Partaj judiciar. Decizia nr. 400/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 2620/176/2012/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 400
Ședința publică din 19.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. T.
JUDECĂTOR: A. M.
JUDECĂTOR: D. G. N.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă R. A. O. A., împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecatoria A. I. în dosarul nr._ 12 în ședința publică din data de 28.06.2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C. R., R. C. I. și C. D. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă R. A. O. A., prin avocat M. A. C. în baza delegației de substituire depusă la dosarul cauzei și intimații-pârâți M. C. R., personal și asistat de avocat M. G. în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/2014 depusă la dosarul cauzei și R. C. I. și C. D. M., prin avocat M. G. în baza împuternicirii avocațiale nr. 8/2014 depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 14.02.2014, recurenta-reclamantă R. A. O. A. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru. Prin serviciul registratură, la data de 19.02.2014, subscrisa SCA D. și asociații depun cerere prin care aduc la cunoștință încetarea contractului de asistență juridică nr. 254/09.12.2011 încheiat cu recurenta-reclamantă.
La interpelarea instanței, părțile arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul pe probe.
Recurenta-reclamantă, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Intimații-pârâți, prin avocat arată că nu mai au alte probe de solicitat.
Asupra probei solicitată de recurenta-reclamantă, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, putând duce la dezlegarea pricinii, în temeiul art. 305 Cod Procedură Civilă, o încuviințează și ia act că proba cu înscrisuri a fost deja administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se observe faptul că instanța de fond a stabilit în sarcina sa o obligație excesivă și imposibil de realizat, neținându-se cont nici de cererea precizatoare formulată, nici de recunoașterile ce achiesau cereri precizatoare ale pârâților din care rezulta că aceste bunuri nu făceau parte din masa succesorală iar pe de altă parte, toate aceste acte ce au fost solicitate de instanța de fond nu ar fi împiedicat desfășurarea normală a procesului.
Arată recurenta-reclamantă, prin avocat că la momentul încheierii testamentului aceste bunuri nu existau, nu făceau parte din masa succesorală, instanța de fond neținând cont și de acest aspect.
Având cuvântul în replică, intimații-pârâți, prin avocat solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerea împovărării excesive stabilite în sarcina reclamantei, care consideră că nu trebuie să timbreze acțiunea, arată intimații-pârâți, prin apărător, că, prin încheierea de ședință din data de 31.05.2013, prima măsură a instanței de fond a fost aceea, de a obliga reclamanta, față de cele menționate în acțiune, să prezinte certificate fiscale pentru ca instanța să poată proceda la stabilirea taxei judiciare de timbru.
Întrucât la termenul de judecată din data de 28.06.2013, reclamanta nu s-a conformat acestei obligații, în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă instanța de judecată a dispus suspendarea judecății.
Arată intimații-pârâți, prin avocat că, conform dispozițiilor legale în materie, intimații-pârâți, prin avocat apreciază că orice acțiune trebuie timbrată, or, instanța de fond a fost paralizată în obligația acesteia de a stabili taxa de timbru, prin refuzul recurentei și în nici un caz aceasta nu a fost obstrucționată prin stabilirea acestei obligații firești.
Concluzionând, intimații-pârâți, prin avocat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 c.proc.civ. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat de recurenta-reclamantă R. A. O. A., împotriva încheierii de suspendare pronunțată de Judecatoria A. I. în dosarul nr._ 12 în ședința publică din data de 28.06.2012.
TRIBUNALUL
I. Prin încheierea de ședință din data de 28.06.2012 a Judecătoriei A. I., pronunțată în dosarul nr._ 12, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei în temeiul art.155 1 c.proc.civ. pe considerentul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale stabilite de instanță.
II. Împotriva încheierii mai sus menționate a fost declarat recurs de către reclamanta R. A. O. care a apreciat că sentința este nelegală întrucât instanța de fond a ignorat cererea precizatoare din data de 28.06.2012 și că în condițiile în care bunurile ce fac obiectul partajului au fost înstrăinate printr-un contract de întreținere nu se poate cunoaște valoarea acestora și că aceste bunuri nu fac parte încă din masa partajabilă. În plus, s-a arătat că actele solicitate de instanță nu împiedică desfășurarea normală a procesului întrucât nu se puteau procura certificatele de atestare fiscală, iar evaluarea bunurilor nu se impunea în condițiile în care acestea nu existau încă în masa succesorală.
III. Tribunalul analizând recursul reține următoarele:
Suspendarea reglementată de art.1551c.proc.civ. este un caz de suspendarea judecătorească, facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul. Pentru a fi incident cazul de suspendarea mai sus menționat este necesar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: obligația procesuală să aparțină reclamantului, obligația să fie stabilită în sarcina reclamantului în cursul procesului, obligația să fie de natură a împiedica instanța în desfășurarea normală a judecății și reclamantul să fi fost în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale.
În speță, Tribunalul reține că în mod corect a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea. Astfel în ce privește susținerea imposibilității de precizare a obiectului cererii de chemare în judecată este de remarcat, în prealabil, că potrivit art.112 pct.3 c.proc.civ. reclamantul are obligația de a preciza obiectul cererii și valoarea acestuia. Or, nu se poate reține imposibilitatea de evaluare a obiectului în condițiile în care reclamanta chiar prin cererea de chemare precizată din data de 28.06.2012 a arătat că bunurile asupra cărora cere partajul au fost înstrăinate prin contractul de întreținere care este contestat în dosarele nr._ și nr._, adică contractul autentificat sub nr.3571/28.12.2006 (anexa nr.18 la cererea de chemare în judecată), actul adițional nr.1 la acesta (anexa nr.19) și actul adițional al doilea (anexa nr.20). Or, este de remarcat că în ce privește bunurile menționate în contractul de întreținere nr.3571/28.12.2006 era posibilă evaluarea acestora în condițiile în care valoarea acestora era trecută în contractul de întreținere fiind de 3.952.584 lei (f.73-dosar fond). În ce privește bunurile menționate în celelalte acte adiționale recurenta avea obligația de face dovada că a efectuat diligențele necesare în vederea determinării valorii bunurilor din masa partajabilă, prin depunerea de dovezi privind solicitarea de la autoritățile competente a actelor necesare în vederea determinării valorii, de exemplu prin efectuarea de demersuri la OCPI pentru eliberarea de copii de pe actele autentice privind bunurile ce fac obiectul partajului, obținerea de la Primăriile competente de adeverințe privind valoarea impozabilă a bunurilor etc. De abia după ce s-ar fi făcut dovada efectuării acestor demersuri instanța de judecată ar fi putut dispune efectuarea unei expertize în vederea determinării valorii bunurilor din masa partajabilă conform art. 5 alin (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.760/1999. Nu poate fi primită susținerea recurentei conform căreia neîndeplinirea obligației nu este de natură a împiedica desfășurarea procesului, întrucât instanța de fond are obligația potrivit art.20 raportat la art.3 din Legea nr.146/1997 să stabilească, în prealabil, cuantumul taxei de timbru, obligație care nu poate fi îndeplinită de instanță câtă vreme nu se precizează valoarea reală a bunurilor deduse judecății, astfel că neîndeplinindu-se obligația de către recurenta nu se poate continua judecata. În ce privește susținerea recurentei conform căreia nu ar trebui să i se calculeze taxa de timbru raportat la valoarea bunurilor succesorale, Tribunalul reține că acest aspect poate fi invocat și analizat doar pe calea unei eventuale cereri în reexaminare ce se va formula împotriva încheierii de ședință prin care se va stabili cuantumul exact al taxei de timbru.
Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 28.06.2012 a Judecatoriei A. I., pronunțată în dosarul nr._ 12, recurs declarat de recurenta-reclamantă reclamantă R. A. O. A. în contradictoriu cu intimații-pârâți M. C. R., R. C. I. și C. D. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. T. A. M. D. G. N.
GREFIER,
E. N.
Red.VT/Tehnored.VT
2 ex/13.03.2014
Jud.fond: M. D. F.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 123/2014. Tribunalul ARGEŞ | Servitute. Decizia nr. 1204/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
