Fond funciar. Decizia nr. 2035/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2035/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 195/216/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2035/2014
Ședința publică de la 19 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul formulat de reclamantul C. I. ÎN CALITATE DE PRIMAR AL COMUNEI NUCȘOARA, CÂT ȘI PREȘEDINTE AL COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR NUCȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 943/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimati-reclamanti fiind I. I., P. E. și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și intervenient accesoriu R. NATIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA PRIN DIRECTIA SILVICĂ ARGES, având ca obiect „fond funciar – nulitate acte”.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10 Septembrie 2014, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea data, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 17 Septembrie 2014 și ulterior la data de 19 Septembrie 2014.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 25.01.2011 sub nr. dosar_, reclamantul B. C., în calitate de primar al comunei Nucșoara, i-a chemat în judecată pe pârâții I. M. I., P. E. și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, solicitând instanței să dispună: constatarea nulității absolute a Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 871/20.03.2003, anexa 53, pozițiile 1-3, cu privire la cele 30 de ha cu vegetație forestieră validate pe numele lui I. M. și P. E. de pe urma autoarelor I. N. Gr. A., I. N. Gr. M. și I. F. L.; constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr. 6491/9.12.2004, 6915/26.10.2004 și 6916/26.10.2004 emise de C. Județeană de Fond Funciar Argeș pe numele lui I. M. și P. E.; constatarea nulității absolute a proceselor-verbale de punere în posesie nr. 133/28.05.2003, 134/28.05.2003, 135/28.05.2003, emise de C. Locală de Fond Funciar Nucșoara; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 214/19.04.2007, anexa 37, poziția 3, cu privire la 70 ha teren cu vegetație forestieră validat pe numele lui I. M. și P. E., de la autorul I. N. Gr. N.; constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/23.12.2009 emis de C. Județeană de Fond Funciar Argeș pe numele lui I. M. și P. E.; constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 119/22.10.2009 emis de C. Locală de Fond Funciar Nucșoara, pe numele lui I. M. și P. E.; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 214/19.04.2007, anexa 37, poziția 4, cu privire la 200 ha teren cu vegetație forestieră validat pe numele lui I. M. și P. E., de la autoarele I. A. și I. F. L..
În motivarea cererii s-a arătat în esență că în temeiul legilor de fond funciar, numitul I. M. – autorul pârâtului I. M. I., împreună cu pârâta P. E. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren cu vegetație forestieră și agricol. C. Locală de Fond Funciar Nucșoara, în urma analizei actelor depuse, a propus spre invalidare pe I. M. și P. E. pentru suprafața de 3571 ha teren forestier de la autoarele I. N. Gr. A., I. N. Gr. M. și I. F. L.. În urma contestației formulate de P. E., C. Județeană de Fond Funciar argeș a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Nucșoara să completeze documentația și să reanalizeze pozițiile care îi priveau pe I. M. și P. E.. Prin HCJ nr. 214/19.04.2007, anexa 37, poz. 3, I. M. și P. E. au fost validați cu suprafața de 220 ha teren cu vegetație forestieră, din care 20 ha au fost retrocedate în baza Legii nr. 1/2000, urmând să primească 200 ha teren cu vegetație forestieră în Trupul Zănoguța, de la autoarele I. A. și I. F. L.. Prin anexa 37 la aceeași hotărâre, poz. 3, I. M. și P. E. au fost validați cu suprafața de 80 ha teren cu vegetație forestieră, din care 10 ha în baza Legii nr. 1/2000, urmând să primească 70 ha teren cu vegetație forestieră, de la autorul N. N. Gr. I.. Ulterior, C. Locală de Fond Funciar Nucșoara a emis procesul-verbal de punere în posesie nr. 119/22.10.2009, iar C. Județeană de Fond Funciar Argeș a emis titlul de proprietate nr._/23.12.2009.
S-a mai arătat că drept urmare a acțiunilor în justiție formulate de I. M. I., privind recunoașterea dreptului de proprietate de pe urma autorilor săi, C.L.F.F. Nucșoara a solicitat de la mai multe servicii de arhivă documentele relevante, fiind puse la dispoziția comisiei locale actele enumerate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În data de 13.01.2011 C.L.F.F. Nucșoara a analizat toate actele existente și a ajuns la concluzia că autorii lui I. M. și P. E. nu mai aveau terenuri cu vegetație forestieră în proprietate la momentul preluării proprietăților de către stat. În consecință, s-a promovat prezenta acțiune, pentru constatarea nulității absolute a actelor emise de comisiile de fond funciar în beneficiul lui I. M. și P. E.. În continuare, reclamantul a făcut o expunere detaliată a terenurilor autorilor lui I. M. și P. E., precum și a actelor de înstrăinare a acestor terenuri către terțe persoane. Reclamantul a concluzionat că de pe urma autorilor M. C. I. T. (M. N. Gr. I.), F. L. P. (F. L. N. Gr. I.), A. N. Gr. I., N. N. Gr. I., moștenitorii nu au dreptul de a li se reconstitui terenuri cu vegetație forestieră, întrucât autorii nu mai aveau în proprietate astfel de terenuri la momentul naționalizării.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. III din Legea nr. 169/1997, modificat și completat prin Legea nr. 247/2005.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu. La cerere au fost atașate copii de pe înscrisuri (filele 10-158).
La data de 17.03.2011 pârâtul I. M. I. a depus la dosar întâmpinare (f.188-197), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâtul a arătat în esență că este unic moștenitor al tatălui său I. M., care împreună cu pârâta P. E. sunt legatari universali ai defunctei I. A., decedată la 20.12.1997, care la rândul său îi moștenește pe frații săi: M. C. I. T., F. Lizia N. Gr. I., N. N. Gr. I., I. N. Gr. I., G. N. Gr. I., E. M. Lipăneanu I.. Familia I. a deținut proprietăți importante pe raza jud. Argeș și în țară. De-a lungul timpului I. M. a depus la Primăria Nucșoara mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și pășunilor ce au făcut parte din averea familiei I., care includea peste 10.000 ha terenuri. Până la naționalizarea pădurilor din 1948 autorii pârâtului au înstrăinat o parte din terenuri, păstând însă circa 6.000 ha terenuri forestiere, pășuni, fânețe, gol de munte. Actul de proprietate îl reprezintă sentința civilă nr. 559/18.12.1923 a Tribunalului Muscel, privind partajul succesoral al familiei I.. În temeiul Legii nr. 1/2000 autorului pârâtului i-au fost retrocedate 300 ha pădure, 97,5 ha pășuni și 2,5 ha fâneață. Conform titlurilor de proprietate nr. 6915/26.10.2004, 6916/26.10.2004 și 6491/9.12.2004 i s-au retrocedat 30 ha de teren forestier. Aceste terenuri au intrat în circuitul civil, făcând obiectul partajului între pârâții I. M. I. și P. E., consfințit prin decizia nr. 248/4.12.2008 a Tribunalului Argeș. În temeiul Legii nr. 247/2005, prin HCJ nr. 214/19.04.2007, autorul pârâtului a fost validat pentru încă 270 ha teren forestier. Pentru suprafața de 70 ha pădure s-a emis titlul de proprietate nr._/23.12.2009, iar pentru restul de 200 ha s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 126/10.08.2007. Ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni de fals și abuz în serviciu de membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Nucșoara, o dată cu pârâtul a fost „împroprietărită” și pârâta P. E., deși aceasta nu a depus cerere de reconstituire în termen legal. Pârâtul a formulat plângere penală, înregistrată sub nr. 1929/P/2010 la P. de pe lângă Curtea de Apel București. Acțiunea primarului comunei Nucșoara pentru anularea tuturor titlurilor de proprietate asupra terenurilor forestiere ce au fost retrocedate pârâtului din 2004 și până în prezent constituie un abuz al autorităților locale.
În cuprinsul întâmpinării, pârâtul I. M. I. a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauzele T. și alții contra României, Jones c. României, I. c. României. În continuare, pârâtul a răspuns cu o . comentarii la afirmațiile făcute de reclamant în cererea de chemare în judecată.
La data de 17.03.2011 pârâta P. E. a depus la dosar întâmpinare (f.199-201), prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că la data validării suprafețelor de 30 ha – 2003, 70 ha – 2007, 200 ha – 2007, subzistau temeiurile de drept invocate în prezent de către reclamant, iar pârâții aveau calitatea de persoane îndreptățite. Trebuie respectat principiul stabilității și securității circuitului civil. La data validărilor și a emiterii titlurilor de proprietate au fost îndeplinite toate condițiile cerute de lege. Întrucât reclamantul este parte implicată în emiterea actelor de proprietate, acesta nu poate cere decât nulitatea relativă a actelor; astfel, pârâta invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pârâta a mai arătat că a solicitat suprafețe mult mai mari de teren de pe urma autorilor I., însă au fost reconstituite suprafețe incomparabil mai mici, fără a se respecta restituirea pe vechiul amplasament. Pentru suprafețele de teren pentru care se solicită anularea actelor de proprietate nu s-au formulat cereri de retrocedare de către alte persoane. C.L.F.F. Nucșoara a propus spre validare amplasamentele găsite libere în urma analizării cererilor. Se arată în acțiune că au fost înstrăinate suprafețe absolut nesemnificative în comparație cu proprietatea autorilor pentru care pârâta este îndreptățită la reconstituire.
La data de 28.09.2011 reclamantul B. C. – primar al . la dosar o cerere „de completare și modificare” a cererii de chemare în judecată (f.246-247), prin care a solicitat ca instanța să constate și nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr. 126/10.08.2007 emis de C.L.F.F. Nucșoara pe numele lui I. M. și P. E., cu privire la 200 ha teren cu vegetație forestieră, de la autorii I. A. și I. F. L.. Reclamantul a arătat că acest proces-verbal de punere în posesie a fost emis în baza HCJ nr. 214/19.04.2007, anexa 37, poziția 4. La momentul redactării cererii de chemare în judecată de către consilierul juridic, acesta nu a știut că a fost emis și procesul-verbal de punere în posesie nr. 126/10.08.2007.
Prin încheierea de ședință din 29.09.2011 instanța a dispus în baza art. 63 alin. 2 C.pr.civ. disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta P. E. o dată cu întâmpinarea, formându-se un dosar distinct, având ca obiect această cerere.
Prin aceeași încheiere instanța a dispus în baza art. 137 alin. 2 C.pr.civ. unirea cu fondul a excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta P. E. prin întâmpinare. De asemenea, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții invocate de pârâta P. E..
Prin încheierea de ședință din 3.11.2011 instanța a încuviințat pentru reclamant și pârâții I. M. I. și P. E. proba cu înscrisuri. În cadrul acestei probe s-au depus la dosar de către părți copii de pe înscrisuri, pe tot parcursul cercetării judecătorești.
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2012 instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, iar prin încheierea din 9.04.2012 instanța a stabilit obiectivele la care să răspundă expertul topograf.
La data de 16.10.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, întocmit de expertul M. G. (f.515-520).
Prin încheierea din 19.11.2012 instanța a admis obiecțiunile formulate de pârâții I. M. I. și P. E. la raportul de expertiză întocmit de expert M. G. și a dispus refacerea lucrării, ținându-se seama de obiecțiunile formulate.
La data de 4.03.2013 expertul consilier al pârâtului I. M. I., P. M. a depus la dosar un punct de vedere propriu (f.700-703).
La data de 14.05.2013 expertul M. G. a depus la dosar completare la raportul de expertiză tehnică (f.727-729), iar la data de 27.05.2013 a fost depus la dosar un „coraport de expertiză tehnică” întocmit de expertul consilier P. M..
Pe parcursul judecății a fost înlocuit reclamantul inițial B. C. cu noul primar al comunei Nucșoara, dl. C. I., care a fost conceptat în calitate de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 943/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta P. E. prin întâmpinare, ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C. I.- primarul comunei Nucșoara, domiciliat în ., împotriva pârâților I. M. I., domiciliat în București, .. 288, ., ., P. E., domiciliată în București, ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat B. P., din București, .. M., nr. 27, ., . și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata a 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâta P. E..
A fost obligat reclamantul la plata a_ lei către pârâtul I. I., cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza legilor de fond funciar numitul I. M. (tatăl pârâtului I. M. I., în prezent decedat) și pârâta P. E. au beneficiat de mai multe reconstituiri ale dreptului de proprietate, de pe urma autorilor acestora, provenind din familia I.. În acest sens, instanța reține că prin testamentul autentificat sub nr. 532/14.02.1996 la BNP Bănuța G. (f.730, vol IV), numita I. A. i-a instituit pe I. M. și P. E. legatari universali cu privire la averea sa. Prin certificatul de moștenitor nr. 6/13.01.1998 eliberat de BNP Meltiade Riba (f.15) s-a constatat în mod corespunzător că I. M. și P. E. au calitatea de legatari universali ai defunctei I. A., decedată la data de 20.12.1997.
Instanța reține că prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 871/20.03.2003, anexa 53, pozițiile 1-3 (f.30-32), I. M. și P. E. au fost validați cu câte 10 ha teren forestier, de pe urma a trei autoare: I. N. Gr. A., I. N. Gr. M. și I. F. L.. Ca urmare a acestor validări, C. Locală de Fond Funciar Nucșoara a emis pe numele lui I. M. și P. E. procesele-verbale de punere în posesie numerele 133/28.05.2003, 134/28.05.2003 și 135/28.05.2003, fiecare cu privire la câte 10 ha teren forestier, reconstituite de la autoarele I. N. Gr. A., I. N. Gr. M. și I. F. L.. Ulterior, C. Județeană de Fond Funciar Argeș a emis pe numele lui I. M. și P. E. titlurile de proprietate nr. 6491/9.12.2004, 6916/26.10.2004 și 6915/26.10.2004 (f.49-51), fiecare pentru câte 10 ha teren cu vegetație forestieră, situate pe raza ., provenind de la autoarele I. N. Gr. M., I. F. L. și I. N. Gr. A.; în aceste titluri de proprietate sunt menționate în mod exact amplasamentele și vecinătățile acestor trei terenuri.
Ulterior, C. Județeană de Fond Funciar Argeș a emis Hotărârea nr. 214/19.04.2007 (f.45), prin a cărei anexă 37, la poziția 3, au fost validați I. M. și P. E. cu 70 ha teren cu vegetație forestieră de pe urma autorului I. N. Gr. N., pe raza Ocolului Silvic Domnești, la propunerea Comisiei locale de fond funciar Nucșoara (f.109). De asemenea, prin anexa 37, poziția 4, au fost validați I. M. și P. E. cu 200 ha teren forestier de pe urma autoarelor I. A. și I. F. L., pe raza Ocolului Silvic Mușătești, la propunerea C.L.F.F. Nucșoara (f.110). Ca urmare a acestor validări, C. Locală de Fond Funciar Nucșoara a întocmit pe numele lui I. M. și P. E. procesul-verbal de punere în posesie nr. 119/22.10.2009 pentru suprafața de 70 ha teren forestier în O.S. Domnești (f.53), respectiv procesul-verbal de punere în posesie nr. 126/10.08.2007 pentru suprafața de 200 ha teren forestier în O.S. Mușătești (f.248, vol. II). De asemenea, C. Județeană de Fond Funciar Argeș a emis titlul de proprietate nr._/23.12.2009 (f.52), având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui I. M. și P. E., ca moștenitori ai defunctului I. N. Gr. N., asupra terenului forestier în suprafață de 70 ha situat pe raza . silvic Domnești.
Prin acțiunea formulată și completată de reclamantul B. C. și continuată de C. I., ambii în calitate de primar al comunei Nucșoara, s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a celor două hotărâri ale Comisiei Județene de fond Funciar Argeș, menționate mai sus, în ce îi privește pe I. M. și P. E., precum și constatarea nulității absolute a proceselor-verbale de punere în posesie și a titlurilor de proprietate emise de C.L.F.F. Nucșoara, respectiv C.J.F.F. Argeș pe numele lui I. M. și P. E., enumerate mai sus. Reclamantul a învederat instanței în esență că terenurile ce au făcut obiectul acestor acte de reconstituire a dreptului de proprietate nu se mai aflau în patrimoniul autorilor I. la momentul naționalizării din 1948, întrucât membrii familiei I. înstrăinaseră anterior aceste terenuri, conform actelor depuse la dosar de reclamant, obținute de la serviciile de arhivă.
Pentru a se verifica dacă terenurile forestiere în cauză au făcut obiectul actelor de înstrăinare depuse la dosar de reclamant, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice de către expert M. G.. Acest expert a întocmit și depus la dosar un raport de expertiză tehnică (f.515-520, vol. III), cu privire la care instanța a admis obiecțiunile pârâților, astfel că la solicitarea instanței expertul M. G. a depus la dosar o completare la raportul de expertiză inițial (f.727-729). Având în vedere că prin cele două lucrări expertul își menține același punct de vedere, instanța va prezenta în cele ce urmează constatările expertului M. G., făcute prin aceste lucrări.
Astfel, în raportul de expertiză inițial expertul M. G. precizează că autorii pârâților – membri ai familiei I. – au dobândit terenuri în baza sentinței civile nr. 559/18.12.1923 a Tribunalului Muscel (privind partajul succesoral al fam. I. -f.19-29). Menționează expertul că I. N. Gr. A. a dobândit următoarele terenuri cu vegetație forestieră (lotul nr. VII): 164 ha în muntele Zănoaga, pe teritoriul . în muntele Lespezi, trup Zănoguța, . pădure în . N. Gr. F. Lizia a dobândit lotul VI, compus din 184 ha în muntele Zănoaga, . muntele Lespezi, trup Zănoguța, . pădure Nucșoara. I. N. Gr. N. a dobândit lotul nr. IV – 174 ha muntele Zănoaga, . muntele Lespezi, trup Zănoguța, . pădure Zănoguța, . trupul de pădure Nucșoara, . C. I. T. (fostă I.) a dobândit lotul nr. I – 322 ha muntele Dobiasul M., . muntele Z., . trup Nucșoara, .> În continuare, expertul M. G. a menționat că I. N. Gr. A. a înstrăinat suprafața de 220 ha Zănoguța din muntele Lespezi prin actul de vânzare-cumpărare nr._/1937, precum și suprafața de 91 ha din pădurea Nucșoara, conform mandatului special autentificat sub nr. 950/28.12.1936. M. C. I. T. (fostă I.) a vândut suprafața de 329 ha Z. cu actul de vânzare-cumpărare nr._/1928. În ce privește suprafața de 70 ha din pădurea Nucșoara, a menționat că 50 ha din această suprafață au făcut obiectul actului de schimb nr._/1926, rămânând 20 ha autoarei. În ce îl privește pe I. N. Gr. N., suprafața de 80 ha Zănoguța a fost vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2855/25.08.1926; suprafața de 136 ha Lespezi a fost vândută cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 647/3.06.1935; suprafața de 128 ha pădure Nucșoara a fost de asemenea vândută, conform mandatelor speciale autentificate sub nr. 300 și 301 în 1938. În ce o privește pe I. F. Lizia, suărafața de 280 ha Lespezi a fost vândută cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 2300/1937, iar suprafața de 113 ha pădure Nucșoara a fost vândută cu contractul nr. 830/2.09.1935.
Expertul M. G. a concluzionat că de pe urma celor patru autori menționați, în urma înstrăinărilor efectuate, au mai rămas doar 20 ha teren cu vegetație forestieră pe raza . M. C. I. T.. Expertul și-a menținut această concluzie și prin completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară (f.727-729), în care a precizat: „comparând terenurile cuprinse în hotărârile de validare cu cele din sentința civilă nr. 559/1923 și cu cele înstrăinate de autorii pârâților rezultă că sunt unele și aceleași terenuri, deci terenurile pentru care se solicită constatarea nulității absolute se regăsesc în actele de înstrăinare, mai puțin 20 ha ce provin de la M. C. I. T.”.
Instanța reține că la dosar a fost depus și un raport de expertiză tehnică extrajudiciară (intitulat „coraport de expertiză tehnică”), întocmit de expertul consilier al pârâtului I. M. I., dl. P. M. (f.747-757). În cuprinsul acestei lucrări, expertul P. M. a arătat că expertul M. G. a atașat la raportul său de expertiză niște planuri cadastrale și de exploatare silvică, ce nu corespund terenurilor din M. Nucșoara și Pădurea Nucșoara, care în prezent sunt terenuri cu vegetație forestieră compactă. În ce îi privește pe cei patru autori I., pot fi luate în considerare și următoarele terenuri: 36 ha pădure Rariște S., provenind de la M. I.; 76 ha pădure Rariște Brechiu – N. I.; 43 ha Rariște Socet Gura Ulmului – F. I.; 81 ha Rariște Pichet – A. I.. A menționat expertul consilier că expertul titular a exclus din raportul său aceste terenuri, fără să verifice dacă acestea sunt și în prezent în regim de exploatare silvică; există indicii că în aceste păduri au fost deja efectuate retrocedări și puneri în posesie către terțe persoane.
A mai menționat expertul consilier că pădurea ce a făcut obiectul actului de schimb nr._/1926 încheiat de M. C. I. T., nu face parte din Pădurea Nucșoara sau M. Nucșoara, întrucât vecinătățile nu se regăsesc în descrierea loturilor. Pe de altă parte, există o diferență de 420 ha din Pădurea Nucșoara care nu se regăsește în situația rezultată din partaj; Pădurea Suhăturile proprietatea moștenitorilor I., menționată ca vecinătate în multe din loturile rezultate din partaj nu se regăsește în masa succesorală inițială.
Expertul consilier P. M. a concluzionat că din actele aflate la dosar, coroborate cu evidențele din amenajamentele marilor unități forestiere, reiese că autorii pârâților dețineau pe raza . de teren nevândute. Amplasamentele terenurilor cu care au fost validați pârâții sunt diferite de cele descrise în actul de partaj din 1923, conform anexei la raport. A concluzionat expertul că nu există identitate între terenurile retrocedate și cele înstrăinate, acestea aflându-se în amplasamente diferite. A mai menționat că au rămas în proprietatea autorilor următoarele terenuri: de la M. C. T. – pădurea Nucșoara în suprafață de 70 ha; de la N. N. Gr. I. – 31,92 ha (ce au rămas în urma înstrăinării suprafeței de 96,08 ha dintr-un total de 128 ha), precum și 76 ha Pădurea Rariște Brechiu; de la A. I. și F. Lizia I. – 89,61 ha, respectiv 32,90 ha în pădurea U..
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 5 din Legea nr. 247/2005, Titlul XIII – Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare, „expertizele extrajudiciare prezentate de către părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probantă ca și expertizele ordonate de către instanța de judecată, cu condiția ca acestea să fie efectuate de către experți autorizați de către Ministerul Justiției”. Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța va atribui raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de exp. P. M. aceeași valoare probantă ca și raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit și completat de expert M. G.. Instanța constată că există contradicții între aceste două rapoarte de expertiză, contradicții care în esență se referă la problema dacă actele de înstrăinare depuse la dosar au avut ca obiect terenurile pentru care s-au emis actele de reconstituire a dreptului de proprietate, contestate de reclamant. D. urmare, instanța nu poate lua în considerare exclusiv concluziile expertului M. G., conform cărora autorii pârâților ar fi înstrăinat terenurile ce au fost ulterior retrocedate pârâților în baza Legilor nr. 18/1991, 1/2000 și 247/2005. Astfel, instanța nu va reține ca fiind în mod cert dovedit aspectul menționat mai sus, invocat de reclamant în susținerea acțiunii de constatare a nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Dincolo de aceste considerente ce țin de probatoriul administrat în cauză, instanța are în vedere și principiile deduse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Toșcuță și alții contra României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar se analizează ca o privare de proprietate, așa cum este definită prin art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. D. urmare, anularea va fi permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului.
În ce privește prima condiție, instanța constată că reclamantul și-a întemeiat acțiunea în constatarea nulității hotărârilor de validare, proceselor-verbale de punere în posesie și titlurilor de proprietate (acte emise de comisia locală, respectiv județeană de fond funciar, în aplicarea legilor de fond funciar), în mod generic pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997. Instanța apreciază că ar putea fi avute în vedere dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) din acest act normativ, conform căruia sunt lovite de nulitate absolută actele emise cu încălcarea Legilor nr. 18/1991 și 1/2000, cum sunt actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat în considerare, ca un criteriu esențial în examinarea proporționalității privării de proprietate, problema responsabilității emitentului / beneficiarului actelor de stabilire a dreptului de proprietate conform legilor de fond funciar, pentru eventualele nereguli constatate ulterior. În acest sens, autoritățile emitente ale actelor de proprietate nu pot fi exonerate de orice responsabilitate ulterioară privind atingerile aduse dreptului de proprietate al persoanei în cauză (în speță, al pârâților). De asemenea, pentru a nu exista o privare de proprietate este necesar ca anularea actelor de reconstituire să fie însoțită de acordarea unei indemnizații beneficiarilor actului de reconstituire (pârâților), inclusiv a unui teren echivalent. Se mai are în vedere și perioada de timp scursă între momentul eliberării actelor de proprietate și momentul la care se solicită constatarea nulității acestora.
Având în vedere toate aceste criterii stabilite prin jurisprudența CEDO, raportate la situația din prezenta cauză, instanța apreciază că nu sunt întrunite aceste criterii, pentru a se justifica privarea de proprietate a pârâților prin constatarea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate (hotărâri ale comisiei județene, procese-verbale de punere în posesie, titluri de proprietate).
Instanța mai reține că pârâta P. E. a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ce a fost unită cu fondul. Instanța apreciază că această excepție nu este întemeiată, de vreme ce dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, prezentate mai sus, permit inclusiv primarului să exercite acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor emise cu nerespectarea legilor de fond funciar. Prin urmare, acțiunea reclamantului nu poate fi respinsă de plano ca inadmisibilă. Va fi respinsă excepția invocată, ca nefondată.
În schimb, în ce privește fondul acțiunii formulate și completate de reclamant, instanța apreciază că acțiunea nu este întemeiată, pentru considerentele de ordin probator, respectiv legal, expuse mai sus (nu s-a dovedit fără dubiu identitatea între suprafețele reconstituite pârâților și cele înstrăinate de autorii pârâților; jurisprudența CEDO nu permite anularea actelor de proprietate decât în anumite condiții). D. urmare, instanța a respins acțiunea reclamantului – primarul comunei Nucșoara, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.943/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a declarat recurs reclamantul C. I. – Primar al Comunei Nucșoara și Președinte al Comisiei Locale de Fond Funciar Nucșoara, prin care a solicitat modificarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii formulate și completate, cu cheltuieli de judecată.
Susține că autoarele pârâților nu mai dețineau terenul pădure în proprietate în momentul naționalizării, astfel încât aceștia nu mai erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul cu vegetație forestieră.
Precizează că administrarea expertizei în specialitatea topografie dispusă de către instanța de fond din oficiu nu era utilă în cauză, întrucât din actele (de vânzare, schimb, expropriere) depuse la dosarul cauzei, reiese că cele 3 autoare ale pârâților și N. N Gr.I. nu mai aveau teren cu vegetație forestieră, în cuprinsul titlurilor translative de proprietate făcându-se referiri la sentința civilă nr.559/18.12.1923 a Tribunalului Muscel, actul primar al pârâților.
Apreciază că, raportat la conținutul testamentului autentificat sub nr.532/14.02.1006 la BNP B. G., pârâții nu au vocație succesorală concretă pentru a veni la moștenirea familiei I., întrucât nu sunt rude cu aceștia, astfel încât nu pot solicita în mod legal să li se reconstituie dreptul de proprietate de pe urma fraților N. N Gr.I., I. N Gr I., G. N Gr I. și E. N Gr I..
Cu privire la raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul P. M., reclamantul arată că acesta nu poate fi reținut, întrucât în cuprinsul acestuia nu s-au avut în vedere înscrisurile prin care se probează că autorii părților nu mai aveau teren forestier în proprietate, iar concluziile sale nu sunt argumentate.
Menționează că expertul trebuia să compare amplasamentele stabilite prin sentința civilă nr.559/1923 a Tribunalului Muscel cu cele precizate în cuprinsul actelor de schimb, vânzare, expropriere, iar nu cu amplasamentele actuale, întrucât reconstituirea nu s-a realizat pe vechile amplasamente, acestea fiind refuzate de către pârâți.
Susține că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant, în cauza dedusă judecății nefiind incidente nici principiile deduse din jurisprudența CEDO, în cauza T. și alții contra României, raportat la particularitățile acestui litigiu.
În susținerea recursului, a fost depus un set de înscrisuri.
Intimatul I. I. a depus la data de 07.05.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata P. E. a depus întâmpinare la data de 06.06.2014 (în copie lizibilă la data de 10.06.2014), prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, în principal, iar în subsidiar, în măsura în care se constată că procesele-verbale de punere în posesie nr.125 și 126 din data de 10.08.2007 sunt false, să se dispună modificarea în parte a sentinței de fond în sensul constatării nulității acestora.
La data de 10.06.2014, R. Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Argeș a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul recurentului, ce a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ședință din data de 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, având în vedere și dispozițiile art.3041 Cod pr.civilă, tribunalul apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Verificând cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise pe numele autorului pârâtului I. M.I. și a pârâtei P. E., pe motiv că aceștia nu erau îndreptățiți a primi teren cu vegetație forestieră în proprietate.
Din analiza ansamblului materialului probator, tribunalul reține că sunt fondate criticile recurentului reclamant cu privire la acest aspect, sentința instanței de fond prin care s-a respins acțiunea introductivă fiind nelegală și netemeinică.
Cu caracter prealabil, tribunalul constată că în prezenta cauză se analizează validitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea numiților I. M. (tatăl pârâtului I. M. I. și P. E. – pârâta din prezenta cauză), de pe urma autorilor lor, I. N. Gr. A., I. N. Gr. M., I. F.-L., I. N. Gr .N., față de conținutul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată, raportat la dispozițiile art.129 alin.6 Cod pr.civilă.
Procedând la compararea raportului de expertiză în specialitatea topografie cadastru întocmit de expertul M. G., astfel cum a fost completat (f.515-520 dosar fond, f.727 – 729 dosar fond), cu cel întocmit de expertul consilier al pârâților, P. M., astfel cum a fost completat (f.747 – 752 dosar fond, f.799 – 801 dosar fond), tribunalul apreciază că în mod greșit prima instanță a procedat la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert M. G., în condițiile în care acestea se coroborau cu celelalte probe administrate în prezenta cauză, cu excepția suprafeței de teren de 20 ha cu privire la care expertul a apreciat că pârâții mai erau îndreptățiți la reconstituire .
Astfel, consilierul expert al pârâților, P. M., argumentându-și concluzia sa potrivit căreia există suprafețe de teren care nu au fost înstrăinate de autorii pârâților și se impun a fi reconstituite, în cuprinsul tabelului 1, anexă a raportului de expertiză (f.756 dosar fond), face referire și cu privire la alți moștenitori ai familiei I., decât cei de pe urma cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților, prin actele atacate.
Referitor la comparația efectuată de același expert între terenurile cuprinse în masa succesorală, conform sentinței civile nr.286/1923 a Tribunalului Muscel, și cele din loturile din partaj menționate în cuprinsul sentinței civile nr.559/1923 a aceluiași tribunal (f.19-29 dosar fond), tribunalul constată că, astfel cum rezultă din cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de I. I M. și P. E., aceștia au invocat ca titlu de proprietate doar sentința civilă nr.559/18.12.1923 a Tribunalului Județului Muscel.
Totodată, înscrisurile depuse de către reclamant prin care acesta probează că autorii pârâților nu mai dețineau în proprietate terenuri cu vegetație forestieră (contracte de vânzare-cumpărare, schimb, act de expropriere), sunt ulterioare anului 1923, când s-au pronunțat aceste sentințe, astfel încât acestea nu vizează perioada cuprinsă între data constatării compunerii masei succesorale și cea a realizării partajului, în interiorul căreia familia I. putea efectua alte înstrăinări de terenuri.
Mai mult, reclamantul susține că sentința civilă nr.286/1923 a Tribunalului Miscel nu i-a fost adusă la cunoștință în procedura reconstituirii, pârâții nefăcând nicio dovadă în sens contrar.
Pe de altă parte, tribunalul constată că prin sentința civilă nr.559/18.12.1923 a Tribunalului Județului Muscel, ce constituie titlul primar al pârâților, în partea finală, s-a menționat în mod expres că „toate loturile din moșia Nucșoara sunt fără pădure propriu-zis”, astfel încât nu pot fi primite afirmațiile expertului consilier potrivit cărora au existat și s-au identificat păduri în cuprinsul acestor moșii, denumite impropriu „Rariști”, acesta trebuind să aibă în vedere doar suprafața de teren cu vegetație forestieră din Pădurea Nucșoara.
Totodată, în momentul stabilirii suprafețelor de teren cu vegetație forestieră de 309 ha expertul consilier ia în considerare terenurile deținute de toți membrii familiei I., iar nu doar cele avute de autorii pârâților (f.757 dosar fond).
Referitor la concluzia expertului consilier P. M., potrivit căreia pădurea cedată de M. I. în suprafață de 50 ha nu face parte dintre terenurile menționate în actul de partaj ca formând lotul nr.1 aparținând acesteia, întrucât are vecinătăți care nu se regăsesc în descrierea loturilor, tribunalul reține că simpla constatare a expertului cu privire la menționarea unor vecinătăți diferite, fără însă a argumenta care teren din cele deținute în proprietate a format obiectul actului de schimb (dacă nu cel ce a format obiectul partajului), fără a preciza eventuala modalitate de dobândire a acestuia de către M. I., nu este de natură a înlătura efectele juridice ale actului de schimb, în condițiile în care expertul M. G. a precizat că terenul din sentința de partaj a format obiectul actului de schimb încheiat cu Ministerul Agriculturii și Domeniilor, iar vecinătățile menționate în actul de schimb sunt constituite de proprietățile familiei I..
Nici susținerea expertului consilier P. M. potrivit căreia moștenitorii I. dețineau și alte terenuri neincluse în actul de partaj sau obținute ulterior nu poate fi primită, față de împrejurarea că acesta nu a precizat în cuprinsul căror acte de înstrăinare depuse de reclamant în dovedirea cererii sale, se face vorbire la alt titlu de proprietate decât cel reprezentat de sentința civilă nr.559/1923 a Tribunalului Muscel și nici nu a depus vreun înscris doveditor din care să reiasă achiziționarea ulterioară de către autorii pârâților a unor suprafețe de teren cu vegetație forestieră, în condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate nu se face în funcție de datele existente cu privire la amenajamentele silvice.
Având în vedere că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.647 – 650, f.331 dosar fond), rezultă că pârâții au refuzat amplasamentele oferite de C. Locală de Fond Funciar Nucșoara, este evident că amplasamentele terenurilor cu vegetație forestieră cu privire la care s-a realizat procedura reconstituirii, pot fi diferite de cele descrise în cuprinsul actului de partaj din 1923, expertul M. G. stabilind doar că retrocedările s-au efectuat în masivul de pădure al autorilor, respectiv Zănoguța.
Reținând că, astfel cum rezultă din conținutul raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expertul M. G., completat, autorii pârâților au înstrăinat terenurile cu vegetație forestieră anterior naționalizării, tribunalul constată că aceștia nu mai erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acestea.
Totodată, în ceea ce privește suprafața de 20 ha din trupul Nucșoara, ce provine de la M. C. I. T. (I. N. Gr. M.), care ar fi rămas în proprietatea acesteia, tribunalul constată că aceste concluzii ale expertului M. G. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, potrivit mențiunilor existente în sentința civilă nr.559/18.12.1923 a Tribunalului Județului Muscel „toate loturile din M. Nucșoara sunt fără pădure propriu-zis”, iar conform Borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole (BAP) din București - întocmit conform Recensământului agricol și al populației din ianuarie 1948, aceasta figura cu o suprafață de teren agricol de 2 ha 5000 m.p., fără a deține și teren cu vegetație forestieră, ceea ce conduce la concluzia că aceasta, la acea dată, nu mai deținea teren de această categorie în proprietate, reclamantul probând că prin Actul de schimb transcris sub nr.2337/1928 la Tribunalul Muscel, a fost schimbată o suprafață de 31 ha 8616 m.p. pădure din M. Nucșoara (denumire improprie, întrucât conform sentinței nr.559/18.12.1923 de partaj, această mențiune vizează de fapt „Pădurea Nucșoara”, iar nu M. Nucșoara, care nu cuprinde teren pădure).
Concluzia potrivit căreia autorii pârâților nu mai aveau teren cu vegetație forestieră în proprietate este confirmată și prin adresele depuse de reclamant, prin care probează că în fișele de recensământ nu figurau cu teren de această categorie de folosință (f.108, 156-158, 179-181, 208-209, 239 dosar fond).
Pentru aceste considerente tribunalul apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1-3 Cod pr.civilă raportata la art.304 pct.9 Cod pr.civilă se impune admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 943/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, cu consecința admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele lui I. M. și P. E., cu privire la terenul cu vegetație forestieră conform art.III alin.1 lit.a din Legea 169/1997, instanța de judecată având competența de a proceda la desființarea lor, astfel cum a reținut și instanța de fond, răspunzând excepției inadmisibilității invocată de pârâta P. E., în sensul că va constata nulitatea absolută partială a HCJFF nr.871/20.03.2003, anexa 53, poz.1-3, în ceea ce privește terenul în suprafață de 30 ha. cu vegetatie forestieră, nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.6491/9.12.2004, titlului de proprietate nr.6916/26.10.2004 și titlul de proprietate nr.6915/26.10.2004 emise de CJFF Argeș, precum și a proceselor-verbale de punere în posesie nr.133/28.05.2003, nr.134/28.05.2003, nr.135/28.05.2003, în ceea ce privește terenul forestier, nulitatea absolută partială a HCJFF Argeș nr.214/19.04.2007 anexa 37- poz.3 și anexa 37-poz.4, privind terenul forestier, nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2009 emis de CJFF Argeș, cu privire la suprafata de 70 ha. teren forestier, nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr.119/22.10.2009 emis de CLFF Nucșoara, cu privire la suprafata de 70 ha. teren forestier.
În ceea ce privește anularea procesului-verbal de punere în posesie nr.126/10.08.2007 emis de CLFF Nucșoara, față de împrejurarea că, astfel cum rezultă din Ordonanța de clasare emisă de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș la data de 25.08.2014, a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară în vederea desființării acestuia, nu se mai impune anularea acestuia în această procedură.
Contrar celor reținute de instanța de fond, tribunalul apreciază că o asemenea soluție nu aduce atingere dreptului de proprietate al pârâților astfel cum este garantat prin art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza E. și M. T. contra României (decizie de inadmisibilitate din 12.01.2010), s-a statuat că nu există o privare de proprietate atunci când emiterea nelegală a unui titlu de proprietate s-a datorat unei culpe a beneficiarului care nu a realizat o informare corectă a autorităților, omițând să aducă la cunoștința acestora anumite împrejurări care erau de natură a afecta legalitatea actului de reconstituire.
Având în vedere că pârâții nu au adus la cunoștința Comisiei de Fond Funciar Nucșoara existența contractelor de vânzare-cumpărare, actelor de schimb și de expropriere, prin care autorii lor au pierdut proprietatea asupra terenurilor cu vegetație forestieră reconstituite, reținând că potrivit concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de M. G. o parte din terenurile cu vegetație forestieră se impun a fi retrocedate cumpărătorilor familiei I., P. N P. și R. C., tribunalul constată că nu se poate constata în acest caz culpa autorităților, în condițiile în care C. de Fond Funciar Nucșoara a formulat concluzii de respingere a validării numiților I. M. și P. E. (f.44 dosar fond), astfel încât nu își invocă propria turpitudine.
Față de soluția pronunțată în conformitate cu dispozițiile art.49 alin.3 și art.55 Cod pr.civilă va admite cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentului, aceasta profitând părții în favoarea căruia a fost formulată.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod pr.civilă va dispune obligarea intimaților pârâți la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expertiză, aceștia fiind în culpă procesuală cu privire la declanșarea prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de reclamantul C. I.- Primarul comunei Nucșoara, domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 943/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimati-reclamanti fiind I. M. I., domiciliat în București, .. 288, ., ., P. E., domiciliată în București, ., sector 1 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat B. P., din București, .. M., nr. 27, ., . și C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cu sediul în Pitești, Piața V. M., nr. 1, județul Argeș.
Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea.
Constată nulitatea absolută partială a HCJFF Argeș nr.871/20.03.2003, anexa 53, poz.1-3, în ceea ce privește terenul în suprafață de 30 ha., cu vegetatie forestieră.
Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.6491/09.12.2004, titlului de proprietate nr.6916/26.10.2004 și titlului de proprietate nr.6915/26.10.2004 emise de CJFF Argeș, precum și a proceselor-verbale de punere în posesie nr.133/28.05.2003, nr.134/28.05.2003, nr.135/28.05.2003, în ceea ce privește terenul forestier.
Constată nulitatea absolută partială a HCJFF Argeș nr.214/19.04.2007 anexa 37- poz.3 și anexa 37-poz.4, privind terenul forestier.
Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/2009 emis de CJFF Argeș, cu privire la suprafata de 70 ha. teren forestier.
Constată nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie nr.119/22.10.2009 emis de CLFF Nucșoara, cu privire la suprafata de 70 ha. teren forestier.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de R. Natională A Pădurilor-Romsilva Prin Directia Silvică Arges, cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș
Obligă pârâtii la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2014.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. G. |
red.R.V.- 03.11.2014
dact.C.E.C./7 exp.
07.11.2014.
jud.fond A.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1155/2014. Tribunalul ARGEŞ | Cereri. Decizia nr. 2401/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
