Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1531/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1531/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 1761/828/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1531/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta S. A. M. împotriva sentinței civile nr. 612/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta S.C.OMV P. S.A., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. P. M. pentru recurenta reclamantă și consilier juridic C. M. pentru intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei reclamante solicită cuvântul asupra probatoriului .
Tribunalul reține că se impune în raport de art. 137 cod proc. Civ. discutarea excepției tardivității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata pârâtă.
Reprezentatul intimatei pârâte învederează că recursul este tardiv formulat, acesta fiind depus prin fax la Judecătoria Topoloveni, la data de 10.12.2013, la o oră târzie, respectiv la ora 19.06, iar recursul trebuia depus până la încheierea programului, respectiv la ora 16.00-16.30 și nu mia târziu, acesta fiind și motivul pentru care s-a înregistrat recursul la data de 11.12.2013, iar în opina sa recursul înregistrat la data de 11.12.2013 este tardiv formulat.
Apărătorul recurentei reclamante învederează instanței că, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar, reclamanta a primit hotărârea în ziua de 25.11.2013, și calculând de la această dată termenul de recurs se ajunge la concluzia că ultima zi de declarare a recursului s-ar fi împlinit la data de 10.12.2013, ora 24.00 și, prin urmare, cererea de recurs ar fi putut fi depusă și la data de 11.12.2013, însă reclamanta nu a depus recursul la data de 11.12.2013, ci poștal, la fila 17 fiind plicul pe care este menționată data expediției 10.12.2013, astfel că recursul este declarat în termen legal.
Tribunalul respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata pârâtă, reținând că reclamantei i s-a comunicat sentința ce face obiectul prezentei căi de atac la data de 25.11.2013, conform dovezii de la fila 148 dosar fond, iar această parte a înregistrat calea de atac înaintând-o prin serviciul poștal, conform plicului de la fila 17, la data de 10.12.2013. Calculând termenul potrivit art. 101 cod proc civ, tribunalul reține că ultima zi a termenului legal imperativ în care se putea formula recurs era 11.12.2013, astfel că prezentul recurs este formulat în termen.
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatei pârâte învederează că a luat cunoștință de conținutul recursului și nu solicită termen în acest sens.
Tribunalul reține că la dosar este atașat d exemplarul recursului pentru comunicare, sens în care procedează la desprinderea acestuia și la comunicarea lui către reprezentantul intimatei pârâte .
Apărătorul recurentei reclamante solicită proba cu înscrisuri, respectiv actele atașate recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul reține că probele administrate și existente la dosar în primă instanță sunt câștigate cauzei, iar în recurs în raport de prevederile art. 305 cod proc. Civ. încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentei reclamante și de reprezentantul intimatei pârâte.
Apărătorul recurentei reclamante și reprezentantul intimatei pârâte, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei reclamante S. A. M. învederează instanței că susține recursul așa cum a fost declarat și motivat și solicită admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că potrivit sentinței atacate, reclamanta a formulat cerere în revendicare a unei suprafețe de teren de la partea adversă, iar instanța de fond a apreciat că ulterior datei intrării în vigoare a legii 10/2001, atare acțiunea este inadmisibilă, că dreptul comun a fost părăsit, iar persoanele care emit pretenții sunt datoare să urmeze procedura administrativă reglementată de legea 10/2001, după care, dacă interesele acesteia recomandă, să se adreseze justiției. Arată că, deși dispozitivul hotărârii nu consemnează în termeni expreși, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibil formulată. Mai arată că este discutabil dacă inadmisibilitatea este o veritabilă excepție sau este un aspect care ține de fondul dreptului dedus judecății, însă acesta nu a fost pusă în discuția părților, iar instanța s-a pronunțat asupra unui aspect care nu a fost supus discuției contradictorii. Învederează că încheierea de amânare a pronunțării consemnează susținerile părții adverse, care pretindea respingerea acțiunii ca netemeinic și nefondat exercitată, neavându-se în vedere admisibilitatea ori inadmisibilitatea acțiunii . Pe de altă parte, arată că și în situația în care excepția ar fi fost luată în discuție, soluția instanței este în opinia sa greșită. Învederează că legea nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 1945-1989 și astfel trebuia verificat dacă terenul în litigiu se afla în această situație, fiind necesară efectuarea de verificări. Arată că în acest sens instanța de fond, prin adresa de la fila 35, a dispus pârâtei să prezente documentația ce a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptul de proprietate, însă pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, iar instanța a fost neconsecventă dispoziției sale pe care a abandonat-o, pronunțând soluția ca si cum titlul părții adverse ar fi fost în condiții legale eliberat, dar fără a efectua verificări în acest sens. În fapt, arată că recurenta reclamanta este dobânditoare de bună credință cu titlu oneros a terenului, acesta fiind dobândit prin cumpărare la sfârșitul anului 2002, iar persona de la care l-a dobândit prin cumpărare deținea la rândul său acte succesorale și actele de proprietate întocmite în condițiile legii 18/1991 in beneficiul autoarei acesteia. Învederează că, în cele din urmă, în condițiile în care după verificări instanța ar ajunge la concluzia că ambele păți dețin acte de proprietate pentru terenul în litigiu, se impunea compararea acestora după criteriile unanim cunoscute. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să efectueze această cercetare.
Reprezentantul intimatei pârâte S.C.OMV P. S.A, în ce privește excepția invocată de instanța de fond, arată că acesta a fost pusă în discuția părților, iar faptul că apărătorul reclamantei nu s-a prezentat la acel termen, consideră că acesta avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise sau să solicite amânarea pronunțării. Arată că discuțiile au fost foarte largi pe marginea titlului de proprietate al pârâtei. Consideră temeinică excepția inadmisibilității arătând că este culpa reclamantei care nu s-a prezentat in instanță și nu și-a susținut punctul de vedere.
INSTANȚA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S. A. M. a chemat în judecată pe pârâta S.C.OMV P. S.A., solicitând ca aceasta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 1228 mp situat în extravilanul comunei Leordeni, .; să aducă terenul menționat mai sus în stare de folosință agricolă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta susține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2064/17.12.2002 la B.N.P G. G. a cumpărat de la numita L. M. I. imobilul teren în suprafață de 32.075 mp (32.230 mp din măsurători), situat în extravilanul comunei Leordeni, ., având vecinătățile: N-drum, E-drum județean Budișteni-Bogați, S-Rusescu N., V-drum. Ulterior cumpărării s-a întocmit documentația cadastrală recepționată sub nr.174/09.01.2003 de O.J.C.G.C Argeș, dreptul de proprietate asupra terenului fiind înscris prin încheierea nr.139/13.03.2003 în Cartea funciară nr.251 a localității Leordeni prin conversie devenind Cartea Funciară nr._. Precizează că pe terenul cumpărat se află amplasată sonda nr.549 Leordeni, în conservare, iar la momentul înscrierii dreptului său de proprietate asupra terenului nu i s-a comunicat că terenul pe care se afla aceasta ar aparține altcuiva. La începutul anului 2011 a solicitat proprietarului sondei – S.C OMV P. S.A plata unei sume de bani cu titlu de lipsă de folosință a terenului pe care este amplasată sonda, încheierea unui contract de închiriere a suprafeței de teren pe care este amplasată sonda, iar în situația în care nu mai exploatează sonda, aducerea terenului în stare de folosință pentru agricultură. În luna iunie 2011, după ce reprezentanții S.C. OMV P. S.A au venit la fața locului, a fost înștiințată prin adresa nr.3036/15.06.2011 că terenul pe care este amplasată sonda (1228 mp) este proprietatea S.C OMV P. S.A, dreptul fiind înscris în cartea funciară a localității Leordeni nr.1241, având număr cadastral 1332 conform planului de amplasament și delimitare avizat sub nr.5647/23.07.2008 de O.C.P.I Argeș. Având în vedere această situație, respectiv existența a doi proprietari pe aceeași suprafață de teren, solicită pe calea prezentei acțiuni să se stabilească, comparând titlurile de proprietate, că adevăratul proprietar este reclamanta, având un titlu mai caracterizat, anterior titlului pârâtei. Această lămurire este necesară întrucât reclamanta consideră că este adevăratul proprietar al terenului pe care este amplasată sonda, pârâta procurându-și prin mijloace dolosive un titlu de proprietate, pe o parcelă de teren din mijlocul proprietății sale, la mai bine de 3 ani după ce reclamanta o deținea legal, cu bună credință, efectuând și publicitatea imobiliară.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.480 și urm. cod civil art.82 și art.112 Cod proc.civilă.
Prin întâmpinarea de la fila 20, pârâta a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca nefondată și netemeinică, iar în subsidiar, să se constate, comparând titlurile de proprietate, în cazul în care sonda într-adevăr ocupă o porțiune din terenul reclamantei, că avea un titlu mai caracterizat.
Motivând întâmpinarea, pârâta arată că din analiza considerentelor acțiunii relevă aspectul invocării în cauză a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2064/17.12.2011 încheiat în favoarea reclamantei, act care susține dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de_ mp situată în extravilanul comunei Leordeni, ..
Prin sentința civilă nr. 612/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Topoloveni a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S. A. M., domiciliată în mun.Pitești, ., ., . în contradictoriu cu pârâta S.C.OMV P. S.A., cu sediul în mun.București, ., sector 1 (P. City).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare, care formează obiectul prezentului dosar a fost promovată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta S.C. OMV P. SA la data de 04.08.2011, adică, după . Legii nr.10/2001.
Anterior apariției acestei legi, acțiunea în revendicare era guvernată de dreptul comun, reprezentat de normele art.480 C.Civil.
După apariția Legii nr.10/2001 dreptul comun a fost înlocuit cu norme speciale de drept substanțial și cu o procedură administrativă obligatorie și prealabilă sesizării instanței de judecată. Prin acest act normativ, s-a perfecționat sistemul reparator prin norme procedurale speciale, subordonate controlului judecătoresc.
În acest context, rezultă că ulterior datei de 14.01.2001 data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 ca lege nouă, acțiunea în revendicarea imobilelor la care se referă nu mai este posibilă, iar o acțiunea fondată pe dispozițiile legii noi, este condiționată de parcurgerea procedurii administrative obligatorii și prealabile sesizării instanței judecătorești.
D. fiind faptul că în speță, acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 04.08.2011, deci sub imperiul legii noi, aceasta nu este susceptibilă de a fi primită, fiind inadmisibilă.
Acțiunea a fost introdusă direct la instanță fără a exista perioada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută imperativ prin dispozițiile Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. A. M., care susține, în esență, următoarele:
Examinarea unei excepții nu poate avea loc decât după ce aceasta a fost luată în discuție, astfel fiind satisfăcute principiile dreptului la apărare, al contradictorialității și publicității procesului. Aceste principii au fost încălcate căci examinarea excepției pretinsei inadmisibilități a acțiunii a avut loc fără ca aceasta să fi fost luată în discuție.
Concluzia instanței de fond în sensul că acțiunea în revendicare ar fi fost inadmisibil exercitată este greșită, căci dacă excepția în cauză ar fi fost legal examinată se impunea respingerea acesteia.
Instanța de fond a fost inconsecventă în dispozițiile sale, dispunând respingerea acțiunii ca și cum pârâta ar fi probat aplicabilitatea exclusivă în cauză a Legii 10/2001, ceea ce în realitate, nu a avut loc.
Soluția instanței de fond ignoră relevanta împrejurare de fapt constând în înscrierea din data de 13.03.2003 a imobilului deținut în proprietate de reclamantă în cartea funciară nr._ a comunei Leordeni, provenită din conversia cărții funciare nr.251.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C.proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 24, intimata pârâtă S.C.OMV P. S.A, în ce privește excepția invocată de instanța de fond, a arătat că acesta a fost pusă în discuția părților, iar faptul că apărătorul reclamantei nu s-a prezentat la acel termen, consideră că acesta avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise sau să solicite amânarea pronunțării. Arată că discuțiile au fost foarte largi pe marginea titlului de proprietate al pârâtei. Consideră temeinică excepția inadmisibilității arătând că este culpa reclamantei care nu s-a prezentat in instanță și nu și-a susținut punctul de vedere.
Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat.
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că după apariția Legii nr.10/2001, respectiv ulterior datei de 14.01.2001 data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 ca lege nouă, acțiunea în revendicarea imobilelor la care se referă nu mai este posibilă, iar o acțiunea fondată pe dispozițiile legii noi, este condiționată de parcurgerea procedurii administrative obligatorii și prealabile sesizării instanței judecătorești.
În speță, reclamanta a formulat cerere în revendicare a unei suprafețe de teren de la pârâta S.C.OMV P. S.A, considerând că pe terenul în suprafață de 1228 mp. există doi proprietari, iar instanța de fond a apreciat că ulterior datei intrării în vigoare a legii 10/2001 acțiunea este inadmisibilă, persoanele care emit pretenții fiind datoare să urmeze procedura administrativă reglementată de legea 10/2001.
În primul rând, tribunalul reține că într-adevăr, deși dispozitivul hotărârii nu consemnează expres, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca inadmisibilă, iar instanța s-a pronunțat asupra unui aspect care nu a fost supus discuției contradictorii a părților.
Din încheierea de amânare a pronunțării, rezultă că pârâta a cerut respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată, fără a se avea în vederea inadmisibilitatea acesteia.
În al doilea rând, față d e cadrul procesual stabilit de reclamantă și întemeiat pe dispozițiile art. 480 Cod civil, soluția instanței de respingere a cererii ca inadmisibilă este greșită, dat fiind faptul că reținând incidența Legii nr. 10/2001, care reglementează regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 1945-1989, erau necesare verificări cu privire la regimul juridic al terenul în litigiu sub acest aspect.
În acest sens, tribunalul reține că recurenta reclamanta, în anul 2002 a dobândit prin cumpărare iar persoana de la care l-a dobândit prin cumpărare deținea la rândul său acte succesorale și actele de proprietate întocmite în condițiile legii 18/1991, iar în condițiile în care după verificări instanța ar ajunge la concluzia că ambele păți dețin acte de proprietate pentru terenul în litigiu, se impunea compararea acestora după criteriile cunoscute, în cadrul acțiunii în revendicare.
În consecință, în temeiul art. 312 C.proc. civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare, pentru ca instanța să analizeze fondul cauzei, respectiv cererea formulată de reclamanta S. A. M., în cadrul procesual întemeiat pe art. 480 Cod civil, astfel cum s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. A. M. domiciliată în mun.Pitești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 612/28.06.2013, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ , intimată fiind pârâta S.C.OMV P. S.A cu sediul în mun.București, ., sector 1 (P. City)
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.06.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, M. V. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, M. L. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Servitute. Decizia nr. 1204/2014. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1167/2014.... → |
|---|
