Partaj judiciar. Decizia nr. 1114/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 7006/109/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1114/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare împotriva deciziei civile nr.1820/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ formulată de contestatorul R. A. F. în contradictoriu cu intimații G. E., G. A. și G. G., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Apoi, instanța, pentru a da posibilitatea intimaților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1820/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, s-au admis recursurile declarate de reclamantul R. A. F. și de pârâtul G. A. împotriva sentinței civile nr. 1235/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Costești, a fost modificată sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea. S-a constatat că părțile au dobândit în cotă egală dreptul de creanță asupra imobilului casă de locuit și a fost obligată pârâta G. E., să plătească reclamantului suma de_ lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 cuvenită acestuia din prețul materialelor și manoperei de edificare a imobilului casă. A fost obligată aceeași pârâtă la sultă către reclamant de 1035 lei și să plătească reclamantului suma de 1763,6 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și 525 lei în recurs.
În argumentarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.11.2011 sub nr._, reclamantul R. A. F., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții G. E., G. A., G. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună sistarea proprietății indivize asupra bunurilor dobândite de reclamant și pârâta G. E. în perioada concubinajului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a conviețuit cu pârâta G. E. în perioada decembrie 2008- noiembrie 2010, în locuința părinților acesteia, din satul Curteanca, intenționând să se căsătorească cu aceasta.
Cu acordul părinților pârâtei G. E., s-au hotărât să construiască pe terenul proprietatea acestora din comuna Buzoești, . de 718 mp, aferent gospodăriei, o casă de locuit.
În luna mai 2009, au început execuția casei, obținând în prealabil proiectul de construire al locuinței și documentația cadastrală pentru teren, pe numele proprietarului terenului, însă înțelegerea avută cu părinții a fost aceea că locuința ce se va construi să devină proprietatea sa și a pârâtei G. E.,la data căsătoriei.
În continuare, reclamantul a descris casa ca fiind construită cu fundație din beton compusă din două dormitoare, bucătărie, baie, hol și living, construcție din BCA cu placa și acoperiș, cu schelet din lemn și tabla ondulată, evaluată provizoriu la suma de 30.000 lei.
Lucrările de execuție a casei s-au desfășurat în intervalul mai 2009-august 2010, prin contribuție egală a sa și a pârâtei G. E..
A menționat reclamantul că a contribuit la începutul căsătoriei cu suma de 10.000 lei prin lichidarea unui depozit bancar la Banca Transilvania, achiziționând materiale de construcție, precum BCA, ciment, var, cherestea și alte materiale, contravaloarea documentației cadastrale și a proiectului de construire locuință.
A contribuit și cu suma de 3000 lei, reprezentând drepturile sale salariale de la societatea unde a fost angajat, dar și cu sumele de bani pe care le-a primit din ajutorul de șomaj pe o perioadă de 15 luni și din bunurile prestate în localitate, ca ziler.
Reclamantul a arătat că a lucrat efectiv alături de meseriași la toate etapele de execuție a construcției și din resurse proprii a procurat alimentele necesare preparării hranei pentru meseriași.
În perioada execuției locuinței, pârâta G. E. a fost plecată din țară, la muncă în Italia, o perioadă de 3 luni și jumătate, de la finele lunii mai 2009 până la începutul lunii septembrie 2009 și banii obținuți au fost folosiți în acest scop.
Pârâtul a susținut în cererea introductivă că părinții pârâtei nu au avut vreo contribuție la realizarea imobilului.
A mai arătat reclamantul că în perioada concubinajului cu pârâta au fost dobândite un calculator LG, un șifonier cu două uși, un radiator electric și o bicicletă chinezească, bunuri care se află la pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 492, 494, 970, cod civil și art 6733 și urm. și 274 C.pr.civ.
Pentru dovedirea cererii, reclamantul a propus probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, martori și expertiză de specialitate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27.02.2012 (filele 51-53), pârâta G. E. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut pârâta prin întâmpinare că acel imobil la care face referire reclamantul aparține părinților săi G. A. și G. G., fiind edificat pe terenul proprietatea acestora autorizația de construire, proiectul și toate actele de proprietate fiind eliberate pe numele acestora.
Pârâta a menționat că i-a ajutat pe părinții săi să construiască casa, deoarece intenția acestora era ca aceasta să rămână nepoatei, adică fiicei pârâtei, iar reclamantul și-a oferit ajutorul pentru construcția casei. Nu a existat nicio convenție între aceasta și reclamant și ceilalți doi pârâți, în sensul dobândirii unui drept de superficie, situație în care potrivit accesiunii imobiliare, casa ridicată pe terenul părinților aparține acestora.
În continuare, pârâta G. E. a menționat că reclamantul nu a investit nici un ban pentru construirea casei, iar pentru munca depusă a fost plătit de părinții săi.
Reclamantul a folosit banii de la Banca Transilvania și drepturile salariale pentru a-și cumpăra o mașină în acea perioadă. Toate materialele de construcție aferente facturilor și bonurilor depuse la dosar sunt achiziționate numai din banii pe care i-a trimis din străinătate. Reclamantul a ridicat și a folosit și banii din pensia de urmași de care beneficiau copiii săi.
A susținut pârâta că părinții săi au pensie și au contribuit cu acea sumă de bani în fiecare lună, plătindu-l inclusiv pe reclamant.
La edificarea construcției s-au folosit de apă, curentul electric și de toate utilitățile din curtea părinților săi care au achitat facturile pentru acestea și au procurat alimentele și mâncarea, cumpărându-i reclamantului inclusiv țigările.
Reclamantul are eventual un drept de creanță care nu poate fi constituită din jumătate din valoarea de circulație a construcției, ci doar din contribuția adusă și dovedită, iar reclamantul nu-i poate pretinde să achite acele sume de bani întrucât nu aceasta este beneficiarul, proprietarul construcției.
În privința bunurilor mobile, pârâta a arătat că-i aparțin sie și copiilor săi, fiind cumpărate cu banii din pensia de urmaș pe care aceștia o primesc, banii ridicați în perioada respectivă de către reclamant și din care au fost cumpărate acele bunuri mobile.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art 492 Cod civil de la 1864.
În apărare, pârâta a propus probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și al celorlalți pârâți și martori.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 27.02.2012 (fila 54), pârâții G. A. și G. G. au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că imobilul casă este proprietatea acestora, fiind edificat pe terenul proprietatea acestora, iar autorizația de construire, proiectul și toate actele de proprietate sunt eliberate pe numele acestora.
Au menționat pârâții că pârâta G. E. i-a ajutat cu bani la edificarea casei, intenția acestora fiind de a lăsa casa nepoatei. Nu a existat nicio convenție încheiată cu foștii concubini ca acea construcție să devină proprietatea acestora.
Reclamantul și-a oferit ajutorul la construcția casei, fiind însă plătit pentru munca depusă. Acesta nu a investit nici un ban pentru construirea casei, acesta cumpărându-și cu ultimii bani o mașină în acea perioadă.
Toate materialele de construcție aferente facturilor și bonurilor depuse la dosar sunt achiziționate numai cu banii trimiși de pârâta G. E. din străinătate.
Pârâții au menționat că au contribuit cu banii din pensie la lucrările de construcție, plătindu-l inclusiv pe reclamant.
La edificarea construcției s-au folosit apa, curentul electric și și de toate utilitățile din curtea acestora, iar alimentele și mâncarea au fost primite și preparate de aceștia, nicidecum de către reclamant.
În drept, pârâții G. A. și G. G. și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art 480, 492 Cod civil de la 1864.
Acești pârâți au solicitat probele cu interogatoriul reclamantului și a pârâtei G. E., înscrisuri și martori.
Reclamantul a depus la data de 25.03.2012 ( filele 56-57) cerere completatoare prin care a solicitat ca în subsidiar să fie despăgubit de proprietarii imobilului casă cu suma de_ lei stabilită în mod provizoriu, reprezentând contribuția sa la construirea casei, urmând ca după administrarea probatoriului să precizeze cuantumul real al pretențiilor.
A susținut reclamantul că imobilul casă a fost construit împreună cu pârâta G. E. pe terenul proprietatea părinților acesteia din ., cu destinația curți-construcții, având acordul acestora să construiască și să devină proprietarii imobilului după încheierea căsătoriei.
Ceilalți pârâți nu le-au oferit sprijinul financiar pentru că nu aveau posibilități și la data construirii casei relațiile dintre aceștia nu erau bune, în sensul că nu-și vorbeau și se gospodăreau separat.
Împreună cu pârâta G. E. s-a ocupat de întocmirea documentației cadastrale și a proiectului casei, a suportat costul materialelor de construcție și a manoperei pentru meseriași, cu o contribuție egală.
A precizat reclamantul că a achiziționat toate materialele de construcție, a angajat și plătit meseriașii, a participat efectiv la toate etapele de execuție a construcției, muncind alături de meseriași, a cumpărat alimentele, fiind sprijinit de mama sa pentru prepararea hranei, iar rudele împreună cu vecini de-ai săi, din satul Șerboieni, a participat la săpatul și turnatul fundației, la placă și șapă, fără să fie plătiți. Aceștia i-au acordat sprijin cunoscând că lucrează la casa sa.
Pârâta G. E. a lucrat în străinătate doar 3 luni și a trimis pentru construirea casei în trei etape sumele de 700 Euro, 900 Euro și 1000 Euro, în total_ Euro. Alte venituri nu au existat din partea acestei pârâte și nu avea posibilitatea să construiască singură această locuință.
În cazul în care va rezulta din dezbateri că această construcție este proprietatea pârâților G. A. și G., urmează să fie despăgubit în condițiile art 494 alin.ultim Cod civil, dar și cu respectarea principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru dovedirea cererii completatoare, reclamantul a propus probele cu interogatoriu pârâților, înscrisuri, martori și expertiză de specialitate.
La data de 30.04.2012 (fila 112), reclamantul a depus cerere completatoare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că împreună cu pârâta G. E. este proprietar al imobilului casă, compus din două dormitoare, bucătărie, baie, hol și living, acoperită cu tablă, imobil edificat pe terenul proprietatea pârâților G. A. și G. G., să se constituie un drept de superficie asupra terenului aferent casei de locuit în suprafață de 393 mp, evidențiat în planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate între punctele 3-4-5-6-7, ce3 a stat la baza înscrierii în cartea funciară nr_ UAT Buzoești, având proprietar pe pârâtul G. A..
A solicitat reclamantul prin aceeași cerere constituirea în favoarea sa și a pârâtei G. E. a unui drept de servitute pentru accesul la drumul public.
Reclamantul și-a motivat solicitările din cererea completatoare prin aceea că a edificat casa împreună cu pârâta G. E., cu acordul părinților acesteia, pe terenul proprietatea pârâtului G. A..
Pârâții și-au exprimat dorința de a demola construcția, terenul urmând a fi degajat, ceea ce nu se poate realiza deoarece este constructor de bună credință.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 517 Cod civil, art 616+ 618 Cod civil și art 274 C.pr.civ.. Cererea completatoare a fost legal timbrată,
Reclamanta a propus pentru dobândirea cererii completatoare probele cu înscrisuri, interogatoriu suplimentar și expertiză de specialitate.
Pârâta G. E. a depus întâmpinare la această cerere la data de 21.05.2012 ( filele 126-129), prin care a menționat faptul că între reclamant și pârâți s-a încheiat verbal o convenție prin care s-a stabilit că pârâții G. A. și G. să le transmită sie și reclamantului proprietatea imobilului casă și teren cu condiția încheierii căsătoriei, astfel că ne aflăm în ipoteza unei condiții suspensive potestative prevăzută de art 1006 C.civil.
Condiția încheierii căsătoriei nefiind îndeplinită, reclamantul nu poate solicita decât restituirea prestațiilor efectuate.
În ceea ce privește dreptul de superficie, pârâta a arătat că acesta nu poate fi instituit prin hotărâre judecătorească, iar în eventualitatea în care acest drept de superficie i-ar fi recunoscut, a susținut că acesta nu este un drept gratuit, urmând să plătească despăgubiri de la momentul dobândirii dreptului pe toată durata existenței lui.
Cererea pentru constituirea dreptului de servitute este lipsită de interes de vreme ce reclamantul nu este proprietar al locului înfundat.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză la propunerea reclamantului și a pârâtei G. E. probele cu înscrisuri, interogatoriu și martori, această ultimă categorie de probă fiind încuviințată și la cererea celorlalți doi pârâți.
Pentru reclamant au fost audiați martorii R. I., R. M., M. M.,iar pentru pârâți, martorii comuni D. G. și I. C..
La solicitarea reclamantului ,în cauză a fost administrată și proba cu expertiză tehnică în specialitățile construcții și topografie, sens în care s-au întocmit rapoarte de expertiză de către expertele P. L., respectiv D. G..
Prin sentința civilă nr. 1235/19.11.2012, pronunțată de Judecătoria Costești, a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul R. A. F., domiciliat în comuna Buzoești, . pârâții G. E., domiciliată în comuna Buzoești, ., G. A. și G. G., ambii domiciliați în . .
A fost obligat pârâtul G. A. să plătească reclamantului suma de_ lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 cuvenită acestuia din prețul materialelor și al manoperei de edificare a imobilului casă.
A fost obligată pârâta G. E. să plătească reclamantului suma de 1035 lei cu titlu de sultă.
Au fost obligați pârâții G. A. și G. E., în solidar, să achite reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1763,6 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâta, G. E. au avut o relație de concubinaj în intervalul decembrie 2008-noiembrie 2010, astfel cum a recunoscut însăși pârâta la întrebarea nr 1 din interogatoriul formulat de către reclamant ( fila 91).
Prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta G. E. a recunoscut că împreună cu reclamantul, având acordul părinților săi ,a hotărât construirea unei locuințe pe terenul proprietatea pârâților G. A. și G. G. din satul Curteanca, sens în care a fost delimitat terenul ce le-a fost pus la dispoziție în acest scop de restul gospodăriei printr-un gard.
La întrebarea nr 6 din interogatoriul adresat de către reclamant ( fila 91), pârâta G. E. a afirmat că înțelegerea avută cu părinții săi și cu reclamantul a fost aceea că locuința ce se va construi să devină proprietatea sa și a reclamantului după încheierea căsătoriei .
În condițiile în care pârâta G. E. a recunoscut existența acestei înțelegeri cu conținutul afirmat de către reclamant în cuprinsul întrebării nr 6 din interogatoriu, vehicularea ipotezei potrivit căreia imobilul casă ar fi fost construit de către părinții pârâtei pentru nepoata acestora este inutilă ( interogatoriu fila 94 și 96).
De altfel, toți martorii audiați în cauză au declarat că reclamantul și pârâta G. E. au intenționat să construiască casa de pe terenul părinților pârâtei pentru că urmau să se căsătorească.
Înțelegerea dintre părți, intervenită anterior începerii execuției construcției determină aplicarea regulilor accesiunii imobiliare potrivit art 492-494 Cod civil, astfel că proprietarul terenului pe care aceasta a fost ridicată și care și-a dat acordul pentru edificarea construcției pe terenul său, este îndreptățit să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției, având și obligația corespunzătoare de despăgubire a celor care au edificat-o.
Convenția intervenită în speța de față între cei care au ridicat construcția și proprietarul terenului pe care este amplasată aceasta nu este de natură să ducă la dobândirea de către constructori a unui drept real asupra construcției, întrucât astfel cum s-a dovedit de către chiar reclamant, convenția a fost în sensul ca acea casă să devină proprietatea sa și a pârâtei G. E. după încheierea căsătoriei.
Acest eveniment nu s-a mai realizat, astfel că solicitarea reclamantului de constatare a dreptului său și al pârâtei de proprietate asupra construcției edificate în baza acestei înțelegeri echivalează chiar cu nesocotirea acesteia și cu încălcarea principiului forței obligatorii a actului juridic civil reglementat de art 969 din vechiul Cod civil.
Având în vedere regimul juridic aplicabil construcției ce face obiectul prezentului litigiu, cererea principală având ca obiect sistarea proprietății indivize asupra acestei construcții este neîntemeiată.
Prin cererea completatoare formulată la data de 25.03.2012 (fila 56), reclamantul a solicitat despăgubiri reprezentând echivalentul contribuției sale la ridicarea casei.
Pârâta G. E. a recunoscut în cadrul interogatoriului că reclamantul a avut un aport la achitarea contravalorii lucrării de întocmire a proiectului casei și a documentației cadastrale pentru teren, a prestat efectiv muncă fizică alături de meseriași la toate etapele de construire a casei ( întrebarea nr 8 fila 92) despre care părțile au susținut că nu este finisată, ar fi investit suma de 5000 lei prin lichidarea unui depozit bancar la Banca Transilvania ( fila 9), ar fi beneficiat de ajutorul gratuit al unor rude, afini și vecini de-ai săi din satul Șerboieni la săpatul și turnatul fundației, la placă și șapă ( întrebarea nr 10 fila 92).
Din declarația martorului I. C. ( fila 101) a reieșit că foștii concubini i-ar fi spus că reclamantul are suma de_ lei depozitată într-un cont bancar, provenind dintr-o despăgubire făcută de sora sa.
Potrivit spuselor reclamantului și pârâtei G. E., din această sumă de bani s-au achiziționat anterior plecării pârâtei în străinătate, cimentul, BCA-ul și fierul beton, materiale cu care s-a ridicat casa.
Și martora D. G. (fila 105) a declarat că reclamantul ar fi spus când s-a mutat la pârâtă că are o sumă de bani, respectiv_-_ lei obținuți din vânzarea unei case surorii sale, afirmând însă martora că ar fi auzit că și pârâta deținea suma de 5000 lei.
Ambii martori au declarat că în perioada construirii casei reclamantul avea venituri, lucrând la un GPL de unde încasa suma de 600 lei, dar avea și ajutor de șomaj.
A mai declarat această martoră că înainte de începerea construcției s-au achiziționat BCA-uri, fier beton și blană, materiale pe care reclamantul și pârâta le-au cumpărat împreună, dar pe parcurs, în perioada în care pârâta se afla în străinătate s-au mai procurat ciment și BCA.
Au declarat cei doi martori că pârâta trimitea bani din străinătate și că după revenirea acesteia din Italia, reclamantul și-ar fi achiziționat o mașină marca Dacia Solenza, martora D. G. afirmând că prețul plătit de către reclamant pentru aceasta ar fi fost de 11.000 lei, astfel cum i-a comunicat soțul său care l-a însoțit pe reclamant.
Aceeași martoră a mai declarat faptul că reclamantul și mama acestuia, dar și pârâta G. E. i-ar fi spus că mama reclamantului le-ar fi dat suma de 500 lei pentru vopsitul fierului de la acoperișul casei.
Martorii R. I. și R. M. au confirmat ajutorul pe care l-au dat reclamantului împreună cu alte persoane pentru construirea casei.
Din depoziția martorului R. M. ( fila 107) a reieșit că acesta a fost prezent când sora reclamantului i-a dat acestuia, în schimbul unei case suma de peste_ lei, bani pe care reclamantul i-a spus că i-a folosit pentru a lua materiale pentru casă.
A precizat acest martor că reclamantul și-ar fi cumpărat un autoturism în luna decembrie 2009 în schimbul sumei de 11.000 lei, dar banii proveneau de la sora sa căreia i-ar fi aparținut de fapt acel autoturism.
Toți martorii au confirmat munca prestată de către reclamant la ridicarea casei.
Având în vedere răspunsurile pârâtei G. E. la interogatoriu, precum și declarațiile acestor martori, instanța constată că prestația reclamantului la edificarea casei, constând în investiția sa financiară la obținerea proiectului și a documentației cadastrale, la procurarea materialelor, în munca sa fizică, toți martorii audiați declarând că pârâta era plecată din țară în momentul în care s-a început ridicarea casei, iar reclamantul era cel care se ocupa de procurarea materialelor care mai trebuiau a fost dovedită.
Au relevat aceste mijloace de probă și sprijinul de care reclamantul a beneficiat din partea unor rude sau vecini de-ai săi din satul natal care au prestat muncă fizică la lucrările efectuate la casă care presupuneau angrenarea mai multor persoane, precum fundație, șapă, placă.
De altfel,și înscrisurile depuse în copie la dosar,eliberate cu ocazia achiziționării unor materiale de construcție pe numele reclamantului confirmă implicarea sa în operațiunea de ridicare a casei.
Potrivit regulilor din materia accesiunii imobiliare artificiale, despăgubirea constructorului poate consta fie în plata de către proprietarul terenului a contravalorii materialelor și a prețului muncii, fie în plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.
Proprietarul terenului, în speță pârâtul G. A., astfel cum rezultă din cuprinsul titlului de proprietate nr_/10.03.1994 nu și-a manifestat decât opțiunea pentru demolarea casei.
O asemenea solicitare nu putea fi analizată decât în ipoteza unui constructor de rea credință, care nu poate fi reținută în cauză, dată fiind înțelegerea prealabilă edificării casei, vehiculată de către părți.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert P. L. s-a stabilit defalcat costul materialelor folosite la ridicarea casei, care totalizează suma de_ lei și a manoperei la suma de_ lei.
Reclamantul este îndreptățit, în opinia instanței să fie despăgubit cu jumătate din totalul acestor sume, în condițiile în care instanța apreciază că, din mijloacele de probă administrate în cauză a reieșit o contribuție egală pe care reclamantul și pârâta G. E. au avut-o la suportarea costurilor de ridicare a casei.
Adăugarea la suma de_ lei reprezentând despăgubiri cuvenite reclamantului în considerarea celor mai sus expuse și a sumei de 4810 lei determinată de către expert D. G. ca valoare a terenului curți-construcții în suprafață de 260 mp contravine principiilor de acordare a despăgubirilor în materia accesiunii imobiliare.
Sub aspectul cererii de partajare a bunurilor mobile, respectiv calculator șifonier cu două uși, radiator electric și bicicletă chinezească, instanța va avea în vedere faptul că pârâta G. E. a recunoscut achiziționarea acestora în perioada concubinajului cu reclamantul ( fila 93 – întrebarea nr 16), dar a susținut că ar fi fost procurate din banii pe care copiii săi îi primeau din pensia de urmași.
Chiar dacă din declarațiile de martori a reieșit că reclamantul ar fi ridicat sumele de bani pe care copiii pârâtei îi primeau cu acest titlu, pârâta G. E. nu a dovedit prin niciun mijloc de probă sursa banilor plătiți cu titlu de preț al acestor bunuri, motiv pentru care instanța va reține achiziționarea acestora de către concubini, în perioada concubinajului, cu o contribuție egală de 50% fiecare.
De altfel, instanța constată că bunurile mobile enumerate nu sunt destinate prin natura lor, exclusiv uzului unor copii pentru a face plauzibilă ipoteza pe care pârâta a susținut-o legată de proveniența sumelor de bani cu care s-ar fi făcut plata acestor bunuri.
În privința valorii acestor bunuri, instanța are în vedere că valoarea indicată de către reclamant nu este contestată de către pârâta G. E., care a recunoscut că este în posesia acestor bunuri.
În raport de aceste considerente ,instanța a obligat pe pârâta G. E. la plata sumei de 1035 lei către reclamant cu titlul de sultă aferentă cotei de ½ care i se cuvine reclamantului în calitate de coproprietar al acestor bunuri.Având în vedere soluția dată cererii principale ,pârâtii G. E. și G. A. au fost obligați la plata sumei de 1763,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând cval taxă timbru,timbru judiciar,onorariu expert și avocat.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul R. A.-F. și pârâtul G. A. .
Reclamantul a criticat sentința ,în esență, pentru următoarele motive:
1.Greșit instanța de fond a stabilit că imobilul construcție ridicat pe terenul proprietatea părinților nu face parte din patrimoniul comun al recurentului reclamant și intimatei-pârâte ,deși din probele administrate în cauză a rezultat contrariul și, mai mult, chiar instanța evidențiase înțelegerea dintre reclamant și pârâți pentru construirea unei locuințe pe terenul proprietatea părinților pârâtei G. E.,apreciind greșit existența unei codiții suspensive potestative reprezentată de căsătoria părților ,care nu este în măsură să răstoarne prezumția de comunitate indiviză asupra bunului .
2.Greșit instanța de fond, dând eficiență disp art.492-494 Cod civil a obligat doar pe pârâtul G. A. la plata sumei de 26.090 lei, reprezentând cota de ½ din prețul materialelor și al manoperei de edificare a casei ,plus 1763,6 lei ,cheltuieli de judecată în solidar cu pârâta G. E. ,în condițiile în care a admis față de aceasta cererea de partaj,încălcând astfel disp. art. 30 Codul familiei.Se impunea obligarea alături de pârâtul G. A. și a soției acestuia G. G. la plata sumei de 26.090 lei, plus sporul de valoare adus terenului aferent construcției ,de 4810 lei
Pârâtul G. A. a criticat sentința, în esență, pentru următoarele motive:
1.În ceea ce privește cererea de partaj întemeiată pe disp. art. 673 ind.3 Cod pr. Civilă, recurentul arată că nu are calitate procesuală activă ,cu atât mai mult cu cât în afara construcției se solicită și partajarea unor bunuri mobile.
2.Instanța de fond interpretează greșit disp. art.492-494 Cod civil. Reclamantul și pârâta G. E. au construit împreună o casă pe terenul proprietatea sa ,astfel că cei doi sunt titularii unui drept de superficie asupra terenului pe care s-a edificat construcția ,drept care nu depindea de încheierea unei convenții în formă autentică.Cu toate că instanța nu se pronunță asupra cererii privind instituirea dreptului de superficie,soluția corectă ar fi fost de respingere a petitului ca inadmisibil pentru că dreptul de superficie nu se poate constitui pe cale judecătorească .
3.În ceea ce privește disp.art.493 alin.3 tz.a 3 a recurentul a arătat că nu are posibilitatea de a cere ridicarea construcției edificate cu acordul său ,ci doar să ceară să devină proprietarul acesteia în schimbul plății cval materialelor și al muncii .Cum nu a avut o astfel de cerere nu poate fi obligat la plata materialelor și al muncii ,iar reclamantul nu poate solicita plata cval casei pentru că înțelegerea lor nu prevedea că o construiește pentru el.Și acest capăt de cerere trebuia respins ca inadmisibil.
În fața instanței de recurs reclamantul a arătat că renunță la prima critică a sentinței.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate tribunalul apreciază că motivul al doilea din recursul reclamantului (care a rămas și singurul motiv de recurs) și motivul al treilea din recursul pârâtului G. A. sunt fondate și ,întrucât vizează aceeași problemă de drept, vor fi analizate împreună .
Astfel, ambii recurenți au susținut că instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 492-494 Cod civil ,reclamantul - în sensul că trebuia obligată la plata cval materialelor și manoperei depuse pentru ridicarea construcției și G. G. alături de G. A. ,iar pârâtul –în sensul că nu trebuia să fie obligat la cval materialelor și manoperei pentru că nu și-a exprimat opțiunea de a fi proprietarul imobilului.
Din conținutul depozițiilor martorilor D. G., I. C., M. M., R. I. și R. M. ,din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului G. A. (întrebările 7,11,12,13)și ale pârâtei G. E.(întrebările 2,5,6,7,8,10), din conținutul facturilor depuse în dosarul instanței de fond ,precum și din susținerile recurentului G. A. din cuprinsul cererii de recurs rezultă că imobilul a fost edificat pe terenul proprietatea acestuia din urmă și a pârâtei G. G. în cote egale de către cei doi concubini.Cum recurentul a renunțat la data de 27.06.2013 la prima critică a sentinței ,respectiv, la cea care viza capătul de cerere prin care solicita a se constata calitatea sa și a pârâtei G. E. de coproprietari ai construcției, iar părinții acestei intimate-pârâte nu au solicitat să păstreze construcția ,având în vedere disp.art. 494 Cod civil potrivit cu care constructorul de bună credință are față de proprietarul terenului un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra construcției, tribunalul constată că cei doi foști concubini(reclamantul și pârâta G. E.) au dobândit în cote egale un drept de creanță asupra construcției ,constând în cval materialelor și a manoperei, în cuantumul ce nu a fost contestat de nicio parte ,reținut de instanța de fond și stabilit de expertul cauzei ,de_ lei cval materiale și_ lei, manoperă. Prin urmare, această sumă se va împărți între recurent și G. E.. Nu pot fi obligați recurentul G. A. și G. G. la plata investitiilor întrucât nu au invocat dobândirea proprietății prin accesiune asupra construcțiilor ,lăsând pe constructori să aibă nestingheriți folosința.Creanța împotriva proprietarilor terenului nu este exigibilă deoarece poate fi valorificată numai dacă proprietarul terenului își aproprie, în orice mod, folosința construcțiilor
Asupra celorlalte motive ale recursului declarat de G. A.:
1.În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, se observă că prin cererea completatoare acesta a fost chemat în judecată alături de G. E. doar pentru ca ,în situația în care se va constata că aceștia sunt proprietarii imobilului să fie obligați să îl despăgubească cu cval investitiei, iar nu pentru a se partaja bunul.Prin urmare, recurentul are calitate procesuală pasivă.
2.Instanța de fond a admis în parte acțiunea ,ceea ce presupune că toate celelalte capete de cerere ce nu apar menționate în dispozitiv au fost respinse, cererea de constituire a unui drept de superficie nu a fost motivată de instanța de fond ,însă soluția cu privire la acest petit este corectă. Critica este lipsită de interes pentru că recurentul-pârât nu este prejudiciat în nici un fel de modalitatea în care a fost respinsă cererea, ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată .Ar fi avut un folos practic doar în situația în care cererea ar fi fost admisă.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. Civilă tribunalul va admite ambele recursuri și va modifica sentința în sensul că va admite în parte acțiunea., va constata că părțile au dobândit în cotă egală dreptul de creanță asupra imobilului casă de locuit,va obliga pe pârâta G. E. să plătească reclamantului suma de_ lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 cuvenită acestuia din prețul materialelor și manoperei de edificare a imobilului casă, va obliga aceeași pârâtă la sultă către reclamant de 1035 lei,soluția privind bunurile mobile nefiind contestată.
Împotriva acestei decizii, contestatorul R. A. F., în temeiul art. 318 alin.1 C.proc. civ., solicitând anularea deciziei pentru următoarele motive:
Prin recursul formulat de R. A., acesta a solicitat obligarea alături de pârâtul G. A. și a soției acestuia, la plata sumei de 26.090 lei, plus sporul de valoare adus terenului aferent construcției, de 4810 lei.
Contestația în anulare este întemeiată pe art. 318 cod proc.civ., contestatorul precizând în cuprinsul contestației că pentru imobilul pentru care a solicitat sistarea comunității indivize, dobândită în timpul concubinajului, tribunalul Argeș urmare a recursurilor declarate atât de contestator cât și de către G. A. și G. G. a reținut că proprietarii terenului, respectiv G. A. și G. G., sunt și proprietarii imobilului dând eficiență art. 494 cod civil vechi, reținându-se în cote egale un drept de creanță pentru cei doi concubini care au edificat această construcție cu bună credință pe terenul părinților fostei concubine G. E..
În opinia contestatorului, soluția este contrară celor reținute, deoarece prin modalitatea în care a fost dată nu s-a pronunțat pe unicul motiv de recurs formulat de contestator, prin care a solicitat obligarea ambilor soți la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei.
Contestatorul susține că, instanța deși reține acest drept de creanță pentru cei doi concubini care au edificat construcția de bună credință, obligația de plată se stabilește pentru al doilea creditor, adică față de fosta concubină, o situație atipică, neputând fi pusă în executare soluția adoptată.
Prin concluziile scrise depuse la fila 19 dosar, intimații G. E., G. A. au solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, învederând faptul că toate criticile aduse vizează însuși fondul cauzei și practic tind la rejudecarea recursului.
Analizând contestația în anulare, tribunalul reține că aceasta nu poate fi primită, pentru considerentele ce succed:
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 alin.1 C.proc. civ.pentru admisibilitatea contestației.
Potrivit acestui text de lege, calea extraordinară de retractare a contestației în anulare, este deschisă exclusiv pentru situații vizând greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs.
Tribunalul observă că petentul invocă drept temei al contestație în anulare greșeala materială a instanței de recurs prevăzută la art. 318 alin.1 teza I, constând în aceea că tribunalul a hotărât asupra ceva ce nu s-a cerut, că pentru imobilul pentru care a solicitat sistarea comunității indivize, dobândită în timpul concubinajului, tribunalul Argeș urmare a recursurilor declarate atât de contestator cât și de către G. A. și G. G. a reținut că proprietarii terenului, respectiv G. A. și G. G., sunt și proprietarii imobilului dând eficiență art. 494 cod civil vechi, reținându-se în cote egale un drept de creanță pentru cei doi concubini care au edificat această construcție cu bună credință pe terenul părinților fostei concubine G. E..
Totodată, contestatorul invocă drept temei al contestației, nepronunțarea instanței de recurs, prevăzută la art. 318 alin.1 teza II, constând în aceea că prin modalitatea în care a fost dată nu s-a pronunțat pe unicul motiv de recurs formulat de contestator, prin care a solicitat obligarea ambilor soți la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei.
Tribunalul constată că în cauză nu este vorba de o greșeală materială care are în vedere aspecte formale ale judecării recursului sau neobservarea de către instanță a unui act de procedură, ci motivele invocate ar putea eventual reprezenta greșeli de judecară, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Tot astfel, tribunalul reține că instanța de recurs s-a pronunțat în cauză pe toate criticile formulate, inclusiv obligarea ambilor soți la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei.
Astfel, instanța de recurs a constatat că foștii concubini, contestatorul R. A. și G. E., au edificat pe terenul numiților G. A. și G. G. un imobil casă de locuit, dobândind un drept de creanță reprezentat de contravaloarea manoperei și a materialelor. Față de această situație, atribuind dreptul de creanță fostei concubine G. E., instanța de recurs a dispus ca aceasta să plătească sultă contestatorului suma de 26.090 lei.
În acest context, așa cum au susținut și intimații prin întâmpinarea depusă, dreptul de creanță al contestatorului nu a fost anihilat, acesta urmând să primească sulta de la G. E..
Reținând aceste considerente, tribunalul constată că instanța de recurs a răspuns criticilor formulate în recurs și nu se invocă greșeli materiale în sensul art. 318 C.proc. civ, prin prezenta contestație în anulare petentul învederând că s-a stabilit eronat situația de fapt dedusă judecății, aspect ce nu poate fi cercetat pe calea acestei proceduri speciale, motiv pentru care va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1820/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ formulată de contestatorul R. A. F. în contradictoriu cu intimații G. E., G. A. și G. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.04.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, M. V. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 864/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
