Grăniţuire. Decizia nr. 929/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 929/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 1010/828/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 929/2014
Ședința publică de la 08 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de reclamantii T. F., D. M. și F. E., împotriva sentinței civile nr.190 din data de 10.02.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni, intimata-pârâtă fiind L. E., având ca obiect „grănițuire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra apelului, au avut loc în ședința publică din data de 24 Septembrie 2014, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronuntarea la data de 01 Octombrie 2014 și ulterior la ca aceasta data când a pronunțat următoarea solutie.
.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții T. F., D. M., F. E. au chemat în judecată pe pârâta L. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților litigante; obligarea pârâtei la desființarea gardului și la restituirea suprafeței de 85 mp deținuți fără drept, din terenul proprietatea sa.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 0,93 ha stabilit prin sentința civilă nr.1933/14.02.1992 pe care l-au dobândit de la autorul comun al acestora T. A.. Se arată că prin procesul verbal de punere în posesie nr.9/03.03.2011, autorul părților a fost pus în posesie cu suprafața de 1900 mp curți-construcții, cu următoarele vecinătăți: N-drum, E-L. E., V-S. I., S-Mosoia I. și L. G.. Reclamanții precizează că încă din anul 1997 au existat discuții între părți privind delimitarea liniei de hotar, aceasta edificând un gard, împrejurare în care i-a încălcat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
În același sens, s-a menționat că după decesul autorului reclamanții au inițiat procedura de deschidere a succesiunii, iar cu ocazia măsurătorilor în vederea realizării fișei de cadastru au constatat că lipsesc 85 mp din terenul anterior menționat, linia de hotar care desparte proprietatea acestora nefiind una dreaptă, astfel cum ar fi trebuit, ci arcuită spre proprietatea acestora.
În consecință, s-a solicitat obligarea pârâtei la desființarea gardului și la restituirea suprafeței de 85 mp deținuți fără drept din terenul de 1900 mp proprietatea acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.560 Cod civil.
La data de 01.07.2013 pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât există autoritate de lucru judecat și obligarea părții reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Sub un prim aspect, s-a arătat că deși acțiunea promovată se pretinde că ar avea ca obiect grănițuire, prin motivele expuse se tinde la revendicarea unei suprafețe de teren întrucât se invocă ocuparea unei suprafețe de teren de către pârâtă, despre care se pretinde că ar fi aparținut anterior reclamanților. Ori, operațiunea de grănițuire are ca obiect delimitarea a două proprietăți vecine în raport cu actele de proprietate pe care părțile le posedă, a cărei linie de hotar să se înscrie pe cât posibil pe o linie dreaptă, scopul urmărit fiind acela de economisire a materialelor de împrejmuire.
Referitor la excepția invocată, s-a arătat că între părți s-au soluționat anterior și alte litigii în perioada 1991-2001, în urma cărora au fost elucidate neînțelegerile dintre părți, în sensul că pe baza concluziilor unanime ale experților s-a stabilit că suprafața de teren aparținând părții reclamante cât și terenul pârâtei au fost delimitate în mod corect, fără a exista suprapuneri.
În acest sens, s-a arătat că prin sentința pronunțată în dosarul nr.5009/1996 s-a stabilit definitiv și irevocabil că toate actele emise de instituțiile abilitate privind proprietățile părților litigante, sunt corecte, fără a exista suprapuneri, fiind respinsă atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
Aceeași sentință consfințește faptul că cele două procese verbale de punere în posesie, respectiv nr.4375/1993 pentru T. A. și nr.1172/1995 pentru L. E. sunt acte corect elaborate, care nu pot suferi nicio modificare, elemente ce se răsfrâng și asupra titlurilor de proprietate emise.
În același sens, s-a arătat că prin sentința civilă nr.1440/2000 pronunțată de Judecătoria Topoloveni și în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat față de noua procedură judiciară ce face obiectul prezentului litigiu, s-a stabilit în mod definitiv și irevocabil că părțile au fost puse în posesie pe terenuri distincte, care nu se suprapun, iar aceste puneri în posesie nu au fost contestate în ceea ce privește amplasamentul, suprafețele rezultate din măsurători precum și limitele de hotar care să impună o operațiune de revendicare sau grănițuire.
S-a arătat că în acest litigiu, expertul a stabilit diferența în minus la suprafața de 1900 mp proprietatea reclamanților din pct.”Acasă”, prin aceea că membrii comisiilor formate pentru aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991 nu au avut la dispoziție aparate moderne de măsurat terenul care să conducă la rezultate apropiate de realitate. Un alt element ce a determinat diferența de teren este amplasamentul acestuia în pantă, situație în care comisiile au ajuns la suprafețe mai mari decât realitatea în teren, fiindcă nu s-a operat corecția unghiului de pantă.
În consecință, s-a apreciat că acțiunea promovată de moștenitorii autorului T. A., având ca obiect revendicare și nu grănițuire, așa cum a fost intitulată, este supusă excepției de lucru judecat întrucât există același obiect în rezolvare și aceleași părți în ambele procese.
Pe fondul cauzei, s-a apreciatca neîntemeiată acțiunea promovată întrucât în realitate linia de hotar există pe aliniamentul gardului vechi, existent pe latura de vecinătate, linie de hotar stabilită prin expertiza tehnică efectuată de expert M. G. și schița anexă care face parte integrantă din expertiză.
În drept, au fost invocate disp.art.115, 118 Cod proc.civilă și art.205, 208 Cod proc.civilă.
La data de 18.07.2013 reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare, reiterând aceleași motive ca și cele expuse în acțiunea introductivă și făcând referire la inexistența triplei identități de obiect, cauză și părți, impuse de dispozițiile legale pentru a se reține incidența acesteia.
Astfel, s-as menționat că deși există identitatea de părți, obiectul celor două cauze este diferit întrucât pârâta și-a mai însușit încă 5 mp, încălcând dreptul de proprietate pe o suprafață de 85 mp și deopotrivă și cel de-al treilea element - cauza nu este identică în raport de litigiul anterior și prezenta procedură judiciară, întemeiată în principal pe disp.art.560 Cod civil.
Față de precizările formulate de reclamanți la termenul de judecată din data de 21.10.2013 în sensul că prezenta procedură are ca obiect acțiune în revendicare, iar celelalte aspecte solicitate reprezintă cereri accesorii derivate din petitul principal, instanța a calificat cererea formulată având ca obiect revendicare, grănițuire și obligație de a face (filele 98-100).
Prin aceeași încheiere de ședință, apreciind că pentru soluționarea excepției este necesară administrarea acelorași categorii de probe ca și pentru fondul cauzei, în temeiul disp.art.248 alin.4 Cod proc.civilă s-a unit excepția autorității de lucru judecat cu fondul cauzei.
În vederea soluționării litigiului de față, s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriile administrate părților și proba cu expertiză tehnică specialitatea topometrie.
Potrivit disp.art.431 Cod proc.civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Articolul 431 alin.1 Cod proc.civilă dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
În acest sens, s-a reținut prin sentința civilă nr.1440/20.12.2000 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr.1066/2000 rămasă definitivă prin decizia nr.1180/15.06.2001 a Tribunalului Argeș, s-a respins acțiunea promovată de reclamanții T. G., T. F., D. M., F. E. în contradictoriu cu pârâta L. E., prin care s-a solicitat obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 80 mp teren pe care aceasta îl ocupă, retragerea gardului pe vechiul amplasament, iar în caz contrar autorizarea reclamanților să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtei. S-a stabilit că din actele depuse de părți și transpuse de expert în teren conform raportului de expertiză nu rezultă că pârâta ocupă vreo suprafață din terenul reclamanților.
În prezenta procedură judiciară, conform acțiunii precizate de către reclamanți, se solicită obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de 85 mp, făcându-se referire la împrejurarea că pârâta a mutat gardul ulterior pronunțării hotărârii, astfel încât a intervenit o împrejurare nouă, asupra căreia nu s-a statuat prin hotărârea anterior pronunțată în litigiul derulat între părți (precizări făcute verbal în ședință publică și consemnate în încheierea de ședință, fila 2, pag.98).
În acest context, deși instanța a reținut cu certitudine identitatea de părți între ambele litigii, față de motivele expuse în precizarea acțiunii privind ocuparea unei suprafețe în plus din teren de către pârâtă, ulterior adoptării soluției în litigiul soluționat definitiv prin sentința civilă nr.1440/2000 a Judecătoriei Topoloveni, nu se poate concluziona asupra identității de obiect și cauză, elemente în raport de care instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr 190 din data de 10.02.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni s-a respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta L. E..
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții T. F., D. M. și F. E. în contradictoriu cu pârâta L. E..
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, prin acțiunea promovată, reclamanții au solicitat inițial stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea acestora și a pârâtei, însă, în expunerea de motive și în precizările formulate ulterior, au invocat ocuparea unei suprafețe din terenul acestora de către pârâtă, respectiv 85 mp, împrejurare în raport de care au precizat obligarea acesteia la retrocedare și la desființarea gardului edificat fără drept pe suprafața ce le revine acestora.
Prin urmare, acțiunea în grănițuire formulată de aceștia a ridicat și o chestiune de revendicare de proprietate privind suprafața de 85 mp, petitele aflându-se într-o relație adiacentă și subsidiară, context în care se va analiza cauza dedusă judecății prin prisma pretenției formulate cu caracter principal, respectiv revendicarea suprafeței de 85 mp.
Articolul 563 Noul Cod Civil, consacră regulile promovării acțiunii în revendicare. Revendicarea este o acțiune reală prin care o persoană care se pretinde proprietara unui lucru cere restituirea acelui lucru împotriva aceluia ce îl deține, cu alte cuvinte acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată.
Așadar, de esența acestei acțiuni este existența unui posesor neproprietar și a unui proprietar neposesor.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanții au invocat dobândirea dreptului de proprietate potrivit sentinței civile nr.1333/14.02.1992 și a procesului verbal de punere în posesie nr.9/03.03.2011 eliberat de Comisia Locală de Fond Funciar Călinești, iar pârâta opune titlul de proprietate prin care s-a dispus reconstituirea acestui drept în favoarea sa.
D. probatoriul administrat în cauză a rezultat că prin sentința nr.1333/14.02.1992 s-a stabilit dreptul autorului reclamanților la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,93 ha teren asupra căruia s-a realizat punerea în posesie (filele 5-6).
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.9/03.03.2011 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar Călinești, autorul T. Gh.A. a fost pus în posesie cu întreaga suprafață reconstituită din care 900 mp categoria livezi, sola 57, cu vecinătățile: N-rest proprietate, S-L. G., E-L. E., V-S. I. și suprafața de 1000 mp curți construcții, sola 57, cu vecinătățile: N-drum, E-L. E., E-S. I., V-rest proprietate (fila 56).
Potrivit titlului de proprietate nr._/27.10.2000 s-a reconstituit în favoarea pârâtei L. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 851 mp situat în comuna Călinești, ., . 300 mp intravilan arabil, cu vecinătățile: N-drum, S-rest proprietate, E-C. D., V-T. A. și 551 mp teren curți construcții, cu vecinătățile: N-rest proprietate, E-C. D., S-drum, V-T. A. și L. G., aceleași date fiind menționate și în procesul verbal de punere în posesie nr.1172/28.03.1995 eliberat de Comisia Locală de Fond Funciar Călinești, anterior definitivării procedurii de reconstituire (fila 66), însoțit de schița terenului (fila 67).
Reclamanții au invocat prin acțiunea introductivă ocuparea unei suprafețe de teren de către pârâtă prin mutarea gardului ce delimitează proprietățile acestora, la începutul anului 2002 și acapararea în acest mod a unei suprafețe din terenul acestora, elemente expuse și în conținutul răspunsurilor la interogatoriu, în timp ce pârâta infirmă susținerile acestora arătând că stăpânește aceeași suprafață de teren ce rezultă din actele pe care le deține (răspuns interogatoriu fila 114).
În depoziția sa, martorul I. I., propus de reclamanți face referire la strămutarea semnelor de hotar și amplasarea unui gard de către pârâtă „după Revoluție”, menționând că în anul 2002 l-a văzut mutat pe acest aliniament la care face referire, fără a putea preciza momentul când a fost edificat acest gard.
Contrar susținerilor acestui martor, în declarația dată, martorul Mosoia M. menționează că din anul 2000 când terenurile părților au fost măsurate de un expert și s-a constatat existența unui gard, acesta nu a mai fost mutat, nu a intervenit nicio schimbare de la acel moment, proprietățile acestora fiind delimitate pe întreaga latură pe care se învecinează prin gardul construit din plasă, iar alăturat acestuia și reclamanții au edificat un gard, aspect confirmat și de reclamantul T. F. (răspunsul nr.3 la interogatoriu).
În vederea identificării imobilelor terenuri în litigiu, în raport de actele de proprietate invocate de fiecare dintre părți, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
D. conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar O. D., urmare a identificării și transpunerii în schiță de plan a terenurilor aparținând fiecăreia dintre părțile litigante, s-a concluzionat că terenul deținut de reclamanți conform gardurilor ce împrejmuiesc proprietatea are o suprafață de 1822 mp transpusă în schiță de plan prin poligonul 16-15-14-1-3-4-5-6-7-8-31-30-29-28-27-26-25-_-21-19-17-18-16, iar în urma măsurătorilor s-a constatat că dimensiunile actuale ale gardurilor corespund cu schița de punere în posesie a Comisiei Locale de Fond Funciar Călinești pentru acest teren.
Referitor la pârâta L. E., identificându-se terenul acesteia pe limitele actuale a rezultat o suprafață de 902 mp transpusă pe schița de plan prin poligonul 200-24-_-28-29-30-31-8-11-12-13-32-33-35-37-60-58-57-56-55-53-200, concluzionându-se că și în acest caz, în urma măsurătorilor s-a constatat că dimensiunile actuale ale gardurilor corespund cu schița de punere în posesie a Comisiei Locale de Fond Funciar Călinești și s-a apreciat că analizând raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.166/2000 de expert M. G., litigiul a fost între aceleași terenuri.
Conform obiectivului nr.4 trasat de instanță, expertul a stabilit că în cazul în care se au în vedere dimensiunile din schițele Comisiei Locale de Fond Funciar Călinești pentru cele două terenuri corespund cu dimensiunile actuale ale gardurilor și nu există suprapunere.
Apreciind însă că reclamanților, conform situației actuale, le lipsește suprafața de 78 mp, iar pârâta deține mai mult cu 51 de metri, se poate presupune că pârâta ocupă din terenul reclamanților.
În ceea ce privește delimitarea celor două terenuri, expertul a arătat că nu a identificat pe teren elemente materiale care să indice linia de hotar stabilită de reclamanți, iar adunând la suprafața deținută actual de reclamanți de 1822 mp suprafața de 114 mp (despre care reclamanții afirmă că le aparține) ar rezulta o suprafață totală de 1936 mp ce depășește suprafața de 1900 din punerea în posesie.
Expertul a constatat că „pe total lipsesc 27 mp pe care i-a distribuit proporțional cu suprafața din acte prin regula trei simplă, rezultând o suprafață de 1881 mp pentru reclamanți și 843 mp pentru pârâtă”, transpusă în teren și a stabilit, în consecință, linia de hotar în această modalitate pe aliniamentul 8-201 din schița anexă.
Coroborând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut că nu s-a făcut dovada elementelor invocate de reclamanți în expunerea de motive privind edificarea gardului de către reclamantă pe un alt amplasament decât cel pe care s-a situat inițial și avut în vedere la momentul pronunțării civile nr.1440/2000 de Judecătoria Topoloveni.
Sub acest aspect, s-a reținut că martorul Mosoia I. a menționat neechivoc această împrejurare, făcând referire la elemente certe ale amplasamentului gardului ce delimitează terenurile părților litigante încă din anul 2000, în timp ce în depoziția sa, martorul I. I. prezintă elemente echivoce referitoare la un gard pe care l-a văzut construit în 2002, dar despre care nu știe când s-a edificat, iar deopotrivă nici expertul nu a indicat date referitoare la un alt amplasament al gardului, făcând referire la împrejurarea că „dimensiunile actuale ale gardurilor corespund cu schița de punere în posesie întocmită de Comisia Locală de Fond Funciar Călinești” pentru ambele terenuri în litigiu.
Astfel, în raport de acest probatoriu, instanța a reținut că nu există suprapunere între terenurile părților și nu se poate concluziona că pârâta ocupă din terenul reclamanților atâta vreme cât aceasta stăpânește în fapt aceeași suprafață de teren ce rezultă din schița anexă a procesului verbal de punere în posesie ce a fost întocmit anterior eliberării titlului de proprietate al acesteia.
Ori, pentru admiterea acțiunii în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl solicită, pe amplasamentul invocat de acesta, corespunzător înscrisurilor pe care își întemeiază pretențiile, situație ce nu se regăsește în speță, având în vedere că expertul a concluzionat că dimensiunile actuale ale terenului acestuia corespund cu schița de punere în posesie a Comisiei Locale de Fond Funciar Călinești pentru acest teren.
Împrejurarea că aceștia dețin în fapt o suprafață mai mică de teren decât cea menționată în acte, respectiv cea indicată în procesul verbal de punere în posesie, nu este suficientă pentru a justifica temeinicia cererii, atâta vreme cât amplasamentul suprafeței, proprietatea lor - astfel cum rezultă din schița de punere în posesie și transpusă în teren - nu evidențiază ocuparea fără drept de către pârâtă ca posesor neproprietar, iar terenul acesteia atribuit și transpus prin schiță, la momentul punerii în posesie, corespunde cu situația faptică.
D. aceste considerente, nu poate fi însușită opinia expertului în sensul că, dată fiind lipsa suprafeței de 78 mp ce li s-ar cuveni reclamanților „se poate presupune că pârâta ocupă din terenul reclamanților” și nici „distribuirea prin regula de trei simplă” și stabilirea unei linii de hotar ce delimitează proprietățile în această modalitate atâta vreme cât actualul aliniament al gardurilor corespunde cu schița de punere în posesie a Comisiei Locale de Fond Funciar pentru terenurile atribuite părților prin reconstituirea dreptului de proprietate.
În consecință, cât timp părțile au titluri de proprietate pentru imobile distincte, al căror amplasament în teren este diferit, fără a exista suprapuneri, nu poate fi vorba despre o comparare a acestora, compararea titlurilor fiind o operațiune specifică în cazul acțiunii în revendicare atunci când ambele părți prezintă acte de proprietate pentru același imobil, situație ce nu se regăsește în speță și asupra căreia s-a statuat de altfel și prin sentința civilă nr.1140/2000 pronunțată de Judecătoria Topoloveni.
Față de aceste considerente de fapt și de drept anterior expuse, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.563 Cod civil, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea principală precizată promovată, dar și celelalte petite ce se află într-o relație adiacentă și subsidiară întrucât nu s-a făcut dovada uzurpării unei suprafețe de teren prin mutarea gardului astfel cum se invocă și schimbarea amplasamentului acestuia de către pârâtă.
Sub acest aspect, față de petitul principal al acțiunii, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților este condiționată de soluția dată petitului privind revendicarea, astfel încât respingerea acestui petit, așa cum s-a expus anterior, nu poate avea drept consecință decât aceeași soluție și în ceea ce privește grănițuirea și obligarea pârâtei la desființarea gardului, urmând a se dispune în acest sens.
Reținând culpa procesuală a reclamanților în declanșarea prezentei proceduri judiciare, în temeiul disp.art.451 Cod proc.civilă a obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat conform chitanței atașate la dosar.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții T. F., D. M. și F. E. apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 24.04.2014 sub nr._ .
Sentința primei instanțe a fost motivată în contradictoriu, pe de o parte instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, iar pe de altă parte a susținut că ocuparea terenului de către pârât nu a fost efectuată după anul 2000 .
Aceeași motivație conține și motive străine de natura pricinii, instanța analizând o virtualitate și nu o realitate comparând posesia din acte și nu cea din teren, atunci când a concluzionat că nu ar exista suprapuneri, pentru a putea compara titlurile părților.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării apelului se constată că excepția este nefondată față de împrejurarea că potrivit dovezii de înmânare a hotărârii judecătorești apelate, hotărârea judecătorească s-a comunicat către apelanti la data de 14.03.2014, iar această parte a declarat apel la data de 16.04.2014 cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege,respectiv prev. de art. 468 alin. 1 C.pr.civ. care se calculează de la comunicarea hotărârii, iar termenul este unul care se calculează conform art. 181 pct.2 din noul cod de procedură civilă pe zile libere neintrând în calcul nici ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care se împlinește .
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Instanța de fond a procedat la respingerea cererii de chemare în judecată în mod corect urmând ca tribunalul să rețină legalitatea și temeinica sentinței de fond, instanța fiind investită cu o acțiune în revendicare pentru suprafața de teren de 85 mp și grănițuirea celor două proprietăți învecinate prin stabilirea liniei de hotar reale
In ceea ce priveste legea civila aplicabila in materie, chiar în raport de situația de fapt invocată de reclamanti ,nicicum nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor noului cod civil, pretinsele fapte de pierdere a posesiei terenului revendicat sunt anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor noului cod civil și prin urmare acțiunea în revendicare și grănițuirea se va analiza față de dispozițiile vechiului cod civil, avind in vedere si prevederile art. 6 al. 1, al. 5, 6 din Noul cod civil. Rezulta asadar ca fata de intelesul actual dat ultraactivitatii legii, fata de prevederile noului cod civil, ramin sub actiunea legii vechi si situatiile juridice obiective, adica acele situatii juridice ale caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de lege, cum sunt cele care vizeaza limitele legale ale proprietatii private, mostenirea, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a noului cod civil, drepturile reale de garantie.
Critica de nelegalitate a sentintei de fond ce vizeaza faptul ca hotarire ajudecatoreasca ar contine motive contradictorii sau motive straine pricinii este nefondata, fata de imprejurarea ca instanta de fond a prezentat motivele de fapt si de drept avute in vedere, acestea sustin dispozitivul hotaririi, iar considerentele sunt si unele corecte.
In realitate este vorba de puterea de lucru judecat, ca efect al hotaririi judecatoresti, care impiedica judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerea intre doua hotariri judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute . definitiva printr-o alta alta hotarire judecatoreasca posterioara, data in alt proces. Asadar puterea de lucru judecat semnifica faptul ca o cerere nu se poate judeca in mod definitiv decit o singura data, este prezumata ca exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarire.
Efectele puterii de lucru judecat se prezinta sub dublu aspect, un aspect negativ in sensul ca partea care a pierdut procesul nu mai poate repune in discutie dreptul sau in alt litigiu si un aspect pozitiv pentru partea care a cistigat procesul, in sensul ca se poate prevala de dreptul recunoscut ..
Efectele lucrului judecat sunt exclusivitatea care face ca un nou litigiu intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si aceeasi cauza sa nu mai fie posibil, incontestabilitatea care face ca hotarirea irevocabila sa nu mai poata fi atacata cu recurs, executorialitatea care face ca hotarirea sa poata fi pusa in executare silita la cererea partii care a cistigat procesul, obligativitatea care face ca partile sa se supuna hotairii judecatoresti. Autoritatea de lucru judecata reprezinta doar acel efect al puterii de lucru judecat acare este exclusivitatea., astfel ca cele doua notiuni juridice, autoritatea de lucru judecata si puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, cu alte cuvinte existenta unei hotariri judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci cind se invoca exclusivitatea hotaririi, sau cu putere de lucru judecat atunci cind se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelasi obiect si aceeasi cauza.
Asadar si din acest punct de vedere sentinta d efond nu contine argumente gresite sau contradictorii.
În ceea ce-i privește pe reclamanți aceștia și-au dovedit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 1333/14.02.1992 prin care s-a dispus reconsittuirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,93 ha pentru autorul reclamanților, teren asupra căruia s-a realizat și punerea în posesie fiind emis procesul verbal de punere în posesie nr. 9/ 03.03.2011 prin care autorul T. Gh.A. a fost pus în posesie cu întreaga suprafață reconstituită din care 900 mp categoria livezi, sola 57, cu vecinătățile: N-rest proprietate, S-L. G., E-L. E., V-S. I. și suprafața de 1000 mp curți construcții, sola 57, cu vecinătățile: N-drum, E-L. E., E-S. I., V-rest proprietate .
În ceea ce privește pe pârâtă potrivit titlului de proprietate nr._/27.10.2000 s-a reconstituit în favoarea pârâtei L. E. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 851 mp situat în comuna Călinești, ., . 300 mp intravilan arabil, cu vecinătățile: N-drum, S-rest proprietate, E-C. D., V-T. A. și 551 mp teren curți construcții, cu vecinătățile: N-rest proprietate, E-C. D., S-drum, V-T. A. și L. G., aceleași date fiind menționate și în procesul verbal de punere în posesie nr.1172/28.03.1995 eliberat de Comisia Locală de Fond Funciar Călinești, anterior definitivării procedurii de reconstituire (fila 66), însoțit de schița terenului .
Tribunalul reține că prin sentința civilă nr.1440/20.12.2000 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr.1066/2000 rămasă definitivă prin decizia nr.1180/15.06.2001 a Tribunalului Argeș, s-a respins acțiunea promovată de reclamanții T. G., T. F., D. M., F. E. în contradictoriu cu pârâta L. E., prin care s-a solicitat obligarea acesteia să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 80 mp teren pe care aceasta îl ocupă, retragerea gardului pe vechiul amplasament, iar în caz contrar autorizarea reclamanților să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtei, iar la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești instanța de judecată a reținut că, părțile au fost puse în posesie pe terenuri distincte care nu se suprapun, iar punerea în posesie a pârâtei F. E. nu îi afectează în nici un fel pe reclamanți care nu au contestat amplasamentul și astfel acțiunea reclamanților având va obiect revendicarea suprafeței de 80 mp și retragerea gardului pe vechiul amplasament de către pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată .
De altfel, prin probatoriul administrat în fața instanței de fond nu s-a dovedit de către reclamanți că hotarul dintre cele două proprietăți a fost modificat, iar martorul Mosoia M. a menționat că din anul 2000 când terenurile părților au fost măsurate de către un expert și s-a constatat existența unui gard ,aceasta nu a mai fost mutat, iar proprietățile părților sunt delimitate pe întreaga latură pe care se învecinează prin gardul construit din plasă, iar alăturat acestuia reclamanții au mai edificat un gard.
În fața instanței de fond s-a administrat și proba cu expertiză specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul judiciar O. D., iar acesta s-a depus pentru termenul de judecată din data de 27.01.2014 ,iar la termenul imediat următor acordat pentru a se lua la cunoștință de raportul e expertiză ,tribunalul constată că reclamanții în mod expres reprezentanți de către avocat au învederat nu au obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, iar aceștia sunt decăzuți din dreptul de a invoca în calea de atac a apelului o noua cerere pentru efectuarea expertizei totpografice, față de împrejurarea că disp.art. 337 din noul cod de procedură civil prevăd că părțile pot solicita experților la primul termen după depunerea raportului să-l lămurească sau să-l completeze, iar conform art. 338 din noul cod civil o nouă expertiză va trebui cerută motivat sub sancțiunea decăderii la primul termen după depunerea raportului ,ori în cauză reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu au solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză în termenul prevăzut de lege, iar sancțiunea prevăzută de lege este aceea a decăderii .
Prin raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond s-a procedat la identificarea terenurilor deținute de către părți, la transpunerea acestora în schiță topografică în raport de actele de proprietate deținute de către acestea ținându-se seama ș ide raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 166/2000 de către expertul M. G., dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1440/20.12.2010 cu putere de lucru judecat în cauză, iar expertul a stabilit că pentru cele două terenuri acestea corespund cu dimensiunile actuale ale gardului și nu există suprapunere ținând seama de actele de reconstituire a dreptului de proprietate și de schițele comisiei locale de fond funciar .
Ori, atâta vreme cât nu s-a dovedit că pârâta ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, iar prin faptul că pârâta ar deține mai mult cu 51 mp nu se poate presupune că aceasta ocupă din terenul reclamanților, atâta vreme cât s-a avut în vedere actele de reconstituire a dreptului de proprietate și împrejurarea că nu s-a dovedit schimbarea amplasamentului gardului ulterior pronunțării sentinței civile nr. 1140/000 ,acțiunea nu poate fi considerată decât neîntemeiată .
S-a stabilit că din actele depuse de părți și transpuse de expert în teren conform raportului de expertiză nu rezultă că pârâta ocupă vreo suprafață din terenul reclamanților.
Astfel corect judecatoria a retinut că reclamanții nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile prev.de art. 480 Cod civil, a respins ca neîntemeiată acțiunea principală precizată promovată, dar și celelalte petite ce se află într-o relație adiacentă și subsidiară întrucât nu s-a făcut dovada uzurpării unei suprafețe de teren prin mutarea gardului astfel cum se invocă și schimbarea amplasamentului acestuia de către pârâtă, iar stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților este condiționată de soluția dată petitului privind revendicarea, astfel încât respingerea acestui petit, așa cum s-a expus anterior, nu poate avea drept consecință decât aceeași soluție și în ceea ce privește grănițuirea și obligarea pârâtei la desființarea gardului.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În raport de disp.art. 453 C pr.civ. va obliga apelanții la plata către intimata L. E. a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității declarării apelului, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantii T. F., D. M. ȘI F. E., împotriva sentinței civile nr.190 din data de 10.02.2014 pronunțată de Judecatoria Topoloveni, intimata-pârâtă fiind L. E..
Obligă apelanții la plata către intimata L. E. a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014 la Tribunalul Argeș-secția civilă.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | |
Grefier, G. G. |
Red. G.D.N.
Tehn D.T./GDN/4 ex.
23.10.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 571/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
