Pensie întreţinere. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 272/828/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 773
Ședința publică din 26.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: D. G. N.
JUDECĂTOR: V. T.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenta-pârâtă V. C. și recurentul-reclamant B. R. F. prin ocrotitor legal B. R., împotriva sentinței civile nr. 553 din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere – modificare modalitate de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant B. R. F., prin avocat P. F., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 aflată la fila 12/dosar lipsă fiind recurenta-pârâtă V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La interpelarea instanței, recurentul-reclamant, prin avocat arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat cu excepția înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Instanța ia act că recurentul-reclamant nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe suplimentare de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-reclamant, prin avocat solicită admiterea recursului formulat motivat de faptul că hotărârea recurată este dată cu aplicarea și încălcarea legii, dispozitivul hotărârii vizând o obligație mixtă, instanța nestabilind obligația pârâtei la întreținerea minorului nici în natură și nici în suma fixă, raportându-ne la venitul minim pe economie așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Arată recurentul-reclamant, prin avocat că, până în prezent nu s-a făcut dovada contribuției în vreun fel al intimatei, față de acest minor care este elev. Arată recurentul-reclamant, prin avocat că el este cel care suportă toate cheltuielile privind întreținerea copilului și pregătirea școlară a acestuia fără ca pârâta să aibă vreo contribuție.
Mai susține recurentul-reclamant, prin avocat că, în mod greșit instanța a stabilit contribuția pârâtei în natură câtă vreme a fost dovedit că de-a lungul timpului i-au fost diminuate veniturile ca urmare a recesiunii economice, acesta fiind conducător auto și nevoit să plece în străinătate pentru a asigura traiul de zi cu zi al minorului iar pentru creșterea sa sunt necesari bani și nu alimente sau alte bunuri așa cum susține pârâta. Arată recurentul-reclamant, prin apărător că, de fapt minorul nu a primit niciodată nici o sumă de bani și nici un bun de la pârâtă și dovadă stă faptul că, de la momentul formulării recursului nici până în prezent pârâta nu a făcut nici o probă din care să rezulte că într-adevăr a contribuit în vreun fel la creșterea și educația minorului.
Solicită în consecință, modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii unei sume fixe prin raportare la venitul minim pe economie, în sarcina pârâtei cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorului până la majoratul acestuia.
Având cuvântul asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă, recurentul-reclamant, prin avocat solicită respingerea lui ca fiind nesusținut având în vedere că nu s-a solicitat judecata în lipsă și nu sunt depuse la dosarul cauzei dovezi care să susțină și să argumenteze motivele invocate.
Arată că referitor la cheltuielile de judecată, acestea vor fi solicitate pe cale separată.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursurilor formulate de recurenta-pârâtă V. C. și recurentul-reclamant B. R. F. prin ocrotitor legal B. R., împotriva sentinței civile nr. 553 din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni sub nr._ /01.02.2013 precizată la termenul de judecată din data de 14.05.2013, reclamantul B. R. F., asistat de ocrotitor legal B. R., a chemat în judecată pe pârâta V. C., solicitând să se dispună modificarea obligației de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtei prin sentința civilă nr.904/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr.1114/2012, în sensul obligării pârâtei la plata pensiei de întreținere stabilită în sumă fixă, raportat la venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii până la majoratul reclamantului precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că prin sentința civilă menționată s-a dispus obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, în natură, prin participarea pârâtei la cheltuielile ocazionate cu întreținerea și pregătirea profesională a reclamantului. Pârâta, mama reclamantului, a manifestat un dezinteres total față de acesta, întrucât nu a contribuit niciodată la cheltuielile de întreținere potrivit hotărârii judecătorești, deși reclamantul este elev, se află în stare de nevoie, iar veniturile tatălui nu sunt suficiente pentru a asigura întreținerea sa, fiindu-i restrânse drepturile salariale ca urmare a recesiunii economice.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin întâmpinare (fila 10), pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât starea sănătății sale este foarte gravă și nu îi permite să îndeplinească obligația de întreținere în modalitatea solicitată de reclamant. Pârâta nu realizează niciun venit și nu are posibilitatea obiectivă de a realiza venituri., aflându-se în întreținerea și supravegherea rudelor sale. Susține că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr.904/2012, cererea formulată împotriva sa având un caracter șicanatoriu.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.522, art.525 și art.528 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 553 din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecatoria Topoloveni s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B. R. F., în contradictoriu cu pârâta V. C., a fost obligată pârâta la executarea în natură a obligației de întreținere față de minorul B. R. F. născut de data de 21.09.1996, prin asigurarea celor necesare traiului precum și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, în sumă totală de 180 lei, lunar, începând cu data de 01.02.2013 și până la majoratul beneficiarului.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin sentința civilă nr.904/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ rămasă irevocabilă, s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de întreținere față de minorul B. R. F., cu executare în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, începând cu data de 29.06.2012 și până la majoratul beneficiarului (fila 50).
La stabilirea modalității de executare a obligației de întreținere analizată, instanța a aplicat regula generală consacrată de noul cod civil în cuprinsul art.530 al.1, potrivit căreia obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, potrivit art.530 al.2 din Codul civil, normă în baza căreia instanța urmează să delibereze în cauză.
Rezultă din interpretarea art.530 al.1 și 2 evocate anterior, că executarea în natură este regula, iar executarea prin echivalent, sub forma plății pensiei de întreținere constituie excepția, care devine incidentă numai atunci când există dovada refuzului executării în natură a obligației în mod benevol.
Însă, în ambele ipoteze normative întreținerea ca obligație concretă, se stabilește în limita unei sume de bani, executarea întreținerii, ca modalitate de îndeplinire a acestei obligații, urmând să se facă în natură sau prin plata sumei de bani, după distincțiile prevăzute de al.1 și 2 ale normei analizate.
În limita sumei stabilite de instanță copilul va beneficia de cele necesare traiului (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente la nevoie, tratament etc.) și de plata cheltuielilor ocazionate cu educația, învățătura, pregătirea sa profesională.
În consecință, aplicând speței dispozițiile art.530 al.1 și 2 din Codul civil, se pot trage două concluzii: 1. întrucât prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.904/25.10.2012, nu s-a stabilit valoarea pensiei lunare de întreținere, ci numai modalitatea de executare a întreținerii, interesul actual al reclamantului poate fi realizat numai prin stabilirea unei sume în limita căreia pârâta să îi presteze lunar întreținerea; 2. la acest moment nu se poate stabili în bani executarea obligației de întreținere, întrucât reclamantul nu a dovedit refuzul pârâtei de a executa în natură obligația în mod benevol.
Sub acest ultim aspect, probe relevante sunt actele medicale depuse la dosar de pârâtă (filele 16-26), răspunsurile pârâtei la interogatoriu, în sensul că pârâta a contribuit la întreținerea reclamantului ajutată de părinții și frații ei, nu are serviciu și are afecțiuni de sănătate (fila 36) precum și declarația martorei P. P. care a confirmat afirmațiile pârâtei (fila 40).
Prin urmare, în temeiul art.530 al.1 raportat la art.529 din Codul civil, instanța a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâtei la executarea în natură a obligației de întreținere față de minorul B. R. F. născut de data de 21.09.1996, prin asigurarea celor necesare traiului precum și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, în sumă totală de 180 lei, lunar, începând cu data de 01.02.2013 și până la majoratul beneficiarului, sumă calculată în funcție de venitul minim pe economie, prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești încetând efectele sentinței civile nr.904/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ .
În temeiul art.274 Cod pr.civilă a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta V. C. și B. R. F. recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 27.08.2013 sub nr._ .
Pârâta V. C. a adus la cunoștință instanței de fond și a dovedit că nu sunt îndeplinite cond.prev. de art. 531 teza I NCP prin faptul că în prezent se află într-o stare socio-medicală foarte gravă ce nu îi permite să îndeplinească obligația în modalitatea în care dorește reclamantul, deoarece în prezent nu realizează nici un venit fiind întreținută și îngrijită de rudele sale ba mai mult starea sa de sănătate este una precară ce îi creează imposibilitatea obiectivă de a realiza venituri din care să îndeplinească o altă obligație ,decât cea stabilită de instanța de judecată raportat la timpul scut ce a trecut de la data pronunțării hotărârii și până în prezent, precum și la faptul că nu au fost schimbate temeiurile ce au stat la baza pronunțării hotărârii invocate.
Hotărârea este nelegală, întrucât reclamantul a investit în mod expres instanța cu o acțiune de modificare a obligației de întreținere ,acesta neavând nici măcar un capăt subsidiar de cerere . Instanța de fond a admis acțiunea acordând ceea ce nu s-a cerut, expunând în dispozitiv o obligație compilată în mod propriu, care nu are corespondent legal, acordând ceea ce nu s-a cerut peste limitele investirii sale cu încălcarea principiului disponibilității părților.
Recurentul-reclamant B. R. F. în recursul formulat arată că pârâta este de rea credință în ceea ce privește contribuția pretins executată în natură de către aceasta, deoarece în realitate, pârâta nu a achitat nici o sumă de bani sau a contribuit în natură în vreun fel de la data pronunțării hotărârii de divorț și până în prezent .
Considerentele reținute de instanța de fond privind natura obligației în raport de actele medicale ale pârâtei precum și faptul că nu realizează venituri sunt fără relevanță ,deoarece reclamantul nu a solicitat ca obligația să se facă în raport de venituri substanțiale ci numai în raport de venitul minim pe economie ,suma de bani fiind foarte mică în raport de cheltuielile ocazionate cu traiul de zi cu zi, cheltuieli care au crescut odată cu vârsta.
Urmare a faptului că pârâta nu și-a executat niciodată obligația de plată în natură, dar și pentru faptul că de vreme ce veniturile tatălui s-au diminuat datorită recesiunii economice, solicită ca executarea acestei obligații să se facă în bani întrucât lunar trebuie să achite costul internatului școlar, costul rechizitelor, costul meditațiilor, alimentele, îmbrăcăminte, încălțăminte, toate acestea fiind griji ce nu au căzut niciodată în sarcina pârâtei .
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată următoarele:
Tribunalul constată că, în raport de criticile formulate și față de materialul probator administrat în fața instanței de fond ( în recurs nu s-au administrat probe noi) se impune respingerea recursului declarat de către pârâtă și admiterea recursului declarat de către reclamant, modificarea în parte a sentinței civile nr. 553 din data de 11.06.2013, urmând ca tribunalul să răspundă ambelor recursuri prin prisma unor considerente comune .
Instanța de fond a fost investită cu cererea reclamantului B. R. în calitate de reprezentant legal al minorului față de pârâta Valimăreanu C. la plata unei pensii de întreținere lunară în sumă fixă calculată în funcție de venitul minim pe economice începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului.
Instanța de fond a admis în parte cererea, însă în mod nejustificat a obligat-o pe pârâtă la executarea în natură a obligației de întreținere pentru minor prin asigurarea celor necesare traiului, precum și a cheltuielilor pentru educare învățătură și pregătire profesională în sumă totală de 180 de lei lunar, începând cu data de 01.02.2013 și până la majoratul copilului .
La stabilirea acestei modalități de plată a obligației de întreținere a minorului instanța de fond a avut în vedere faptul că, art. 530 alin.1 din NCC stabilește că obligația de întreținere se execută în natură, iar dacă obligația de întreținere nu se execută de bună voie în natură prin asigurarea celor necesare traiului și după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, instanța dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani conform art. 530 alin.2 din Codul civil .
Probatoriul administrat în fața instanței de fond respectiv răspunsul la interogatoriu propus de către reclamant spre a fi luat pârâtei,cât și declarațiile celor doi martori audiați în cauză ,respectiv B. D. și P. P. relevă faptul că pârâta chemată în judecată nu prestează întreținere față de minor în mod constant și lunar ,deși nevoile minorului impun aceasta ,iar executarea în natură a obligației de întreținere presupune asigurarea celor necesare traiului ,respectiv hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, plata nevoilor de utilități ,dar și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Astfel, potrivit răspunsului la interogatoriu pârâta arată la întrebarea nr. 4 din interogatoriu ,respectiv „ cu ce anume ați contribuit la cheltuielile de întreținere ale minorului, enumerați bunurile și sumele de bani alocate acestuia”, răspunsul pârâtei a fost în sensul „ cum am avut” la întrebarea nr. 9 „care este motivul pentru care nu doriți să se stabilească o sumă de bani lunară în favoarea minorului „ iar răspunsul pârâtei a fost în sensul că „ nu am serviciu și sunt bolnavă”.
Martorul B. D. audiat în cauză a declarat că toate taxele și cheltuielile legate de creșterea și educarea copilului, pregătirea profesională a acestuia au fost suportate de către reclamant și totodată a declarat că nu crede că pârâta a fost ajutată de frații săi în vederea prestării întreținerii către minor ,deoarece aceștia sunt săraci .
De asemenea, martorul P. P. audiat la propunerea pârâtei a declarat că de 3 sau 4 ori a fost prezentă la împrejurarea în care pârâta îi dădea copilului alimente, iar în luna august anul trecut i-a cumpărat copilului adidasi și rechizite pentru școală, și de câtre ori minorul vine să-și viziteze mama aceasta îi dă copilului câte ceva, însă martora nu a fost în măsură să declare existența unei contribuții constante a mamei copilului cu privire la asigurarea celor necesare traiului, precum și la suportarea cheltuielilor pentru educația copilului, mai ales că potrivit adresei emisă de către Primăria comunei Căteasca n r. 2728/13.05.2013, minorul B. R. F. este elev în clasa a IX a la Grupul Școlar „Astra”Pitești în regim de internat ,fapt ce presupune plata unor cheltuieli lunare potrivit acestui sistem de școlarizare.
Prin urmare, recurenta – pârâtă trebuie să dovedească faptul că a prestat întreținere minorului prin asigurarea celor necesare traiului și a suportat o parte din cheltuielile pentru educație, învățătură și pregătire profesională, in mod constant,aspecte nedovedite de către aceasta ,astfel că sunt nefondate criticile recurentei – pârâte și se impune obligația acesteia la plata în favoarea minorului a sumei de 180 lei lunar calculată la venitul minim pe economie până la majoratul copilului, iar precaritatea stării de sănătate invocată de către pârâtă nu este o situație care să o împiedice pe aceasta să plătească pensie de întreținere lunară, ci poate reprezenta un motiv temeinic care să fie invocat pentru stabilirea unei pensii de invaliditate, iar la momentul de fata nu s-a dovedit ca debitorul intretinerii, respectiv pirita in conf cu art. 527 Cod civ ca nu ar avea posibilitatea dobindirii unor venituri prin munca.
Așadar, în funcție de circumstanțele concrete ale speței și de obligația de întreținerein natura ce nu se execută de bună voie în mod periodic, întreținerea se poate executa prin plata unei pensii lunare stabilă ca sumă fixă, iar întreținerea este datorată de ambii părinți, minorul fiind în continuarea studiilor, iar acesta are drept la întreținere potrivit art. 524 C.civ si fiind în nevoie și nu se poate întreține din bunurile sale conform art. 525 C.civ.
În temeiul .art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul pârâtei să admită recursul reclamantului ,să modifice, în parte, sentința în sensul că va admite în totalitate acțiunea și va obliga pârâta la plata în favoarea minorului a sumei de 180 lei lunar, cu titlul de pensie de întreținere.
Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta V. C. împotriva sentinței civile nr. 553 din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant B. R. F. prin ocrotitor legal B. R., împotriva sentinței civile nr. 553 din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._
Modifică, în parte, sentința în sensul că admite în totalitate acțiunea și obligă pârâta la plata în favoarea minorului a sumei de 180 lei lunar, cu titlul de pensie de întreținere.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. D. G. N. V. T.
GREFIER,
E. N.
Red.G.D.N.
Tehn D.T. 3 ex
25.04.2014
Jud fond O.R.Fujină
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 957/2014. Tribunalul ARGEŞ | Ordin de protecţie. Decizia nr. 1853/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
