Pretenţii. Sentința nr. 2377/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2377/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 5771/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1059/2014
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 2377/12.03.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. R. de Radiodifuziune, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act că apelul este legal timbrat, conform chitanței privind plata taxei judiciare de timbru aflată la fila 12/dosar, și că intimata-reclamantă S. R. de Radiodifuziune nu solicită, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, probe noi în apel.
Asupra probei solicitată de apelanta-pârâtă . prin cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri, constatând că acestea nu sunt atașate la motivelor de apel și nici nu se indică teza probatorie, în temeiul dispozițiilor art. 478 și art. 479 Cod procedură civilă, respinge această probă, ca neutilă soluționării cauzei.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă ., împotriva sentinței civile nr. 2377/12.03.2014, pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată că la data de 14.03.2013 s-a depus cerere de chemare în judecată de către reclamanta S. Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta S.C. R. R. S.R.L., prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în baza probelor ce se vor administra, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 556,04 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 508,26 lei aferentă perioadei martie 2011 - iunie 2012, potrivit facturilor; obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 47,78 lei, stabilite la data de 20.02.2013; obligarea pârâtei la cheltuielile ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii s-a arătat că: potrivit art. 40 alin. 3) din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii; în aplicarea art. 40 alin. 4 din Legea nr. 41/1994 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, hotărâre aplicabilă la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată și care stabilește, printre altele, cuantumurile lunare ale taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pe categorii de plătitori, precum și modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, statuând și modalitatea de calcul pentru penalitățile de întârziere; în conformitate cu prevederile HG nr. 977/2003, art. 5 alin. 1 "Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate"; potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din HG nr. 977/2003, "Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere" iar cuantumul acestora „se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică".
În drept, au fost invocate disp. art. 194 Cod procedură civilă; art. 40 alin. 3 și 4 din Legea nr. 41/1994; Hotărârea Guvernului nr. 977/2003, solicitându-se și judecata cauzei în lipsă.
Prin sentinta civila nr.2377/12.03.2014, Judecatoria pitesti a respins excepția lipsei calității procesuale active si a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta S.C. R. R. S.R.L., obligand pârâta la plata sumei de 508,26 lei, reprezentând taxă serviciu public radiodifuziune, către reclamantă. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 47,78 lei, reprezentând penalități de întârziere la debitul de mai sus, către reclamantă.
Deliberand asupra excepției invocate, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Calitatea procesuală activă reprezintă identitatea între persoana reclamantului și persoana care este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Raportat la obiectul acțiunii, se rețin prevederile art. 40, alin. 1, lit. b din Lg. 41/1994, respectiv: „(1) Veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din: … b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune;”.
Astfel, reclamanta este cea care beneficiază de respectivele taxe în vederea desfășurării activității sale, iar nu societatea comercială care doar încasează aceste sume.
După cum chiar pârâta a precizat în întâmpinare, societatea de distribuție a energiei electrice nu ar putea solicitata concursul statului în vederea realizării creanței S.R.R., aceasta fiind numai un mandatar.
Rezultă că reclamanta de astăzi este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, iar neemiterea de către aceasta a facturilor fiscale nu face să se piardă dreptul. Serviciile de încasare a diferitelor taxe pot fi externalizate.
Mai mult, raportat la prevederile Lg. 41 din 17 iunie 1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, nu se poate reține existența unei dispoziții speciale în sensul stabilirii unei alte persoane ce ar fi titulara dreptului în justiție.
În același timp se rețin și prevederile art. 36, teza a II-a din N.C.proc.civ., respectiv: „Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”.
Pentru aceste motive, în baza disp. art. 192 din N.C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsa.
În ceea ce privește fondul cauzei, raportat la proba administrată, s-au aratat urmatoarele:
Conform disp. art. 40, alin. 3 din Lg. 41/1994: „(3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.”.
Interpretând prevederile de mai sus rezultă că și în sarcina pârâtei se regăsește obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și a unei taxe pentru serviciul public de televiziune, în calitatea sa de persoană juridică cu sediul în România.
Nu poate fi reținută susținerea intimatei cum că nu este o beneficiară a respectivelor servicii, având în vedere că a înțeles să nu le folosească, raportat chiar la dispozițiile de mai sus.
S-a stabilit de către legiuitor cum că și persoanele juridice cu sediul în România sunt beneficiare ale serviciilor publice de radiodifuziune și televiziune, prin folosirea sintagmei „în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
Astfel, legiuitorul a apreciat că orice societate comercială cu sediul în România este beneficiară a serviciilor, iar nu numai în cazul în care se folosește efectiv de acele servicii.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea pârâtei cum că este posibil să fi avut suspendată activitatea comercială, raportat la lipsa unei probe în acest sens și consumul de energie electrică ce a rezultat din facturile fiscale emise de S.C. Cez Vânzare S.A.
În ceea ce privește cuantumul debitului înregistrat de către pârâtă se reține că acesta a fost determinat prin facturile fiscale emise de S.C. Cez Vânzare S.A. (filele 7-12), rezultând un debit total de 508,26 lei.
De asemenea, prin aceleași facturi au fost determinate și penalitățile de întârziere, rezultând suma de 47,78 lei.
Obligația de plată a penalităților de întârziere a fost stabilită prin disp. 40, alin. 1, lit. C din Lg. 41/1994, respectiv: „(1) Veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din:… c) penalități de întârziere pentru neachitarea la termen a taxelor datorate;”.
De asemenea, conform disp. art. 6 din H.G. 977/2003: „(1) Pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere. (2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.”.
Astfel, în sarcina pârâtei există și obligația de plată a penalităților de întârziere, penalități pentru care a fost prezentată modalitatea de determinare prin înscrisul de la fila 4. Pârâta nu a contestat modalitatea de determinare a celor două debite.
Pentru aceste considerente, în baza disp. legale citate mai sus, a fost obligată pârâta la plata sumei de 508,26 lei, reprezentând taxă serviciu public radiodifuziune, către reclamantă, cât și a sumei de 47,78 lei, reprezentând penalități de întârziere la debitul de mai sus.
Impotriva hotararii Judecatoriei P. a declarat apel, in termen legal, parata ., invocand, in esenta, urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
In mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active, intrucat reclamanta nu este titularul dreptului la despagubire. In acest sens s-a sustinut ca emitatorul facturii este CEZ, incasand tarifele pentru serviciile de radiodifuziune, beneficiarii sumelor fiind SRR. Astfel, desi CEZ nu poate solicita plata taxei radio-TV de la restantieri, intrucat nu este titularul creantei, nici SRR si SRTV nu pot solicita plata, intrucat nu sunt emitentele facturii.
Instanta a interpretat gresit disp. art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, concluzionand ca in sarcina paratei se regaseste obligatia de plata a taxei pentru serviciu public de difuziune, ca si persoana cu sediul in Romania.
Constitutia Romania nu impune obligatia de plata a acestei taxe, iar dreptul la informare, prevazut de art.31 alin.15 trebuie interpretat in favoarea cetateanului.
Dispozitiile art.40 din Legea nr.41/1994 prevad obligatia persoanlor juridice cu sediul in Romania, de a plati taxa pentru serviciul public de radiodifiziune si televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr.297/2004 si decizia nr.331/2006, retinandu-se ca obligatia prevazuta este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modallitati, de servicii le publice respective. Prin urmare, importanta in cauza are interpretarea notiunii de beneficiar, neputandu-se impune obligatia de plata a taxelor mentionate, in situatia in care persoana nu desfasoara activitate in locatia in discutie sau nu detin receptoare, si deci nu beneficiaza de serviciile publice.
S-a sustinut ca exceptarea de la scutire a persanelor juridice aflate in situatii similare cu persoanele fizice carora li se recunoaste acest drept nu vizeaza un scop legitim, reprezentand o ingerinta in dreptul de proprietate al celor dintai, ingerinta neconforma cu CEDO, cum s-a retinut in Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Pressos Compania Neviera SA si altii impotriva Belgiei.
Nu poate fi primita interpretarea ca legiuitorul a prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radio tuturor persoanelor juridice cu sediul in Romania, fara a conditiona aceasta de posesia receptoarelor.
Trebuie sa se aiba in vedere ca nelegalitatea art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 a fost constatata de instante, in solutionarea unor exceptii de nelegalitate, insasi ICCJ retinand ca este nelegala obligarea unei persoane juridice la plata a taxei radio-TV, daca nu detine aparate de receptie radio sau tv.
In drept, au fost invocate disp. art.466 si urm. C.pr.civ.
Intimata-reclamanta S. R. de Radiodifuziune a format intampinare, sustinand sentinta ca fiind legala si temeinica si solicitand respingerea apelului, ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in limita motivelor invocate, conform art.477 si 478 C.pr.civ., tribunalul considera ca apelul nu este fondat.
Astfel, sub aspectul calitatii procesuale active a SRR, instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a legii.
Astfel, potrivit art. 40 alin.1 din Legea nr.40/1994, veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune provin si din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune. Conform art. 5 alin.1 din HG nr.977/2003, taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate.
Asadar, CEZ emite facturi in care mentioneaza si taxa de radiodifuziune in temeiul unui contract de mandat, insasi recurenta aratand ca beneficiara taxei este reclamanta SRR. Prin urmare, calitatea procesuala activa in actiunea vizand recuperarea debitelor reprezentate de taxa de radiodifuziune neachitata revine titularului dreptului de creanta, in speta reclamanta, exceptia invocata fiind neintemeiata.
Cat priveste fondul cauzei, tribunalul considera ca, in temeiul art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective, cum expres a aratat Curtea Constitutionala si in decizia invocata de apelanta, nr.297/2004. Taxa este datorata nu ca urmare a simplului fapt ca persoana juridica are sediul pe teritoriul Romaniei, ci ca urmare a imprejurarii ca, avand sediul in Romania, beneficiaza si de serviciile de radiodifuziune si televiziune, in exercitarea dreptului la informare. Imprejurarea ca art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 prevede doar obligatia persoanelor juridice cu sediul in Romania de a plati o taxa lunara pentru serviciul public de radiodifiziune nu inseamna ca se renunta la conditia ca persoana juridica sa fie beneficiar al acestor servicii, hotararea de guvern fiind un act normativ secundar, care nu poate produce efecte juridice decat in limitele legii in temeiul carreia a fost emisa.
Prin urmare, are importanta daca parata a beneficiat sau nu de serviciul de radiodifuziune. In acest context, tribunalul considera ca actul normativ mentionat prevede o prezumtie relativa in sensul ca orice persoana juridica cu sediul in Romania beneficiaza si de serviciul public de radiodifiziune, revenind persoanei juridice sarcina de a dovedi ca, in realitate, nu a beneficiat de aceste servicii.
Or, desi este de acord cu sustinerea paratei, cum ca suspendarea activitatii desfasurata la sediul social reprezinta o situatie in care nu se utilizeaza respectivul serviciu, tribunalul constata ca, asa cum a sesizat si prima instanta, nu s-a facut dovada ca activitatea societatii-apelantei a fost suspendata pe perioada in discutie. De altfel, nici intampinarea formulate in prima instanta, si nici apelul cu care tribunalul este investit, nu cuprind sustineri exprese ale apelantei-parate in sensul ca activitatea ar fi fost suspendata sau ca nu ar detine receptoare radio, ci doar consideratii si aprecieri generale in legatura cu interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 si a HG nr.977/2003, care, desi reale, nu sunt de natura a determnina de plano respingerea actiunii.
Parata nu a rasturnat prezumtia relativa prevazuta de lege impotriva sa, ca si persoana juridica cu sediul in Romania, astfel incat solutia pronuntata de Judecatoria P. apare ca fiind legala si temeinica, cu consecinta respingerii apelului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în mun. Pitești, .. 64, jud. Argeș, C.U.I._, cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor la Cabinet de Avocat S. I. L. cu Birou de Lucru în mun. Pitești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2377/12.03.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. R. de Radiodifuziune, cu sediul în mun. București, .. 60-64, sector 1, Cod fiscal RO_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Noiembrie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, E. N. |
Red., tehnored. AM
05.12.2014/4 ex.
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 1423/2014. Tribunalul ARGEŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
