Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 242/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 21062/280/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 242/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător M. D. B.
Judecător N. S.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare în fond după casare, cauza civilă privind pe reclamanta D. A. și pe pârâtul E. N., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
Dezbaterile asupra actiunii au avut loc la data de 23.01.2014 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, la data de 27.10.2010 reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâtul E. N. solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: un apartament situat în Pitești . Dacia L., un frigider, o mobilă de dormitor, o mașină de spălat, 2 TV. color și o mașină de tocat carne.
În motivarea cererii, s-a arătat că părțile au dobândit bunurile enumerate în acțiune, iar la apartament s-au efectuat o . îmbunătățiri: montat ușă metalică, schimbat tâmplăria, montat gresie, faianță, instalații sanitare.
Au dobândit autoturismul pentru care au plătit împreună avansul și ratele timp de 2 ani și bunuri mobile. În luna septembrie 2009 pârâtul a alungat-o pe reclamantă din imobil a schimbat yala și a folosit exclusiv locuința.
Reclamanta a solicitat o cotă de 70% întrucât a realizat venituri mult mai mari decât ale pârâtului.
In drept cererea este întemeiată pe prev. art. 30,36 alin.2 C.fam.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 18.02.2011 și cerere reconvențională prin care a solicitat o cotă de 90% la dobândirea bunurilor arătând că apartamentul a fost achiziționat de părinții săi după ce acesta s-a despărțit de prima soție, iar pentru actul de vânzare cumpărare încheiat nu s-a plătit nici un preț.A susținut că în timpul căsătoriei reclamanta nu era încadrată în muncă, pârâtul fiind acela care lucra și care aducea venituri substanțiale.
A arătat că sunt bunuri comune, doar mașina de spălat, 2 TV, mașina de tocat carne, autoturismul, iar frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului.
Solicită a se introduce la masa de partaj și alte bunuri mobile: calculator, imprimantă, accesorii calculator, un birou, DVD, ratele la contractul de credit_/2007 BRD.
În probațiune, părțile au solicitat si instanța a încuviințat proba cu acte, interogatoriu, martori.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte și în principiu acțiunea principală și în parte și în principiu cererea reconvențională, s-a constatat că părțile au dobândit în cote de 80% pârâtul-reclamant și 20% reclamanta pârâtă bunurile constând în: apartamentul nr. 15 situat în Pitești, ., . marca L., o mașină de spălat, o mașină de tocat carne, un calculator, o imprimantă, s-a constatat că frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului și că părțile au datorie comună privind creditul contractat la BRD pentru cumpărarea autoturismului, reprezentând contravaloarea ratelor plătite de soți până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil; iar ceea ce s-a plătit după această dată, din surse proprii în contul datoriilor comune îi conferă un drept de creanță pârâtului pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Prin sentința civilă nr. 108/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești s-au admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, s-a dispus omologarea RET în varianta 4 exp. B. F. și s-a dispus atribuirea lotului 1 către reclamantă și lotului nr 2 către pârât, cu stabilirea sultelor corespunzătoare.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, din probele administrate în cauza a rezultat ca în timpul casatoriei părțile au dobândit un imobil . Pitești Cartier Trivale ..
Aceasta împrejurare a rezultat atât din declarațiile martorilor cât si din o parte din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Relativ la bunurile mobile pe care părțile le-au dobândit în timpul casatoriei, acestea au rezultat atât din răspunsurile pe care pârâtul-reclamant le-a dat la interogatoriul propus de către reclamanta-pârâta, cât si din înscrisurile depuse de către pârâtul-reclamant
Din coroborarea acestor probe rezulta ca părțile au dobândit următoarele bunuri mobile :un autoturism Marca L., o mașină de spălat, o mașină de tocat carne, un calculator, o imprimantă.
Referitor la cererea pârâtului-reclamant de introducere în masa partajabila a unor sume reprezentând datorii comune, din analiza înscrisurilor depuse la dosar a rezultat atât faptul ca o parte din împrumuturile contractate în timpul casatoriei au fost plătite de pârât, conform interogatoriului administrat în cauză. Reclamanta nu a făcut dovada îmbunătățirilor.
În ceea ce privește îmbunătățirile despre care reclamanta-pârâta susține ca au fost aduse la imobilul aflat în proprietatea socrilor ei, si anume schimbat tâmplăria, montat gresie, faianță ușă metalică la intrare, acestea sunt confirmate de probele administrate în cauza însă ele nu pot fi introduse în masa partajabila întrucât s-au încorporat în imobilul aflat în proprietatea exclusiva a părinților pârâtului, neconstituind bunuri distincte ci putând forma eventual obiectul unui drept de creanța, care însă nu a fost solicitat de către reclamanta-pârâta
Potrivit art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat sa rămână în indiviziune si oricare dintre coindivizari poate cere oricând sistarea acestei stări
În cauză cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.
Potrivit art.30 din Codul familiei raportat la art. 339 din Noul cod civil bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune achiziționate în mod egal de soți în devălmășie, iar conformitate cu prev. art. 343 Noul Cod Civil, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Întinderea drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, iar în conformitate cu prev. art. 329 din Noul Cod Civil, „alegerea unui alt regim matrimonial, decât cel al comunității legale se face prin încheierea unei convenții matrimoniale”, convenție care în speța supusă judecății nu există.
Probele administrate în cauză au relevat că părțile au cote diferențiate la dobândirea bunurilor comune, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor
În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, instanța a apreciat ca pârâtul-reclamant a avut o contribuție majoritara, de 80%, fapt ce rezulta din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar cu declarațiile martorilor audiați în cauza. Astfel, pârâtul a lucrat în străinătate în Spania și Israel, în construcții și a trimis acasă 12.000 EURO, iar în prezent lucrează în Germania, lucrând în străinătate pe tot parcursul casatoriei, având un loc de munca, realizând din salarii venituri destul de mari, potrivit martorilor audiați.
Pe de alta parte, reclamanta-pârâta a lucrat pe parcursul casatoriei si din declarațiile martorilor si chiar din susținerile reclamantei, are o cota de contribuție de 20% .
În cauza a fost administrata și proba cu expertiza tehnica de specialitate construcții, contabilitate.
Potrivit dispozițiilor art. 673 ind. 9 C.pr.civ. la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Având în vedere solicitarea părților de a omologa raportul de expertiză tehnică în varianta IV la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert contabil B. F., considerând că se poate realiza o echilibrare a loturilor instanța a admis în parte și în principiu acțiunea principală formulată și a admis în parte și în principiu cererea reconvențională, a dispus ieșirea părților din indiviziune și s-a omologat și s-a omologat RET în varianta 4 exp. B. F. fila 116 dosar.
Împotriva sentinței civile nr. 108/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești și a încheierii de admitere în principiu din data de 04.05.2012 a declarat recurs reclamanta D. A., care a considerat-o nelegală și netemeinică, întrucât:
În mod greșit și fără a aprecia probele administrate în cauză instanța de fond a reținut o contribuției de 80 % din partea pârâtului la dobândirea bunurilor comune.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a respins în mod greșit obiecțiunile recurentului cu privire la evaluarea apartamentului și a autoturismului, fără a se avea în vedere că locuința are îmbunătățiri, este situată la etajul 3, iar valorile de pe piața imobiliară sunt superioare celei stabilită de către expert la momentul august 2012, cauza fiind soluționată la 01.02.2013 .
Intimatul pârât, legal citat, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că recurenta reclamantă a depus dovezi prin care face dovada realizării unor venituri începând cu luna martie 2008 și nu în perioada efectivă a conviețuirii părților în perioada 2004-2008, aceștia divorțând în anul 2009 bunurile fiind achiziționate până în anul 2008, iar în ceea ce privește evaluarea apartamentului și a autoturismului a arătat faptul că experții au precizat modul în care au stabilit valoarea lor, bunurile fiind atribuite pârâtului, iar reclamanta a primit sultă, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea recursului, recurenta reclamantă a depus înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.1821/02.07.2013, Tribunalul Argeș a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă D. A. împotriva încheierii interlocutorii din 4 mai 2012 și a sentinței civile nr. 108/01.02.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, a casat sentința și încheierea de admitere în principiu și s-a reținut cauza spre rejudecare.
Totodată, prin aceeași decizie, a fost admisă în parte acțiunea și cererea reconvențională și s-a constatat că părțile au dobândit în cote egale bunurile constând în: apartamentul nr. 15 situat în Pitești, ., . marca L., o mașină de spălat, o mașină de tocat carne, un calculator, o imprimantă, s-a constatat că frigiderul și mobila de dormitor sunt bunuri proprii ale pârâtului și s-a reținut că părțile au datorie comună privind creditul contractat la BRD pentru cumpărarea autoturismului, reprezentând contravaloarea ratelor plătite de soți până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil; iar ceea ce s-a plătit după această dată, din surse proprii în contul datoriilor comune îi conferă un drept de creanță pârâtului pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control a reținut următoarele:
Cu privire la prima critică din recurs tribunalul a reținut că potrivit art. 30 din vechiul cod al familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândiri lor bunuri comune ale soților, legea prezumând contribuția egală a soților la dobândirea lor, prezumția fiind relativă putând fi răsturnată prin probe care să ateste o contribuție superioară a unuia dintre aceștia.
În cauză, s-a constatat că atât reclamanta cât și pârâtul au invocat o contribuție superioară invocându-se prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea reconvențională faptul că fiecare a dobândit venituri mai mari față e celălalt, solicitându-se a se partaja bunurile în alte cote decât cele prezumate de lege.
În acest sens trebuie avut în vedere probatoriul administrat în cauză respectiv proba cu înscrisuri și declarații de martori,precum și proba cu interogatoriul administrat părților din care nu rezultă contribuția superioară a unuia dinte soți la dobândirea bunurilor, întrucât pe de o parte reclamanta nu a făcut dovada veniturilor superioare decât după anul 2008, deci după dobândirea bunurilor comune, iar potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv R. M. și O. C. rezultă că atât reclamanta cât și pârâtul au obținut venituri, însă analizate în ansamblu nu se poate concluziona că unul dintre soți a obținut venituri mai mari decât celălalt pe perioada conviețuirii lor .
În cauză, prima instanță a reținut cota de contribuție a pârâtului de 80 % în raport de declarația martorei R. M. care relatează faptul că pârâtul ar fi lucrat în Spania și Israel și ar fi trimis în țară suma de 12.000 euro, însă în cauză nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi fost folosită pentru achiziționarea apartamentului și a autoturismului, precum și a celorlalte bunuri mobile care au fost reținute în comunitatea de bunuri
De altfel, declarația martorei R. M. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, precum și cu susținerile pârâtului,aceasta arătând că acesta ar fi achiziționat apartamentul anterior căsătoriei ,deși acesta a susținut că imobilul a făcut obiectul unei donații deghizate de la părinții săi, întrucât nu a achitat prețul stipulat în contractul de vânzare cumpărare .
Referitor la acest aspect trebuie avut în vedere că, pentru apartament așa cum, susține și pârâtul, aspect necontestat de către reclamantă, se poate reține existența unei liberalități făcute soților de către părinții pârâtului, chiar dacă nu are mențiunea expresă că bunurile devin comune, întrucât din cuprinsul înscrisului rezultă voința ca liberalitatea să intre în comunitate, astfel că bunul a devenit bun comun,fără a se putea reține o contribuție majoră a unuia dintre soți la dobândirea lui .
Analizându-se masa comunității de bunuri în raport de cele reținute anterior și de faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă că părțile au avut o contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune ,tribunalul va aprecia în baza prezumției legale relative de comunitate și de dobândire în cote egale a bunurilor comune, s-a apreciat că prima critică din recurs este întemeiată.
Referitor la cea de a doua critică din recurs,tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât în cauză nu s-a dovedit o valoare superioară a imobilului apartament precum și a autoturismului, fiind stabilită valoarea acestor bunuri la valoarea de circulație din momentul expertizării lor ,respectiv a identificării și evaluării lor, nefiind produse dovezi în ceea ce privește tranzacționarea unor asemenea bunuri la alte sume decât cele reținute prin expertiza I. Lorel și B. F..
După reținerea cauzei spre rejudecare, tribunalul a încuviințat proba cu expertiză construcții, raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expert C. Crsitian fiind depus la dosarul cauzei la data de 04.12.2013.
Potrivit art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, astfel că cererile de partaj urmează a fi admise și, în temeiul art.6739 C.proc.civ. și art._ alin.(4) C.proc.civ., având în vedere acordul părților cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor, faptul că pârâtul are în posesie, după despărțirea în fapt, atât apartamentul nr. 15 situat în Pitești, ., . de reclamantă prin cererea de chemare în judecată), cât și autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ (astfel cum rezultă din declarația martorei O. C.), tribunalul va atribui reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie lotul A (compus din calculator și imprimantă-valoare totală de 506 lei) reclamantei-pârâte, aceasta având dreptul la bunuri în valoare de 73.313,5 lei, și lotul B (compus din apartamentul nr.15 situat în Pitești, ., . Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, mașina de spălat și mașina de tocat carne-valoare totală de 146.121 lei) pârâtului-reclamant, acesta având dreptul la bunuri în valoare de 73.313,5 lei.
Pentru egalizarea loturilor, tribunalul va stabili sultă în sarcina pârâtului în sumă de 62.172 lei, către reclamantă, ce urmează a se plăti în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii, această sultă rezultând după deducerea dreptului pârâtului de creanță în sumă de 10.635,5 lei (pe care părțile l-au stabilit prin acordul lor).
În conformitate cu dispozițiile art.276 C.proc.civ. va compensa în parte cheltuielile de judecată, cu privire la suma de 400 lei, reprezentând taxă de timbru (filele 53-54 din dosar) și 600 lei, reprezentând onorariu expertiză (fila 75 din dosar), în raport de admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și cererii reconvenționale, și va obliga pârâtul la plata sumei de 6106 lei, către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite în parte acțiunea privind pe reclamanta D. A. și pe pârâtul E. N.
Admite cererea reconventională în parte.
Dispune ieșirea din indiviziune în varianta 1 a raportului de expertiză tehnică în specialitatea constructii întocmit de expert C. C. și atribuie în deplină proprietate și liniștită posesie lotul A (compus din calculator și imprimantă-valoare totală de 506 lei) reclamantei-pârâte, aceasta având dreptul la bunuri în valoare de 73.313,5 lei, și lotul B (compus din apartamentul nr.15 situat în Pitești, ., . Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, mașina de spălat și mașina de tocat carne-valoare totală de 146.121 lei) pârâtului-reclamant, acesta având dreptul la bunuri în valoare de 73.313,5 lei.
Stabilește sultă în sarcina pârâtului în sumă de 62.172 lei, către reclamantă, această sultă rezultând după deducerea dreptului pârâtului de creanță în sumă de 10.635,5 lei, ce se va plăti în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii.
Compensează în parte cheltuielile de judecată și obligă pe pârât la plata sumei de 6106 lei, către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Președinte, R. V. | Judecător, M. D. B. | Judecător, N. S. |
Grefier, R. N. |
red.R.V.
dact. R.V./C.E.C./2 exp.-07.03.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 957/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
