Pretenţii. Decizia nr. 1163/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 6404/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1163/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta . SRL împotriva Sentinței civile nr. 1308/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta . SA, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanta – reclamantă, avocat G. D., iar pentru intimata – pârâtă, consilier juridic Ș. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La dosarul cauzei se depune de către apărătorul apelantei – reclamantă împuternicire avocațială și un înscris de soluționare pe cale amiabilă a litigiului și delegație de reprezentare juridică de către reprezentantul intimatei – pârâtă.
Reprezentantul apelantei – reclamantă solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Reprezentantul intimatei – pârâtă arată că se opune cererii formulate, apreciind că avea suficient timp pentru a o studia.
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că întâmpinarea a fost transmisă la data de 17.10.2014. În vederea respectării principiului dreptului la apărare, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apelantei – reclamantă, prin apărător, de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns pentru apelanta – reclamantă, avocat G. D., iar pentru intimata – pârâtă, consilier juridic Ș. G..
Reprezentantul intimatei – pârâtă, având în vedere că taxa judiciară de timbru a fost stabilită de instanță la suma de 1476 lei, așa cum reiese de la fia 20 din dosar, iar apelanta a achitat 1475 lei, solicită instanței să pună în vedere apelantei să depună la dosarul cauzei diferența de 1 leu.
Tribunalul constată că prin adresa înaintată apelantei, i-a fost pusă în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1475 lei.
În raport de această împrejurare, reprezentantul intimatei – pârâtă arată că nu mai insistă în susținerea excepției insuficientei timbrări.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentantul apelantei – pârâtă, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a apelului, solicitând instanței modificarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la plata diferenței dintre prețul stabilit prin contract și prețul majorat ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor legale invocate în motivele de apel.
În susținerea apelului, invocă încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 18 din contract, întrucât pârâta prin nemajorarea tarifului orar a încălcat interesele comerciale legitime ale apelantei. Având în vedere că anunțul de publicare a licitației a fost în luna iunie 2012, apreciază că se încadrează în dispozițiile art. 18, întrucât apelanta nu avea cum să prevadă că salariul minim brut se va majora succesiv, în prezent ajungând la o sumă mult mai mare decât cea stabilită prin contract la data încheierii acestuia.
Apreciază că pârâta a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 1170 C.civ.
În susținerea apelului, mai invocă dispozițiile art. 1266 C.civ, art. 1268 C.civ, art. 1271 C.civ., art. 92 și art. 97 alin. 2 lit. a) și b) din HG 925/2006.
De asemenea, arată că în caietul de sarcini pus la dispoziție de către pârâtă, s-a consemnat faptul că se va avea în vedere la stabilirea tarifului orar și obligațiile angajatorului față de bugetul general consolidat.
Se mai invocă faptul că pârâta a încălcat dispozițiile art. 10 din 1 din contract, liniuța nr. 7, dovadă fiind în acest sens adresa din data de 1.12.2013, prin care pârâta a solicitat să se reducă un post de pază.
În raport de aceste considerente, formulează concluzii de admitere a apelului formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei – pârâtă, având cuvântul, apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 18 din contract, întrucât condiția apariției unei circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale părților și condiția imposibilității de prevedere a acestora la data încheierii contractului trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Or, este de notorietate faptul că salariul minim pe economie suferă modificări periodic.
Invocă art. 5 și 5.1 alin. 1 și 3, care prevăd faptul că prețul contractului este ferm, nu se actualizează și nu se ajustează pe toată perioada de derulare a acestuia. De asemenea, arată că la fila 13 din dosarul de fond, la art. 17.1 se arată faptul că plățile datorate de achizitor rămân ferme pe toată perioada de derulare a contractului de 24 de luni. Mai mult decât atât, potrivit art. 18, părțile aveau posibilitatea de a încheia un act adițional.
Solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că la baza convenției între părți stă un contract cu prevederi exprese. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea formulată la data de 25.03.2013, reclamanta . SRL Pitești a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta S.C. T. C. CONFORT S.A Pitești, solicitând instanței ca prin hotărârea pe ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la majorarea prețului contractului încheiat între cele două părți, (obligația de a face) având în vedere, majorarea imprevizibilă a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată la 700 lei în cursul anului 2012 la 750 lei în prima jumătate a anului 20 și la 800 lei în a doua jumătate a anului 2013 astfel cum s-a dispus prin HG nr. 23 din 2013;
Urmare a acestei majorări, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre prețul stabilit prin contract înainte de majorarea salariului minim brut garantat în plată pentru anul 2013 și prețul stabilit după majorare pentru anul 2013, începând cu data de 01 februarie 2013 și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat de către reclamantă că în fapt la data de 28 ianuarie 2013, în urma organizării unei licitații publice adjudecată de către reclamantă, s-a încheiat Contractul de prestări servicii înregistrat sub nr. 4 din 28 ianuarie 2013 — la pârâtă în calitate de beneficiar, și sub nr. 2540 din 28 ianuarie 2013 - la reclamantă în calitate de prestator/executant.
Conform disp. art. (1) alin. (1) din HG nr. 23 din 23 ianuarie 2013 "începând cu data de 01 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la li lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2012 reprezentând 4.44 lei/oră" iar la alin. (2) al aceluiași articol se dispune că „începând cu date de 01 iulie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 800 le lunar pentru un program complet de lucru de 168,667 ore în medie pe lună în anul 2013, reprezentând 4,74 lei/oră".
Având în vedere aceste dispoziții legale, societatea reclamantă a calculat și comunicat beneficiarului noul tarif orar al prestației de pază conform adresei nr. 538/25.02.2013 - pe care o anexează alăturat - la care aceasta, invocând disp. art. 5.1 din contractul încheiat între părți, conform cărora "prețul contractului este ferm, nu se actualizează și nu se ajustează pe toată perioada de derulare a acestuia, indiferent de variația unor mărimi precum inflația, cursul leu/euro, prețul energiei electrice și/sau termice, etc" - a apreciat că nu sunt în situația modificării sau ajustării prețului convenit, acesta ramând ferm pe toată perioada de derulare a contractului și prin urmare a refuzat majorarea prețului la salariul minim de 750 lei/lună și respectiv 800 lei/lună- de la 01.07.2013.
Ori, este de observat, că înțelegerea convenită între părți și materializată în contractul nr. 4/28.01.2013, nu poate fi contrară dispozițiilor legale, caz în care, dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar ajunge la situații periculoase care ar putea contraveni dispozițiilor legale sau chiar ar conduce la eludarea acesteia.
In al doilea rând, în contractul încheiat între părți, s-au prevăzut, expres și limitativ situațiile precum inflația, cursul leu/euro, prețul energiei electrice și/sau termice - la apariția cărora prețul contractului rămâne ferm, însă nu s-a prevăzut ca prețul contractului să rămână ferm și în situația majorării salariului minim brut pe țară garantat în plată, cum este situația dedusă judecății.
In al treilea rând, beneficiarul a invocat în refuzul său, doar dispozițiile art. 5 din Contract, ignorând cu bună știință, dispozițiile art. 18 din același Contract care prevăd că „părțile contractante au dreptul, pe durata îndeplinirii contractului, de a conveni modificare contractului, prin act adițional, numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheieri contractului”.
Ori, este lesne de observat că, neaplicând dispozițiile de majorare ale salariului mini brut pe țară garantat în plată de la 700 la 750 lei și de la 01 iulie 2013 la 800 lei, beneficiar servicilui de pază, nu numai că încalcă dispozițiile legale în materie - art. 1 din HG 23/201 dar încalcă și prevederile contractuale dintre cele două părți - art. 18 - întrucât menținerea plată a salariului minim brut pe țară garantat în plată la nivelul de 700 lei din anul 2012, lezează interesele comerciale, în sens negativ, ale prestatorului serviciului.
Apreciază reclamanta că prin refuzul de majorare al salariului minim brut pe țară garantat în plată de către beneficiar, au fost încălcate și disp. art. 18 din Contract - teza ultimă - întrucât această majorare a salariului minim nu a putut fi prevăzută la data încheierii contratului.
La toate acestea se adaugă și cerința imperativă formulată în Caietul de sarcini cu privire la stabilirea prețului ofertei: „se va avea în vedere ca la stabilirea tarifului unitar/or de pază, să fie respectată legislația muncii în privința drepturilor salariale ale agenților de pază....și obligațiile angajatorului față de bugetul general consolidat" precum și disp. art. 9" din HG nr. 925/2006 modificată și completată ulterior, conform căreia "ajustarea prețului este posibilă în următoarele cazuri: ..atunci când survin circumstanțe imprevizibile și independente de voința părților”.
In sfârșit, conform disp. art. 164 (fostul art. 159) - stabilirea și calcularea salariului bază minim brut pe țară garantat în plată - din legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii -modificată și completată ulterior, alin. (2) "angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară" iar 1 alin. (3) din același act normativ se arată că „angajatorul este obligat să garanteze în plată salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară".
Prin urmare societatea reclamantă nu poate stabili un salariu mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată, aceeași obligație având-o și beneficiarul.
Invocă și disp. art. 1516 și urm. 1528 cod civil (executarea obligației de face).
Față de toate cele arătate mai sus, a solicitat reclamanta obligarea pârâtei la majorarea prețului contractului încheiat între cele două părți, (obligația de a face) având în vedere, majorarea imprevizibilă a salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată de la 700 lei în cursul anului 2012 la 750 lei în prima jumătate a anului 2013 și la 800 lei în a doua jumătate a anului 2013 astfel cum s-a dispus prin HG nr. 23 din 2013;
Urmare a acestei majorări, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre prețul stabilit prin contract înainte de majorarea salariului minim brut garantat în plată pentru anul 2013 și prețul stabilit după majorare pentru anul 2013 - începând cu data de 01 februarie 2013 si până la data de 31 decembrie 2013 sau până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.
In drept s-au invocat Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii modificată și completată ulterior prin HG nr. 23 din 2013, HG nr. 925/2006, Codul de proc. Civ. art. 1516 și urm. 1528 C.civ.
S-au anexat prezentei contractul nr. 4 din 28 ianuarie 2013 - în fotocopie - 8 file; Adresa nr. 538 din 25.02.2013 și 565 din 04.03.2013 emise de reclamantă - în fotocopie - 3 file; Adresă nr. 1872 din 05.03.2013 emisă de beneficiar - în fotocopie - una filă; Nota de calcul - în fotocopie - 3 file; Comunicare rezultat procedură ofertă câștigătoare - în fotocopie - una filă; Comunicarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor - una filă; Caiet de Sarcini fila nr. 1 și 8 - în fotocopie - două file; Decizia de majorare a salariului de bază pentru toți paznicii și agenții de securitate tabelul acestora - în fotocopie - 7 file;
În dovedirea acțiunii reclamanta solicită proba cu înscrisuri și orice alte probe apreciate ca fiind necesare, pertinente și utile soluționării cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii arătând că potrivit cu art. 1166 c.civ. contractul este legea părților, instanța de judecată neputând interveni în acordul de voință al acestora
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată întrucât nu sunt lezate interesele comerciale legitime ale reclamantei, iar art. 18 din contract nu-și are aplicabilitatea în cauză.
În plus art. 5-5.1 nu prezintă o enumerare limitativă, ci dimpotrivă una exemplificativă.
Mai mult pârâta a arătat că la data semnării contractului actul normativ de stabilire a salariului minim pe economie era în vigoare.
În cauză s-a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr1308/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a respins cererea de chemate în judecată ca neîntemeiată reținând în considerente că reclamanta solicită instanței să dispună obligarea pârâtei la majorarea prețului contractului încheiat între cele două părți, (obligația de a face) având în vedere, majorarea imprevizibilă a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată la 700 lei în cursul anului 2012 la 750 lei în prima jumătate a anului 2012 și la 800 lei în a doua jumătate a anului 2013 astfel cum s-a dispus prin HG nr. 23 din 2013.
Este în primul rând de observat că un contract reprezintă acordul de voință al părților, și în consecință nimeni, nici chiar instanța, nu poate interveni asupra acestui acord, in sensul de a stabili drepturi și obligații cu privire la care părțile nu au convenit. A raționa altfel ar însemna a se aduce atingere libertății contractuale.Sub acest aspect acțiunea reclamantei este inadmisibilă prin raportarea la disp. art.1169 c.civ.
Apoi se poate observa că, așa cum arată chiar reclamanta, că părțile au statuat în contract și faptul că ,, prețul contractului este ferm și nu se actualizează și nu se ajustează pe toată perioada de derulare a acestuia indiferent de variația unor mărimi precum inflația, cursul leu/euro, prețul energiei electrice și/sau termice etc.”art.5 pct.1 alin.2.
Pe lângă faptul că enumerarea nu este nicidecum limitativă, ci doar una exemplificativă ( variația unor mărimi precum…, etc) termenii fiind cât se poate de clari în ceea ce privește posibilele variabile ce pot interveni pe perioada de derulare a contractului, din modul de redactare a textului rezultă fără dubiu că părțile însele au convenit asupra fermității și constanței prețului indiferent de orice variabilă ce ar putea intervenii, de natura celor exemplificate.
În concluzie cu atât mai mult instanța nu poate interveni de vreme ce părțile la semnarea contractului au avut în calcul și eventualele variabile ce ar putea interveni, și care nu pot în nici un caz modifica prețul convenit.
Orice modificare nu se poate face decât potrivit art. 18 din contract.
Pentru argumentele expuse instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta . SRLcare a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța în mod greșit a reținut că nu poate interveni acordul de voință al părților invocându-se disp.art. 1166 C.civ., omițând însă a analiza disp.art. 1170 C.civ. potrivit cu care părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea contractului cât și la încheierea acestuia, precum și pe tot timpul executării sale fiind necesar a se interpreta clauzele contractuale de către instanță în condițiile în care părțile au o divergență sub acest aspect potrivit art. 1266, 1268 alin.3 .civ.
Se mai invocă faptul că modificarea pe care o solicită apelanta se întemeiază pe emiterea succesivă a HG nr. 22/_ și HG 871/2013 potrivit cu care salariul de bază minim brut pe țară garantat a ajuns la 900 lei la sfârșitul anului 2014 ,astfel că potrivit art. 1271 C.civ., părțile sunt ținute să-și execute obligațiile chiar dacă executarea lor ar deveni mai oneroasă, instanța putând proceda la stabilirea conținutului contractului, adică la interpretarea lui, putându-se adapta convenția în vederea realizării unui echilibru contractual,determinată de intervenția unei clauze imprevizibile .
Se mai arată că, sub acest aspect se impune a fi respectată și legislația muncii în privința drepturilor salariale ale agenților de pază și obligațiile angajatorului față de bugetul general consolidat .
Se mai invocă faptul că prin nerespectarea clauzelor contractuale cu privire la drepturile salariale ale agenților de pază, precum și nerespectarea principiului bunei credințe în executarea contractului, pârâta a încălcat dispozițiile contractuale prin ignorarea unei cauze imprevizibile de natură să lezeze interesele comerciale ale acesteia, fiind aplicabil art. 18 din contract, în sensul că aceasta nu mai poate asigura acoperirea cheltuielilor necesare pentru prestarea serviciului de bază,cât și salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată .â
De asemenea, se invocă faptul că de la organizarea licitației în formă electronică și până la încheierea contractului a trecut o perioadă de aproximativ 3-4 luni de zile timp în care s-a modificat salariul minim brut în plată pentru anul 2013 ,aceasta ducând la micșorarea numărului de agenți stabilit de comun acord pentru derularea corespunzătoare a serviciilor de pază, deși aceasta a arătat că nu este de acord cu modificarea planului de pază .
În același sens se arată că potrivit actului adițional la contract părțile au fost de acord să majoreze prețul prestat, iar potrivit art 97 din HG 925/2006 prețul fiind ajustat când au avut loc ajustări legislative sau când au crescut costurile pe baza cărora s–a fundamentat prețul contractului pentru acoperirea acestor costuri .
În susținerea apelului la dosar au fost depuse înscrisuri.
La data de 09.10.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 18 din contract întrucât la data semnăturii contactului era publicată în Monitorul Oficial Hotărârea de Guvern privind majorarea salariul minim brut în plată garantat astfel că aceste circumstanțe nu erau imprevizibile, iar în cauză n u s-a făcut dovada lezării intereselor comerciale ale reclamantei întrucât aceasta putea prevedea fluctuațiile de costuri nefiind aplicabile disp.art. 1271 C.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din apel tribunalul va reține că în mod corect instanța de fond a apreciat în raport de disp.art. 1166 C.civ. că aceasta nu poate interveni în acordul de voință al părților ,acest acord fiind singurul care poare să constituie, să modifice sau să stingă un acord juridic .De asemenea, în cauză nu sunt aplicabile nici disp.art. 1170 C.civ. întrucât aceasta vizează buna credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe timpul executării sale, fără să vizeze și condițiile în care părțile pot proceda la modificarea convenției. în ceea ce privește contraprestațiile părților .
De asemenea, în cauză nu se pune în discuție interpretarea contractului după voința concordantă a părților ,ast6fel cum ,se prevede în disp.art. 1266 C.civ. sau să fie vorba de o interpretare a clauzelor îndoielnice astfel cu m prevede disp art. 1268 alin.3 C.civ. întrucât așa cum se menționează și în motivele de apel se urmărește modificarea clauzelor contractuale în raport de emiterea succesivă a HG 23/2013 și HG 871/2013 prin care se majorează pe perioadă de derulare a contractului salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată la 900 lei la sfârșitul anului 2014 .
Cu privire la critica ce vizează aplicarea disp.art. 1271 C.civ. precum și art. 18 din contract tribunalul va reține că în situația în care executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbării excepționale a împrejurărilor care ar face vădit obligarea debitorului la executarea obligației instanța poate să dispună adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor însă numai în situația în care aceste împrejurări au intervenit după în încheierea contractului și nu puteau fi avute în vedere de către debitor în mod rezonabil în momentul încheierii acestuia și nu ș i-a asumat riscul schimbării împrejurărilor, încercându-se negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului .
Aceleași aspecte au fost reluat și în disp.art. 17 din contract și care vizează aplicarea teoriei impreviziunii ceea ce în cauză nu-și găsește aplicarea întrucât, pe de o parte schimbările excepționale legate de modificarea nivelului salariului minim brut pe tară garantat era cunoscute apelantei la data semănării contractului ,respectiv 28.01.2013, HG privind majorările salariale fiind publicată în MO la 22.02.2013 astfel că schimbarea împrejurărilor au intervenit după încheierea contractului fiind cunoscute de către apelantă la acest moment, iar pe de altă parte potrivit convenției dintre părți s-a statuat în mod concret faptul că prețul contractului este ferm și nu se ajustează pe toată perioada de derulare a acestuia indiferent de variația unor mărimi, precum inflația, curs euro-/leu, prețul energiei electrice sau termice,etc., așa cum prevăd disp.art. 5 alin2. păct.2 din contract .
Astfel, voința concordantă a părților a fost de a stabilit un preț al contractului ferm, apelanta debitoare asumându-și riscul schimbării împrejurărilor chiar și în ceea ce privește deprecierea monetară în condițiile în care celelalte împrejurări legate de modificările salariale erau cunoscute de către debitor și asumate de către acesta.
Prin urmare, apariția circumstanțelor invocate de către apelantă au putut fi prevăzute la data încheierii contractului de către aceasta, astfel că în cauză nu se aplică teoria impreviziunii invocată de către aceasta prin motivele de apel prev.de art. 1271 C.civ. avându-se în vedere că actul adițional depus la dosar fila 9 nu apare ca fiind semnat de intimată și însușit de aceasta cu privire la majorarea prețului prestat pentru activitatea de transport valori .
Față e aceste aspecte tribunalul în temeiul art 480 C.civ. va respinge apelul reclamantei ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . SRL - Pitești, . ,mezanin, jud. Argeș împotriva Sentinței civile nr. 1308/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta . SA – Pitești, calea București. .. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 noiembrie 2014.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T./ 4 ex.
22.12.2014
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2778/2014. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 550/2014.... → |
|---|
