Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1030/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1030/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 1276/214/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1030/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul M. F. C. împotriva Sentinței civile nr. 716/2014, pronunțată de Judecătoria COSTEȘTI, în dosarul nr._, intimat fiind reclamanta S. M. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât personal și asistat de av. G. M. cu împuternicire avocațială la dosar (fila 32) și intimata-reclamantă personal și asistată de av. T. G. cu împuternicire avocațială la dosar (fila 17).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depus procesul – verbal întocmit la 16.09.2014 la B. M. C. C..
Reprezentantul intimatei – reclamantă depune la dosarul cauzei chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Reprezentanta apelantului – pârât depune la dosar două fotografii.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării căii de atac, precum și asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantului – pârât, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a excepției, apreciind că apelul a fost declarat în termen, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 470 alin. 5 N.C.pr.civ.
Asupra apelului declarat, formulează concluzii de admitere, solicitând instanței modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată de la fond și din apel.
Prima critică vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat împrejurarea că părțile oferă minorului condiții locative comparabile, asemănătoare, întrucât apelantul oferă condiții de locuit mult mai bune minorului, chestiune care rezultă din probele administrate în cauză.
Un al doilea aspect vizează faptul că instanța reține între diagnosticele specifice minorului agenezia renală și anemia, deși aceste diagnostice nu sunt datorate lipsei de îngrijire.
O altă reținere greșită este cea legată de înscrierea minorului la o creșă obișnuită, deși acest aspect nu a fost pus în discuție în fața instanței de fond, care a pierdut din vedere faptul că minorul are o deficiență din naștere, iar nu una locomotorie, de auz sau de văz, care să îl pună în dificultate să frecventeze o creșă de stat.
Se mai impută faptul că apărarea legată de apropierea domiciliului actual al minorului de o unitate medicală ar fi o apărare greșită, deși apreciază că a dovedit faptul că minorul poate avea probleme medicale oricând, iar acest lucru impune locuința în apropierea unei unități spitalicești, pentru a i se putea acorda ajutorul medical de urgență. Deși intimata susține că și ea l-ar putea duce într-o situație de urgență la spital, arată că distanța de la domiciliul acesteia la spitalul din Costești este destul de mare, iar spitalul din Costești nu are aparatura adecvată și specialiștii de care dispun spitalele din Pitești.
De asemenea, arată că instanța de fond în mod greșit nu a ținut seama de declarațiile martorilor propuși de apelant, din care reiese faptul că minorul nu era îngrijit în mod corespunzător de intimata – reclamantă.
Apreciază că reclamanta nu a dovedit urgența în privința luării măsurii provizorii a stabilirii locuinței minorului la domiciliul său, întrucât nu a dovedit faptul că minorul nu este îngrijit, ori că au survenit schimbări în rău, ori s-a îmbolnăvit. Nedovedind urgența, apreciază că acțiunea trebuia respinsă.
Mai mult decât atât, apreciază că vârsta minorului nu trebuie să constituie un impediment pentru apelant și în același timp nu poate fi considerat un avantaj pentru intimată.
Solicită instanței să analizeze situația de fapt, prin prisma interesului superior al minorului, raportat la întregul ansamblul probator, și nu doar la anumite probe pe care le prima instanță le-a reținut în favoarea intimatei – reclamantă.
Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei – reclamantă, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției tardivității, invocată prin întâmpinare.
Asupra apelului, formulează concluzii de respingere, întrucât urgența stabilirii domiciliului minorului la mamă rezidă din faptul că acesta are nevoie de un domiciliu stabil, fiind total în dezinteresul minorului ca acesta să fie mutat de la mamă la tată și invers. De asemenea, arată că afecțiunea de care minorul suferă este independentă de vina mamei sau a tatălui.
Al doilea motiv pentru care solicită respingerea apelului este acela că intimata – reclamantă prezintă garanții și își ia angajamentul să permită tatălui să aibă legături personale cu fiul său.
Apreciază că apărările apelantului – pârât sunt neîntemeiate și consideră că în această perioadă a vieții minorului, se impune mai mult prezența mamei, întrucât îngrijirea acordată de apelantul – pârât nu poate substitui afecțiunea unei mame. Față de aceste considerente, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. unic_, reclamanta S. M. A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. F. C., pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorului M. A. C., născut la data de 25.02.2013, la domiciliul mamei, în ., jud. Argeș și obligarea pârâtului la înapoierea minorului în domiciliul reclamantei, neexistând vreo hotărâre judecătorească de stabilire a domiciliului minorului la tată.
În motivarea, în fapt, a cererii formulate, reclamanta, în mod rezumat, a arătat că între ea și reclamant s-a desfășurat o relație de concubinaj din care s-a născut minorul M. A. C., la data de 25.02.2013.
Din mai multe motive, precum cele de ordin financiar, pârâtul fiind singurul angajat din familia lor, cele legate de sensibilitatea stării de sănătate a minorului, care s-a născut cu o gravă deficiență, constând în lipsa unui rinichi,precum și cele referitoare la relația compromisă dintre reclamantă și mama pârâtului, între părți au apărut discuții aprinse, care au culminat cu plecarea pârâtului din domiciliul comun, împreună cu minorul, luat de către tată împotriva voinței mamei, în data de 28.03.2014.
De la această dată reclamanta și-a văzut copilul cu mari dificultăți și condiționată de diferite servicii.
Reclamanta a apreciat că este în interesul superior al minorului ca acesta să fie crescut, în continuare, în mediul și de persoanele cu care acesta s-a obișnuit, și anume în domiciliul ei, de către mamă, ajutată de bunicul matern și susținută financiar de bunica maternă, mai ales că, atâta timp cât se află la tată, minorul nu stabilește legături materiale și emoționale normale, de calitate, cu mama sa.
A menționat reclamanta că hotărârea pe care o solicită a fi pronunțată în cauza pendinte va produce efecte vremelnice, până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._, ce are ca obiect stabilirea domiciliului minorului, obligarea la pensie de întreținere, exercitarea autorității părintești și legături personale cu minorul
Urgența luării acestei măsuri rezultă din precaritatea stării de sănătate a minorului, care până la data separării părților, 28.03.2014, a avut-o în mod permanent pe mama sa în preajmă, fiind crescut de ambii săi părinți, în domiciliul reclamantei, din care a fost desprins în mod brusc, întrerupând în mod asemănător și relațiile cu mama sa.
Pentru motivele ce preced, reclamanta a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună admiterea cererii sale și să stabilească provizoriu locuința minorului la domiciliul mamei, cu consecința obligării pârâtului la înapoierea minorului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 999 și următoarele C.pr.civ., art. 496, 505, 499, 513 și următ., 401 C.civil.
În dovedire, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, anchetă psiho-socială la domiciliile părților și proba testimonială, în cadrul căreia urmează a fi ascultați martorii S. G. A., RÂȚĂ L. V. și C. F. A..
Reclamanta a anexat cererii, la dosarul cauzei, în copie, certificatul de naștere al minorului M. A. C., cartea sa de identitate, certificatul de informare cu privire la mediere, hotărârea nr. 1806 din 22.11.2013, emisă de Comisia pentru protecția Copilului, din cadrul Consiliului Județean Argeș, privitoare la minorul M. A. C., certificatul de încadrare a minorului într-un grad de handicap, valabil pentru o perioadă de 12 luni, plan de recuperare a copilului cu dizabilități, fișă de consultații medicale, bilet de ieșire din spital și rezultat analize medicale (filele 7-20).
Pârâtul, prin înscrisul depus după primirea citației, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, anchetă socială la domiciliul ambelor părți, interogatoriul reclamantei și testimonială, în administrarea căreia a solicitat audierea numiților G. M. C. și M. M..
La termenul de judecată din data de 23.05.2014, instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri, anchetă psiho – socială la domiciliile părților, interogatoriul reclamantei și testimonială, cu câte doi martori, S. G. și C. F., pentru reclamantă, G. M. C. și M. M., pentru pârât.
În administrare, au fost depuse la dosarul cauzei, anchetele sociale efectuate la domiciliile părților ( filele 43-46, 50-53), de către pârât, cu borderou, adeverință de la asociația de proprietari, conform căreia la adresa pârâtului locuiesc cinci persoane, certificatul nr.1775/22.11.2013, de încadrare a minorului într-un grad de handicap,certificatul de naștere al minorului, plan de recuperare, hotărârea nr. 1806/22.11.2013, buletin de analize medicale, bilet de ieșire din spital din 26.08.2013, buletine de analize medicale ale minorului, bilet de ieșire din spital din 2.08.2013, bilet de ieșire din spital din 07.08.2013, adeverință de salariat privind pe pârâtul M. F. C., adeverință de salariat privind pe M. A. N. ( mama pârâtului), copie C.I. părți, scrisoare medicală din 16.12.2013, certificat de concediu medical, adeverința nr. 288/19.05.2014 de înscriere a minorului la creșa nr. 8 Războieni în anul școlar 2014-2015, aviz epidemiologic, scrisoare medicală din 12.07.2013, din 01.03.2013 și 28.02.2014, bilet de ieșire din spital din 08.04.2014, procese-verbale din 13.12.2013 și din 20.12.2013 de strângere de fonduri pentru ajutorarea minorului M. A. C., rețetă medicală din 21.05.2014, contract apartament părinți pârât, cerere reconvențională în dosarul nr._ al Judecătoriei Costești (filele 78-129).
A fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei ( filele 136-139) și au fost audiați martorii S. G. A. (f. 134, 135) și C. F. A. (f. 148), propuși de reclamantă, respectiv G. M. C. ( f. 132, 133) și M. M. (f. 149), propuși de pârât.
La încuviințarea instanței au fost efectuate și depuse noi anchete sociale de la domiciliile părților ( f. 145-147, 151).
La data de 11.06.2014 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare ( f. 63-70), prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanta, pe calea ordonanței președințiale, în principal pentru motivul că reclamanta, în calitate de mamă a minorului, nu se preocupă îndeajuns de buna creștere și de sănătatea minorului, pe care îl neglijează și cu care se manifestă cu mai puțină răbdare decât necesită starea specială a minorului.
A mai precizat pârâtul că el locuiește în apropierea Spitalului de Pediatrie Pitești, ceea ce îi asigură un acces facil la ajutorul medical în caz de nevoie a minorului, precum și faptul că l-a înscris pe minor la creșă, pentru anul școlar 2014-2015.
Prin sentința civile nr. 716/2014, pronunțată de Judecătoria Costești, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta S. M. A., în contradictoriu cu pârâtul M. F. C..
S-a stabilit în mod provizoriu, locuința minorului M. A. C., născut la data de 25.02.2013 la domiciliul mamei-reclamante, în ., județul Argeș.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit certificatului de naștere . nr._ ( fila 7), la data de 25.02.2013 s-a născut minorul M. A. C., din relația de concubinaj a părților, care anterior nașterii copilului aveau o relație frumoasă, potrivit declarației martorei S. G. A. ( fila 134), necombătută sub acest aspect de alte probe.
Minorul s-a născut cu o disfuncție congenitală, cu un handicap somatic, potrivit Hotărârii nr. 1806/22.11.2013, emisă de Comisia pentru Protecția Copilului Argeș și certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr. 1775/22.11.2013 ( filele 11,12), stare ce a necesitat impunerea unui plan de recuperare a copilului cu dizabilități ( fila 13-15).
Pentru un interval de timp de aproximativ două luni după nașterea minorului, părțile și minorul au locuit în apartamentul părinților pârâtului, împreună cu aceștia, după care, din cauza relațiilor tensionate dintre reclamantă și mama pârâtului, s-au mutat cu toții în locuința tatălui reclamantei, în cm. Buzoiești, ., jud. Argeș., unde minorul a locuit cu părinții săi până la data de 28.03.2014.
Din declarațiile martorilor a rezultat că anterior separării în fapt a părților și plecării pârâtului cu minorul, din data de 28.03.2014, minorul a fost crescut și îngrijit de ambii săi părinți, de reclamanta care stătea acasă, în mod permanent iar de către pârât, după terminarea programului de lucru.
În acest interval de timp, probabil datorită și stării de sănătate precare generată de deficiența congenitală, minorul a necesitat aproximativ 2-3 internări medicale, pentru diagnostice aparent specifice vârstei mici, de 6 luni, a minorului, precum: reflux gastro-esofagian, agenezie renală ( lipsa unui rinichi), faringoamigdalită, varicelă fără alte complicații, pneumonie ( filele 86,87, 91,106).
Minorul a fost internat repetat în luna august 2013, ultima dată fiind internat în perioada 30.03._14 (fila 106), cu tatăl său, după separarea în fapt a părților, când pârâtul nu a lăsat-o pe reclamantă să se interneze ea cu minorul, ca în toate dățile anterioare.
Din șederea pârâtului pentru un interval de aproximativ un an de zile în locuința tatălui reclamantei, împreună cu reclamanta și cu minorul, locuință analizată comparativ cu cea asigurată în prezent de pârât minorului, la părinții lui, din referatele de anchetă socială ( filele 143-147 ), instanța reține că părțile oferă minorului condiții locative comparabile, relativ asemănătoare, atât ca spațiu cât și ca dotări și condiții de igienă.
În pofida subiectivismului manifestat de martorii propuși de pârât, ce rezultă din neconcordanța existentă între susținerile acestora, potrivit cărora minorul a necesitat internări medicale din cauza unei îngrijiri lacunare și diagnosticele medicale, care nu au făcut referiri la astfel de aspecte și sunt relativ specifice unui copil de vârsta minorului, instanța apreciază că minorul a fost îngrijit corespunzător de mama sa, ajutată de tată, stare ce ar fi fost ideal să se fi prelungit până în prezent și pe viitor, indiferent de natura relațiilor părților.
Instanța a apreciat că respectarea interesului superior al minorului, ca principiu primordial în orice măsură referitoare la minor, chiar și acum când copilul se află de aproximativ 3 luni la tată, unde este crescut preponderent de bunica și străbunica paternă, este asigurată în primul rând prin păstrarea mediului locativ și a persoanelor cu care acesta s-a obișnuit, atâta timp cât acestea nu îi sunt dăunătoare, dar mai ales prin prezența în viața sa a părinților, în special a mamei, care l-au crescut până în prezent și care nu pot fi substituiți în toate modurile, atât fizic cât și afectiv, nici chiar de mai mulți bunici.
Instanța a apreciat că argumentele invocate de pârât în scopul respingerii cererii reclamantei, precum îngrijirea necorespunzătoare sau spațiul locativ necorespunzător, nu se confirmă fiind și el prezent în aceeași locuință și în viața copilului și fiindu-i și lui imputabile în aceeași măsură stările de boală ale minorului, la fel ca și necesitatea lăsării minorului la tată pentru că locuiește mai aproape de spital, pe care instanța o consideră doar un pretext, atâta timp cât, în pofida specificității stării fizic, de sănătate, a minorului, tatăl și bunica paternă l-au înscris pe minor la o creșă obișnuită, pe care ar urma să o frecventeze la o vârstă de aproximativ 1 an și 6 luni.
Instanța a apreciat că, în mod provizoriu, până la soluționarea pe fond a cererii de stabilire a domiciliului minorului, este în interesul real și superior al acestuia, să fie plasat în îngrijirea și permanenta supraveghere a mamei lui, cu care a crescut de la naștere și care, deși de o vârstă mică la rândul ei, a reușit să depășească o perioadă relativ dificilă din viața minorului, aceea de până la un an, această măsură fiind evident mai benefică decât înscrierea la o creșă frecventată de un număr mare de copii, în mod obișnuit, unde minorul, sensibil deja, ar fi expus la o vârsta atât de mică la contaminarea cu diverse virusuri.
Instanța nu mai găsește relevanța păstrării minorului departe de mama sa, care nu are un acces facil la minor, pentru motivul proximității unei unități medicale, în condițiile în care minorul ar fi lăsat un interval de timp substanțial din zi la o creșă, unde se află sub îngrijirea unui personal redus un număr mare de copii, purtători de diverse boli transmisibile, specifice vârstei lor.
Prin lăsarea minorului, în continuare, în locuința tatălui, în mod absurd, minorul ar fi lipsit de grija și afecțiunea, necesare la această vârstă în mod permanent, a ambilor părinți, deoarece mama nu este bine primită în familia pârâtului și nu are acces la minor iar tatăl lucrează, fiind substituit în creșterea minorului de bunica și străbunica paterne.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor specifice procedurii speciale a ordonanței președințiale, conform art. 996 și următoarele C.civil., instanța a considerat că acestea sunt îndeplinite, aparența dreptului reclamantei la stabilirea locuinței minorului rezultând din prevederile art. 496 alin.1 C.civil, urgența măsurii ce se cere a fi luată rezultând din natura relației dintre reclamantă și minor, din durata mare de timp de care aceasta a fost separată de minor și din vârsta minorului, care impune prezența permanentă a mamei sale alături de el.
Dovada caracterului provizoriu al măsurii rezultă din înscrisurile ce au fost depuse de ambele părți, potrivit cărora a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Costești dosarul nr._, având ca obiect stabilire domiciliu minor, pe calea dreptului comun.
Pentru motivele ce preced, a precizat că cererea reclamantei este întemeiată fiind admisă și s-a dispus stabilirea, în mod provizoriu, a locuinței minorului la domiciliul mamei, solicitarea de înapoiere a minorului reprezentând efectul celei dintâi măsuri, ca urmare și a caracterului executoriu al acesteia, conform art. 448 alin.1 pct.1 C.p.civ.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul M. F. C. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că părțile oferă minorului condiții locative comparabile întrucât din declarația martorei G. M. C. și anchetele sociale întocmite la domiciliul părților rezult că pârâtul oferă condiții de locuit mult mai bune decât reclamanta în sensul că locuința sa este dotată cu utilitățile necesare, în timp ce locuința reclamantei este neîngrijită și aflată în stare de degradare .
De asemenea, se invocă faptul că minorul suferă de o afecțiune pentru care este necesară o îngrijire specială, iar problemele de sănătate pe care acesta le-a avut au apărut în perioada în care reclamanta se ocupa de minor în domiciliul său astfel că nu se poate reține că aceasta se îngrijea în mod corespunzător în condițiile în care nu avea un loc de muncă și se afla în permanență lângă minor .
De asemenea, se mai arată că înscrierea minorului la o creșă obișnuită nu ar putea crea un pericol pentru acesta și starea sa de sănătate, întrucât ar beneficia de îngrijirea și supravegherea oferită de un personal calificat . În plus, minorul s-a aflat în îngrijirea bunicii paterne, în domiciliul acesteia și al pârâtului care se află la o distanță mică de Spitalul de Pediatrie Pitești și care i-ar putea oferi minorului servicii rapide medicale în caz de urgență, în timp ce reclamanta nu i-ar putea asigura un acces rapid la un spital județean în condițiile în care aceasta nu deține nici venituri pentru a se întreține .
Se invocă faptul că în situația în care reclamanta ar fi nevoită să-și câștige existența car trebui să-l lase pe minor în grija unor persoane cu care minorul nu este obișnuit și având în vedere vârsta foarte fragedă a minorului se impune ca acesta să rămână într-un mediu stabil și cunoscut .
Se mai arată că reclamanta nu a dovedit urgența în privința luării acestei măsuri provizorii întrucât minorul este foarte bine îngrijit în locuința sa, nu s-a mai îmbolnăvit, acesta fiind foarte apropiat de bunica paternă, iar vârsta minorului nu trebuie să constituie un impediment pentru a rămâne în domiciliul pârâtului și un avantaj pentru mamă, întrucât ambele părți au drepturi și obligații egale, iar pârâtul poate oferi garanții materiale și morale pentru creșterea minorului până la soluționarea divorțului, fiind în interesul minorului să rămână în actualul domiciliu cu posibilitatea reclamantei de a-l vizita la ore rezonabile și în prezența sa.
La data de 17.09.2014 intimata reclamantă a formulat întâmpinare potrivit art. 25 C.pr.civ. prin care a invocat excepția tardivității căii de atac, iar pe fond se arată faptul că minorul este bine îngrijit în domiciliul bunicilor materni și ale reclamantului nu poate fu avut în vedere în lipsa altor elemente la stabilirea caracterului urgent în vederea apărării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere în sensul că minorul este lipsit de afecțiunea mamei sale ,acesteia nefiindu-i permis să-și vadă copilul ,aspecte care rezultă și din faptul că apelantul s-a opus executării hotărârii instanței care a stabilit locuința provizorie la aceasta .
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a solicitat respingerea excepției de tardivitate în raport de data depunerii la poștă a motivelor de apel de pe plicul de corespondență aflat la dosar, iar pe fond se arată că intimata reclamantă a recunoscut faptul că minorul se află bine îngrijit în locuința sa nefiind făcută dovada urgenței în adoptarea unei asemenea măsuri .
In apel s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu administrat intimatei reclamante ( fila 39 dosar apel) .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În cauză se constată că potrivit art996 C.pr.civ. instanța de judecată stabilind în favoarea reclamantului că există aparența de drept va putea ordona măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări .
Astfel, prin caracterul urgent al măsurilor trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora, iar în situația în care luarea măsurii se solicită fără a fi incident unul dintre cazurile grabnice enumerate de lege, cererea de ordonanță nu este admisibilă .
În acest sens urgența luării măsurilor se apreciază în concret atât prin raportare la conținutul subiectiv și obiectiv al situației juridice generatoare ,cât și prin raportare la data judecării cererii .
Astfel, în cauză se constată că părțile s-au despărțit la sfârșitul lunii martie 2014, iar cererea de ordonanță președințială a fost introdusă după aproximativ 2 luni de la acest moment care semnifică trecerea unui interval de timp destul de mare de la momentul producerii evenimentului, ori al nașterii situației care justifică urgența, nefiind vorba în cauză de o reacție promptă a persoanei care solicită luarea unei măsuri provizorii într-un caz grabnic ,astfel că se impune ca pretențiile acesteia să fie verificate doar pe calea dreptului comun
De altfel, trebuie avut în vedere că din probatoriul administrat în cauză inclusiv răspunsurile intimatei la interogatoriu trebuie avut în vedere că minorul a fost luat de apelant în locuința sa cu acordul intimatei, iar acesta îi asigură minorului condiții corespunzătoare de creștere și educare în locuința sa fiind ajutată de bunica paternă față de care minorul este atașat . În plus, și intimata reclamantă recunoaște faptul că în actualul domiciliu minorul este bine îngrijit, astfel că în cauză nu se justifică luarea unei măsuri provizorii cu caracter urgent întrucât nu s-a făcut dovada că aceasta justifică necesitarea împiedicării producerii unor pagube iminente sau pierderea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere .
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că minorul beneficiază de condiții bune de locuit, cu utilități corespunzătoare având acces rapid la unitățile medicale de specialitate pentru tratarea afecțiunii cu care acesta s-a născut și care ar putea ridica probleme de sănătate urgente .
Susținerile intimatei potrivit cu care înscrierea minorului la o creșă obișnuită ar aduce prejudicii grave stării de sănătate a acestuia nu s-a dovedit în prezenta cauză, întrucât nici soluția izolării și a scoaterii din colectivitate a minorului nu reprezintă o bună alegere pentru creșterea și dezvoltarea copilului din punct de vedere psihic și social, acest argument neputând fi avut în vedere pentru adoptarea unei măsuri urgente pentru scoaterea minorului din actualul domiciliu în care s-a obișnuit, știut fiind că minorul aflat la o vârstă fragedă are nevoie de stabilitate și continuitate în îngrijirea sa .
Este adevărat că minorul are nevoie și de afecțiunea mamei sale însă aceasta poate să-și valorifice drepturile de a-și vizita copilul în condițiile legii, în cauză nefiind făcută dovada opunerii apelantului pârât în acest sens, ci doar a faptului că hotărârea instanței de fond fiind executorie ,acesta a înțeles să invoce faptul că a declarat ale de atac împotriva titlului executoriu, manifestând o poziție astfel în cadrul dosarului de executare până la soluționarea căii de atac .
Pentru aceste considerente tribunalul va reține că în cauză nu s-a făcut dovada caracterului urgent al măsurii provizorii solicitate așa cum cer disp.art. 996 C.pr.civ., intimata reclamantă având posibilitatea să-și valorifice drepturile privind stabilirea domiciliului minorului în locuința sa pe calea dreptului comun, tribunalul în temeiul art. 480 C.pr.civ. va admite apelul, va schimba sentința în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate.
Admite apelul declarat de pârâtul M. F. C. domiciliat în Pitești, ., ., ., jud. Argeș prin avocat G. M., Pitești, ..6, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 716/2014, pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr._, intimat fiind reclamanta S. M. A. domiciliată în comuna Buzoiești, ., jud. Argeș .
Schimbă sentința în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 octombrie 2014.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red M.D.B.
Tehn D.T. 5 ex.
17.11.2014
Jud fond C. A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
