Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 1522/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1522/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 845/109/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1522/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător D. D. A.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta . împotriva sentintei civile nr._/19 12 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. I., având ca obiect „îmbogatirea fara justa cauza”.
La apelul nominal făcut în sedință publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosarul cauzei recurenta-reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 249,5 lei, după care:
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art 242 alin.2 c.pr.civ, nemaifiind alte cereri de formulat, în raport de actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și îl retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul pârâtul M. I., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 6.467 lei actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație reprezentând contravaloarea creanței pe care pârâtul o avea împotriva sa în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a soluționat acțiunea civilă având ca obiect drepturi salariale, creanță dublu/triplu executată.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.1147/27.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Argeș, modificată și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 a Curții de Apel Pitești, a fost obligată la plata către pârât a contravalorii drepturilor salariale pentru sărbătorile de Paști și C. aferente perioadei 29.01.2005 – aprilie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată.
Precizează reclamanta că pârâtul a beneficiat în mod nejustificat de două ori de efectele titlului executoriu anterior menționat.
Astfel, pârâtul a apelat la executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1147/27.10.2008, constituindu-se dosarul nr. 321/2008 al B. B. E. A., astfel încât la data de 17.12.2008 totalul sumei executate silit din conturile reclamantei a fost de 7.880,32 lei (suma executată compusă din: 6.526 lei creanța, 90 lei cheltuieli de judecată, 1.264,32 lei cheltuieli de executare).
Ulterior, pârâtul a încasat în baza aceluiași titlu executoriu menționat suma de 6.467 lei, sumă executată voluntar la data de 15.01.2009 de către reclamantă.
Prin urmare, deși pârâtul a încasat suma de 7.880,32 lei, suma executată silit la data de 17.12.2008 din conturile reclamantei de către pârât prin cererea de executare silită adresată B. B. E. A. în dosarul de executare silită nr.321/2008, ulterior pârâtul a încasat și suma de 6.467 lei, suma executată voluntar de către reclamantă.
Având în vedere că executarea silită din data de 17.12.2008 în baza titlului executoriu menționat a determinat plata integrală a creanței, suma executată voluntar de către reclamantă către pârât, este fără titlu.
În speță, întoarcerea executării ar avea loc prin restituirea sumei de 6.467 lei, suma executată silit de către pârât, datorită executării silite a sentinței civile nr.1147/27.10.2008.
Temeiul de drept invocat inițial de reclamantă a fost art.4042 alin.3 C.pr.civ. privind întoarcerea executării.
Prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă cererea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
În conținutul Codului civil se regăsesc texte care fac aplicarea principiului de mai sus, prin aceea că se impune o obligație de restituire atunci când are loc o mărire a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane (art. 484, 493, 494, 997, 1618, 1691 din C. civ.).
Îmbogățirea fără justă cauză poate fi definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Atât practica, cât și literatura de specialitate, au precizat condițiile în care poate fi intentată acțiunea în restituire, respectiv:
- Condiții materiale:
- mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani;
- micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia;
- existența unei legături între mărirea unui patrimoniului și diminuarea celuilalt; ambele efecte să fie rezultatul unei cauze unice.
- Condiții juridice:
- absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul altuia (să nu existe temei legitim);
- absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Această din urmă condiție instituie în fapt caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Se poate promova acțiunea numai atunci când reclamantul nu are și nu a avut o altă cale de drept (nici o altă acțiune în justiție), pentru valorificarea dreptului său.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.
Astfel, plata voluntară efectuată de reclamantă s-a realizat în baza hotărârii judecătorești, diminuarea patrimoniului său și mărirea patrimoniului pârâtului fiind justificată de obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre irevocabilă.
La data de 18.12.2008, reclamanta i-a achitat pârâtului suma de 6445 lei prin virament, deși acesta declanșase executare silită în dos. nr. 321/2008 – B. B.. La data de 06.01.2009 pârâtul a notificat executorul judecătoresc în sensul că a primit drepturile bănești datorate de angajator prin titlul executoriu, solicitând ca executarea să continue numai pentru diferența între ceea ce s-a stabilit cu prilejul executării silite și ceea ce se executase de bunăvoie. Astfel, către pârât s-a efectuat o distribuire parțială a sumei, primind, la data de 13.02.2009, suma de 221 lei, reprezentând reactualizarea drepturilor bănești cuvenite, astfel cum a fost stabilită prin expertiză de specialitate în faza de executare silită.
În același timp, trebuie precizat faptul că reclamanta avea posibilitatea formulării contestației la executare în cadrul căreia să solicite îndreptarea, anularea actelor de executare, respectiv încetarea executării în raport de stadiul în care se afla motivat de faptul că s-a stins obligația prin plată voluntară cu consecința repunerii în situația anterioară prin restituirea sumelor executate nelegal, dacă s-ar fi executat nelegal.
Ori reclamanta, deși a avut această posibilitate, nu a uzat de ea.
Trebuie evidențiat și faptul că în cadrul prezentei acțiuni instanța nu este îndreptățită să cenzureze raportul de expertiză efectuat în faza de executare silită sau orice alt act de executare, inclusiv procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Verificarea legalității acestor acte de executare este atributul exclusiv al instanței de executare în cadrul contestației la executare, astfel încât, chiar dacă s-ar aprecia că executarea silită efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești, în cadrul procesual ales de reclamantă instanța nu ar fi îndreptățită să cenzureze acest aspect.
Deci, până la momentul anulării actelor de executare în cadrul procedurii speciale reglementată de codul de procedură civilă, contestația la executare, instanța reține că încasarea oricărei sume de bani prin executare silită în baza unui titlu executoriu constituie o cauză legitimă a măririi patrimoniului creditorului și a diminuării patrimoniului debitorului.
Pentru considerente expuse, instanța a respins cererea de chemare în judecată precizată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Pitești a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
În baza deciziei civile nr. 427/2009 a Curții de Apel Pitești pârâtul a început executarea silită conform dosar de executare nr.321/2008, a executor B. E. pentru suma de 7880,32 lei.
Ulterior a mai încasat suma de 6467 lei, în total 14.347 lei,
A doza sumă de 6467 lei a fost plătită din eroare motiv pentru care se solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6467 lei.
Analizând recursul tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut prima instanță reclamanta avea la îndemână o altă acțiune pentru recuperarea debitului aceea a formulării unei contestații la executare în cadrul căreia trebuia administrată proba cu expertiză contabilă și unde putea cere îndreptarea actelor de executare sau anularea acestora.
Numai instanța învestită cu o contestație la executare putea analiza și aprecia asupra sumelor datorate de către O. aceasta fiind o procedură specială de verificare a legalității actelor de executare.
Pentru considerentele de mai sus și întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în baza disp.,art. 312 C.pr.civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . împotriva sentintei civile nr._/19 12 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul M. I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 Iunie 2014, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, D. D. A. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
Red. M.B
Dact. NE/ 2 ex
10.07.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 452/2014.... | Superficie. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
