Pretenţii. Decizia nr. 630/2014. Tribunalul ARGEŞ

Dezbaterile asupra recursului și susținerile părtilor au avut loc în ședința publică de la 26 02 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05 03 2014 și la data de azi, 12 03 2014 când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 04.08.2011, sub nr._, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu pârâta P. M., să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 14.045,20 lei reprezentând datorii la întreținere pentru perioada mai 2008 – iunie 2011.

În motivarea cererii se arată că pârâta a încetat să-și mai îndeplinească obligațiile legate de plata cheltuielilor de întreținere aferente lunilor mai 2005 și până în iunie 2011, ceea ce aduce prejudicii asociației și proprietarilor ce o compun, în sensul imposibilității efectuării plăților pe care aceștia sub obligați să le înainteze furnizorilor și periclitează derularea contractelor încheiate cu aceștia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007.

În dovedirea cererii, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: liste de plată, chitanțe, încheierile nr._ și nr.378 întocmite de OCPI Argeș, proces verbal din data de 10.07.2008, notificări, factură, calcul penalități,

La data de 15.03.2012, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 13.860,91 lei compusă din suma de 6.965,35 lei reprezentând cval. cheltuielilor de întreținere aferente lunilor mai 2008 – ianuarie 2012, precum și suma de 6.895,56 lei reprez. penalități datorate pentru neplata la termen a datoriilor la întreținere. Se menționează că din mai 2008 și până în prezent pârâta a efectuat doar 6 plăți la întreținere, iar din luna februarie 2010 nu a mai efectuat nicio plată, aspect ce prejudiciază asociația și pe proprietari.

La data de 26.04.2012, pârâta a depus la dosar un înscris prin care solicită efectuarea unei expertize contabile care să verifice corectitudinea calculelor prezentate întrucât suma trecută în tabel ca restantă de 3.491,75 lei aferentă lunii mai 2008 poate conține și datorii prescrise mai vechi de 3 ani; nu s-au probat calculele din listele de plată lunară; nu s-a arătat modul de calcul clar al penalităților; nu s-a prezentat procesul verbal al adunării generale prin care s-a hotărât sistemul propriu de calcul al penalităților.

Prin sentința civilă nr.4675/2013 a Judecătoriei Pitești a fost admisă în parte plângerea și obligată reclamanta la plata sumei de 5399,2 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 4702,64 lei penalități.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.

ART. 49 din același text de lege:

(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

Astfel cum rezultă din listele de plată ale căror copii au fost depuse la dosar de reclamantă și din concluziile finale ale raportului de expertiză, pârâta înregistrează un debit în cuantum de 5.399,2 lei reprez. cval. cheltuieli de întreținere restante și neachitate aferente perioadei august 2008 – septembrie 2012 și suma de 4.702,64 lei reprez. penalități de întârziere calculate pentru neplata utilităților în perioada indicată.

Reclamanta a invocat dispozițiile ART. 50 din Legea nr.230/2007 care prevede următoarele: (1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, apreciind că se impune obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de întreține și a penalităților aferente lunilor mai 2008 – iulie 2008.

Conform ART. 3 din Decretul nr. 167/1958, „Termenul prescripției este de 3 ani”.

Contrar susținerilor reclamantei, dispozițiile art.50 din legea nr.230 nu reglementează un caz de amânare a începutului prescripției extinctive sau un termen de prescripție mai lung cu 90 de zile, ci un beneficiu în favoarea locatarului datornic, fără efecte asupra termenului de prescripție extinctivă.

Din coroborarea art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, reiese că după trecerea unui termen de 30 de zile de la data termenului stabilit pentru plata cotelor de întreținere, asociația poate calcula penalități de întârziere de cel mult 0,2 % pe zi de întârziere, aceste penalități neputând depăși debitul principal.

În cauza de față prin procesul verbal din data de 10.07.2008, s-a stabilit că penalitățile de întârziere s-au stabilit în procent de 0,2%.

Față de cele precizate, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.399,2 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și a sumei de 4702,64 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei august 2008 – septembrie 2012.

Capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiat, față de faptul că la dosar nu au fost depuse probe în acest sens.

Împotriva sentinței civile nr. 4675/2013 a Judecătoriei Pitești a formulat recurs Asociația de Proprietari criticând-o pentru următoarele motive:

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii reținând că pentru perioada mai 2008 – iulie 2008 s-a prescris dreptul la acțiune, greșeala constă în aceea că termenul de prescripție trebuia calculat de la data la care proprietarul avea obligația plății cotelor de întreținere dreptul la acțiune se naște după trecerea termenului de 90 de zile pentru fiecare obligație scadentă.

Instanța de fond nu a ținut cont de plățile parțiale făcute în data de 18.08.2008, 29.10.2008 și 19.12.2008.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței.

Analizând recursul, tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs este fondat, expertiza contabilă trebuia să calculeze cheltuielile de întreținere datorată de către pârâtă în perioada mai 2008 – iunie 2011, așa cum a fost învestită instanța.

De asemenea expertul să aibă în vedere potrivit art.50 din Legea nr.230/2007 și Decretul nr. 167/1958, că termenul de prescripție curge după trecerea termenului de 90 zile pentru fiecare obligație scadentă, astfel că în mod greșit s-a calculat prescripția pentru lunile mai – iunie – iulie 2008.

De asemenea expertul nu a ținut cont de plățile parțiale efectuate la 18.08.2008, 29.10.2008 și 19.12.2008.

Pentru toate aceste considerente întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei în temeiul art-.312 pct.5 C.pr.civilă, tribunalul va admite recursul, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite recursul declarat de reclamanta A. DE P. 610 .> împotriva sentinței civile nr. 4675/ 23 05 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta P. M.