Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2758/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2758/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 3676/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2758/2014
Ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier R.-E. D.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtii I. O., I. D., M. M. D., A. T. împotriva sentinței civile nr 2789/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind reclamanta Z. E., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-pârâtă I. D. personal si fiind asistată de avocat B. D., recurentii-pârâti lipsă fiind reprezentati de acelasi avocat, intimata-reclamantă personal și fiind asistată de avocat V. P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurentii-pârâti, prin avocat, depun la dosar dovada achitării în integralitate a taxei de timbru. Mai depun de asemenea extras cu privire la solutia dată Judecătoria P. împotriva rezolutiei de neîncepere a urmării penale dată de P. de pe lângă Judecătoria P., precum și dovada achitării onorariului de expert în original pentru a dovedi cheltuielile de judecată de la instanta de fond.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că are cunoștință de aceste înscrisuri, nu are probe de solicitat, înscrisuri de depus.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentii-pârâti, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii în tot a actiunii ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond si recurs. Precizează că se impune admiterea recursului pentru că instanta de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active si a lipsei de interes în mod gresit. Apreciază că ar fi trebuit admise aceste excepții pentru că, la dosar nu există niciun înscris care să dovedească temeinicia actiunii, că ar fi fost încheiat un contract de v/c sau de împrumut cu ceilalti recurenti. Precizează că singurul înscris ce atestă dreptul de proprietate sunt cele două contracte de v/c care ar fi fost depuse la serviciul de înmatriculări. Nici părtile adverse nu recunosc că semnăturile le apartin, la dosar nu a fost depus un contract de împrumut. De asemenea, s-a dovedit cu actele de la dosar că I. O. a fost proprietarul autoturismului și avea fonduri pentru că a vândut un teren. D. fiind obiectul de peste 250 lei al cauzei, dovada cu martori nu era admisibilă, instanta de fond nu era în fata dispozitiilor art 1191 civ, a intrat în analiza depozitiilor de martori si nici din aceste declaratii nu rezultă că sustinerile intimatei sunt adevărate. Totodată, I. M. a arătat că despre toate raporturile dintre părti are cunoștință de la Z. E.. Instanta de fond trebuia să admită excepția și să respingă acțiunea pentru că bunul se afla în paza lui Z. E.. Apreciază că, în momentul pretinderii bunului ar fi trebuit să opună calitatea de proprietar. În mod gresit a fost respinsă excepția lipsie calității procesuale pasive a lui I. O. pe celelalte capete de cerere pentru că rezultă că nu s-ar fi încheiat v reun contract de v/c iar pretinsul contract de împrumut s-ar fi încheiat cu I. D.. Pentru I. D. si M. M. gresit a fost solutionată excepția lipsei calității procesuale pasive pentru că nu au avut calitatea de proprietar. Gresit a fost respins argumentul că Z. E. era decăzută din dreptul de a formula aceste pretentii pentru că Z. E. avea la îndemână 3 ani pentru a recupera bunul. Din declaratiile din dosarul de urmărire penală rezultă că Z. E. ar fi pretins detinerea abuzivă a bunului la sfârșitul anului 2008 sau la începutul anului 2009, pe când acțiunea a fost introdusă la începutul anul 2012. Se poate observa lipsa de consecvență a lui Z. E.. De asemenea, din toate actele rezultă că părtile nu au recunoscut încheierea contractului de v/c sau alte raporturi juridice. Nu au fost răsturnate sustinerile. În ceea ce priveste constatarea nulității contractului de v/c arată că ar fi trebuit să se dea preferință bunei credințe a lui A. T.. Solicită cheltuieli de judecată în fond si recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, mentinerea punctului de vedere exprimat prin întâmpinare, astfel: cu privire la excepția lipsei calității procesuale active solicită respingerea pentru că, în cauză sunt depuse 2 contracte cu titular Z. E., există și acte de înmatriculare din care rezultă înmatricularea a 2 autoturisme. De asemenea, la fila 161 este un extras din Ordinul MAO cu nr 1501/2006 unde, la art 16 pct d) se mentionează că la înmatriculare este nevoie de copii ale documentelor care atestă dreptul de proprietate. În ceea ce priveste acțiunea în revendicare arată că nu se poate face abstractie de încheierea din 21.12.2012 prin care intimata a fost numită administratorul bunului astfel că, acum are paza autoturismului. În ceea ce priveste lipsa calității procesuale active a lui I. și M. solicită respingerea pentru că sunt persoanele care au arătat împrejurările în care au fost încheiate cele 2 contracte. Cu privire la excepția calității procesuale a lui I. O. arată că este nefondată pentru că a încheiat contractele. În ceea ce priveste excepția prescriptiei arată că a existat o înțelegere în legătură cu autoturismul. În privinta bunului si a pretului arată că a fost vândut un teren și acela este momentul de la începe să curgă termenul prescriptiei exctinctive. Mai arată că martora a relatat corect împrejurările, pârâtii au recunoscut v/c și după cele 2 înmatriculări provizorii a fost făcută înmatricularea definitivă. Totodată, depozitiile de martor sunt relevante, s-au făcut si niste plângeri penale. Urmează a se observa si faptul că, la înmatriculare, I. O. a prezentat acte ca si cum autoturismul ar fi fost adus din Germania, că pârâtii nu aveau cu ce să achizitioneze acest autoturism pentru că au fost formulate la instanta de fond cereri de ajutor public judiciar, au împrumuturi la bănci. În ceea ce priveste ultimul act arată că s-a dat corect solutia pentru că pretul este modic, A. T nu avea posibilitatea cumpărării acestui autoturism, există un litigiu pentru instituirea sechestrului. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 01.03.2012 sub nr_ reclamanta Z. E. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții I. O., I. D., M. M. D. și A. T., a ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare privind autoturismul marca VW P._, obligarea paraților în solidar la restituirea prețului autoturismului în suma de 18.000 euro în echivalent lei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arata că reclamanta a convenit cu pârâții să cumpere autoturismul sus menționat plătind acestora suma de 18.000 euro și s-a ocupat de formalitățile necesare înmatriculării provizorii autoturismului la data de 29.10.2008-27.011.2008, prelungind valabilitatea numerelor pana la data de 11.12.2008.
Pârâții I. și-au manifestat intenția de a păstra autoturismul iar plata se va face după vânzarea unui teren.
A aflat din surse că există un contract de vânzare cumpărare în care proprietar al mașinii era I. O. și doua contracte de vânzare-cumpărare pe numele reclamantei, acte care nu au fose semnate de aceasta.
Datorita relațiilor de familie reclamanta a îngăduit ca autoturismul să fie folosit de pârâții I., iar pentru contractele de vânzare-cumpărare existente a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Pitești.
Deși reclamanta a plătit prețul autoturismului aceasta nu se afla în posesia mașinii.
În drept sunt invocate prevederile art. 1549 C.Civ., 1674, 1695, 1700 C.Civ. raportat la art. 1345, 1348 C.pr.civ.
Parații I. O., I. D., M. M. D. au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arata că pârâtul I. O. a achiziționat autoturismul VW Passat din Tg. V., București și pentru că nu a avut suma de bani necesara privind plata taxelor pentru înmatricularea acestuia, reclamanta s-a oferit să îl ajute pentru a obține numere provizorii și autorizație provizorie de circulație, obținând în doua rânduri numere provizorii, iar în luna decembrie 2008 pârâtul a înmatriculat definitiv autoturismul.
Ulterior între părți au apărut neînțelegeri culminând cu formularea de către reclamanta a plângerii penale.
Se invocă excepția lipsei calității procesuale a paraților I. D., M. M. D. și I. O. motivat de faptul că aceștia nu au avut un drept de proprietate asupra autoturismului VW Passat, I. O. fiind cel care l-a achiziționat în anul 2008 din Tg V. și nu avut un drept de proprietate asupra autoturismului.
Se reține că I. O. nu a încheiat niciodată în formă scrisă sau verbala un contract de vânzare cumpărare cu reclamanta privind transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului iar cele doua contracte depuse la dosar nu au fost semnate de I. O. și nici de reclamantă prin nesemnarea acestora.
Se invocă excepția prescripției extinctive privind solicitarea reclamantei în ceea ce privește rezoluțiunea contractul de vânzare cumpărare și de restituire a prețului.
Considera ca în speța sunt aplicabile prevederile art. 3 din Decretul nr 167/1958 privind termenul general de prescripție de 3 ani, iar între data încheierii contractului între I. O. și Z. E. și data formulării cererii de chemare în judecata – 01.03.2012 a trecut o perioada mai mare de 3 ani, iar pasivitatea reclamantei urmează a fi sancționata cu atât mai mult cu cat la începutul anului 2009 a introdus plângere penală.
Sunt invocate în soluția de respingere a cererii formulate și o . prezumții ce rezulta din formularea acțiunii luând în considerare ca pârâta I. D. este fiica lui I. O. și acesta să vândă mașina autoturismul reclamantei, iar ulterior I. D. și M. M. D. să păstreze autoturismul în condițiile în care pârâtul I. O. putea să înstrăineze autoturismul fara mijlocirea reclamantei.
La data de 05.06.2012 instanța a dispus introducerea în cauza a numitului A. T. în calitate de parat.
Reclamanta la data de 14.05.2012 își completează cererea inițială solicitând introducerea în cauza a paratului A. T. constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A. T. și I. O. privind autoturismul VW Passat_ .
În motivarea cererii se arata că între I. O. și A. T. s-a încheiat un contract privind vânzarea autoturismului din 15.03.2012 vânzare care nu este reală, pârâtul A. T. fiind cumnatul lui I. O. iar prețul autoturismului este unul simbolic pentru suma de 4000 euro.
În cauza autoturismul a fost supus sechestrului judiciar de către I. O., cererea fiind încuviințata la data de 04.04.2012 și adusă la îndeplinire la data de 27.04.2012.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 1225- 1236 C.Civ.
Reclamanta își precizează obiectul cererii principale la data de 27.07.2012 solicitând obligarea paraților la respectarea proprietății și posesiei autoturismul VW Passat cu nr_, obligarea paratului I. O. la plata contravalorii uzurii autoturismului de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și pana la momentul intrării în posesia efectivă a acestuia, sau obligarea paratului la restituirea prețului în suma de 18.000 euro în echivalent lei la momentul restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arata ca reclamanta a cumpărat autoturismul de la I. O. și s/a ocupat de formalitățile necesare înmatriculării provizorii autoturismului în perioada 29.10.2008/27.11.2008.
Ulterior parații I. D. și M. M. D. și-au exprimat dorința de a cumpăra acest autoturism iar plata acestuia se va face după vânzarea unui teren.
Ulterior I. O. a înmatriculat autoturismul pe numele său iar reclamanta a formulat plângere la P. pentru fals ș uz de fals.
Sa solicitat de către reclamanta instituirea unui sechestru judiciar asupra bunului timp în care I. O. a înstrăinat autoturismul lui A. T., vânzarea fiind fictivă, un contract de vânzare-cumpărare încheiat fara cauza licită și obiect, pârâtul A. T. nu s-a aflat niciodată în posesia autoturismului, iar reclamanta deține autoturismul în urma măsurii dispuse privind sechestrul judiciar, măsura care a fost desființata de Tribunalul Argeș ca urmare a admiterii recursului prin invocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu A. T..
Parații I. O., I. D., M. M. D. și A. T. au formulat întâmpinare la cererea de completare a acțiunii principale solicitând respingerea excepțiilor invocate și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Se invocă excepția lipsei calității active a reclamantei considerând că nu are interes în promovarea unei astfel de cererii aceeași excepție privind pe A. T..
Nu sunt reale susținerile reclamantei privind autoturismul care a fost ridicat la data de 27.04.2012 de pe proprietatea lui I. O. acesta aflându-se pe proprietatea lui A. T. .
S-au depus la dosar înscrisuri.
În cauza a fost administrata proba cu acte, interogatoriu (filele 100-114), expertiza de specialitate contabilitate cu obiectivele stabilite prin încheierea din 29.11.2013, martori, relații de la Serviciul Public Comunitar Regim Servicii Permise de Conducere Înmatriculare a vehiculelor i copii de pe dosarul înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Pitești nr 878/P/2010.
Prin sentința civilă nr.2789/_ pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis cererea precizată și completată formulată de reclamanta Z. E., domiciliată în mun. Pitești, ., ., jud. Argeș în contradictoriu cu pârâții A. T., domiciliat în mun. Pitești, ., ., ., I. O., I. D., ambii domiciliați în com. B., ., jud. Argeș și M. M. D., domiciliat în ., jud. Argeș.
Au fost respinse excepțiile invocate.
Au fost obligați pârâții la respectarea dreptului de proprietate și posesie privind autoturismul WW PASSAT sub nur_ .
S-a constatat nulitatea absoltă a contractului de vânzare cumpărare pentru un autoturism folosit/ 15.03.2012 încheiat între I. O. și A. T..
A fost obligat pârâtul I. O. la plata c/val uzurii autoturismului în sumă de 1495 E conform RET. efectuat în cauză .
A fost obligat fiecare pârât la plata sumei de 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamanta Z. E. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții I. O., I. D., M. M. D. și A. T., a ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare privind autoturismul marca VW P._, obligarea paraților în solidar la restituirea prețului autoturismului în suma de 18.000 euro în echivalent lei cu cheltuieli de judecată.
Autoturismul ce formează obiectul litigiului a fost achiziționat cu banii reclamantei în baza unei înțelegeri între aceasta și I. D., I. O. pentru cumpărarea unui autoturism VW Passat pentru suma de 18.000 euro .
Referitor la excepțiile invocate de parați prin apărător, excepția calității procesuale active a reclamantei, și a pârâților I. D., M. M. D., I. O. ,excepții pe care instanța le-a respins, pentru următoarele considerente:
Reclamanta conform actelor de vânzare-cumpărare încheiate a înmatriculat autoturismul VW Passat provizoriu fiind proprietar autoturismului pe care nu î-l folosește dar îl deține ca administrator judiciar în baza încheierii din 28.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr_ .
Pârâții I. O., I. D., M. M. D., respectiv I. D. a folosit autoturismul și a facilitat încheierea celor doua contracte de vânzare-cumpărare conform interogatoriului administrat în cauza f. 106-107 dosar, autoturismul fiind ridicat de la locuința acestora.
Pârâtul I. O. a vândut autoturismul reclamantei care ulterior a fost înstrăinat lui A. T..
Privind excepția prescripției extinctive de restituire a sumei de 18.000 euro s-a reținut că între părți a existat o înțelegere, respectiv între reclamanta și soții I. de a cumpăra autoturismul reclamantei iar folosința autoturismului să fie realizata de I. D., luând în considerare relațiile de prietenie și de rudenie dintre părți, soții I. fiind în proces de divorț în care pârâta I. D. a încheiat o tranzacție în care i s-a atribuit suma de bani rezultat din vânzarea unui teren, bani care au fost folosiți pentru a plăti prețul reclamantei.
Prin probele administrate în cauza nu s-a stabilit cu certitudine că banii au fost folosiți la cumpărarea autoturismului, pârâta nu era proprietara acestui bun și nu era necesara încheierea unui contract cu reclamanta
În cauza plângerea penală a fost formulată de reclamantă în luna august 2009 pentru fals și înșelăciune iar din relațiile primite la dosar nu s-a terminat cercetarea penală.
Probele arata că reclamanta a dat pârâtei I. D. suma de 20.000 euro pentru a cumpăra 2 autoturisme respectiv VW Passat și un auto Opel Astra, suma de bani ce va fi restituită în momentul în care va vinde terenul situat în .> Ulterior mașinile au fost înmatriculate iar cu autoturismul VW Passat a circulat pârâta pana în momentul în care a fost pus sub sechestru judiciar de către executorul judecătoresc,
Înmatricularea autoturismului s-a făcut pe numele tatălui pârâtei și aceasta nu a acceptat să fie pe numele său deoarece se afla în proces de divorț cu soțul, mașina fiind folosita de aceasta și de tatăl ei.
Ulterior autoturismul a fost vândut lui A. T. care a folosit o perioada de timp aceasta mașină.
Între părți existau relații de prietenie și de rudenie iar autoturismul a fost achiziționat din Tg. V. de parați și urma să fie folosit de pârâta I. D. care a fost însoțită de reclamantă la organul de poliție.
S-au realizat doua înmatriculări provizorii pe numele reclamantei care nu se puteau realiza decât prin prezentarea proprietarului, iar înmatricularea definitivă s/a făcut pe numele lui I. O. datorita neînțelegerilor apărute între părții și plângerii penale formulate de reclamantă, iar cele doua acte de vânzare-cumpărare existente la dosarul cauzei au fost realizate de pârâta I. D., iar pârâtul I. O. a semnat cererea de înmatriculare definitivă a autoturismului, declarând că autoturismul nu a mai fost înmatriculat în România.
Declarațiile părților sunt contradictorii, I. O. nu a informat autoritățile că autoturismul în cauza a avut doua înmatriculări provizorii în Romania pe numele reclamantei și arata ca numai reclamanta s-a ocupat de înmatricularea provizorie a autoturismului, iar conform interogatoriului administrat în cauza pârâta I. D. este cea care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în numele reclamantei fiind singura persoană care folosea mașina ea fiind cea care a semnat cererea de înmatriculare provizorie, cerere făcuta pe numele Z. E..
Se reține că în prezent bunul este indisponibilizat în favoarea reclamantei
Potrivit art. 1549 C.civ. creditorul are dreptul să solicite rezoluțiunea contractului precum și daune interese dacă i se cuvin.
Conform dispozițiilor art. 1554 C.civ. contractul desființat prin rezoluțiune se considera că nu a fost niciodată încheiat, fiecare parte fiind ținută să restituie celeilalte părți prestațiile primite.
Rezoluțiunea/rezilierea este o cauza de încetare anticipata a contractului care intervine in situația neexecutării culpabile de către o parte contractanta a obligațiilor derivate din încheierea respectivului contract, acest fapt fiind confirmat de alin. (2) al art. 1516 din Codul Civil care statuează ca: „Atunci când, fără justificare, debitorul nu iși executa obligația si se afla in întârziere, creditorul poate, la alegerea sa si fără a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin: sa obțina, daca obligatia este contractuala, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligatii corelative.
Pentru a opera rezoluțiunea contractului, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: neexcutarea obligației; neexecutarea să fie rezultatul culpei părții ce s-a obliga, debitorul sa fie in întârziere .
Condiția privind punerea în întârziere s-a îndeplinit prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Prima instanță a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei laolaltă cu excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, întrucât intimata nu a reușit să facă în mod cert dovada nici asupra faptului că ar fi proprietara autoturismului Volkswagen.
Chiar dacă bunul nu i-a fost predat de bunăvoie de către pârâtul A. T. ci a fost ridicat de către aceasta în baza unei încheieri de ședință, Z. E. are posibilitatea legală să îi opună acestui pârât calitatea sa de pretins proprietar ori posesor legitim al bunului.
Prima instanță a respins în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a lui I. O., invocată pentru toate capetele de cerere ale acțiunii, mai puțin cel privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de acesta cu pârâtul A. T..
Mai mult I. O. nu poate avea calitatea nici de parte în cadrul unui ipotetic contract de împrumut încheiat cu Z. E. pentru că nici existența unui asemenea act în formă scrisă sau verbală nu a fost dovedită.
Prima instanță ar fi trebuit să admită și pentru pârâții I. D. și M. M. D. excepția lipsei calității procesuale pasive.
În mod eronat instanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimata reclamantă era decăzută din dreptul de a revendica autoturismul.
Prima instanță a omis să observe că reaua credință și lipsa de consecvență a lui Z. E. cu privire la pretinsele raporturi juridice ce ar fi existat între ea și recurenți reiese din declarațiile reclamantei .
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că nicăieri în cuprinsul declarațiilor date la parchet recurenții nu au recunoscut vreun moment încheierea de contracte de vânzare cumpărare ori de împrumut în formă scrisă ori verbală cu intimata reclamantă.
Probele administrate în prezentul litigiu nu au fost de natură să aducă nici un element nou față de cele administrate în dosarul de urmărire penală.
Instanța de fond nu a ținut cont de aspectul că declarația numitei T. M. nu are suficientă relevanță în cauză din moment ce toate lucrurile pe care aceasta le-a relatat instanței au fost aflate de la reclamantă.
Instanța de fond nu ar fi trebuit să admită nici capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
Prima instanță a validat în mod nelegal susținerile reclamantei conform cărora operațiunea de vânzare cumpărare a autoturismului ar fi fost una fictivă, prin neplata prețului ori prin caracterul derizoriu al acestuia.
Instanța de fond a dispus în mod greșit și admiterea capetelor secundare de cerere privind obligarea lui I. O. la plata sumei de 1495 euro și a fiecărui pârât la plata sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs ce vizează greșita soluționare de către instanța de fond a excepțiilor invocate, tribunalul îl constată ca nefondat.
Instanța de fond corect a reținut calitatea procesuală activă a reclamantei întrucât din înscrisurile depuse la dosar respectiv înscrisurile ce atestă că autoturismul a fost înmatriculat pe numele reclamantei coroborat cu relațiile primite de la Serviciul înmatriculări și cu disp.Ordinului MAI nr.1501/2006, rezultă cu certitudine calitatea procesuală activă a reclamantei în prezenta cauză.
Potrivit Ordinului MAI nr.1501/2006, pentru a se efectua înmatricularea sunt necesare printre alte înscrisuri și actele care să ateste calitatea de proprietar a autoturismului ori este cert că dacă autoturismul a fost înmatriculat pe numele reclamantului la acel moment reclamanta avea calitatea de proprietar.
De asemenea, instanța de fond corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. D. și M. D. întrucât din probele administrate în cauză rezultă că aceștia au folosit autoturismul și I. D. a încheiat contractele de vânzare cumpărare aflate la dosarul cauzei. Mai mult decât atât autoturismul a fost ridicat de executorul judecătoresc de la locuința acestor 2 pârâți .
Instanța de fond corect a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. O. întrucât acesta este cel care a vândut bunul către pârâtul A. T..
Tribunalul constată ca nefondată și excepția prescripției extinctive întrucât din întreg materialul probator rezultă că în permanență au existat negocieri între părți cu ocazia recuperării autoturismului sau a sumei de bani de către reclamantă, pârâta I. D. fiind în proces de partaj cu soțul său, partaj finalizat în oct.2010, când în lotul său primea bani de la soțul său.
Instanța de fond a reținut corect că termenul de prescripție a început să curgă din oct.2010 cu atât mai mult cu cât între părți au mai fost o . litigii penale, litigii care nici până în prezent nu sunt soluționate definitiv.
Astfel, instanța de fond corect a reținut că reclamanta este îndreptățită să formuleze acțiunea în revendicare iar în ceea ce privește împrejurarea că reclamanta nu ar mai justifica interes în promovarea unei acțiuni întrucât deține autoturismul, tribunalul constată că autoturismul este deținut în calitate de administrator desemnat ca urmare a încuviințării sechestrului, autoturismul fiind sigilat și nicidecum în calitate de proprietar pentru a-și exercita prerogativele conferite de dreptul de proprietate.
În ce privește motivul de recurs ce vizează soluția instanței pe fondul cauzei, tribunalul îl constată ca nefondat, apreciind că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând raporturile juridice create între părți.
Astfel, este cert mai presus de orice îndoială că între reclamantă și pârâta I. D. a existat o înțelegere, pentru a cumpăra autoturismul în litigiu, autoturism ce a fost înmatriculat provizoriu pe numele reclamantei, urmând ca acesta să fie vândut lui I. D., după ce îi va restitui banii reclamantei,
Este cert că pârâții, deși au susținut că aveau posibilitatea materială să achiziționeze autoturismul totuși din probele administrate rezultă exact contrariul cu atât mai mult cu cât aceștia au formulat și cereri de ajutor public judiciar.
Este confirmată existența acestei înțelegeri și de situația în care se afla I. D. la momentul achiziționării autoturismului în sensul că era în proces de divorț și partaj cu soțul său, având interesul a intra în posesia autoturismului ulterior finalizării acestor litigii.
De asemenea, tribunalul constată că această înțelegere nu a fost consemnată în scris având în vedere relațiile de rudenie dintre părți, relații confirmate de către acestea și de către martorii audiați în cauză.
Mai mult decât atât, deși recurenții invocă poziția oscilantă a reclamantei, tribunalul constată că pârâtul I. O. deși a arătat că a achiziționat autoturismul din Târgul V. cu ocazia înmatriculării a prezentat acte de proveniență din Germania ceea ce ar atesta că acesta ar fi fost cumpărat din Germania.
De asemenea, tribunalul apreciază ca nefondat și motivul de recurs ce vizează motivarea contradictorie instanța de fond reținând corect nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, împrejurarea că în motivarea hotărârii se face vorbire de rezoluțiune nu este de natură să conducă la modificarea hotărârii atâta timp cât soluția pronunțată este legală și temeinică, instanța constatând corect nulitatea absolută contractul fiind încheiat prin fraudă la lege.
Așadar, fiind vorba de nulitate absolută aceasta putea fi invocată și de către reclamantă.
De asemenea, tribunalul constată ca nefondat și motivul de recurs ce vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reținând că instanța corect a apreciat că pârâții sunt părți căzute în pretenții și a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtii A. T., domiciliat în mun. Pitești, ., ., ., I. O., I. D., ambii domiciliați în com. B., ., jud. Argeș și M. M. D., domiciliat în com. B., ., jud. Argeșîmpotriva sentinței civile nr 2789/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind reclamanta Z. E. domiciliată în mun. Pitești, ., ., jud. Argeș Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2014
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, R.-E. D. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./7 exp.
20.12.2014.
| ← Superficie. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Hotărâre din 17-09-2014, Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
