Fond funciar. Hotărâre din 26-03-2014, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 124/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 772
Ședința publică din 26.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: D. G. N.
JUDECĂTOR: V. T.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat P. M. P., împotriva sentinței civile nr. 6450/26.06.2013 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. J. Arges și intimații-reclamanți S. E. și P. E., având ca obiect fond funciar – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-intimat P. M. P., prin consilier juridic S. V., în baza delegației de reprezentare juridică nr._/26.03.2014 depusă la dosarul cauzei, și intimații-reclamanți S. E. și P. E., prin avocat S. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul-pârât P. J. Arges.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Intimații-reclamanți, prin avocat, depun la dosarul cauzei concluzii scrise.
În temeiul dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000, instanța constată că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La interpelarea instanței, părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-intimat, prin consilie juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, desființarea sentinței pronunțată de către instanța de fond pentru considerentele ce vor urma:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat modificare ordinului prefectului cu suprafața de 177 mp, suprafață care, se spune de către intimații-reclamanți, a fost diminuată din eroare deși, în realitate această suprafață există și a făcut parte tot timpul din corpul de proprietate ce a fost atribuit în folosință. Solicită să se observe, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, propunerea pentru emiterea ordinului a fost făcută în mod corect pentru suprafața deținută și atribuită prin decizia nr. 193/1957, decizie prin care au fost atribuiți 302,40 mp, teren atribuit în folosința intimaților de astăzi, a autorilor intimaților-reclamanți pe care urma să-și edifice o construcție. Arată recurentul-intimat, prin consilier juridic că, acest teren a fost atribuit cu scopul de a edifica această construcție și mai cu seamă, la momentul în care construcția era demolată prin orice cale, prin expropriere terenul se întorcea în proprietatea statului. Susține recurentul-intimat, prin consilier juridic, că această proprietate a fost preluată ulterior de moștenitori, de pe urma autoarei acestora, potrivit certificatului de moștenitor atașat la dosarul cauzei.
Susține recurentul-intimat, prin consilier juridic că a avut interes în promovarea prezentei căi de atac, întrucât se solicită modificarea ordinului prefectului care se face potrivit Legii nr. 18/1991, numai la propunerea primarului. Or, în condițiile de față, apreciază că terenul ce a fost deținut de intimații-reclamanți este numai în suprafață de 302,40 mp și nu 479 mp cum au rezultat din măsurători urmare a punerii în posesie și aplicării ordinului prefectului contestat.
La interpelarea instanței, dacă reprezentantul recurentului-intimat nu-și susține motivele de recurs, invocate prin cererea de recurs și dacă apreciază că este în măsură să-și completeze recursul cu motive noi, recurentul-intimat, prin consilier juridic, arată că susținerile făcute mai sus au fost făcute pentru a justifica interesul său în promovarea prezentei căi de atac.
Având cuvântul în replică, intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurentul-intimat. Arată că reprezentantul recurentulu-intimat a intuit că va invoca excepția lipsei de interes, motivata de faptul că, prin hotărâre, instanța de fond nu a creat nici o obligație în sarcina sa, ci a dispus ca prefectul să modifice ordinul de la 302 mp la 465 mp. Sub acest aspect, necreîndu-i primarului nici o obligație, nu avea interes să promoveze recurs câtă vreme prefectul, cel vizat de hotărâre nu a formulat această cale de atac.
Mai arată intimații-reclamanți, prin avocat, că, prin acțiunea introductivă, s-a contestat ordinul emis de prefectul județului Argeș cu privire la suprafața ce a fost trecută în proprietatea lor, în calitate de moștenitori ai beneficiarului dreptului de folosință atribuit prin decizia nr. 193/1957, solicitând să se constate că sunt îndreptățiți să li se atribuie în folosință și diferența de 177 mp, al doilea capăt de cerere vizând obligarea prefectului de a trece în proprietatea lor și această suprafață.
Susțin intimații-reclamanți, prin avocat, că instanța a analizat întreg materialul probatoriu și a constatat că, într-adevăr, prin decizia nr. 193 se face precizarea că se atribuie în folosință veșnică, suprafața de 302,40 mp și, o altă precizare la care instanța s-a aplecat cu prioritate, în sensul atribuirii în folosință a lotului nr. 35.
Arată intimații-reclamanți, prin avocat, că toată acea zonă a fost lotizată repartizându-le lotul 35. Astfel, în baza acestei decizii, în autorizația de construire eliberată în același an, la o diferență de câteva luni, se menționează că suprafața reală a acestui teren este dată de dimensiunile 15 mp cu 31 mp, autorizație eliberată de același organ ce a atribuit terenul în folosință veșnică.
În consecință, nu se poate pune problema că, în timp, autorii lor și-ar fi mărit suprafața de teren, întrucât această suprafață a fost din totdeauna aceeași, dovadă stând și faptul că niciodată nu au existat litigii cu vecinii care recunosc aceste limite ale terenului pe care autorii săi l-au avut din totdeauna în folosință.
Mai arată intimații-reclamanți, prin avocat, că, în raport de această situație, să se constate că este vorba doar de o simplă eroare materială consemnată în decizia mai sus menționată, raportat la care instanța de fond a apreciat că sunt îndreptățiți, în calitate de moștenitori, să li se treacă în proprietate această suprafață de teren.
Față de amplasamentul actual al terenului, arată că această diferență de teren nici nu ar avea unde să fie poziționată. Astfel, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei au arătat că primarul și serviciile publice care se ocupă de această cerere s-au aflat încă de la început în eroare în legătură cu caracterul cererii formulate. Solicită intimații-reclamanți, prin avocat ca instanța să observe că, deși recurentul menționează în cuprinsul motivelor de recurs că nu există temei juridic pentru a solicita această suprafață de teren, acest temei a fost invocat încă de la început prin cererea adresată primăriei.
În consecință, solicită să se constate că cererea sa a fost întemeiată în mod corect pe dispozițiile legale invocate, instanța de fond apreciind în mod corect că suprafața reală a terenului atribuit în folosință și pe care autorii săi au stăpânit-o întotdeauna cu acest drept, a fost aceea de 479 mp sau 465 mp cât a apreciat instanța, stabilind suprafața în raport de autorizația de construire și că această suprafață trebuie să fie trecută în proprietatea lor în temeiul dispozițiilor legale menționate.
La interpelarea instanței, intimații-reclamanți, prin avocat, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurentul-intimat P. M. P., împotriva sentinței civile nr. 6450/26.06.2013 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._ la data de 03.01.2013 reclamanții S. E. și P. E., în contradictoriu cu pârâții P. Județului Argeș și P. M. Pitești au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt îndreptățiți să li se atribuie în proprietate și suprafața de 177 m.p., teren situat în Mun.Pitești, ..11, aferent casei proprietatea lor, să fie obligat P. Județului Argeș să modifice Ordinul nr.422/18.12.2012 în sensul ca în loc de 302,40 m să li se atribuie în proprietate suprafața de 479 mp ce se regăsește în limitele vecinătăților actuale respectiv: N-Prodănel E., E-.-Ț. M. și V-Prodănel A. M..
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor P. F. și P. Jeno, calitate în care au dobândit imobilele construcții ce le-au aparținut constând într-o casă de locuit și o anexă situate la adresa anterior amintită și, dorind să intabuleze dreptul de proprietate în Cartea Funciară, au aflat că terenul le-a fost atribuit acestora în folosință veșnică de Comitetul Executiv al Fostului Sfat Popular Pitești prin decizia cu nr. 193/1957 în care se face trimitere la lotul nr.35 în suprafață de 300 mp pentru a edifica o locuință. În realitate, lotul atribuit avea o suprafață mai mare, împrejurare ce rezultă din documentația întocmită pentru eliberarea autorizației de construire cu nr.106/30.07.1957 în care se arată că în mod expres faptul că acest lot are o fațadă de 15 m și o adâncime de 31 m rezultând o întindere de 465 mp.
Pretind reclamanții că părinții lor au stăpânit continuu și netulburat acest teren, împrejmuit pe toate laturile așa cum este și în prezent, stăpânire pe care ei au continuat-o după decesul acestora, între aceleași vecinătăți, fără a exista litigii.
Relevă reclamanții că au formulat cerere de atribuire în proprietate de către prefect a terenului aferent casei și anexelor gospodărești în suprafață totală de 479 mp, însă deși solicitarea lor a fost întemeiată pe disp. art.36 alin.2 și 6 din Legea nr.18/1991 Republicată ea a fost repartizată spre soluționare Comisiei Locale de Fond Funciar Pitești care a emis Hotărârea nr.10/2012 prin care a propus să li se reconstituie dreptul de proprietate numai pentru 302 ,40 mp.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație, în urma căreia prin Ordinul emis de P. Județului Argeș la 18.12.2012, li s-a atribuit în proprietate numai 302 ,40 mp, deși în limitele hotarelor menționate suprafața care se regăsește este de 479 mp. Se mai arată că Ordinul a fost emis nelegal, întrucât nu s-a întocmit o documentație corespunzătoare însoțită de identificarea efectivă a terenului ; în altă ordine de idei dreptul de proprietate al reclamanților este dobândit ope ligis emiterea ordinului reprezentând doar actul care să ateste existența acestuia.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 54 rap. la art.36 alin.2 și 6 și 23 din Legea 18/1991 modificată, precum și pe disp. art.8 din Decretul Lege nr.42/1990.
Prin sentința civilă nr. 6450/26.06.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S. E. și P. E., în contradictoriu cu pârâții P. J. ARGEȘ si P. M. PITEȘTI, cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la atribuirea în proprietate a suprafeței de 465 mp teren intravilan, situat în Municipiul Pitești, ..29, județul Argeș.
A fost obligat pârâtul P. Județului Argeș să modifice Ordinul nr.422/18.12.2012, în sensul atribuirii în proprietatea reclamanților a suprafeței de 465 mp teren intravilan, situat în Municipiul Pitești, ..29, județul Argeș, cu vecinii: N-Prodănel E., E-.-Ț. M. și V-Prodănel A. M., în loc de 302,40 mp.
S-a luat act că reclamanții nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt descendenții de gradul I ai autorilor P. F. și P. Jeno, în prezent decedați așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.1394/1994 și din actele de stare civilă atașate. Părinții reclamanților au primit în folosință veșnică prin decizia nr.193/1957 transcrisă sub nr.167/4.05.1957 la Grefa Tribunalului Pitești emisă de Comitetul Executiv al Fostului Sfat Popular al Orașului Pitești terenul în suprafață de 302,40 mp situată în Mun.Pitești, ..29, jud.Argeș.
Reclamanții au formulat cererea cu nr._/28.06.2012 prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 479 mp situat în Mun.Pitești, ..29, județul Argeș ( f.27), împrejurări față de care Comisia Locală de Fond Funciar a Mun.Pitești a emis Hotărârea cu nr.10/07.08.2012 (f.26), prin care s-a propus constituirea în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate în temeiul prevederilor art.36 din Legea 18/1991 pentru suprafața de 302,40 mp, act care s-a înaintat spre validare Comisiei Județene de Fond Funciar .
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au formulat contestație înregistrată sub nr._/16.08.2012, contestație în urma căreia P. Județului Argeș a emis Ordinul din 18.12.2012 prin care li se atribuie în proprietate aceeași suprafață de 302,40 mp.
Deși în decizia nr.193/1957 a Comitetul Executiv al Fostului Sfat Popular Pitești se arată că este vorba de lotul nr. 35 din „parcelarea Zmeurii cu o fațadă de 14 m adâncime și de 20,20 m/23 m” se observă că acest act nu a fost însoțit de o documentație aferentă, ori de schițe efectuate la acel moment din care să reiasă întinderea reală a lotului, iar din autorizația de construire cu numărul 106/30.07.1957, în urma realizării proiectului și întocmirii actelor necesare se constată că terenul atribuit reclamanților reprezentând lotul nr.35 are o fațadă de 15 m și o adâncime de 31 m, rezultând suprafața totală de 465 mp; din documentația cadastrală întocmită la solicitarea celor doi reclamanți rezultă că în limitele împrejmuirii se găsește suprafața totală de 479 mp între vecinătățile N-Prodănel E., E-.-Ț. M. și V-Prodănel A. M..
Instanta a retinut disp. art.36 alin.2 și 6 si art.23 din Legea nr.18/1991, din coroborarea carora rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți la atribuirea în proprietate a suprafeței de teren primite de către autorii lor ca lot în folosință în vederea edificării construcției, fiind vorba despre lotul nr. 35, cum de altfel se recunoaște și prin actele emise de pârâți, urmând a constatat că face obiectul acestor dispoziții nu doar suprafața de 302,40 mp cât apare menționat în actul de atribuire, ci 465 mp cât rezultă din înscrisurile adiacente întocmite cu ocazia emiterii documentelor necesare edificării construcției, acte emise în urma unor măsurători și verificări faptice, ceea ce nu este cazul deciziei cu nr. 193/1957 așa cum deja s-a circumstanțiat într-un alineat precedent. În aceste condiții, a reține strict suprafața de 302,40 mp avută în vedere de pârâți la emiterea propunerii de validare și a Ordinului nr422/18.12.2012 ar echivala cu o interpretare extrem de formalistă a textului de lege, dat fiind scopul urmărit la emiterea legii nr. 18/1991, în speță fiind vorba de situația terenului atribuit în folosință unor persoane în vederea edificării unei locuințe, vizându-se a se elimina starea de incertitudine și a se crea stabilitate sub acest aspect.
Raportat la aceste considerente, s-a considerat ca acțiunea este întemeiată însă pentru suprafața de 465 mp rezultând din actele atașate și nu pentru 479 mp cât solicită prin cererea de chemare în judecată, în lipsa altor probe în sens contrar reținându-se ca dovedite pretențiile în aceste limite.
Impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria P. a declarat recurs paratul P. M. P., sustinand nelegalitatea ei pentru motive incadrate in disp. art.304 pct.8 si 9 C.pr.civ., si anume:
Instanta a gresit retinand ca reclamantii sunt indreptatiti la atribuirea suprafetei de 465 mp, in conditiile in care s-a solicitat numai suprafata de 177 mp.
La momentul formularii cererii de constituire a dreptului, s-a avut in vedere actul de atribuire pentru 302,4 mp, in acest sens fiind propunerea de validare. Prin urmare, ordinul Prefectului nr.422/2012 a fost legal emis.
Din probele administrate rezulta ca reclamantii stapanesc in plus suprafata de 177 mp, fata de cea atribuita, existand si un proces-verbal de buna vecintate incheiat cu vecinii, astfel incat instanta de fond trebuia sa constate indreptatirea si la validarea suprafetei de 177 mp, nu la suprafata de 465 mp.
Nu exista cadru legislativ pentru atribuirea terenului solicitat, legea speciala avand in vedere preluarea abuziva a terenurilor intrate in proprietatea statului, nu si terenurile detinute in folosinta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, raportat la motivele invocate si exceptia invocata de intimatii-reclamanti, tribunalul retine urmatoarele:
Sub aspectul lipsei de interes a recurentului in declararea recursului, tribunalul constata ca, potrivit art.36 alin.6 din Legea nr.18/1991, atribuirea terenului cu privire la care se constituie dreptul de proprietate se face prin ordin al prefectului, la propunerea primariilor. Or, chiar daca in sentinta civila nu se mentioneaza expres vreo obligatie in sarcina paratului P. M. P., atribuirea unei suprafete mai mari si modificarea ordinului prefectului in sensul aratat de prima instanta nu se poate face fara intocmirea documentatiei necesare de catre primarie, ca si structura functionala care asigura desfasurarea activitatii de catre Primar. Hotararea este pronuntata in contradictoriu si cu acesta, prin urmare este tinut sa colaboreze pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor, de aici si interesul practic de a pune in discutie legalitatea si temeinicia sentintei.
Pe fondul recursului, tribunalul considera ca motivele invocate nu sunt fondate.
Astfel, in ceea ce priveste sustinerea finala, tribunalul constata ca atribuirea terenului in discutie s-a facut in conditiile art.36 din Legea nr.18/1991, acesta fiind actul normativ aplicabil in cauza si care da dreptul reclamantilor sa puna in discutie solutia data cererii lor de constituire.
Cat priveste faptul ca prima instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, tribunalul constata ca prima instanta a respectat intocmai limitele investirii. Astfel, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat sa se constate ca reclamantii sunt indreptatiti sa li se atribuie in proprietate si suprafata de 177 mp, urmand a se dispune modificarea ordinului prefectului in sensul atribuirii in proprietate a suprafetei de 479 mp.
Pronuntatnd sentinta recurata, judecatoria a retinut ca reclamantii sunt indreptatiti la atribuirea in proprietate a suprafetei totale de 465 mp, dispunand modificarea in consecinta a ordinului prefectului, astfel incat nu se poate sustine ca s-a acordat mai mult decat s-a cerut. Problema invocata tine de redactarea dispozitivului sentintei, instanta alegand sa mentioneze suprafata totala la care reclamantii sunt indreptatiti, in locul celei suplimentare, neatribuite prin ordinul prefectului.
Cat priveste indreptatirea reclamantilor la atribuirea unei suprafete mai mari decat cea mentionata in Ordinul Prefectului nr.422/18.12.2012, tribunalul constata ca, dupa ce retine legalitatea propunerii de atribuire si a ordinului, raportat la mentiunile din decizia nr.193/1954, de atribuire in folosinta a unui teren, in vederea construirii unei locuinte, recurentul sustine ca cererea ar fi trebuit incuviintata doar cu privire la suprafata de 177 mp, ce face parte din corpul de proprietate atribuit prin ordin. Prin urmare, recurentul recunoaste ca reclamantii au in folosinta o suprafata mai mare decat cea mentionata in decizia de atribuire, sustinand insa, fara nicio explicatie, ca aceasta suprafata suplimentara face parte din corpul de proprietate atribuit prin ordinul contestat. Este evident ca o asemenea afirmatie este contradictorie si nereala, intrucat contestatia formulata de reclamanti in prezenta cauza vizeaza tocmai imprejurarea ca suprafata detinuta este mai mica decat cea atribuita in proprietate, prin urmare nu face parte din corpul de proprietate atribuit.
Tribunalul retine ca solutia primei instante a avut in vedere situatia de fapt existenta la momentul emiterii deciziei de atribuire a terenului si a autorizatiei de construire a locuintei, constatandu-se ca in realitate terenul atribuit in folosinta pentru edificarea unei constructii-lotul nr.53 avea o suprafata de 465 mp, obtinuta in urma masuratorilor efectuate abia dupa emiterea deciziei de atribuire ce contine mentiuni incorecte. Recurentul nu contesta rationamentul primei instante si nu aduce nici un argument pentru care tribunalul sa inlature solutia pronuntata sub acest aspect, ci dimpotriva recunoaste ca nu exista nici un fel de litigii cu vecinii cu privire la suprafata totala stapanita.
In aceste conditii, tribunalul urmeaza a considera recursul nefondat si a-l respinge, in temeiul art.312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-intimat P. M. P., cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr. 6450/26.06.2013, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. J. Arges, cu sediul în mun. Pitești, Piața V. M., nr. 1, jud. Argeș, și intimații-reclamanți S. E., domiciliata în mun. Pitești, ., ., ., și P. E., domiciliat în mun. Pitești, .. L6, ., jud. Argeș, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. D. G. N. V. T.
GREFIER,
E. N.
red.A.M./11.04.2014
dact.C.E.C./2 exp.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1058/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 531/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
