Superficie. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 475/46/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 247/2014
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE MARIA POSTELNICESCU
Judecător M. B.
Grefier F. G.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamantul C. N. F. și de pârâtul C. F. A. împotriva sentintei civile nr. 8030/08 10 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, având ca obiect „superficie”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, pentru a se depune concluzii sau note scrise de către apărătorul apelantului-reclamant, a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de fata, deliberand, va retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 25.03.2010 în cadrul dosarului nr._, reclamantul C. N. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul C. F. A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia din urmă la împrejmuirea suprafeței de 250 mp., la plata de despăgubiri pentru daunele materiale rezultate prin demolarea abuzivă a 4 tronsoane de seră, a unei sere înmulțitor și a centralei termice, fără a avea autorizație de demolare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma demolării serelor pârâtul a edificat fără autorizație de construire un garaj și un padoc de câini, iar în locul punctului termic care deservea casa și serele demolate fără autorizație, a construit un cazan pe gaze artizanal care deservește casa.
S-a menționat că toate aceste lucrări abuzive fac parte din sentința civilă nr. 2417/09.06.2005, acestea alături de altele fiind menționate în decizia civilă nr. 236/22.12.2009.
Actele emise pentru piscină, respectiv autorizația și certificatul de urbanism sunt eliberate cu încălcarea prevederilor legale .
A solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 25.03.2010 pronunțata în cadrul dosarului nr._ Curtea de Apel Pitești a calificat cererea depusă de către C. F. privind împrejmuirea suprafeței de teren de 250 mp ca o cerere de primă instanța depusă direct în recurs și a disjuns-o, fiind format dosarul nr._ . Prin decizia civilă nr. 8/F/25.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești pe rolul căreia cauza a fost înregistrata la data de 27.04.2010 sub același număr de dosar.
Prin cererea depusă la data de 01.02.2011 reclamantul a formulat o cerere modificatoare prin care a arătat că solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 140.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru 4 tronsoane de sere distruse, un punct termic, o seră înmulțitor, la plata lipsei de folosința a serelor evaluate la 1900 lei, la plata lipsei de folosința a casei proprietatea sa evaluate la 30.000 lei și la demolarea lucrărilor executate pe terenul său fără autorizație de construire, evaluată la 260 lei.
S-a solicitat obligarea pârâtului să demoleze construcțiile făcute pe terenul reclamantului, iar în caz de refuz autorizarea sa la demolarea construcțiilor pe cheltuiala pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
S-a solicitat stabilirea hotarului dintre cele doua proprietăți care nu sunt delimitate în concret.
A menționat că lucrările au fost edificate cu încălcarea Lg. nr. 50/1991
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 998, 1075 C.civ., Lg. nr. 50/1991.
Potrivit art. 242 alin 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea petitului privind obligarea la împrejmuirea suprafeței de 250 mp ca inadmisibil având în vedere sentința civilă din data de 09.06.2005 pronunțată în dosarul nr._/2005 prin care se instituie în favoarea sa dreptul de retenție asupra terenului în litigiu situat în Ștefănești, .. Câta vreme în favoarea sa este instituit dreptul de retenție asupra bunului în totalitate, nu poate fi obligat la lucrările de împrejmuire a terenului.
De asemenea, pentru efectuarea împrejmuirii este necesara autorizație de împrejmuire care nu există în prezent, iar acțiunea reclamantului este în fapt o acțiune în grănițuire, iar nu o veritabila obligație de a face.
În ce privește acordarea de despăgubiri pentru demolarea abuziva a 4 tronsoane de sere, a serei înmulțitor și a centralei termice pârâtul a susținut că potrivit notei de constatare nr. 6883/04.08.2000 a Primăriei Ștefănești, pe terenul în litigiu a existat o singura seră cu dimensiunile 15/8 deteriorata în proporție de 60%. Sera a fost demolata cu acordul reclamantului și întrucât construcția metalica nu a fost edificata în baza vreunei autorizații de construcții nu era necesara nici autorizația de demontare.
Față de data la care se susține că au fost demolate și data formulării prezentei cereri, respectiv 25.03.2010, acțiunea reclamantului este formulată după termenul general de prescripție de 3 ani, fiind prescrisă.
Pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea depusă la data de 29.11.2011 reclamantul a solicitat în plus obligarea pârâtului la contravaloarea suprafeței de 250 mp ocupata de pârât pe care a construit casa, evaluata la 50.000 lei.
A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Pitești.
Prin sent. civ. nr. 8030/8.10.2013 pronuntata de Judecatoria P. in dos. nr._ s-a admis excepția prescripției extinctive, invocată de pârât, s-a admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamant si s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și a pârâtului pe aliniamentul 7-C-B-A identificat pe schița - Anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert I. G., aflată la fila 154 a dosarului. A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 269 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca în ce privește dreptul de proprietate al reclamantului, prin hotărârile judecătorești menționate, în care pârâtul însuși a fost parte, a fost reținut și valorificat irevocabil dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului din Stefănești ., jud. Argeș, alcătuit din teren și casă, astfel că acesta nu mai poate fi repus în discuție, intrând în puterea de lucru judecat. De altfel, în dosarul de fond nr._ sunt actele de proprietate primare ale reclamantului asupra imobilului menționat.
În ce privește obligarea pârâtului la demolarea lucrărilor executate pe terenul reclamantului fără autorizație de construire sau autorizarea acestuia din urmă să le demoleze pe cheltuiala pârâtului, instanța, in considerarea art. 494 alin. 1 C. civ., a retinut ca o parte dintre aceste lucrări au fost atribuite expres prin sentința de partaj nr. 2417/09.06.2005 a Judecătoriei Pitești reclamantului, respectiv gard din lemn pe temelie din beton și stâlpi din țeavă, alei din pavele, gard din lemn decorativ, grătar tip Bricostore, porți duble și poartă mică de fier forjat la stradă, cu plata de despăgubiri, după cum reiese din considerentele și dispozitivul aceste hotărâri, astfel că pârâtul nu poate fi obligat la demolare, construcțiile aparținând reclamantului conform sentinței menționate.
În ce privește celelalte lucrări, respectiv piscină, sistem de iluminare, loc de plajă, gazon, acestea au fost analizate în dosarul nr._, Tribunalul Argeș reținând că nici în legătură cu acestea nu poate fi adoptată o altă soluție decât cea din partaj, „înțelegerea intervenită anterior începerii tuturor lucrărilor și amenajărilor, neopunerea la efectuarea lor (...) neputând avea decât semnificația juridică a unor simple acte de toleranță, în considerarea cărora, valorificându-se buna credință, prin sentința civilă nr. 2417/2005 s-a recunoscut reclamantului dreptul la despăgubiri”.
Aceeași este soluția și pentru partea din locuința pârâtului edificată pe terenul reclamantului, utilizând argumentul de analogie, aceasta fiind edificată anterior lucrărilor menționate mai sus după cum reiese din autorizațiile depuse in dosar.
În ce privește petitul acțiunii modificate referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 140.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru 4 tronsoane de sere distruse, un punct termic, o seră înmulțitor și la plata lipsei de folosința a serelor evaluate la 1900 lei, pârâtul a invocat excepția prescripției extinctive, fața de data demolării acestora. Instanța de fond a constatat că prescripția dreptului de a solicita obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru distrugerea serelor a început să curgă în anul 2001, data demontarii lor.
În ce privește lipsa de folosință în situația existentei unui drept de retenție asupra bunului respectiv, în practica judecătorească s-a decis constant că de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești privind instituirea dreptului de retenție, debitorul rău platnic nu mai beneficiază de fructele lucrului reținut, ca o adevărată sancțiune civilă stabilită în sarcina acestuia, căruia prin derogare, nu-i mai sunt recunoscute o parte din prerogativele dreptului de proprietate.
Existența unui drept de retenție nu contravine stabilirii liniei de hotar față de proprietatea învecinată, în sensul prevederilor art. 584 cod civil grănițuirea fiind o operațiune de determinare, prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe.
Potrivit raportului de expertiză, linia de hotar este dată de aliniamentul 7-C-B-A identificat pe schița - Anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert I. G., aflată la fila 154 a dosarului. Prin urmare, instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților potrivit acestui aliniament.
Împotriva sentinței civile nr. 8030/8.10.2013 pronuntata de Judecatoria P. in dos. nr._ au declarat apel atat reclamantul cat si paratul criticând hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
In apelul sau, astfel cum a fost precizat la data de 20.02.2014, reclamantul a aratat ca:
1. In mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile referitoare la contravaloarea serelor, a punctului termic si a serei inmultitor respectiv contravaloarea lipsei de folosinta a constructiilor demolate.
2. In mod gresit a fost respinsa cererea de acordare a despagubirilor pentru lipsa de folosinta asupra casei proprietatea reclamantului. S-a aratat ca dreptul de retentie nu confera paratului dreptul de a folosi bunul imobil iar in situatia in care acesta a locuit in imobil, reclamantul este indreptatit la despagubiri. Pe de alta parte, prin instituirea dreptului de retentie nu se recunoaste de debitorul creantei ca datoreaza o suma de bani si in consecinta nu opereaza o intrerupere a cursului prescriptiei. Dreptul de a cere executarea silita a sentinței civile nr. 2417/09.06.2005 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/2003, prin care s-a instituit si dreptul de retentie s-a prescris.
3. In mod gresit a fost respinsa cererea de obligare a paratului sa isi demoleze constructiile edificate fara autorizatie pe terenul reclamantului pentru ca in favoarea paratului nu a fost recunoscut un drept de superficie pentru lucrarile executate, fara acordul reclamantului, deci paratul fiind de rea credinta.
In apelul sau, paratul a aratat ca in mod gresit s-a procedat la granituirea proprietatilor cata vreme reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului ce pretinde ca-i apartine. Terenurile posedate de parti sunt deja delimitate prin gardul de lemn decorativ existent inca din anul 2001 cand paratii paratului nu se partajasera inca.
Analizând apelul reclamantului prin prisma criticilor formulate, vazind si disp. art. 292 si art.295 alin.1 C. proc. civ, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
1. In privinta exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile referitoare la contravaloarea serelor, a punctului termic si a serei inmultitor respectiv contravaloarea lipsei de folosinta a constructiilor demolate, Tribunalul constata ca . de a solicita obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru distrugerea serelor a început să curgă în anul 2001, data demontarii lor. In mod corect s-a retinut din declarațiile celor doi martori că serele existente au fost demontate în anul 2001, la momentul respectiv nemaifiind funcționale, având geamurile sparte. Acest fapt este confirmat de nota de constatare din 04.08.2000 întocmită de Primăria Ștefănești, de adresa nr. 1382/2008 a Consiliului Județean Argeș și răspunsul la interogatoriu administrat reclamantului apelant. Prin urmare, termenul general de prescripție de trei ani prev. de 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 s-a împlinit în anul 2004, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 25.03.2010.
2. Nici motivul privind lipsa de folosinta asupra casei proprietatea reclamantului nu este fondat.
Este real faptul că daca bunul a rămas în retenția creditorului pârât nu poate fi interpretată ca fiind o recunoaștere a dreptului de natura celei prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, care să ducă la întreruperea prescripției, deoarece nu a fost făcută de bună voie, ci în baza unei hotărâri judecătorești, care a stabilit obligațiile corelative ale părților și care trebuia pusă în executare în termenul legal de prescripție.
Pe de alta parte, titlul executor prin care a fost instituit si dreptul de retentie nu a fost pus în executare în termenul general prescripție. Conform art. 6 coroborat cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silită.
Prin urmare, un astfel de drept fiind accesoriu obligației pe care o garantează, stingerea obligației de plată ca efect al prescripției extinctive atrage în mod firesc și stingerea dreptului de retentie accesoriu.
După împlinirea termenului legal de prescripție de 3 ani, dreptul de retentie asupra imobilului, recunoscut în favoarea apelantului pârât ca un mod de garantare a executării dreptului sau de creanță, a încetat să mai existe, moment de la care acesta ar putea datora contravaloarea dreptului de folosinta, iar proprietarul imobilului, apelantul reclamant ar fi îndreptățit să o ceară.
Cu toate acestea, Tribunalul retine ca in fata instantei de fond reclamantul apelant nu si-a formulat pretentiile in mod corespunzator si, mai mult decat atat, la momentul stabilirii obiectivelor la lucrarea de expertiza nu a solicitat ca expertul sa stabileasca suma reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta . Nici ulterior nu a formulat obiectiuni in acest sens dar nici prin motivele de apel nu a solicitat probatoriu privind efectuarea unui astfel de calcul.
Pe de alta parte, Tribunalul va retine ca partile sunt rude gradul intai, tata si fiu, iar fiul nu a inteles sa puna in executare hotararea ce a constituit titlu executoriu iar prin comportamentul sau procesual, nici tatal nu a facut demersuri pentru a-si asigura o creanta impotriva fiului, astfel ca solutia de respingere a acestui motiv de apel este echitabila.
3. In ceea ce priveste cererea de obligare a paratului apelant sa isi demoleze constructiile edificate fara autorizatie pe terenul reclamantului Tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a retinut ca pentru lucrările efectuate, pârâtul nu a deținut autorizații de construire valabile, cele prezentate fiind emise cu încălcarea prevederilor legale întrucât deși se refereau la terenul de 250 mp al pârâtului, lucrările fiind efectiv efectuate pe o parte din terenul reclamantului, aspect reținut și în dosarul nr._ . După cum reiese din declarațiile martorilor, adresa nr. 1382/2008 a Consiliului Județean Argeș și convenția încheiată cu N. C., lucrările menționate mai sus au fost efectuate după demontarea serelor, în jurul anilor 2000-2001, până în anul 2003: gardul decorativ despărțitor, gardul la drum și gardul supraînălțat, piscina, pavele betonate, sistem de iluminare.
Insa o parte dintre aceste lucrări au fost atribuite expres prin sentința de partaj nr. 2417/09.06.2005 a Judecătoriei Pitești reclamantului, respectiv gard din lemn pe temelie din beton și stâlpi din țeavă, alei din pavele, gard din lemn decorativ, grătar tip Bricostore, porți duble și poartă mică de fier forjat la stradă, cu plata de despăgubiri, după cum reiese din considerentele și dispozitivul aceste hotărâri, astfel că pârâtul nu poate fi obligat la demolare, construcțiile aparținând reclamantului conform sentinței menționate.
În ce privește celelalte lucrări, respectiv piscină, sistem de iluminare, loc de plajă, gazon, acestea au fost analizate în dosarul nr._, Tribunalul Argeș reținând că nici în legătură cu acestea nu poate fi adoptată o altă soluție decât cea din partaj, „înțelegerea intervenită anterior începerii tuturor lucrărilor și amenajărilor, neopunerea la efectuarea lor (...) neputând avea decât semnificația juridică a unor simple acte de toleranță, în considerarea cărora, valorificându-se buna credință, prin sentința civilă nr. 2417/2005 s-a recunoscut reclamantului dreptul la despăgubiri”.
In mod corect a facut instanta de fond aplicarea art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 C. civ., reținandu-se că, fața de data edificării lucrărilor, pârâtul este un constructor de bună credință, aspect reținut prin hotărârile judecătorești menționate și care nu mai poate fi repus în discuție întrucât se opune obligativitatea lucrului judecat.
În consecință, în temeiul art. 494 C. civ., pârâtul, constructor de bună credință, nu poate fi obligat la demolarea lucrărilor. Aceeași este soluția și pentru partea din locuința pârâtului edificată pe terenul reclamantului, utilizând argumentul de analogie, aceasta fiind edificată anterior lucrărilor menționate mai sus după cum reiese din autorizațiile depuse in dosar.
Analizând apelul paratului prin prisma criticii formulate, vazind si disp. art. 292 si art.295 alin.1 C. proc. civ, Tribunalul apreciază că si acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
In mod corect a retinut instanta de fond ca prin sentința nr. 1886/09.03.2009 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia 236/22.12.2009 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin dec. civ. nr. 1155/R/14.06.2011 a Curții de Apel Pitești s-au reținut, în esență, următoarele: există posibilitatea de a fi înlăturată prezumția de proprietate a proprietarului terenului asupra construcțiilor de pe teren, prevăzută de art. 492 C. civ., dacă se dovedește că acestea au fost efectuate de altă persoană, pe baza unei convenții care să justifice dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției respective, cât și dreptul său de folosință asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
Reclamantul nu a combătut prezumția de proprietate stabilită în beneficiul reclamantului, indiscutabil, proprietarul terenului în suprafață de 315 mp, identificat prin reperele A-27-26-25-24-23-22-21-20-19-7-D-C-B-A, în schița raportului de expertiză efectuat de expertul judiciar D. I..
Prin hotărârile judecătorești menționate, în care pârâtul însuși a fost parte, a fost reținut și valorificat irevocabil dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului din Stefănești ., jud. Argeș, alcătuit din teren și casă, astfel că acesta nu mai poate fi repus în discuție, intrând în puterea de lucru judecat. De altfel, în dosarul de fond nr._ sunt actele de proprietate primare ale reclamantului asupra imobilului menționat, astfel ca apelul paratului nu este fondat.
Pentru toate acestea, Tribunalul apreciază că apelurile, așa cum au fost argumentate nu sunt fondate, iar pe cale de consecință, în baza art.296 C.pr.civilă, acestea vor fi respinse cu consecința menținerii în vigoare a hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelurile declarate de reclamantul C. N. F. și de pârâtul C. F. A. împotriva sentintei civile nr. 8030/08 10 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, având ca obiect „superficie”,ca nefondate.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2014.
Președinte, M. P. | Judecător, M. B. | |
Grefier, F. G. |
Red.M.P./23.04.2014
Tehn.E.N./4 ex
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 1522/2014. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 2758/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
