Anulare act. Decizia nr. 1393/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1393/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 5316/205/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1393/2014
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul O. I. împotriva sentinței civile nr. 1890/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind intervenienții în nume propriu T. I. LUCREȚIA, R. I. R., O. G. și pârâții O. I., O. E. și O. I. H., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2014 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Constată că ,prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 noiembrie 2011, sub numărul_, reclamantul O. I. a chemat în judecată pe pârâții O. I., O. E. și O. I. H., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1280 în data de 27.06.2008 la Biroul Notarului Public „C. S. B.”, cu privire la suprafața de 118 mp teren proprietatea reclamantului, inclusă în suprafața totală de 5310 mp, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare; să fie obligați pârâții O. E. și O. I. H. să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 67 mp situată în comuna Dâmbovicioara, . Argeș; să fie obligați pârâții să ridice gardul edificat în interiorul proprietății reclamantului sau să fie abilitat reclamantul să-l ridice pe cheltuiala pârâților.
Reclamantul a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 0,13 ha din punctul „Valea Urdii”, dobândit în baza sentinței civile nr. 2207 din 23.10.1991, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. 212/1991 de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș.
A mai arătat reclamantul că prin sentința sus-menționată, s-a dispus partajul succesoral ca urmare a decesului autorului părților O. I. I., intervenit la data de 3 decembrie 1971 și s-a atribuit efectiv bunurile succesorale către moștenitorii acestuia. Sentința de partaj a fost pusă în executare prin procesul verbal nr. 525 din 13.11.2003, încheiat de executorul judecătoresc al Judecătoriei Câmpulung, județul Argeș.
A precizat în continuare reclamantul, că pârâtul O. I., este fratele său, care a fost parte în procesul de partaj, primind la rândul său bunuri imobile din succesiune, însă, în anul 2008 a înstrăinat celorlalți doi pârâți ,care sunt fiul și respectiv nora acestuia, un teren în suprafață de 5310 mp în punctul „Valea Urdii”, la est de terenul în suprafață de 0,13 ha primit de reclamant prin aceeași sentință de partaj.
De asemenea, reclamantul a precizat că terenul său era delimitat printr-un gard pe latura de est de terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâți, și că, în data de 15.06.2010, pârâții l-au mutat în interiorul proprietății sale, acaparându-i în acest fel 67 mp.
Pentru revendicarea acestui teren, reclamantul l-a acționat în judecată pe pârâtul O. I., formându-se dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung, ocazie cu care s-a efectuat expertiză tehnică de specialitate, care a constatat temeinicia susținerilor sale, însă acțiunea a fost respinsă pe cale de excepție pentru că pârâtul chemat în judecată nu mai avea calitatea de proprietar ca urmare a vânzării terenul către fiul său încă din anul 2008.
În susținerea acțiunii reclamantul înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâților, martori, expertiză tehnică în specialitatea topometrie.
Reclamantul, în drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 555 și art. 563 N. Cod civil.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus în copie: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280/27 iunie 2008, la Biroul Notarului Public „C. S. B.; sentințea civilă nr. 2207 din 23.10.1991, pronunțată în dosarul nr. 212/1991 de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș; încheierea din data de 8 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș în dosarul nr. 212/1991, procesul-verbal nr. 525 din 19 noiembrie 2013, încheiat de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Câmpulung, județul Argeș; sentința civilă nr. 1703/2 noiembrie 2011 în dosarul nr._ și încheierea din data de 9 decembrie 2011 dată în dosarul nr._ de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș.
Pârâții, au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată și au ridicat excepția autorității de lucru judecat în actuala cauză, raportat la sentința civilă nr. 1703/2.11.2011 a Judecătoriei Câmpulung pronunțată în dosarul nr._, cu privire la capătul unu de cerere, privind revendicarea suprafeței de 118 mp.
Astfel, au susținut în continuare pârâții, că în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 1201 Cod civil, în sensul că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că prin sentința civilă nr. 1703/2.11.2011 a Judecătoriei Câmpulung, unde s-a efectuat în cauză și o expertiză tehnică de specialitate și s-a stabilit că reclamantul nu a putut dovedi configurația proprietății sale pe latura cu care se învecinează cu pârâtul O. I. H..
Așadar, pârâții au solicitat respingerea primului capăt de cerere, ca nefondat, întrucât acesta privește constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280/2008 la BNP C. S. B., pentru suprafața de 118 mp, cât a fost regăsit de ing. exp. D. V. în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._, dar acțiunea a fost respinsă.
Au susținut totodată pârâții, că plecând de la actele primare ale terenurilor reclamantului și ale pârâților, se poate observa că prin sentința civilă nr. 2207 din 23.10.1991 pronunțată în dosarul nr. 212/1991 de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, s-a dispus ieșirea din indiviziune de pe urma defunctului O. I. și s-au format mai multe loturi, printre care Lotul 2 al pârâtului O. I., care primea printre altele, suprafața de 0,13 ha teren agricol, situat în punctul „Valea Urdii”, . și lotul 5 al reclamantului, ce primea aceeași suprafață de teren de 0,13 ha în același punct.
Au mai susținut pârâții, că pe schița de atunci a ing. expert B. G., se observă configurația terenurilor din aceste puncte, care nu corespund cu punctele și configurația din raportul de expertiză tehnică a ing. exp. D. V., ce intră, conform schiței depuse la dosar, în proprietatea pârâtului O. I..
Astfel, pârâtul O. I. a uzucapat suprafața de 5.310 mp exercitând o posesie utilă, neviciată și necontestată de reclamant încă din anul 1978 până în anul 2008, când pârâtul a înțeles să înstrăineze acest teren către cei doi pârâți din proces, care și-au intabulat acest teren prin încheierea nr. 8553 din 18.07.2008 la Biroul de Carte Funciară, făcând opozabil erga omnes acest drept.
Cu privire la afirmația reclamantului că, respectiva sentință a fost pusă în executare prin procesul verbal nr. 525/13.11.2003, de executorul judecătoresc al Judecătoriei Câmpulung, pârâții au arătat că reclamantul nu spune că procesul verbal de punere în posesie nr. 525/2003 a fost anulat prin sentința civilă nr. 44/14.01.2004 a Judecătoriei Câmpulung, pronunțată în dosarul nr. 3128/2003, prin care s-a admis contestația la executare formulată de R. R. și au fost anulate formele de executare și s-a dispus întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară executării silite, ceea ce reprezintă o rea-credință din partea reclamantului.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită revendicarea unei suprafețe de 67 mp ocupată de pârâții O. I. H. și O. E., pârâții solicită respingerea ca nefondat,întrucât acești doi pârâți au ocupat terenul conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1280/2008, autentificat la BNP C. S. B., fiind cumpărători de bună-credință și nu au mutat vreun gard în acest sens și au intabulat respectivul teren așa cum l-au primit de la pârâtul O. I..
De asemenea, pârâții au arătat că deși reclamantul susține că pârâții O. I. H. și O. E. au ocupat suprafața de 67 mp pe latura de est, la data de 15.06.2010, ing. exp. D. V., cu ocazia soluționării dosarului nr._, nu a găsit această suprafață de teren acaparată pe latura de est ci a găsit suprapunere pe latura de vest pe reperele 3-4-56-57-3, deci o așa-zisă acaparare de teren nu poate exista având în vedere faptul că reclamantul susține că cei doi pârâți i-au acaparat în data de 15.06.2010, suprafața de 67 mp, dar pe data de 20.10.2011, cu ocazia măsurătorilor de teren, inginerul expert găsește o acaparare pe latura de vest de 118 mp, astfel încât, pârâții susțin că au dovedit pe deplin, cronologic, că nu există vreo acaparare a vreunui teren din partea acestora.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că în dosarul nr._ al Judecătoriei Câmpulung, acțiunea a fost respinsă pe excepție, pârâții redau dispozitivul sentinței, cu următorul cuprins: „Respinge acțiunea așa cum a fost precizată de reclamantul O. I.… împotriva pârâtului O. I., ca neîntemeiată”. Dacă s-ar fi respins acțiunea pe excepție, dispozitivul ar fi trebuit să arate că se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. I. și ar fi respins pe fond acțiunea.
În drept, pârâții și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă și art. 1.201 Cod civil.
Pârâții, în dovedirea celor susținute în motivarea întâmpinării, solicită ca probe: acte, interogatoriu, martori, expertiză.
La dosarul cauzei, pârâții au depus în copie: sentința civilă nr. 1703/2 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș; planul de situație (fila 35), procesul-verbal nr. 525/13 noiembrie 2003 emis de Executorul Judecătoresc al Judecătoriei Câmpulung, sentința civilă nr. 44 din data de 14 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, raportul de expertiză tehnică judiciară (f.39-40), planșa foto cu imobil casă și terenul înconjurător (f.41), rezoluția nr. 61/II/2/2011 din 19.01.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș; rezoluția nr. 1444/P/2010 din 1 nov. 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, sentința civilă nr. 2207 din 23.10.1991 pronunțată în dosarul nr. 212/1991 de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș; planul de situație - pct. „Valea Urdii”, .), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280/27 iunie 2008 de BNP C. S. B.; încheierea nr. 8553/28.07.2008 dată de –O.C.P.I. Argeș – Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung (f.53), extras de carte funciară nr. 8553/18.07.2008, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (f.55), contract de vânzare-cumpărare nr. 1005/10 aprilie 1997 autentificat la BNP Țuluca F.; contract de vânzare-cumpărare nr. 1279/27 iunie 2008 autentificat la BNP cazacu S. B.; plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (f.55).
Reclamantul O. I., la data de 20 ianuarie 2012 a depus la dosar completare de acțiune și întâmpinare la cererea reconvențională.
Sub aspectul completării de acțiune, reclamantul a solicitat grănițuirea proprietății sale în suprafață de 0,13 ha, situată în punctul „Valea Urdii” ,de pe raza comunei Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței, pe laturile pe care aceasta se învecinează cu terenul proprietatea pârâților O. I. H. și O. E. și rectificarea cărții funciare prin care pârâții cumpărători au intabulat dreptul de proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280/27.11.2008 în sensul de a radia suprafața de teren de circa 118 mp, care este proprietatea reclamantului, din totalul de 5310 mp, ce a făcut obiectul contractului.
Sub aspectul întâmpinării și ca motivare a completării de acțiune, reclamantul a arătat că excepția autorității de lucru judecat este nefondată întrucât în cauză nu este întrunită condiția de triplă identitate dintre părți, obiect și cauză pentru a putea opera autoritatea de lucru judecat.
A mai arătat reclamantul că acțiunea în revendicare se poartă în contra pârâților O. I. H. și O. E., cei care se pretind titularii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, proprietatea reclamantului, și care au și posesia acestuia ca prin efect al pretinsului lor drept de proprietate, persoane care nu au avut calitatea de părți în dosarul față de care se pretinde existența autorității de lucru judecat.
Capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, susține reclamantul că, nici măcar nu a fost obiect al dosarului anterior, iar în acest capăt de cerere este legitimată și calitatea procesuală pasivă a pârâtului O. I., vânzătorul care a înstrăinat suprafața de cca 118 mp, proprietatea reclamantului.
A menționat reclamantul, că față de toate acestea, acțiunea anterioară în revendicare a fost respinsă pe cale de excepție, arătându-se în motivarea sentinței că a chemat în mod greșit în judecată pe O. I., persoană față de care nu se poate stabili limita hotarului proprietății întrucât acesta înstrăinase, anterior introducerii acțiunii, pretinsul său drept de proprietate către O. I. H., care nu a fost chemat în judecată în acel dosar.
A precizat în continuare reclamantul că și în motivarea sentinței civile nr. 1703 din 2.11.2011, instanța de judecată a arătat că, nu s-a putut realiza o cercetare a fondului pretențiilor invocate în acea cauză, întrucât nu a fost chemat în judecată pretinsul titular al dreptului de proprietate și astfel, titlul său de proprietate nu poate fi comparat cu titlul de proprietate al reclamantului și nici nu pot fi caracterizate prin comparație.
Totodată, reclamantul a precizat că prin întocmirea eronată a documentației cadastrale de către pârâții cumpărători pentru intabularea dreptului de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, a fost înglobată o suprafață de teren de circa 118 mp, din terenul proprietatea reclamantului. Astfel, reclamantul susține că, prin această documentație cadastrală, pârâții au împins în mod artificial limitele proprietății lor spre nord, nord-est și nord-vest înglobând din terenul proprietatea sa, circa 118 mp, suprafață din care și stăpânesc efectiv circa 67 mp prin mutarea gardului.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, art. 555 N. Cod civil.
A solicitat reclamantul, în dovedirea celor susținute de acesta, relații de la Biroul de Carte Funciară Câmpulung, în sensul de a comunica un extras de carte funciară și planul de amplasament și delimitare a proprietății pentru terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 1280/27.11.2008.
Deși inițial în ședințele din data de 3 februarie 2012și respectiv din data de 24 februarie 2012, părțile au solicitat amânarea judecării cauzei în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, în ședința din data de 9 martie 2012, au arătat că nu mai doresc să încheie tranzacție și au solicitat în dovedirea acțiunilor acestora, probe cu înscrisuri, martori, interogatorii, și cea cu expertiză tehnică de specialitate.
La data de 03 aprilie 2012, pârâții O. I., O. E. și O. I. H., au depus la dosar o cerere prin care înțeleg să ridice excepția prescripției achizitive de lungă durată.
Au susținut pârâții că ridică această excepție ca urmare a stăpânirii de lungă durată a suprafeței de circa 5000 mp, folosită de pârâtul O. I., încă din anul 1978, posesia fiind netulburată, utilă și neviciată. Suprafață de teren de 5000 mp, a fost achiziționată de pârâtul O. I., în anul 1978 de la reclamant, pentru suma de 12.000 lei, achitați în 3 rate, și de atunci, până în anul 2011, posesia nu i-a fost niciodată tulburată, însă în anul 2011, s-a judecat cu reclamantul, acțiunea fiind intentată de acesta din urmă și respinsă prin sentința civilă nr. 1703/2.11.2011, pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Astfel, pârâtul O. I., a invocat pe cale de excepție, uzucapiunea de lungă durată operantă în cauza de față, reclamantul necunoscând nici până în prezent hotarul ce delimitează proprietățile părților.
A menționat în încheiere, pârâtul O. I., că terenul de circa 5.000 mp, nu a făcut obiectul niciunui proces de partaj sau revendicare, a fost stăpânit continuu de acesta, iar în anul 2008, l-a vândut pârâților O. E. și O. I. H..
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 1864 Cod civil.
Părțile au solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, a probei testimoniale și cu expertiză tehnică de specialitate.
În cauză au fost luate interogatorii reclamantului O. I. și pârâtului O. I., și au fost audiați martorii N. I. și S. M..
S-a dispus efectuarea în cauză a expertizei tehnice de specialitate, iar raportul de expertiză întocmit de ing. exp. I. G. a fost depus la dosarul cauzei în data de 02.05.2012. De asemenea, a fost încuviințată cererea formulată de pârâți în ceea ce privește participarea la expertiză a asistentului expert D. I..
La data de 04 mai 2012, reclamantul și-a precizat acțiunea înțelegând să majoreze câtimea obiectului primelor două capete ale cererii principale și să precizeze obiectul acestora, solicitând astfel constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280 din 27 iunie 2008 la Biroul Notarului Public C. S. B., cu privire la suprafața de 139 mp teren proprietatea acestuia, inclus în suprafața totală de 5310 mp, care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, suprafață identificată în raportul de expertiză tehnică ing. I. G., porțiunea colorată cu albastru pe schița de plan și să fie obligați pârâții O. E., O. I. H. și O. I. să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 139 mp, situată în comuna Dâmbovicioara, . Argeș, identificată în raportul de expertiză tehnică ing. I. G., porțiunea colorată cu albastru pe schița de plan.
Învederează reclamantul că a formulat această precizare de acțiune întrucât, în urma deplasării expertului în teren s-a constatat, prin raportul de expertiză depus la dosar în data de 2.05.2012, că situația reclamată se confirmă pe deplin, respectiv, că pârâții i-au ocupat abuziv suprafața de 139 mp din terenul proprietatea sa, fiind astfel îndreptățit, conform art. 132 Cod procedură civilă, să-și precizeze acțiunea prin raportare la aceste concluzii.
Expertiza întocmită de Ing. expert I. G. a fost completată la data de 11.09.2012.
De asemenea a fost depus la dosar și punctul de vedere al ing. expert D. I..
La data de 21 septembrie 2012, pârâții au invocat faptul că, în ceea ce privește completarea raportului de expertiză, acesta s-a făcut fără ca experta să se deplaseze la teren, că aceasta și-a menținut punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză, astfel că expertiza este neclară și au solicitat efectuarea în cauză a unei noi expertize de către un alt expert.
Instanța, în temeiul art. 212 Cod procedură civilă, a aprobat cererea formulată de pârâți și a numit un alt expert, respectiv pe ing. exp. M. G..
La data de 11 decembrie 2012, acesta a depus raportul de expertiză, raport completat la data de 8 februarie 2013.
Reclamantul a mai depus la dosar un borderou ce cuprinde un număr de trei acte, (filele 164-170).
La data de 21 ianuarie 2013 a fost depusă la dosarul cauzei cerere de intervenție în nume propriu de către intervenienta T. I. Lucreția, fiica lui I. și L. O., domiciliați în ., prin care se arată că este moștenitoare de gradul I a defuncților O. I. și O. Lucreția și a stat alături de ceilalți moștenitori de gr. I, respectiv: O. I., O. G., O. I., O. C. (decedat) prin soția acestuia O. V. și fiica acestuia O. C. (Gîrbocea), R. R. și L. D..
A arătat intervenienta în motivarea cererii sale, că printre alte bunuri rămase pentru partaj succesoral, a fost și terenul din Valea Urdii, ce se învecinează cu M. Giuvala, V. N., Sumedru M., E. J. conform certificatului de moștenitor nr. 514/_ și actului de vânzare-cumpărare al părinților acestora O. I. și O. L., care au cumpărat de la S. G. și fiica acestuia R. E..
A mai arătat intervenienta că în dosarul 1966/2000, sentința civilă nr. 3992, instanța a dispus ieșirea din indiviziune conform actului de moștenitor nr. 514/1972, fiecăruia dintre părți revenindu-i suprafața de 0,13 teren agricol, conform schiței omologate a expertului desemnat B. G..
Prin sentința civilă nr. 1565 pronunțată în dosarul nr. 2092/2005, rămasă irevocabilă prin sentința pronunțată în dosarul nr. 3147/CIV/ 2004, instanța dispune, în pct. „Valea Urdii”, conform aceluiași certificat de moștenitor nr. 514/1972, conform măsurătorilor ing. Dragoreanu N., ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de_, din pct. „Chiciura”, ce se învecinează cu muntele Giuvala.
Astfel, a susținut intervenienta, la masa succesorală, din punctul „Valea Urdii”, s-a dezbătut numai o parte din respectivul certificat de moștenitor, rămânând o suprafață destul de considerabilă (aproximativ 10.000 mp), suprafață ce se învecinează cu laturile moștenitorilor și cu J. E., Sumdrea M., V. N..
A precizat intervenienta că acest teren fânețe, a fost însușit în mod fraudulos de O. I., O. I., O. V., iar starea de fapt ce s-a creat între reclamantul O. I. și pârâții O. I. H. și O. E. se datorează în totalitate nedovedirii provenienței acestui teren, care de altfel aparține tuturor moștenitorilor, O. I., O. I., L. D., R. R., O. G., O. V., T. Lucreția conform actului de moștenitor nr. 514/1972 și care trebuie introdus în partajul succesoral.
Totodată, reclamanta a solicitat a se constata că moștenitorii sus menționați, sunt în continuare vecini cu defuncta S. M., nu cu O. I., deoarece între moștenitorii S. N. și M. nu a avut loc partaj succesoral, așa cum reiese din hotărârea dată în dosarul nr._ .
Intervenienta a solicitat ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra lotului însușit, în mod fraudulos, de O. I., O. I. și O. V..
Au fost depuse la dosarul cauzei actele cuprinse între filele 184 – 203.
La data de 11 februarie 2013, intervenienla R. I. R., a formulat cerere de intervenție în nume propriu, prin care arată că este fiica lui I. și L. O., decedați, cu ultim domiciliu în . urma decesului au rămas mai multe imobile printre care și în punctul „Valea Urdii”.
A mai arătat intervenienta că a stat alături de ceilalți moștenitori, respectiv: O. I., O. G., O. I., T. Lucreția, L. D., O. C. (decedat) reprezentat prin V., soție și C. M., fiică, iar printre alte bunuri rămase de pe urma autorilor, se află și terenul din punctul „Valea Urdii”, ce s-a împărțit moștenitorilor mai sus menționați, în baza hotărârii de partaj, conform sentinței civile nr. 2207/23.oct. 1991. Fiecăruia dintre moștenitori i s-a atribuit o cotă de 0,13 ha, conform lotizării ing. B., iar sentința a rămas irevocabilă.
A susținut intervenienta R. I. R., că acesteia i-a revenit lotul nr. 1 ce se învecinează cu lotul nr. 5 (Oancioiu I.), și lotul nr. 4 -O. (T.) L..
La data de 16 septembrie 2005, a susținut intervenienta R. I. R., instanța a dispus lotizarea terenului „Chiciura” – Valea Urdii, conform certificatului de moștenitor nr. 514/1972 ce se învecinează cu M. Giuvala, E. J., N. V. și S. M., precum și a contractului de vânzare cumpărare din 14.11. 1970 al notariatului Local Câmpulung.
A solicitat intervenienta R. I. R., a se dispune lotizarea terenului rămas neîmpărțit între părți, ce se învecinează cu loturile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 conform schiței B., teren de circa 1 ha, care nu a făcut obiectul nici unui dosar, și care este cuprins în actul de moștenitor nr. 514/1972 și în contractul de vânzare-cumpărare din 14 nov. 1970.
Intervenienta T. I. Lucreția, la data de 11 februarie 2013, și-a completat cererea de intervenție, solicitând respingerea acțiunii reclamantului O. I. și întâmpinării pârâtului O. I., ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Pe cale reconvențională intervenienta T. I. Lucreția a solicitat obligarea reclamantului și a pârâtului, să lase în deplină proprietate și posesie suprafața ocupată de aceștia în detrimentul celorlalți moștenitori, suprafață pe care au făcut atât cadastru cât și acte de vânzare-cumpărare fiilor lor.
Această cerere a fost calificată de instanță ca cerere de intervenție în prezenta cauză și nu a fost disjunsă, deoarece nu s-a solicitat partajarea terenului în litigiu.
A solicitat totodată intervenienta T. I. Lucreția, a se dispune lotizarea terenului rămas neîmpărțit între moștenitorii mai sus menționați, teren ce face parte din certificatul de moștenitor nr. 514/1972 și din actul de vânzare-cumpărare din 14.11.1970 al Notariatului Public Câmpulung, situat în punctul Valea Urdii, ce se învecinează cu loturile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 a schiței B., cu J. E., V. N., S. M., (respectiv circa 0,13 ha pentru fiecare lot).
La data de 21 februarie 2013, s-a formulat și depus la dosar o cerere de intervenție în nume propriu, de către intervenientul O. G., fiul lui I. și al Lucreției O., în calitate de moștenitor de gradul I, prin care menționează că a stat alături de ceilalți moștenitori de gradul I, respectiv: O. I., O. I., O. C. (decedat)și soția acestuia V. cu fiica lor C. G., R. R., T. L. și L. D. și printre alte bunuri rămase de pe urma autorilor, arată intervenientul se află și terenul din punctul „Valea Urdii”, conform certificatului de moștenitor nr. 514/1972 și actului de vânzare-cumpărare al părinților acestora I. și L. O., de la vânzătorii S. G. și fiica acestuia R. E.. Terenul se învecinează cu muntele Giuvala și cu familiile V. N., S. M. și E. J..
A mai arătat intervenientul că prin sentința civilă nr. 3992 pronunțată în dosarul nr. 1966/2000, instanța a dispus ieșirea din indiviziune conform actului de moștenitor nr. 514/1972, revenind fiecărui moștenitor 0,13 hectare de teren agricol, conform schiței omologate de exp. B. G..
În continuare intervenientul a arătat că la masa succesorală, din terenul situat în punctul „Valea Urdii”, s-a dezbătut numai o parte din terenul cuprins în certificatul de moștenitor, rămânând o suprafață de aproximativ 10.000 mp, suprafață ce se învecinează cu familiile J. E., S. M., V. N. și cu loturile acestora de 0,13 ha. Acest teren este însușit în mod fraudulos de numiții O. I., O. I. și O. V., fiind folosit ca teren fânețe.
Intervenientul a arătat că starea de fapt ce s-a creat între reclamantul O. I. și pârâții O. I. (O. H.) se datorează în totalitate nedovedirii provenienței acestui teren, ce aparține tuturor moștenitorilor, respectiv: O. I., O. I., O. G., L. D., R. R., T. Lucreția și O. V., conform actului de moștenire nr. 514/1972, teren ce trebuie introdus la partaj succesoral.
Prin încheierea din data de 29 martie 2013, s-a dispus disjungerea cererilor de intervenție formulate de intervenienții R. R. și O. G. și capătul de cerere din cererea de intervenție formulată de intervenienta T. L., privind ieșirea din indiviziune și s-a acordat termen acestora la data de 19 aprilie 2013 și s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei civile_ .
La data de 17 septembrie 2013 s-a formulat cerere de repunere pe rol de către reclamant, depunându-se totodată sentința nr. 1414/2013 dată în dosarul nr._, prin care s-a dispus respingerea cererii de intervenție formulată de intervenienta T. L. L. și anulate ca netimbrate cererile de intervenție formulate de intervenienții în nume propriu O. G. și R. R., cu mențiunea că este rămasă definitivă și irevocabilă, fiind acordat termen la data de 18 oct. 2013.
Potrivit art. 137 alin. 2 V. Cod proc. civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, instanța a respins-o, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 V.Cod civil.
Cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, instanța a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că sunt întrunite dispozițiile art. 1890 V. Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin sentința civilă nr. 1890/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și a dobândirii dreptului prin uzucapiune invocată de pârâții O. I., O. E. și O. I. H., cererea de intervenție formulată de intervenienta T. Lucreția domiciliată în . și a fost admisă în parte acțiunea completată, formulată de reclamantul O. I. împotriva pârâților O. I., O. E. și O. I. H., constatându-se nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280 din 27 iunie 2008 la B.N.P. C. S. B. pentru suprafața de 21 mp, identificată cu culoare roșie în schița de plan anexă 3 la raportul de expertiză întocmit de ing. expert M. G., aflat la fila 153 dosar.
Prin aceeași sentință ,s-a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul A-D potrivit schiței anexă nr.3 la raportul de expertiză întocmit de ing. expert M. G. aflat la fila 153 dosar,au fost obligați pârâții O. E. și O. I. H. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 21 mp, identificată cu culoare roșie în schița de plan anexă 3 la raportul de expertiză întocmit de ing. expert M. G. aflat la fila 153 dosar,a fost respins capătul de cerere privind ridicarea gardului.
De asemenea ,s-a dispus rectificarea cărții funciare nr.1331/N a unității administrativ teritoriale Dâmbovicioara cu nr. cadastral 1269, proprietatea pârâților O. E. și O. I. H., în sensul prezentei sentințe,s-au compensat în parte cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 2207 pronunțată la 23 octombrie 1991 de Judecătoria Câmpulung, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase în succesiunea defunctului O. I., decedat la 3 decembrie 1971, cu ultimul domiciliu în ., moștenitorilor acestuia, respectiv: R. R., O. I., O. G., T. L., O. I., O. C., L. D. revenindu-le alături de alte bunuri și suprafața de 0,13 ha teren agricol, situat în Valea Urdii.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de ing. exp. M. G., coroborat cu raportul de expertiză întocmit în dosarul cauzei în care s-a pronunțat sentința reclamantului prin sentința civilă nr. 2207 pronunțată la 23 oct. 1991, rezultă că terenul reclamantului este amplasat la nord și sud de drumul național Pitești - Câmpulung, în două parcele astfel:
- . drumul național, conform schiței din actul de partaj, cu lățimea de 7 m la sud și 14 m la nord are suprafața de 712 mp, punctele 1 și 46 fiind axele tuburilor podețelor ce subtraversează drumul național;
- . drumul național este cea care creează litigiul, deoarece nu are înscrisă nici suprafața și nici lungimea de la podeț spre terenul pârâtului.
Având în vedere schița partajului B., a arătat expertul, se poate observa că limita sudică a terenului reclamantului ce s-a partajat este aliniamentul proprietății O. C. transpusă pe planșa nr. 1 prin aliniamentul A –D și în această variantă, suprafața terenului reclamantului este de 1083 mp (712 + 371), adică cu 217 mp mai puțin decât în sentința de partaj.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1280 din 27 iunie 2008, pârâtul O. I. a vândut pârâților O. E. și O. I. H., suprafața de teren de 5310 mp, categorie folosință fânețe, având ca vecinătăți: la N-E O. I., R. R., T. L. și drum acces; la S-E O. V., la S-V V., la N-V O. I. și construcția C1 anexă grajd, în suprafață construită la sol de 54 mp, edificată în anul 1985.
În contractul de vânzare-cumpărare s-a arătat că vânzătorul declară pe propria răspundere că neavând nici un act de proprietate asupra terenului menționat mai sus, existența dreptului său de proprietate se bazează pe posesia pe care a exercitat-o asupra terenului, în nume de proprietar necontestat timp de peste 30 de ani.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către ing. exp. M. G., a rezultat că actul de vânzare-cumpărare deținut de pârâți se suprapune pe terenul ce i-a fost atribuit reclamantului prin sentința de partaj, pe suprafața de 21 mp, identificată în raportul de expertiză în schița 3 anexă, cu culoarea roșie.
Instanța, având în vedere că suprafața de 21 mp face parte din sentința de partaj și aparține reclamantului, iar pe de altă parte că în actele constitutive ori translative de drepturi se cere ca cel ce înstrăinează terenul să fie titularul dreptului, iar din contractul de vânzare-cumpărare nu rezultă că această vânzare-cumpărare a avut la bază vreun titlul de proprietate, a admis capătul de cerere privind nulitatea parțială a actului de vânzare-cumpărare și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1280 din 27 iunie 2008 la B.N.P. C. S. B., pentru suprafața de 21 mp, identificată în schița de plan anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de ing. expert M. G. și aflat la fila 153 dosar.
De asemenea, instanța, având în vedere actele dosarului coroborate cu raportul de expertiză, respectiv schița întocmită de ing. exp. B. și raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. exp. M. G., a constatat că linia de hotar între cele două proprietăți este situată pe aliniamentul A-D și în temeiul art. 560 Cod civil, a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul A-D potrivit schița de plan anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de ing. expert M. G. și aflat la fila 153 dosar.
Având în vedere că terenul revendicat este stăpânit de pârâții O. E. și O. I. H., instanța a obligat pe cei doi pârâți să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului, suprafața de 21 mp, identificată în schița de plan anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de ing. expert M. G. și aflat la fila 153 dosar.
În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea gardului, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de ing. exp. M. G., potrivit căruia, pe terenul revendicat se află gard pe aliniamentul A-D, adică pe linia de hotar, a respins acest capăt de cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 908 alin. 2, instanța a dispus rectificarea Cărții funciare nr. 1331/N a unității administrativ teritoriale Dîmbovicioara cu nr. cadastral 1269, proprietatea pârâților O. E. și O. I. H., în sensul prezentei sentințe. Totodată, instanța, având în vedere cele reținute, a respins pe cale de consecință și cererea de intervenție formulată de intervenienta T. Lucreția.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pe pârâți să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O. I. .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că deși instanța de fond a constatat încălcarea dreptului său de proprietate de către pârâți pentru 21 mp, în realitate proprietatea sa este afectată cu 139 mp ,conform expertizei I. G. .
Expertul M. G. a transpus și reprezentat greșit în teren actele de proprietate, în ceea ce privește stabilirea limitei proprietății sale primită printr-o sentință de partaj nr. 2207/1991 pe latura de sud-vest între reperele A-D . Această propunere a fost justificată prin aceea că, s-ar fi avut în vedere la stabilirea limitei sudice a proprietății sale, limita proprietății O. C. care apărea ca vecin la sud al loturilor primite prin sentința de partaj din 1991. Limita proprietății O. C. a fost trasată cu totul artificial prin expertiza M. G. și nu reprezintă sub nici o formă limita proprietății sale .
Prin raportul de expertiză întocmit de acest expert s-a stabilit o suprafață mai mică a lotului său de teren aflat la nord de drumul național ,de 712 mp, față de 757 mp, conform expertizei I. sau 787 mp ,conform expertizei D. .
Instanța trebuia să se raporteze la concluziile raportului de expertiză I. G., care a fost corect întocmit și bine fundamentat, a urmărit exclusiv datele din actele de proprietate prezentate de părți, stabilind în mod real configurația și limitele dreptului de proprietate.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept .
La data de 12.05.2014, intervenienta T. Lucreția a depus întâmpinare, pe care tribunalul a calificat-o ca fiind recurs, ținând seama că prin susținerile formulate, intervenienta a criticat soluția instanței de fond, invocând,în drept, disp.art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ.
Intimații nu au depus întâmpinare .
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și în conformitate cu disp art. 304 ind.1 C.pr.civ.,tribunalul constată că recursul intimatei T. Lucreția este nul ,iar recursul recurentului O. I. este nefondat pentru următoarele considerente :
Intervenienta T. Lucreția a formulat în cadrul unui înscris intitulat întâmpinare ,depus în dosarul de recurs, critici împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Câmpulung asupra cererii sale de intervenție ,întâmpinare,care în raport de solicitările pe care le cuprinde a fost calificată de tribunal ca fiind o cerere de recurs.Potrivit art. 302 C.pr.civ. recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă ,sub sancțiunea nulității.În considerarea acestor aspecte,urmează ca recursul declarat de recurenta intervenientă în interes propriu T. LUCREȚIA să fie constatat nul.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul O. I., tribunalul are în vedere faptul că ,potrivit cererii de chemare în judecată ,astfel cum a fost precizată de recurent ,actul invocat de acesta pentru susținerea pretențiilor sale privind revendicarea, grănițuirea și rectificarea cărții funciare este reprezentat de sentința civilă nr. 2207/23._ pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 212/1991,irevocabilă.Acest înscris se află depus în copie conformă cu originalul la filele 9-11 ale dosarului de fond, iar la filele 12-13 se găsește încheierea pronunțată în același dosar, în ședința camerei de consiliu din data de 08.05.2003, privind îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul acestei sentințe .
Conform dispozitivului hotărârii judecătorești ce constituie actul de proprietate la care recurentul face trimitere, acestuia i-a revenit în punctul Orjoaga circa 0,30 ha teren agricol, la fel ca și intimatului O. I., loturile fiind atribuite potrivit raportului de expertiză întocmit de expert inginer B..
Sentința civilă nr. 2207/23.10.1991 a devenit definitivă prin decizia civilă nr. 1620 din 09.10.1992 dată de Tribunalul Județean Argeș - Secția Civilă și de C. Administrativ în dosarul nr. 1672/1992 prin respingerea recursului .
Pentru soluționarea cererii cu care a fost investită,Judecătoria Câmpulung a dispus și efectuarea unei expertize.Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert M. G., transpunerea terenului recurentului s-a făcut și prin raportare la schița partajului B. . Spre deosebire de celelalte două variante de transpunere a aceluiași teren ,care au avut drept reper limita indicată de recurent și respectiv realizarea suprafeței de 1300 mp din sentința civilă nr. 2207/1991, prima variantă de transpunere,cea bazată pe schița B., apare ca fiind cea mai corectă, fiind fundamentată pe chiar schița la care face referire hotărârea judecătorească ce folosește recurentului în demersul său judiciar contra intimaților.Reperul indicat de recurent nu poate reprezenta un element obiectiv de transpunere a unui teren,câtă vreme susținerea părții nu este confirmată de înscrisuri ,constatări din cadrul expertizei ,etc .,după cum nici realizarea suprafeței de 1300 mp nu poate justifica identificarea terenului ,mai ales că întinderea suprafeței de teren ce a revenit recurentului prin sentința de partaj nu este certă ,ci aproximativă,în această sentință folosindu-se termenul ,,circa,, pentru a desemna întinderea terenului atribuit acestuia.
Cât privește raportul de expertiză I. G., la care face referire recurentul ,acesta nu poate fi primit întrucât, astfel cum rezultă din cuprinsul său,nu a avut în vedere respectarea întocmai a schiței întocmite de expert B. . Astfel, în acest raport se menționează că lățimea terenului din partea de jos a drumului atribuită reclamantului este de aproximativ 8 m și nu 7 m, cum a dispus dl B., iar transpunerea celorlalte proprietăți conform schiței B. ar duce la . O. I. .
Ținându-se cont de acest lucru ,experta I. G. a precizat că nu toate proprietățile au același aliniament ca în schița B. .Așadar ,experta I. G. nu a realizat decât parțial o transpunere a terenurilor conform schiței B..
Având în vedere aceste aspecte, constatând că raportul de expertiză întocmit de expert M. G. a dat relevanță schiței ce a stabilit configurația terenurilor părților atribuite prin sentința de partaj și nu a fost contestat în fața instanței de fond de către recurentul O. I. sub aspectul transpunerii terenurilor raportat la vecinătatea cu numitul O. C., în mod corect, instanța de fond a avut în vedere concluziile acestui raport de expertiză.
Pe baza celor stabilite în urma administrării probei cu expertiză ,recurentul a probat ocuparea de către intimatul-pârât a suprafeței de 21 mp din terenul său ,deținut în baza sentinței civile nr. 2207/1991 ,astfel că acțiunea în revendicare promovată de către recurent este întemeiată în ceea ce privește această suprafață de teren .
Ca o consecință a soluției stabilite cu privire la acest capăt de cerere și a solicitării din cererea de chemare în judecată, în cauză s-a impus și marcarea hotarului dintre cele două proprietăți pe traseul stabilit prin aceeași lucrare de expertiză .
Pentru toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată către intimatul O. I. în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurenta intervenientă în interes propriu T. LUCREȚIA.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul O. I. împotriva sentinței civile nr. 1890/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții O. I., O. E. și O. I. H. și intervenienții în nume propriu R. I. R., O. G. și pârâții O. I., O. E. și O. I. H.
Obligă pe recurentul reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât O. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2014.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. S.I.T.
Tehn D.T./ 2 ex
04.06.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1395/2014. Tribunalul ARGEŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 452/2014.... → |
|---|
