Pretenţii. Decizia nr. 1413/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1413/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 53/280/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1413/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamanta ., împotriva sentinței civile nr.8539/2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul G. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat I. L. M. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat I. L. M., pentru recurenta-reclamantă, depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat I. L. M., pentru recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum l-a formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.12.2012 sub nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul G. I., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 26.756,79 lei actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație reprezentând contravaloarea creanței pe care pârâtul o avea împotriva sa în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a soluționat acțiunea civilă având ca obiect drepturi salariale, creanță dublu/triplu executată, cu cheltuieli de judecată.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.1147/27.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Argeș, modificată și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 a Curții de Apel Pitești a fost obligată la plata către pârât a contravalorii drepturilor salariale. Precizează reclamanta că pârâtul a beneficiat în mod nejustificat de mai multe executări pe cale silită ale aceleiași obligații prevăzute în titlul executoriu. Astfel, pârâtul a apelat la executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1147/27.10.2008 constituindu-se dosarul nr. 8853/2009 al B. R. C. C., astfel încât totalul sumei executate silit din conturile reclamantei a fost de 148,95lei. Prin urmare, deși pârâtul a încasat suma de 148,95 lei, sumă executată silit din conturile subscrisei de către pârât, prin cererea de executare silită adresată B. Casagranda S. A. în dosarele de executare silită nr.80/2012 respectiv 154/2012 ulterior pârâtul a executat pentru a doua oară și în baza aceluiași titlu suma de 9.635,92 lei și suma de 16.971,92 lei.
La data de 26.06.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare a acțiunii, în sensul precizării ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 13.367,92 lei actualizată la data plății efective în raport de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 8539/24.10.2013, Judecătoria Pitești a respins acțiunea, cu motivarea că, prin sentința civilă nr. 1147/27.10.2008 pronunțata în dosarul nr._ de către Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 477/R-CM/12.03.2009 a Curții de Apel Pitești, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a contravalorii drepturilor salariale reprezentând drepturi salariale de Paști și C.. În vederea realizării creanței, pârâtul a formulat cerere de executare silită.
S-a format dosarul de executare silită nr.2993/2009 al B. R. C., dosar în care s-a întocmit raport de expertiză contabilă în vederea determinării întinderii creanței. S-a stabilit că reclamanta datorează pârâtului suma de 3.604 lei. S-a întocmit proces verbal de stabilire cheltuieli de executare și s-a emis adresa de înființare poprire asupra conturilor reclamantei. Reclamanta nu a făcut dovada că a achitat voluntar pârâtului suma de 6400 lei, sumă încasată efectiv de pârât, cu privire la care se solicită restituirea.
Pârâtul nu a recunoscut că a primit suma de 6400 lei în cadrul executării, achitată voluntar de reclamantă. Totodată, prin procesul verbal de eliberare a sumelor de bani consemnate din 30.07.2012 emis de B. Casagranda S. A. în dosarul de executare nr.154/2012 a rezultat că s-a restituit către reclamantă suma executată în dosarul nr.2993/2009 al B. R. C..
Probatoriul cauzei nu a relevat plăți multiple realizate în baza aceluiași titlu executoriu în beneficiul pârâtului G. I., astfel că nu s-au relevat condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art.1357 Cod civil, potrivit cu care cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Cu privire la instituția îmbogățirii fără justă cauză, instanța a reținut că îmbogățirea fără justă cauză (fără just temei) este un fapt juridic licit considerat de literatura juridică ca izvor de obligații și consacrat și de practica judecătorească. În conținutul Codului civil se regăsesc texte care fac aplicarea principiului de mai sus, prin aceea că se impune o obligație de restituire atunci când are loc o mărire a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane. Îmbogățirea fără justă cauză poate fi definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
Atât practica, cât și literatura de specialitate, au precizat condițiile în care poate fi intentată acțiunea în restituire, respectiv: condiții materiale: mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani; micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia; existența unei legături între mărirea unui patrimoniului și diminuarea celuilalt; ambele efecte să fie rezultatul unei cauze unice; condiții juridice: absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul altuia (să nu existe temei legitim); absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Această din urmă condiție instituie în fapt caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză. Se poate promova acțiunea numai atunci când reclamantul nu are și nu a avut o altă cale de drept (nici o altă acțiune în justiție), pentru valorificarea dreptului său.
În cauză nu au fost reținute ca îndeplinite condițiile anterior menționate.
Astfel, plata voluntară invocată și efectuată de reclamantă s-a realizat în baza hotărârii judecătorești, diminuarea patrimoniului său și mărirea patrimoniului pârâtului fiind justificată de obligația stabilită în sarcina sa printr-o hotărâre irevocabilă. În același timp, reclamanta avea posibilitatea formulării contestației la executare în cadrul căreia să solicite îndreptarea, anularea actelor de executare, respectiv încetarea executării în raport de stadiul în care se afla motivat de faptul că s-a stins obligația prin plată voluntară cu consecința repunerii în situația anterioară prin restituirea sumelor executate nelegal, dacă s-ar fi executat nelegal.
Trebuie evidențiat și faptul că în cadrul prezentei acțiuni instanța nu este îndreptățită să cenzureze raportul de expertiză efectuat în faza de executare silită sau orice alt act de executare, inclusiv procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Verificarea legalității acestor acte de executare este atributul exclusiv al instanței de executare în cadrul contestației la executare, astfel încât, chiar dacă s-ar aprecia că executarea silită efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești, în cadrul procesual ales de reclamantă, instanța nu ar fi îndreptățită să cenzureze acest aspect.
Deci, până la momentul anulării actelor de executare în cadrul procedurii speciale reglementată de codul de procedură civilă, contestația la executare, instanța a reținut că încasarea oricărei sume de bani prin executare silită în baza unui titlu executoriu constituie o cauză legitimă a măririi patrimoniului creditorului și a diminuării patrimoniului debitorului.
Pentru considerente expuse, instanța a respins cererea de chemare în judecată precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, pe care a criticat-o pentru următoarele: prima instanță a interpretat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, reținând în mod eronat că nu se poate promova acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, numai atunci când partea nu are o altă cale de drept; în speță a fost formulată contestație la executare ce a fost respinsă irevocabil, fiind menținute actele de executare din dosarul B. R., astfel că, la acest moment nu există o altă cale procesuală, decât cea aleasă; în cauză, sunt întrunite condițiile necesare de admisibilitate a acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu o acțiune privind restituirea unei sume de bani, precizată la 13.367, 82 lei (f. 14, dosar fond), ce a avut la bază două temeiuri juridice, respectiv, în principal, normele referitoare la răspunderea civilă delictuală, iar, în subsidiar, instituția îmbogățirii fără justă cauză, temeiuri de drept ce se regăsesc a fi analizate în considerentele sentinței recurate.
Referitor la răspunderea civilă delictuală, tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond, analizând speța dedusă judecății, a apreciat că nu este incidentă această instituție de drept.
Însă, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate pentru acțiunea în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, fapt juridic licit, pe larg expuse în cuprinsul hotărârii atacate, din analiza înscrisurilor depuse, în susținere, la dosar, reiese că acestea sunt întrunite.
Astfel, situația de fapt este următoarea:
Potrivit sentinței civile nr. 1147/27.10.2008 (f. 27, 28, dosar fond), reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, conform adreselor nr. 830 și 831/2008, pentru perioada 29.01.2005 – aprilie 2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Conform situației contului pârâtului, dar și statului de plată emis acestuia (f. 54, 55, dosar fond), la data de 18.12.2008, în contul hotărârii judecătorești sus enunțată, acestuia i-a fost făcută o plată voluntară în cuantum de 6445 lei.
Faptul că a avut loc această plată este recunoscut chiar de către pârât, astfel cum reiese din cuprinsul procesului verbal din data de 16.03.2009 întocmit de către B. R. C. – E. în dosarul nr. 2993/2009 (f. 31), la efectuarea raportului de expertiză din acest dosar ce a avut la bază titlul executoriu – sentința nr. 1147/2008, reținându-se că pârâtul mai are de primit, în urma plății voluntare, suma de 3604 lei, reprezentând diferența actualizată a drepturilor salariale.
D. urmare, s-a dispus înființarea popririi pe conturile reclamantei, până la concurența sumei de 6411, 88 lei, sumă reprezentând debitul principal, de 3604 lei, și cheltuieli de executare de 2807, 88 lei (f. 34).
Împotriva acestei executări, reclamanta – recurentă a formulat contestație la executare ce a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 2892/23.11.2012 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr._ (f. 38).
Așadar, plățile efectuate în cadrul dosarului B. R. C. E., în contul pârâtului, inclusiv cu privire la cheltuielile de executare, rămân valabile.
La data de 12.03.2009, prin decizia nr. 477/R-CM/2009, Curtea de Apel Pitești a admis recursul declarat de către pârât, printre alții, și a fost înlăturată din dispozitivul sentinței nr. 1147/2008, mențiunea cu privire la calculul drepturilor salariale în funcție de adresele nr. 830 și 831/2008 (f. 29, 30, dosar fond).
Ca urmare a acestei hotărâri, în luna martie 2012, intimatul s-a adresat cu o cerere de executare silită către B. Casagranda – S. A. formându-se dosarul de executare nr. 154/2012, în cadrul căruia a fost efectuată o nouă expertiză ce a vizat recalcularea și actualizarea drepturilor bănești conform dispozitivului sentinței nr. 1147/2008 astfel cum a fost modificat prin decizia nr. 477/2009, ajungându-se la suma totală de_ lei (f. 45 – 46, dosar fond). Numai că, în cuprinsul raportului nu s-a făcut nicio referire cu privire la plățile efectuate anterior, respectiv cea voluntară de 6445 lei din 18.12.2008 și‚ eventual, la cea din dosarul B. R., de 3604 lei, astfel că, potrivit procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 30.07.2012 (f. 40, dosar fond), s-a ajuns ca pârâtul – intimat să mai primească suma de 8296, 92 lei, în plus față de_ lei, cât a primit anterior (6445 lei, voluntar și 3604 lei, prin B. R., sume dovedite în dosar).
Așadar, având în vedere cele expuse, sunt incidente dispozițiile art. 1345 și urm. CCiv, pârâtul – intimat apărând ca fiind încasat fără o justă cauză o anumită sumă de bani, buna sa credință fiind prezumată, atâta timp cât nu s-a făcut dovada relei credințe, din moment ce, în dosarul B. Casagranda, acesta a solicitat, în mod corect, punerea în executare pentru prima dată a deciziei Curții de Apel Pitești, iar expertul a avut cunoștință despre efectuarea unor alte expertize pe care putea să le consulte la elaborarea lucrării.
Cât privește cuantumul sumei ce trebuie restituită recurentei – reclamante, însă, având în vedere succesiunea plăților, atât voluntare, cât și ca urmare a dosarelor de executare, față și de solicitarea formulată prin cererea de chemare în judecată, tribunalul apreciază că este necesară efectuarea unei expertize în specialitatea contabilitate, probă ce nu poate fi administrată pentru prima dată în recurs, în raport de prevederile art. 305 C..
Astfel, că, față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 C., recursul va fi admis, iar sentința casată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Cu ocazia rejudecării se va dispune administrarea probei cu expertiza în specialitatea sus indicată care va calcula suma ce trebuie restituită, având în vedere plățile efectuate în contul pârâtului de către recurenta – reclamantă, respectiv atât pe cea voluntară, din decembrie 2008, cât și pe cea din dosarul B. R., dosar a cărui valabilitate a fost confirmată prin decizia Tribunalului București, dar și orice altă plată va fi dovedită a fi executată. În funcție de rezultatul expertizei, prima instanță va calcula și cheltuielile de executare aferente debitului cu respectarea prevederilor legii 188/2000 R și Ordinului nr. 2550/2006, diferența achitată în plus, în dosarul B. Casagranda, urmând a fi restituită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către . împotriva sentinței civile nr. 8539/24.10.2013 pronunțată în prezenta cauză de către Judecătoria Pitești, intimat fiind G. I..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2014.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
E.A. 30 Iunie 2014/2 ex
Jud. fond: A. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2588/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 754/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
