Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 25007/109/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 97/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamantul N. G., împotriva sentinței civile nr.1089/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții T. M., M. S., V. M., C. A., C. G., G. I., VUȚULICU F., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant și avocat E. E.-M. pentru intimații-pârâți, în baza delegației de substituire.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul Registratură s-a depus la data de 10.02.2014 întâmpinarea formulată de către intimații-pârâți.
Se comunică apelantului-reclamant copia întâmpinării formulată de către intimații-pârâți.
Se identifică apelantul-reclamant N. G. prin CNP_, care precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat E. E.-M., pentru intimații-pârâți, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apelantul-reclamant N. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Arată că pârâții susțin că nu există fapta cauzatoare de prejudicii, dar aceasta există, excluderea sa din partid nu a fost statutară, deci fapta ilicită există. Arată că Biroul permanent nu are în atribuțiuni să judece o contestație, aceasta o face comisia de integritate.
Avocat E. E.-M., pentru intimații-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată. Arată că la fondul cauzei au fost invocate 2 fapte ilicite de către reclamant, una de denigrare a apelantului în presă și alta excluderea sa ca nestatutară din partid. În apel arată că numai una este criticată și anume, excluderea apelantului din partid ca fiind una nestatutară. Având în vedere acest aspect, așa cum a arătat și prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât nu a fost chemat în judecată persoana de drept public. Invocă și excepția de necompetență generală, deși instanța de fond a calificat-o ca fiind o excepție de inadmisibilitate. Pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelantul-reclamant arată că pârâții au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât nu s-a judecat cu aceștia în instanță pentru că l-au dat afară din partid, ci pentru că i-au cauzat un prejudiciu dându-l afară din partid.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 12.12.2012, sub nr._, reclamantul N. G. a chemat în judecată pe pârâții T. M., M. S., V. M., C. A., C. G., G. I. și Vuțulicu F., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 250.000 lei, cu titlu de daune morale și materiale, pentru prejudiciu de imagine pe care l-au pricinuit reclamantului prin hotărârea nestatutară de excludere din partid, luată la inițiativa celor nominalizați, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1089/21.05.2013, Judecătoria Câmpulung a respins acțiunea, cu motivarea că în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece nu este de competența instanței de judecată dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic, aceasta fiind supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, a reținut că reprezintă o chestiune de fond, pe care pârâții nu au mai susținut-o ca excepție, analizând-o pe fondul cauzei.
În fapt, reclamantul a solicitat prin cererea precizată, obligarea pârâților la plata de daune morale în cuantum de 200.001 lei, astfel: 50.001 lei daune morale pentru prejudiciu de imagine pe care i l-a produs pe plan local, fiind împiedicat a candida la alegerile locale; 150.000 lei pentru prejudiciul onoarei și demnității sale pe plan județean, urmare a excluderii sale din organizația PSD Lerești.
Potrivit disp. art.16 al.2 din Legea nr.14/2003, pierderea calității de membru într-un partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului, nefiind competentă instanța de judecată a se pronunța cu privire la acest aspect.
În consecință, instanța s-a pronunțat cu privire la prejudiciul de imagine ce i-ar fi fost adus pe plan local și județean, prin măsura luată.
Instanța a reținut că, deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 -999 cod civil vechi, aceasta intră sub incidența art. 1349 și art. 1357 din Noul Cod Civil, care reglementează aceeași materie a răspunderii delictuale și care menționează condițiile răspunderii (1) „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare și (2) autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Potrivit textelor de lege mai sus arătate, răspunderea civilă delictuală reprezintă o sancțiune civilă, cu caracter reparator, ce ia naștere în momentul în care cu intenție, din neglijență sau din imprudență s-a comis o faptă care a cauzat un prejudiciu altei persoane.
Pentru a exista răspundere civilă delictuală, trebuiesc îndeplinite mai multe condiții: existenta unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se atingere unui drept subiectiv, un prejudiciu, un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului sub forma intenției, neglijenței, imprudenței, ce trebuie a fi dovedită de reclamant.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 noul C.civ. privind condițiile răspunderii pentru fapta proprie „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare”.
Analizând cererea în raport de cerințele textului legal, instanța a reținut că în cauza de față nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, în ce privește vinovăția, având în vedere probatoriul administrat în cauză de reclamant, a constatat că nu s-a făcut dovada că pârâții au publicat în ziar articolul incriminat, ci societățile de presă specializate în acest sens, deci nu s-a făcut dovada vinovăției lor. Modul în care a fost prezentată situația de fapt, a fost sub formă de știre și fără nicio intenție de a denigra în vreun fel imaginea reclamantului.
Cât privește prejudiciul, reclamantul cu înscrisurile depuse la dosar și martorii audiați în cauză, nu a făcut dovada că s-a creat un prejudiciu în sarcina acestuia. Chiar din depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului, a reieșit faptul că nu au fost proliferate în cadrul comunității vești de natură a-i denigra imaginea reclamantului, astfel că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză nu a rezultat ca reclamantul să fi suferit efectiv un prejudiciu și, în fine, nu există legătură de cauzalitate între faptă și urmările ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calificat de către instanță, apel, reclamantul pe care a criticat-o pe considerentul că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale. Astfel, din documentele depuse la dosar rezultă cu claritate că pârâții au săvârșit fapte ilicite, încălcând statutul partidului prin excluderea sa din partid și nerepunerea în drepturi după anularea deciziei de excludere; faptele ilicite se datorează în exclusivitate pârâților; există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, deoarece excluderea nestatutară din partid a avut efect devastator asupra apelantului care a fost perceput în fața concetățenilor ca pe un om care nu se ține de cuvânt; prejudiciul rezidă din atingerea adusă onoarei sale și prin defăimarea în public, prin viu grai, fiind acuzat de un lucru pe care nu l-a făcut.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 295 C., tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, bazată pe probatoriul administrat, reținând, în mod corect, neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 NCC.
Astfel, cât privește așa zisa faptă ilicită, reclamantul – apelant a învederat că ar fi vorba despre excluderea nestatutară din partid. În legătură cu acest aspect, tribunalul reține, în acord cu opinia instanței de fond, faptul că potrivit art. 16 alin. 3 din legea 14/2003 R, pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.
Este adevărat că, acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 530/12.12.2013 a Curții Constituționale, în sensul că s-a recunoscut dreptul persoanei interesate de a contesta decizia de excludere direct în instanță, însă, în cauza de față, pe lângă faptul că efectele deciziei sunt general obligatorii doar pentru viitor, instanța de judecată nu a fost învestită cu o acțiune de acest gen. Or, în acest context, era necesar ca apelantul – reclamant să fi făcut dovada, printr-o decizie a partidului, prin organele sale – adunarea generală și organul executiv – prevăzute de art. 13 din legea 14/2003 R, a desființării deciziei din data de 28.10.2011, în sensul că excluderea sa este nestatutară, lucru pe care nu l-a făcut.
Astfel, așa cum reiese din cuprinsul adresei nr. 20/10.05.2013 (f. 28, dosar fond), măsura de excludere a fost analizată de Biroul Permanent al Consiliului Județean Argeș al PSD care a constatat că s-au respectat dispozițiile statutare. De altfel, și tribunalul, verificând procesul verbal din data de 28.10.2011 (f. 37 – 39, dosar fond), constată că excluderea a fost dispusă de Adunarea Generală a Organizației PSD Lerești, cu votul tuturor membrilor prezenți.
Așadar, nu există fapta ilicită, astfel că, nefiind îndeplinită una din condițiile cumulative prevăzute de art. 1357 alin. 1 NCPC, acțiunea de față nu putea fi primită.
Trecând peste acest aspect, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, tribunalul constată că nu s-a făcut nici dovada că, prin articolele publicate în presă, sau, în cadrul comunității, s-ar fi făcut afirmații defăimătoare la adresa apelantului în legătură cu excluderea sa din partid, afirmații care să-i fi afectat acestuia imaginea. Ba mai mult, chiar reclamantul – apelant a recunoscut la întrebarea nr. 15 a interogatoriului administrat (f. 22, dosar fond), faptul că niciun membru din biroul Lerești nu a procedat la denigrarea imaginii sale în partid, în presă existând doar un articol sub formă de știre care menționează excluderea. Pe de altă parte, martorii audiați, chiar și din partea reclamantului (f. 23 – 25, dosar fond), au învederat că nu s-au făcut afirmații defăimătoare în privința apelantului nici în comunitate, nici în presă. Singura declarație în care se vorbește despre faptul că s-a discutat în comunitate despre excluderea din partid a apelantului este a martorei U. Graziela (f. 26, dosar fond), care, însă, nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză.
În consecință, față de toate considerentele expuse, reținând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în speță, în baza art. 296 C., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de N. G. împotriva sentinței civile nr. 1089/2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în prezenta cauză, intimați fiind T. M., M. S., V. M., C. A., C. G., G. I., VUȚULICU F., ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2014.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 26 Februarie 2014/10 ex
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 115/2014.... | Grăniţuire. Decizia nr. 929/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
