudiciu.
Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Prejudiciul poate fi moral și material .
Prejudiciul este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Prin acțiunea conducătorului auto I., materializată în încălcarea normelor de circulație reglementate de OUG nr. 195/2002, este neîndoielnic faptul că s-a cauzat un prejudiciu material atât reclamantului cât și pârâtului B., prejudiciu ce consta în avariile produse celor două autoturisme.
Prejudiciul material încercat de reclamant și pârâtul B. este rezultatul direct al faptei ilicite săvârșite de conducătorul auto I..
Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat un prejudiciu să fie angajată este necesar ca autorul să fi acționat cu vinovăție.
În dreptul civil român, răspundere civilă delictuală este angajată chiar în condițiile în care vinovăția îmbracă forma culpei.
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșiri faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia.
Factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie din partea autorului faptei.
Pentru a fi liberă, alegerea unei conduite este necesar să nu fi fost constrânsă de factori imprevizibili care să-l fi silit pe subiect să acționeze într-un anumit fel.
Codul civil prevede în mod expres cauzele de natură să înlăture vinovăția
Prin probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unei împrejurări de natură să înlăture vinovăția conducătorului auto I..
Acțiunea acestui conducător auto a fost săvârșită din culpă, respectiv acesta nu a urmărit producerea accidentului.
Conducătorului auto I., în raport de fapta anterior expusa, nu i se poate reține nicio culpă în producerea accidentului.
În concluzie, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce-l privește pe conducătorul auto I. .
În aceste condiții, pârâta . conform dispozițiilor art. 41 din Lg. Nr. 136/1995 și art. 26 din Ordinul nr. 5/2010 să plătească reclamantului despăgubirile cauzate din culpa asiguratului său, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
Unitatea service ce a emis devizul de lucrări în vederea reparării autoturismului reclamantului este o unitate autorizata sa efectueze reparații autoturismelor reparate .
Contravaloarea reparațiilor constând în piese și manopera a fost stabilita i în sistem Audatex. Conform art. 50 (10) din Ordinul nr. 5/2010
Cuantumul sumei necesare pentru reparația autoturismului Audi calculat la data de 15.01.2011 este de_ lei.
Valoarea maxima de despăgubire, raportat la cursul euro/leu, a fost de_ lei la data de 31.12.2010 și de_ lei la data de 27.01.2014, respectiv_ euro.
Toate avariile evidențiate în devizul de lucrări raportat la cele două autoturisme sunt rezultatul direct al evenimentului rutier așa cum rezulta din raportul de expertiza –întocmit de d-nul expert T..
Contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului și pârâtului constând în contravaloare manopera și materiale a fost calculată cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate.
Conform dispozitiilor art. 54 din Legea nr. 36/1995 despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 si 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
În cauză valoarea maxima a reparațiilor ce poate fi suportata de societatea de asigurări este în cuantum de_ euro, respectiv_ lei conform Ordinului CSA nr. 5/2010, diferența urmând a fi suportata de conducătorul auto vinovat de producerea accidentului.
Legea prevede în mod expres faptul că prejudiciul se repara de către societatea de asigurări în limitele obligației acesteia, iar numai pentru suma ce depășește aceasta limită persoana prejudiciata se poate îndrepta împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
Dispozițiile legale menționate exclud angajarea răspunderii solidare a asiguratului și a asigurătorului.
În consecința, în cauză societatea de asigurări urmează să despăgubească pe reclamant în limita obligației sale stabilita prin raportul de expertiză, respectiv cu suma de_ lei, iar pârâtul reconvențional I. urmează a despăgubi pe pârâtul B. cu suma de 4299,08 lei.
Întrucât societatea de asigurări nu a efectuat plata în termenul prevăzut de art. 36 din Ordinul nr. 5/2010, respectiv maxim 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, datorează penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % potrivit dispozițiilor art. 37 din Ordinul 5/2010 începând cu data de 31.03.2011 și până la achitarea debitului principal.
Instanța reține că atât penalitățile cât și dobânda reprezintă o reparație a prejudiciului cauzat de neexcutarea la termen a obligației de plata, având același caracter, considerente pentru care instanța va obliga societatea de asigurări doar la plata penalităților iar nu și a dobânzilor, în situația contrara producându-se o dubla reparație a prejudiciului cauzat prin neexecutare la termen, respectiv o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
În acuză, reclamantul nu a înțeles să cheme în judecata pe I. în calitate de pârât.
Condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite raportat la conducătorul auto vinovat de producerea accidentului.
Pârâtul B. nu a săvârșit nicio fapta ilicita și nu a cauzat niciun prejudiciu reclamantului astfel încât în patrimoniul său nu există obligația reparării prejudiciului încercat de reclamant, respectiv achitării contravalorii integrale a reparațiilor autoturismului, diferența dintre suma la plata căreia va fi obligata societatea de asigurări și suma necesara pentru repararea autoturismului precum și pentru achitarea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință.
Obligația de a despăgubi integral pe reclamant, peste limita obligației existenta în patrimoniul societății de asigurări conform Ordinului nr. 5/2010 revenea intervenientului forțat, respectiv pârâtului reconvențional I., persoană ce nu a fost chemata în judecata de către reclamant .
De asemenea, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale raportat la persoana reclamantului întrucât acesta nu a săvârșit o fapta ilicita și nu a provocat un prejudiciu pârâtului B..
În patrimoniul societății de asigurai nu exista obligația de a despăgubi pe pârâtul B. având în vedere faptul că în baza contractului încheiat de acesta cu societatea de asigurări se acorda despăgubiri terților vătămați prin prejudiciile cauzate de asigurat, iar nu asiguratului.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs pârâta Societatea de Asigurare – Reasigurare A. SA Bucuresti si pârâtul B. M..
În recursul său pârâta Societatea de Asigurare – Reasigurare A. SA Bucuresti a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ. arătând că instanta de fond nu s-a pronuntat pe obiectiunile formulate de recurentă la data de 05.02.2014 prin care a învederat că expertul a calculat cuantumul despăgubirilor având în vedere un deviz estimativ si nu o factură de plată care să cuprindă si o anexă prin care să fie evidentiate efectiv elementele reparate sau înlocuite astfel că valoarea calculatiei devizului estimativ este mai mare cu_,0 lei cu TVA . Suma de_ lei indicată de expertul desemnat nu este o sumă certă si nu reprezintă prejudiciu efectiv născut în patrimoniul reclamantului I. deoarece nu există nici un document de plată a achitării reparatiei. Prin urmare valoarea reală a despăgubirilor este de 33.690 lei . A arătat recurenta că valoarea maximă de despăgubire în cazul daunei totale este de 40.180 lei iar cursul euro a fost cel calculat la data de 27.01.2014 desi evenimentul rutier s-a produs la data de 31.12.2010.
A arătat recurenta pârâtă că instanta de fond a pronuntat o hotărâre nelegală si sub aspectul obligării recurentei la plata penalitătilor de 0,1 % pe zi de întârziere calculată la debitul principal începând cu data de 31.03.2011, capăt de cerere ce nu a fost timbrat si pentru care trebuia aplicată sanctiunea netimbrării pe de o parte iar pe de altă parte în dispozitivul sentintei nu se indică în mod clar suma la care se calculează penalitătile de întârziere de 0,1 %, în plus, data de 31.03.2011 de la care recurenta a fost obligată la penalităti nu este cea corectă dat fiind că pe rolul instantei a existat plângerea contraventională care suspendă plata acordării despăgubirilor, plângere care s-a finalizat la 18.12.2013 prin pronuntarea sentintei nr. 2845 . Recurenta a notificat prin adresa nr. 589/13.04.2011 pe reclamant în sensul că nu se acordă despăgubiri pentru că nu s-a stabilit corespunzător vinovătia în producerea evenimetului.
Ultima critică vizează gresita obligare a recurentei la plata sumei de 4459 lei desi actiunea a fost admisă numai în parte .
S-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În recursul său pârâtul B. M. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.7,8 ,9 C. pr. civ. cu solicitarea analizării recursului în raport de prev. art. 304 ind. 1 C. pr. civ. arătând că instanta de fond nu a avut rol activ si nu a luat în considerare înscrisurile depuse de recurent la dosar, neluând în seamă obiectiunile formulate la raportul de expertiză tehnică auto care nu are corespondent în realitate. A arătat recurentul că desi a prezentat la dosar devizul de plată nr. 0601/2011 si nr._/1, factura nr._/2011 în care se arată reparatiile efectuate si costurile cu materiale folosite inclusiv bonul fical nr. 6 expertul s-a oprit la o sumă de 4229,09 lei iar instanta nu face nici-o referire la înscrisuri. Premisele meteorologice consemnate în înscrisurile certificate consituie adevărate dovezi obiective si contrazic total datele avute în vedere la efectuarea expertizei tehnice contestate de recurent constant în sensul că nu au fost portiuni de gheată iar carosabilul a fost uscat în toată perioada producerii evenimentului rutier, cu toate acestea avariile pe partea stângă a autoturismului Audi se potrivesc cu cele sustinute de recurent . Expertul cauzei nu a avut în vedere că recurentul s-a oferit să-i aducă piesele avariate si înlocuite la autoturism apreciind că zgârieturile la bara din spate ar proveni de la un accident anterior. Expertul a efectuat propriile fotografii care ascunde unele elemente de fapt si nu a luat în calcul fotografiile prezentate de recurent care prezentau corect dinamica producerii accidentului iar modelul dinamic propus în raport este nereal. Expertul nu a mers împreună cu recurentul la locul în care se afla autoturismul avariat Audi pentru a constata posibila dinamică a producerii accidentului si s-a antepronuntat afirmând că zgârieturile de la bara din spate a auto Volkswagen provin de la un accident anterior. Soferul auto Audi nu a respectat distanta regulamentară si a tras brusc de volan văzând că intră în spatele masinii recurentului încercând să evite ciocnirea în ultimul moment astfel că a suferit avariile pe toată partea stângă astfel cum rezultă din autorizatia de reparatii dată de politie pentru auto Audi Ag. 78 MYR în timp ce pentru auto Volkswagen sunt consemnate avarii pe partea dreaptă si care corespuns întru totul cu modul de desfăsurare a accidentului rutier..
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instantă de fond în vederea continuării cercetării judecătoresti.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul intimat I. I. M. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
La dosarul cauzei în recurs au fost depuse :cerere despăgubire formulată de reclamantul I. I. M.: Extras din data de 01.01.2014 ; declaratie B. M.; confirmare polită RCA ; privind pe asiguratul M. B. ; raport de expertiză Din D. si note scrise .
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta Societatea de Asigurare – Reasigurare A. SA Bucuresti si în temeiul art. 304 ind.1 C. pr. civ. tribunalul constată că recursul este fondat .
Astfel, prima critică adusă sentintei de recurentă referitoare la faptul că instanta de fond nu s-a pronuntat pe obiectiunile formulate de recurentă la data de 05.02.2014 prin care a învederat că expertul a calculat cuantumul despăgubirilor având în vedere un deviz estimativ si nu o factură de plată care să cuprindă si o anexă prin care să fie evidentiate efectiv elementele reparate sau înlocuite astfel că valoarea calculatiei devizului estimativ este mai mare cu_,0 lei cu TVA iar suma de_ lei indicată de expertul desemnat nu este o sumă certă si nu reprezintă prejudiciu efectiv născut în patrimoniul reclamantului I. deoarece nu există nici un document de plată a achitării reparatiei astfel că valoarea reală a despăgubirilor este de 33.690 lei legate de devizul estimativ, se priveste ca neîntemeiată întrucât, obiectiunile depuse de recurentă la filele 259- 266 dosar fond au fost puse în discutie la data de 15 aprilie 2014 astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sedintă de la acea dată, ocazie cu care prima instantă a retinut printre altele că expertul a identificat avariile autoturismului asa cum rezultă din raport în mod direct, avarii ce se regăsesc si în devizul întocmit în anul 2011 depus în dosarul de daună, de asemenea că expertul a evaluat avariile în sistem Audex acceptat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si folosit pentru evaluarea ambelor autoturisme sistem contestat de recurentă care a învederat că în acest sistem preturile sunt foarte mari si contestat si de pârât care a arătat că în acest sistem preturile sunt foarte mici. – fila 350 dosar fond -.
Cea de a doua critică a recurentei referitoare la faptul că instanta de fond a pronuntat o hotărâre nelegală si sub aspectul obligării recurentei la plata penalitătilor de 0,1 % pe zi de întârziere calculată la debitul principal începând cu data de 31.03.2011 se priveste de asemenea ca neîntemeiată întrucât, potrivit art. 36 si 37 din Ordinul nr. 5/2010 despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice. Asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei. În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Prin urmare tribunalul retine că prima instantă a pronuntat o solutie temeinică si legală sub aspectul obligării recurentei la plata penalitătilor de 0,1 % pe zi de întârziere calculată la debitul principal începând cu data de 31.03.2011 iar faptul că pe rolul instantei a existat o plângere contraventională finalizată la 18.12.2013 prin pronuntarea sentintei nr. 2845, contrar sustinerilor recurentei nu suspendă plata acordării despăgubirilor .
Critica recurentei legată de cursul euro care a fost calculat la data de 27.01.2014 desi evenimentul rutier s-a produs la data de 31.12.2010 se priveste însă întemeiată după cum întemeiată se priveste si critica legată de acordarea cheltuielilor de judecată pentru suma de 4459 lei desi actiunea a fost admisă numai în parte .
Astfel, desi în cuprinsul raportului de expertiză expertul desemnat de instantă, Dr. ing. T. S. a determinat valoarea despăgubirii calculate la data producerii evenimentului rutier stabilind-o la suma de 44.199 lei aceasta fiind data relevantă în raport de care trebuia acordată despăgubirea prima instantă a obligat pe recurenta de fată la plata unei despăgubiri în sumă de 47.143 lei calculată la data întocmirii raportului de expertiză, asa încât tribunalul retinând că valoarea reală a despăgubirii este cea calculată la data producerii evenimetului rutier, în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va admite recursul recurentei pârâte, va modifica sentinta în sensul că va admite în parte actiunea reclamantului si va obliga pe pârâtă să plătească aestuia suma de 44 .199 lei reprezentând despăgubiri, urmând ca în raport de solutia admiterii în parte a actiunii si văzând prev. art. 274 C. pr. civ. să fie obligată recurenta la plata către acelasi reclamant a sumei de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată . Se va mentine în rest sentinta.
În ceea ce priveste recursul pârâtului B. M. tribunalul, în sedinta de judecată din data de 27.11.2014 din oficiu a invocat exceptia tardivitătii declarării recursului, exceptie cu privire la care tribunalul retine următoarele: Pârâtului B. Materi i-a fost comunicată sentinta civilă recurată, la data de 02.06.2014 conform înscrisului depus la fila 408 a dosarului de fond reprezentând dovada de comunicare, iar recursul a fost declarat la data de 19.06.2014 conform rezolutiei aflată la fila 16 a dosarului în recurs.
Potrivit prevederilor art. 301 C. pt. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 101 alin.1 C. pr. civ. termenele se înteleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârsit.
Asa fiind tribunalul retine în raport de textele de lege sus invocate că recurentul pârât B. M. a declarat recursul cu depăsirea termenului de 15 zile de la data comunicării sentintei asa încât pentru considerentele arătate si temeiurile legale invocate tribunalul, va respinge recursul acestuia ca tardiv declarat.
În temeiul art. 274 alin.1 C. pr. civ. va obliga pe intimatul - reclamant I. I. M. la plata către recurenta pârâtă a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată iar în raport de prev. OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar va dispune ca suma de 139 lei cheltuieli judiciare reprezentând taxa de timbru pentru care s-a acordat ajutor public judiciar să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei SOCIETATEA de ASIGURARE – REASIGURARE A. S.A. Bucuresti împotriva Sentinței civile nr.4135/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._ intimați fiind reclamantul I. I. M., pârât fiind B. M. și intervenient I. D..
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 44.199 lei reprezentând despăgubiri, precum și suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul pârâtului B. M. ca tardiv declarat.
Obligă pe intimatul – reclamant I. I. M. la 200 lei cheltuieli de judecată către recurenta – pârâtă.
Cheltuielile judiciare în sumă de 139 lei, reprezentând taxa de timbru pentru care s-a acordat ajutorul public judiciar rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 decembrie 2014 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/2 ex/14.01.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1196/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 85/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
