Pretenţii. Decizia nr. 531/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 2364/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 531/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător M. V.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul N. I. împotriva sentinței civile nr. 2159/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. S., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Apoi, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise ( la solicitarea apărătorului apelantului pârât), a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 30 mai 2013, sub numărul_, reclamantul M. S., domiciliat în ., județul Argeș, cu reședința în municipiul Câmpulung, .. 1, ., ., județul Argeș a chemat în judecată pe pârâtul N. I., domiciliat în ., județul Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul la plata despăgubirii reprezentând contravaloarea recoltei pentru anii 2010, 2011, 2012 pe care o estimează la suma de 1900 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru trei terenuri proprietatea sa, pe care pârâtul îl împiedică să le folosească, cu cheltuieli de judecată
În considerente, reclamantul arată că este moștenitorul lui I. E. și că în această calitate este proprietarul terenurilor din punctul „ În Coastă ” în suprafață de 3050 m.p, a suprafeței de 200 m.p. situat în punctul „ Cămin Casă ” și a construcțiilor aflate pe acest teren, conform sentinței civile nr. 2078 din data de 27 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, iar prin sentința civilă nr.405 din data de 24 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a statuat că este proprietarul și a terenului în suprafață de 1750 mp din punctul „ C. ”, fiind obligat pârâtul să-i lase terenul în deplină proprietate și posesie și să-i plătească de asemenea, lipsa de folosință.
Ulterior, precizează reclamantul, prin actul de adjudecare din data de 28 aprilie 2009 încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. M. a devenit proprietar și pentru suprafața de 800 m.p., fostă proprietate a pârâtului, aflată în continuarea celor 200 m.p. din căminul casei.
Deși deține acte de proprietate, hotărâri favorabile, rămase definitive și irevocabile, reclamantul precizează că pârâtul nu i-a permis niciodată să folosească aceste terenuri și construcții și nici nu a beneficiat de produsele rezultate de pe aceste terenuri.
Împotriva pârâtului a formulat plângeri penale, acesta fiind condamnat penal cu amendă administrativă, cu amendă penală și cu un an închisoare cu suspendare pentru nerespectarea acestor hotărâri judecătorești.
Reclamantul solicită a se reține, că până în anul 2009 inclusiv, a recuperat lipsa de folosință prin hotărâri judecătorești, în ciuda faptului că pârâtul nu a permis experților desemnați de instanță, să măsoare terenurile respective.
Pe rolul acestei instanțe, reclamantul arată că a mai promovat o acțiune împotriva pârâtului, înregistrată sub numărul_, însă pentru faptul că nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize pentru stabilirea prejudiciului, prin sentința civilă nr. 920 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, la data de 24 aprilie 2013, acțiunea sa a fost respinsă.
Deși are cunoștință de faptul că pârâtul se va opune la admiterea în cauza de față a efectuării unei expertize, reclamantul solicită a se admite de instanță efectuarea unei expertize.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 555, 563 și 566 din Codul civil.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a mai solicitat să-i fie admisă proba cu acte, interogatoriu pârâtului și proba cu martori.
La dosarul cauzei reclamantul a depus în cadrul probei cu înscrisuri, în copie: cartea sa de identitate; interogatoriul ce i-a fost luat pârâtului în cauza înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ ; certificatul de moștenitor nr. 24/2001 eliberat de Biroul Notarului Public P. M. în dosarul notarial nr. 24/2001; cererea de înscriere înregistrată sub nr. 3567 din 06 martie 2013 și certificatul nr. 3567 eliberat la 15 martie 2013 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung; o cerere a expertului B. T. formulată în dosarul civil nr. 1966/2004; procesele verbale nr.498 din 11 iulie 2012 și nr. 605 din 24 noiembrie 2010 emise de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. M. I., cu sediul în Câmpulung, .. 14, ., .. 1, jud. Argeș; actul de adjudecare din 28 aprilie 2009; sentința civilă nr. 1512 din data de 15 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._ (număr în format vechi 826/2007) cu mențiunea că este rămasă definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2078 din data de 27 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr. 2836/2004; titlul de proprietate nr. 26 430 din 02.11.1993 emis pe numele I. T. E.; sentința civilă nr. 920 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, la data de 24 aprilie 2013, în dosarul numărul_ ; un proces verbal încheiat la data de 22 aprilie 2013 și dovada achitării taxei de timbru (filele 4 - 25 dosar).
La data de 12 iunie 2013 (fila 29 dosar), pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingea, ca nefondată, a acțiunii reclamantului, iar pe cale de excepție, pârâtul a invocat autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 920 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, la data de 24 aprilie 2013, în dosarul numărul_ .
În considerente pârâtul arată, în esență, că terenurile mai sus descrise îi aparțin conform actului de vânzare - cumpărare nr.682/499/2 august 1956, că de la data vânzării, autoarea reclamantului nu a mai figurat în evidențele primăriei cu nici un imobil, că reclamantul a indus în eroare Comisia Locală de Fond Funciar Vlădești și notarul public și a obținut fraudulos și ilegal titlul de proprietate pentru diferența de teren ce nu se încadra în suprafețele menționate în actul de vânzare-cumpărare, pe numele vânzătoarei I. E..
Mai arată pârâtul că, folosindu-se de deficiențele de redactare ale actului său de proprietate, reclamantul a obținut hotărâri judecătorești favorabile lui, dar terenurile nu au ieșit niciodată din proprietatea sa, de la cumpărare și până în prezent. Precizează de asemenea pârâtul, că s-a întocmit un raport de expertiză de către inginerul Serafimescu I., în cadrul unui dosar penal, expertiză dispusă de organele de urmărire penală, în care s-a stabilit situația vecinătăților terenurilor.
Concluzionează pârâtul, că deține acte de proprietate cu care face dovada că este proprietarul terenurilor pentru care reclamantul solicită lipsa de folosință, astfel că se impune respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului.
În drept, pârâtul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 din Noul Cod de procedură civilă.
În susținerea cererii sale pârâtul a depus la dosar, în copii: actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 682/499 din 02 august 1956 (fila 30 dosar); încheierea din dosarul notarial nr. 594/1994 dată la 18 ianuarie 1995 de Notarul de Stat Țuluca F.; sentința civilă nr. 393 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, la data de 06 martie 2006, în dosarul civil nr. 4381/2005; Decizia penală nr.3/R din 05 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr. 1888/2003; adeverințe, rezoluții și ordonanțe date de P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung, județul Argeș (filele 31- 46) și raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer Serafimescu I., în dosarul penal nr. 1996/P/2007 și schițele anexe (filele 47-50 dosar).
În cauză, reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2013, instanța a încuviințat la cererea reclamantului proba cu expertiză tehnică de specialitate, în cauză fiind numită expert inginer P. I., iar expertiza a avut ca obiectiv: stabilirea contravalorii lipsei de folosință pentru anii 2010, 2011, 2012 de pe cele 3 terenuri, proprietatea reclamantului, invocate de acesta în acțiune, față de categoria de folosință a terenurilor, să precizeze care anume sunt terenuri agricole, iar experta să efectueze lucrarea fără a măsura trenurile, întinderea acestora fiind stabilită prin revendicare.
Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art.430 din Noul Cod de procedură civilă, în care se precizează de astă dată în mod expres că și considerentele hotărârii, reprezintă un mijloc de stabilire a autorității de lucru judecat; a constatat că în sentința civilă nr.920/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung județul Argeș, instanța nu s-a pronunțat asupra dreptului, acesta nu a fost transferat, motiv pentru care, instanța a considerat că prezenta acțiune nu poate fi respinsă pe calea autorității de lucru judecat. Tot prin aceeași încheiere, instanța a luat act că pârâtul nu a solicitat probe prin întâmpinarea depusă la dosar și a constatat că acesta este decăzut din dreptul de a mai propune probe în apărare, în afara înscrisurilor anexate întâmpinării.
Raportul de expertiză dispus în cauză, a fost întocmit de expert inginer P. I. și depus la dosarul cauzei în data de 21 noiembrie 2013 (filele 75-79).
Prin sentința civilă nr. 2159/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamantul M. S., domiciliat în ., județul Argeș, cu reședința în municipiul Câmpulung, .. 1, ., CNP_, împotriva pârâtului N. I., domiciliat în ., județul Argeș, CNP_ și în consecință:
A fost obligat pârâtul N. I. la plata către reclamant a sumei de 8346 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor în suprafață de 1750 m.p. din punctul „ Căpianu ” (La Tudosoi), 3050 mp din punctul „ În Coastă ” și 1000 m.p. din punctul „ Acasă ” pentru anii 2010, 2011, 2012 și să plătească reclamantului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._ emis la data de 02 noiembrie 1993 s-a reconstituit autoarei deposedate I. T. E., dreptul de proprietate pentru suprafața de 6870 mp teren în ., situat în trei amplasamente distincte (fila 20 dosar).
La data de 29 martie 2001 aceasta a decedat, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 24/2001, succesiunea sa a fost preluată de reclamantul M. S. în baza testamentului autentificat sub nr. 1904 din 28 martie 1995 la notariatul de Stat Local Câmpulung.
Prin sentința civilă nr. 2078 din 27 octombrie 2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 231 din 23.02.2006 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 902/R/7 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, s-a stabilit că terenul din pct. „ În Coastă ”, în suprafață de 3050 mp și terenul în suprafață de 200 mp în pct. „ Cămin Casă ” și construcțiile de pe acesta aparțin reclamantului, pârâtul fiind obligat să i le lase în deplină proprietate și posesie.
Prin sentința civilă nr. 405 din 24.02.2005, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr.1966/2002 definitivă prin decizia civilă nr. 666/3.06.2005 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 487/R/2005 a Curții de Apel Pitești, s-a statuat că aparține reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1750 mp din punctul „Căpianu”, pârâtul fiind de asemenea obligat să-l lase reclamantului în deplină proprietate și posesie și să-i plătească lipsa de folosință.
Pentru a pronunța aceste hotărâri judecătorești mai sus menționate, instanța a avut în vedere aceleași acte de proprietate, pe care părțile le invocă și în prezenta cauză, iar legalitatea lor a fost analizată sub toate aspectele cu autoritate de lucru judecat.
La data de 28 aprilie 2009, prin actul de adjudecare încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. M., conform art. 516 – 517 Cod procedură civilă, terenul în suprafață de 800 m.p., fostă proprietate a pârâtului, a fost adjudecat în contul unei creanțe de reclamant, intrând astfel în proprietatea acestuia, teren situat în continuarea celui de 200 m.p. din pct Acasă, pentru care se stabilise judecătorește, așa cum am arătat, că este proprietatea reclamantului.
Instanța a constatat că, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă fără dubiu că reclamantul este proprietarul celor trei suprafețe de teren, iar pârâtul, așa cum a recunoscut prin întâmpinare și la interogatoriu, exercită o posesie precară, cu rea credință, asupra acestora și își însușește anual fructule de pe aceste terenuri.
Conform prevederilor art.555 Cod civil, „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege, iar potrivit dispozițiilor art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Potrivit dispozițiilor art. 566 al 2 cod civil posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, la despăgubiri și restituirea produselor sau a contravalorii acestora, calculate la momentul restituirii, până la restituirea bunului către proprietar.
Prin expertiza admisă în cauză, efectuată de inginer P. I. s-a stabilit la suma de 8346 lei venit net pe ultimii trei ani, contravaloarea recoltei obținută de pe cele trei suprafețe de teren și anume: 3050 m.p. situat în punctul „ În Coastă ”, 1000 m.p. teren situat în punctul „ Cămin Casă ” și 1750 m.p. teren situat în punctul „ C. ”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul N. I., care susține, în esență, următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, iar valoarea despăgubirilor cu titlu de lipsă de folosință a terenurilor litigioase a fost stabilită în mod arbitrar și ipotetic, fără a determina cu exactitate care este suprafața pretins folosită abuziv, ce culturi s-au realizat și care este valoarea produselor obținute prin aport personal de apelant.
În acest context, arată apelantul, expertiza stabilește un cuantum foarte mare cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor.
Apelantul susține totodată că instanța nu a analizat în mod corespunzător apărările și înscrisurile sale, în condițiile în care actul său de vânzare cumpărare nr._ nu a fost atacat și este valabil și în prezent.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. NCPC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 17, intimatul reclamant M. S. a solicitat respingerea apelului, arătând că pârât nu a lăsat expertul să intre pe teren să facă evaluări și nici nu a colaborat cu acesta pentru valoarea produselor ce s-ar fi putut obține de pe terenuri, aceasta fiind stabilită la minim.
Mai susține că este moștenitorul autoarei I. E., terenurile pentru care a cerut lipsa de folosință fiind proprietatea sa, iar apelantul refuză să-i respecte dreptul de proprietate fiind de mai multe ori sancționat penal sau administrativ.
Apelul este întemeiat.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30 mai 2013, reclamantul M. S., a chemat în judecată pe pârâtul N. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligat pârâtul la plata despăgubirii reprezentând contravaloarea recoltei pentru anii 2010, 2011, 2012 pe care o estimează la suma de 1900 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru trei terenuri proprietatea sa.
Prima instanță a admis în totalitate acțiunea, obligând pârâtul N. I. la plata către reclamant a sumei de 8346 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor în suprafață de 1750 m.p. din punctul „ Căpianu ” (La Tudosoi), 3050 mp din punctul „ În Coastă ” și 1000 m.p. din punctul „ Acasă ” pentru anii 2010, 2011, 2012 și să plătească reclamantului suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de judecată este greșită sub aspectul obligării pârâtului la plata despăgubirii reprezentând contravaloarea recoltei pentru anii 2010, 2011, 2012, pentru suprafața de teren de 1000 m.p. din punctul „ Acasă ”.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul este moștenitorul autoarei I. E., iar în această calitate este proprietarul terenurilor din punctul „ În Coastă ” în suprafață de 3050 m.p, a suprafeței de 200 m.p. situat în punctul „ Cămin Casă ” și a construcțiilor aflate pe acest teren, conform sentinței civile nr. 2078 din data de 27 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, sentință rămasă definitivă și irevocabilă.
Tot astfel, prin sentința civilă nr.405 din data de 24 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a statuat că este proprietar și al terenului în suprafață de 1750 mp din punctul „ C. ”.
Ulterior, prin actul de adjudecare din data de 28 aprilie 2009 încheiat de Biroul Executorului Judecătoresc I. M. M., reclamantul a devenit proprietar și pentru suprafața de 800 m.p., fostă proprietate a pârâtului, aflată în continuarea celor 200 m.p. din căminul casei.
Prin sentința penală nr. 144 din 5.09.2013, s-a statuat că pârâtul N. I. a folosit terenul din punctul „Acasă”, în perioada iulie 2012–decembrie 2012, sens în care tribunalul reține că reclamantul nu poate pretinde de la pârât lipsa de folosință pentru acest teren, prin acțiunea formulată reclamantul M. S. pretinzând despăgubiri pentru contravaloarea recoltei pentru anii 2010, 2011, 2012.
În consecință, tribunalul constată că reclamantul este îndreptățit să solicite în calitate de proprietar, contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor în suprafață de 1750 mp în punctul "C." și 3050 mp în punctul "În Coastă" pentru anii_, în sumă de 7.848 lei ( diferența rămasă după scăderea sumei de 498 lei venit net pentru terenul din punctul „Acasă”- fila 78 dosar fond), acestea fiind ocupate și folosite constant de către pârât, așa cum se confirmă prin hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosarul cauzei.
Așa fiind, tribunalul va admite apelul declarat de pârâtul N. I. împotriva sentinței civile nr. 2159/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. S., va schimba în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamant a lipsei de folosință a terenurilor în suprafață de 1750 mp în punctul "C." și 3050 mp în punctul "În Coastă" pentru anii_, în sumă de 7848 lei.
Totodată, se va respinge acțiunea pentru terenul din punctul "Acasă" și se va menține în rest sentința civilă, în privința cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIZIE:
Admite apelul declarat de pârâtul N. I. domiciliat în ., județul Argeș, CNP_ împotriva sentinței civile nr. 2159/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. S. domiciliat în ., județul Argeș, cu reședința în municipiul Câmpulung, .. 1, ., ., județul Argeș, CNP_
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a lipsei de folosință a terenurilor în suprafață de 1750 mp în punctul "C." și 3050 mp în punctul "În Coastă" pentru anii_, în sumă de 7848 lei.
Respinge acțiunea pentru terenul din punctul "Acasă".
Menține în rest sentința civilă (în privința cheltuielilor de judecată).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2014.
Președinte, A. M. P. | Judecător, M. V. | |
Grefier, N. P. |
red.M.V.
dact.C.E.C./6 exp.
jud.fond S.D.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 26-03-2014, Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 1316/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
