Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 1913/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1913/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1913/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1913/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător A. D.
Grefier R.-E. D.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de reclamantii F. D. D. și F. D. I. împotriva sentinței civile nr 116/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimati fiind pârâtii F. E., F. D. G., N. A., având ca obiect acțiune în declararea simulatiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantii-reclamanti F. D D. si F. D I. personal si fiind asistati de avocat D. S., intimatii-pârâți F. E. și F. D G. personal și fiind asistati de avocat M. S., intimatul-pârât N. A. personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se depun la dosar interogatorii de către reclamanti ce se solicită a fi administrat pârâtului N. A. și interogatorii de către intimatul F. G. ce se solicită a fi administrat apelantilor-reclamanti și intimatului-pârât N. A..
În temeiul disp art 352 și urm ncpc se procedează la administrarea interogatoriilor, răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Părtile prezente arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Tribunalul, având în vedere administrarea interogatoriului și că ambele părti arată că nu mai au alte cereri de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantii-reclamanti, prin avocat, solicită admiterea apelului în temeiul disp art 480 c.pr.civ, schimbarea în tot a sentinței, urmând a se analiza considerentele sentinței, pentru următoarele motive: din momentul primei conventii, care constituie actul secret, suntem pe tărâmul simulatiei prin interpunerea de persoane care n u reflectă voința părtilor. Precizează că acordul simulatoriu este actul juridic reprezentat de o conventie secretă pentru crearea unei aparențe, a unor raporturi juridice care nu reflectă realitatea. În speță, tatăl și cei 2 copii au intrat în conventie cu N. M. pentru vânzarea unor terenuri, de câte 5000 mp, și au fost întocmite mijloace de dovadă. Arată că, potrivit teoriei dreptului, este obligatoriu ca, după devoalarea simulatiei se poate trece la următorul pas. Astfel, coroborând teoria cu probele administrate respectiv interogatoriul de la acest termen și probele de la instanta de fond, se ipune admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimatii-pârâti, prin avocat, solicită respingerea apelului, să se constate că hotărârea este legală și temeinică. Arată că, pentru a fi în prezenta unei simulatii, este necesar ca acordul simulatoriu să existe între toate părtile pretins participante. În speță nu s-a făcut dovada că N. M. S. a convenit la acest acord, fiul acesteia nu este parte în act act simulatoriu deși i s-a luat interogatoriu, nu a fost declarată de către reclamanti intentia de a rămâne secreti, este nefondat a se spune că actul secret a fost pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare. Mai arată că, dacă suntem în prezenta simulatiei, dreptul se naste în patrimoniul persoanei care rămâne în anonimat. Se recunoaște astfel că dreptul de proprietate s-a născut în patrimoniul defunctului și nu în patrimoniul persoanei care dorea să rămână secretă. Invocă dispozitiile deciziei nr 463/1993 din Revista Dreptul. Față de toate aceste considerente solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.03.2013 sub nr. dosar_, reclamanții F. D.D. D. și F. D. I. i-au chemat în judecată pe pârâții F. E., F. D. G., N. A., solicitând instanței să constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 de B.N.P. D. D., arătând că în realitate cumpărătorul este o persoană interpusă, reclamanții fiind cei care au achitat prețul real al celor două suprafețe de teren de câte 5.000 mp teren situate în pct. „Moldoveni – Rezervele statului” din extravilanul mun. Curtea de Argeș; cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat că F. D.D. D., fiul lui F. D. D., este dobânditorul suprafeței de 5.000 mp teren, identificată în schița cadastrală anexată, la nr. S2F, iar F. D. I., fiul lui F. D. D., este dobânditorul suprafeței de 5.000 mp, identificată în schița cadastrală anexată, la nr. S3F. Au precizat că solicită constatarea intervenirii simulației prin interpunere de persoane, în sensul că adevărata calitate de cumpărător în contractul menționat o are nu doar F. D.D. (în prezent decedat), pentru suprafața de 5.000 mp, ci și F. D.D. D. și F. D. I., pentru suprafețele de câte 5.000 mp menționate mai sus.
În motivarea cererii s-a arătat că s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 la BNP D. D., între tatăl reclamanților, F. D. D. și numita N. I. M. Silviea, mama pârâtului N. A., având ca obiect terenul de 14.957 mp, fânețe, situat în pct. „Moldoveni – Rezervele statului”, din extravilanul mun. Curtea de Argeș, cu nr. cadastral 1.503. Ce nu se menționează în acest act public și constituie acordul secret specific simulației este că suprafața de teren transmisă prin contract a fost divizată în trei părți egale de câte 5.000 mp, câte una revenind tatălui reclamanților și fiecărui reclamant. D. dovadă sunt chitanțele prin care se atestă că reclamanții achită fiecare câte o cotă din preț de câte 20.000.000 ROL, pentru suprafața de teren dobândită, tatăl reclamanților neavând nici o contribuție bănească în ce privește suprafețele dobândite de reclamanți. Contractul de vânzare-cumpărare autentic este fictiv. Prin actul secret s-a stabilit între reclamanți, vânzător și tatăl reclamanților ca bunul să intre în proprietatea „noastră”, câte 5.000 mp, suprafețe individualizate conform schiței întocmite de persoana autorizată de A.N.C.P.I. Potrivit acestor înscrisuri, reclamantul F. D.D. D. este adevăratul cumpărător al suprafeței de 5.000 mp din terenul menționat, identificată în schița cadastrală la nr. S2 F, el plătind prețul pentru această suprafață, 2.000 de lei. Reclamantul F. D. I. este adevăratul cumpărător al suprafeței de 5.000 mp teren, identificată în schița cadastrală la nr. S3 F, aspect dovedit cu înscrisurile intitulate „chitanță” care atestă că reclamantul a plătit tot prețul vânzării pentru acest teren, în sumă de 2.000 de lei, vânzătorului. Reclamanții cumpărători au stăpânit terenurile de câte 5.000 mp de la data intervenirii acestor convenții și până în prezent, netulburați, exercitând toate atributele specifice dreptului de proprietate. Cumpărătorul aparent F. D. D., tatăl reclamanților, a decedat la data de 4.04.2012. Moștenitorii acestuia sunt reclamanții, soția supraviețuitoare F. E. și fiul F. D. G.. Vânzătoarea N. Silviea este în prezent decedată, cu unic moștenitor pârâtul N. A., fiu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1289 alin. 1, art. 1292 Cod civil.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, doi martori, expertiză tehnică în specialitatea topografie. La cerere au fost atașate copii certificate de pe înscrisuri (f.9-28).
La data de 13.05.2013 pârâții F. D. G. și F. I. E. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în esență că potrivit dispozițiilor art. 6 din Noul Cod Civil, situației deduse judecății nu i se poate aplica noul Cod civil, ci vechiul Cod civil, astfel temeiul de drept invocat de reclamanți este inadmisibil. Nu suntem în prezența unei simulații. Simulația prin interpunere de persoane presupune participarea vânzătorului din actul public, a cumpărătorului din actul public și a cumpărătorului secret. O altă condiție este ca actul juridic secret să fie încheiat concomitent cu actul public. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. Nu există actul juridic secret, prin care vânzătorul, cumpărătorul aparent și cumpărătorul secret să convină că beneficiarul drepturilor din actul public este în realitate cumpărătorul secret. Chitanțele de mână depuse de reclamanți nu sunt suficiente pentru a dovedi existența simulației. În cuprinsul lor nu se menționează despre vreo intenție a părților de a recurge la simulație și sunt datate cu doi ani înaintea actului public. Ele nu pot fi interpretate decât ca antecontracte de vânzare-cumpărare. Pretinsa suportare a prețului de către reclamanți, iar nu de către cumpărătorul aparent, nu este prin ea însăși o simulație, ci poate fi și o altă operațiune juridică. S-a mai precizat că pârâtul F. D. G. a predat tatălui său în vara anului 2001 suma de 20.000.000 de lei pentru ca acesta, în numele pârâtului și pentru pârât să cumpere 5.000 mp din terenul vândut de N. Silviea. Proba simulației nu poate fi făcută decât printr-un înscris care să constate simulația, părți fiind toți participanții la simulație.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, un martor.
La data de 5.06.2013 reclamanții au depus la dosar un răspuns la întâmpinare (f.71-73).
Au fost citate legal părțile, iar instanța a încuviințat pentru reclamanți probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, iar pentru pârâții F. E. și F. D. G. probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților, proba testimonială. Pârâtul N. A. nu a solicitat probe.
Au fost administrate interogatoriile pârâților F. E. (f.124-126), F. D. G. (f.127-129) și interogatoriul reclamantului F. D.D. D. (f.120-121), au fost audiați martorii I. M. (f.108-109), O. I. (f.133), D. V. (f.134). A fost întocmit și depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de expert M. F. C. (f.149-152).
Prin sentința civilă nr. 116/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă acțiunea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Între numita N. I. M. Silviea, în calitate de vânzător și numitul F. D. D., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 la Biroul Notarilor Publici Asociați D. D. și D. D. (f.27), având ca obiect un teren în suprafață de 14.957 mp fânețe, situat în pct. „Moldoveni – Rezervele Statului” din extravilanul mun. Curtea de Argeș, jud. Argeș, teren învecinat pe toate laturile cu rest proprietate N. M. Silviea, având număr cadastral 1503. S-a menționat în contract că prețul vânzării este în sumă de 15.000.000 ROL, pe care vânzătoarea declară că a primit-o integral de la cumpărător la data autentificării actului. S-a mai menționat că numitul F. D. D. este căsătorit cu F. E..
Conform certificatului de deces depus în copie la dosar (fila 16), numita N. M. Silviea a decedat la data de 17.06.2010, astfel că reclamanții l-au chemat în judecată pe pârâtul N. A., arătând că este unicul moștenitor al numitei N. M. Silviea. Pârâtul N. A. nu a contestat acest aspect, iar pe de altă parte nu s-a prezentat pentru a i se administra interogatoriul, în cadrul căruia urma a fi întrebat de către instanță și asupra acestui aspect.
Conform extraselor din registrul de deces (f.25) și din registrul de căsătorii (f.26), numitul F. D. D., născut la 18.12.1936, s-a căsătorit cu pârâta F. E. la 28.08.1965 și a decedat la 4.04.2012. Potrivit certificatelor de naștere ale reclamanților (f.14, 20), aceștia sunt fii ai defunctului F. D. D., iar prin declarațiile în formă autentică din datele de 2.12.2012 (f.10) și 31.01.2013 (f.9) au acceptat expres moștenirea defunctului. Așa cum au recunoscut și pârâții la interogatorii, de pe urma defunctului F. D. D. au rămas ca moștenitori legali reclamanții F. D.D. D., F. D. I. și pârâtul F. D. G., în calitate de descendenți de gr. I, precum și pârâta F. E., în calitate de soție supraviețuitoare.
Reclamanții au susținut că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 este de fapt un contract simulat, în sensul că în realitate, din terenul de 14.957 mp menționat în contract, o suprafață de 5.000 mp a fost vândută reclamantului F. D.D. D., o altă suprafață de 5.000 mp a fost vândută reclamantului F. D. I., iar doar a treia suprafață de 5.000 m a fost vândută cumpărătorului menționat în contract, F. D. D.. S-a arătat astfel că este vorba despre o simulație prin interpunere de persoane. Pe de altă parte reclamanții au menționat că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 este fictiv. Au prezentat drept „acte secrete” niște înscrisuri sub semnătură privată intitulate „chitanță”, datate în anul 2001.
Instanța a reținut în primul rând că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil de la 1864, pentru verificarea existenței simulației. În acest sens, art. 109 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil prevede că dispozițiile art. 1289 – 1294 din noul Cod civil, referitoare la simulație, se aplică numai în cazul în care contractul secret este încheiat după . noului Cod civil (1 octombrie 2011). În cauza de față, „contractele secrete” ce se invocă sunt datate în anul 2001. Sunt astfel aplicabile dispozițiile art. 1175 din Codul civil de la 1864.
Instanța a reținut că simulația sub forma interpunerii de persoană este distinctă de simulația în care contractul aparent este fictiv. Ambele forme presupun încheierea între aceleași părți a unui contract public, prin care se creează o aparență juridică ce nu corespunde realității, respectiv a unui contract secret, ce corespunde voinței reale a părților. În cazul simulației prin interpunere de persoană, contractul aparent se încheie între anumite persoane, însă prin contractul secret se stabilește că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care figurează în contractul public. În schimb, în cazul în care contractul aparent este fictiv, existența acestuia este total anihilată prin contractul secret încheiat de aceleași părți, deci contractul public în realitate nu există. Având în vedere susținerile părților și probele administrate în cauză, instanța reține că nu este vorba despre un contract fictiv de vânzare-cumpărare, a cărui consecință ar fi fost că, în raporturile dintre participanții la simulație, titular al dreptului de proprietate asupra terenului de 14.957 mp ar fi rămas N. M. Silviea.
Instanța a reținut că atât contractul public, aparent, cât și contractul secret trebuie să intervină între aceleași părți, iar contractul secret să fie încheiat concomitent cu cel public ori înainte de încheierea contractului aparent. Astfel, și în cazul simulației prin interpunere de persoană invocată în prezenta cauză, trebuie făcută dovada existenței unei convenții între părțile din actul public – N. M. Silviea și F. D. D., prin care acestea să fi stabilit că reclamanții F. D.D. D. și F. D. I. vor dobândi în proprietate câte o suprafață de 5.000 mp din terenul de 14.957 mp menționat în actul autentic de vânzare-cumpărare.
Reclamanții au invocat drept „acte secrete” niște înscrisuri sub semnătură privată depuse în copie certificată la dosar. Astfel, în „chitanța” datată în 12.04.2001 (f.12) se menționează că N. S., în calitate de vânzător al unei suprafețe de teren de 5.000 mp situat în Curtea de Argeș (Saivan), a primit un avans de 10.000.000 lei de la F. D. D. în calitate de cumpărător, urmând ca restul banilor (10.000.000 lei) să fie achitat la data de 30.05.2001, după care se vor perfecta actele de vânzare-cumpărare. În „chitanța” datată 19.06.2001 (f.13) se menționează că N. S. în calitate de vânzător a primit de la F. D., în calitate de cumpărător al unei suprafețe de 5.000 mp teren situat în Curtea de Argeș, suma de 10.000.000 lei, astfel fiind achitată integral suma de 20.000.000 lei. În „chitanța” datată 19.06.2001 (f.21) se menționează că N. S. în calitate de vânzător a primit de la F. I., în calitate de cumpărător al unei suprafețe de 5.000 mp în pct. Moldoveni, suma de 20.000.000 lei. Toate aceste înscrisuri sunt semnate de „vânzător” și de „cumpărător”.
Instanța a reținut că aceste înscrisuri sub semnătură privată sunt datate în anul 2001, cu doi ani înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 între N. M. Silviea și tatăl reclamanților, F. D.D. D.. Aceste înscrisuri privesc existența unor raporturi juridice între numita N. M. Silviea și reclamanții F. D.D. D., F. D. I.. Din cuprinsul lor nu rezultă că numita N. M. Silviea ar fi convenit cu tatăl reclamanților, F. D.D. D., să realizeze operațiunea juridică a simulației prin interpunere de persoană (în sensul ca cei doi să încheie la un moment ulterior un act public de vânzare-cumpărare cu privire la terenul de 14.957 mp, însă reclamanții să dobândească în realitate dreptul de proprietate asupra a două porțiuni de câte 5.000 mp din acest teren). Instanța apreciază că aceste înscrisuri sub semnătură privată, încheiate de reclamanți cu numita N. M. Silviea, fac dovada doar a unor antecontracte de vânzare-cumpărare intervenite între reclamanți și N. M. Silviea, cu privire la două terenuri de câte 5.000 mp. Instanța nu reține că aceste chitanțe reprezintă niște „contraînscrisuri” care să facă dovada simulației prin interpunere de persoană.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert M. F. C. au fost identificate cele două terenuri învecinate ce sunt menționate în chitanțe, acestea fiind în suprafețe reale de 5.011 mp, respectiv 5.008 mp și stăpânite de către reclamantul F. D.D. D. (primul teren), respectiv de reclamantul F. D. I. (al doilea teren). Expertul a identificat și un al treilea teren în suprafață de 5.002 mp, învecinat cu terenul stăpânit de reclamantul F. D.D. D., despre care a arătat că este în prezent stăpânit de pârâții F. D. G. și F. E.. A mai menționat că toate aceste trei terenuri au o suprafață totală de 15.021 mp. Din raportul de expertiză și planul de situație atașat, coroborate cu schița cadastrală depusă la dosar de reclamanți (f.17), instanța reține că suprafața totală de 15.021 mp a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003.
Cu ocazia administrării interogatoriului, reclamantul F. D.D. D. a arătat că motivul pentru care în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 este menționat în calitate de cumpărător doar tatăl său, constă în aceea că cei doi reclamanți au fost de acord să se „facă” un singur act, pe numele tatălui reclamanților. A precizat că fiecare reclamant, precum și tatăl lor, a plătit câte 20.000.000 lei pentru terenul menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003. A mai arătat că terenul a fost stăpânit de cei doi reclamanți și de tatăl lor.
La interogatoriul administrat, pârâtul F. D. G. a arătat că adevărații cumpărători ai terenului de 14.957 mp „suntem toți trei” (probabil se referea la cei trei fii ai defunctului F. D. G.). A menționat că reclamanții au spus că nu au bani pentru (întocmirea de) acte, astfel că proprietarul terenului „i-a făcut act lui tata”. Fiind întrebat cu privire la întocmirea schiței cadastrale aflate la dosar, în care apar individualizate trei suprafețe de câte 5.000 mp, pârâtul a răspuns că tatăl celor trei frați a vrut să „le facă acte la toți trei”, însă nu a mai apucat, pentru că s-a internat. A mai precizat că toți cei trei frați au stăpânit în mod egal terenul. Tatăl lor a făcut o dezmembrare a terenului, astfel că fiecare frate are delimitată cu stâlpi o suprafață de 5.000 mp.
Fiind interogată, pârâta F. E. a recunoscut că anterior încheierii actului la notar, reclamanții și tatăl lor s-au înțeles ca în act să fie trecut numai F. D. D.. A precizat că copiii ei nu îl cunoșteau pe proprietarul de la care „am cumpărat”, acesta fiind cunoscut doar de pârâtă și de soțul ei. Pe de altă parte, în mod contradictoriu, a recunoscut că fiecare reclamant a plătit personal vânzătorului prețul pentru cele două terenuri de 5.000 mp. A mai arătat că vânzătorul cunoștea de înțelegerea dintre reclamanți și tatăl lor ca în act să fie trecut numai F. D. D., iar vânzătorul „a zis că face un singur act, pentru că cheltuia prea mulți bani dacă face acte la cei trei copii”. Înțelegerea dintre N. S., pârâtă și soțul pârâtei a fost să întocmească un singur act, pe numele lui F. D., tatăl reclamanților.
Pârâta a mai precizat că „D., I. și G.” au dat câte 20.000.000 lei fiecare, dar în act s-a menționat o valoare mai mică. Pârâta și soțul său „au împărțit” terenul ca să „facă acte” pentru copii, însă nu s-a mai făcut nimic, în afară de cadastru. A mai precizat că tatăl reclamanților le-a respectat acestora dreptul asupra porțiunilor de câte 5.000 mp. A mai menționat că au stăpânit teren copiii, nu tatăl lor și pârâta. Înțelegerea a fost să se întocmească un act pe numele tatălui, iar pământul le rămânea copiilor. Tatăl reclamanților i-a asigurat pe reclamanți că ulterior va face o dezmembrare a proprietății cumpărate, în trei parcele. Pârâta a arătat personal că este de acord cu admiterea acțiunii.
Instanța a reținut că potrivit art. 349 alin. 1 C.pr.civ., recunoașterile făcute de pârâta F. E. cu ocazia interogatoriului fac dovada numai împotriva sa, nefiind opozabile celorlalți pârâți.
Din declarația martorului I. M., propus de reclamanți, instanța a reținut că pârâta F. E. i-a spus martorului că reclamanții au dat câte 20.000.000 de lei pentru terenul cumpărat de la un domn; actele au fost făcute pe numele lui F. D. (în prezent decedat) și al pârâtei, deoarece domnul care a vândut ar fi spus că ar fi costat prea mult ca să se menționeze numele tuturor cumpărătorilor în act. Defunctul F. D. a cumpărat 5.000 mp teren, iar fiecare reclamant a cumpărat câte 5.000 mp teren, cu niște chitanțe, și au stăpânit aceste terenuri. Defunctul F. D. i-a spus martorului că a vrut să le „facă acte” fiilor săi reclamanți, însă aceștia din urmă nu au avut bani pentru întocmirea actelor. Martorul și-a amintit că pe vânzător îl cheamă „R.”. Reclamantul F. D.D. D. a plătit două sume de câte 10.000.000 lei pentru terenul de 5.000 mp. Martorul l-a întrebat pe defunctul F. D. dacă și pârâtul F. G. a plătit niște bani, și i s-a răspuns negativ.
Din declarația martorului D. V., propus de reclamanți, instanța a reținut că din anul 2003 și până în prezent martorul a efectuat lucrări agricole pe câte o suprafață de 5.000 mp pentru fiecare dintre frații F. D., I. și G.. A precizat însă că F. D. fiul stăpânea terenul din mijloc, F. I. stăpânea terenul din lateral spre N., iar F. D. tatăl stăpânea terenul dinspre Curtea de Argeș.
Din coroborarea probelor administrate, instanța a reținut că reclamanții au plătit câte 20.000.000 ROL numitei N. M. Silviea, în cursul anului 2001, pentru două suprafețe de câte 5.000 mp teren situate în pct. „Moldoveni – Rezervele Statului”. Expertul cauzei a identificat aceste suprafețe de teren, care sunt stăpânite de către reclamanți în modalitatea arătată de expert; stăpânirea terenurilor de către reclamanți datează din anul 2003, când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003. Cele două terenuri de 5.000 mp sunt incluse în terenul de 14.957 mp menționat în contractul de vânzare-cumpărare.
Anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003, vânzătoarea și tatăl reclamanților, F. D. D., au convenit să încheie actul de vânzare-cumpărare pentru tot terenul de 14.957 mp, în care să figureze în calitate de cumpărător doar tatăl reclamanților. Această înțelegere a fost justificată de faptul că dacă ar fi fost încheiate trei contracte de vânzare-cumpărare pentru câte un teren de 5.000 mp, ar fi fost prea mari cheltuielile vânzării.
Reclamanții au fost de acord cu această soluție. După încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare între vânzătoarea N. M. Silviea și cumpărătorul F. D. D., ar fi urmat ca tatăl reclamanților să „le facă acte” reclamanților cu privire la cele două terenuri de câte 5.000 mp. Nu este clar dacă a treia suprafață, de 5.000 mp teren, ar fi revenit pârâtului F. D. G. sau ar fi rămas tatălui F. D. D.. Acesta din urmă nu a mai trăit ca să facă aceste „acte” fiilor săi, deși s-a întocmit o schiță cadastrală (f.17), în care terenul din pct. „Moldoveni – Rezervele statului” este împărțit în trei loturi a câte 5.000 mp.
Având în vedere cele expuse, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada unei convenții (contract secret), prin care părțile contractului public să fi stabilit în mod neechivoc că dreptul de proprietate asupra a două porțiuni de câte 5.000 mp teren din suprafața totală vândută urmau să fie transmise în proprietatea reclamanților; nu rezultă că vânzătoarea și cumpărătorul au convenit divizarea suprafeței totale de 14.957 mp în trei loturi, și nici că au identificat două parcele de câte 5.000 mp din suprafața totală de 14.957 mp, stabilind care parcelă să îi revină fiecărui reclamant. Cu alte cuvinte, nu reiese în mod cert intenția vânzătoarei N. M. S. și a cumpărătorului F. D. D. de a realiza o simulație prin interpunere de persoană. În acest sens, instanța are în vedere și că tatăl reclamanților urma ulterior să „le facă acte” reclamanților cu privire la cele două suprafețe de 5.000 mp.
Instanța a reținut însă că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1311/23.05.2003 este deghizat parțial, în privința prețului; s-a menționat în contract un preț de doar 15.000.000 lei, deși vânzătoarea a primit o sumă totală mai mare pentru întreg terenul (în acest sens, de la fiecare reclamant a primit câte 20.000.000 lei pentru cele două porțiuni de câte 5.000 mp).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantii F. D. D. și F. D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Considerentele sentinței atacate realizează o expunere amplă a conținutului cererilor si apărărilor părților din dosar, a conținutului probelor administrate ,probe cu interogatoriu, probele testimoniale ale căror declarații sunt preluate aproape in integralitate in considerente, probele cu înscrisuri si raportul de expertiza in specialitate topografie, si aceasta expunere a primei instanțe ar conduce cu gândul spre o singura concluzie, aceea ca prin dispozitivul sentinței sa se regăsească soluția de admitere a acțiunii formulate de apelanții reclamanți, insa . inexplicabil regăsim soluția de respingere a cererii.
Între considerente si dispozitiv exista o reala contradicție.
Prima instanța, in mod nelegal apreciază ca nu s-a făcut dovada unei conventii(contract secret) prin care părțile contractului public sa fi stabilit in mod neechivoc ca dreptul de proprietate asupra a doua porțiuni de cite 5000 mp teren din suprafața totala vânduta, urmau sa fie transmise in proprietatea reclamanților: nu rezulta ca vânzătoarea si cumpărătorul au convenit divizarea suprafeței totale de_ mp in trei loturi.
Termenul de act secret denumește actul juridic ascuns, insa in sens de negotium juris nu in sens de instrumentum probationis.
Actul public este actul juridic cunoscut incheiat de parti in mod public denumit si act simulat, act mincinos, pentru ca nu reflecta voința reala a pârtilor, act apartent, act ostensibil, pentru ca este făcut in mod public fatis, si creaza raporturi juridice aparente, nu adevărate.
Este știut ca acesta este un act juridic, o convenție secreta exprimând voința, intenția de a simula, respectiv de a crea aparenta unor raporturi juridice ce sunt inexistente.
Pentru a fi in prezenta simulatiei este necesar ca actul secret incluzind bineinteles acordul simulatoriu si cel public, ca manifestări de voința, sa fie simulate, (concomitente sau contemporane) sau cel puțin, in momentul incheierii celui dintîi, cel de-al doilea trebuie cu necesitate prefigurat, iar acest lucru se va intimpla mai ales atunci cind actul public nu poate fi incheiat pe loc din diverse motive: spre exemplu incheierea lui depinde de îndeplinirea unor formalități prev. de lege, ad validitatem.
Deci nici in privința interpunerii nu se poate vorbi de identitate intre părțile actului public ci cel al actului secret si totuși acestuia nu i se neaga calificarea de simulatie.
In situația interpunerii de persoane si practica si literatura s-au confruntat cu ipoteza in care se incheie un act de vinzare al unui teren iar adevăratul dobinditor este altcineva decit cumpărătorul din actul ostensibil ,intocmit in forma autentica, ceruta de legea privind circulația juridica a terenurilor.
Chiar daca forma autentica este ceruta ad validitatem actul secret va putea juca in temeiul conversiunii actelor juridice, rolul unui antecontract pe care adevăratul beneficiar s-ar putea intemeia ,pentru a cere celorlalte parti ale simulatiei indeplinirea obligațiilor ce le revin.
Se constata ca prima instanța ,in considerente retine existenta simulatiei in materia prețului vânzării inserat in actul autentic, actul public,retine absolut in mod cronologic si corect, momentele la care s-au plătit de către reclamanți preturile pentru fiecare porțiune de teren de cite 5000 mp.Retine chiar ,ca pirita F. E. a recunoscut prin interogatoriu o . elemente ce puteau conduce la admiterea acțiunii reclamanților si chiar s-a declarat "personal de acord cu admiterea actiunii"(pag 7 alin 2 a considerentelor) ,iar in condițiile in care pirita este in baza actului autentic, public soția devalmasa a cumpărătorului aparent, F. D D., confirmările sale au o valoare probatorie deosebită, fiind veritabil participant in toate aceste operațiuni juridice, prin raportare la dispozițiile din dreptul familiei, cu atit mai mult acțiunea introductivă se impunea a fi admisă.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând ca neîntemeiată acțiunea dedusă judecății.
Astfel, în ce privește primul motiv de apel ce vizează contradicții între dispozitiv și considerente tribunalul îl constată ca nefondat reținând că în hotărârea apelată, considerentele sunt în perfectă corelație cu dispozitivul, în considerente magistratul fondului arătând motivele de fapt și de drept ce au determinat pronunțarea soluției.
De asemenea, tribunalul apreciază ca nefondat și motivul doi de apel ce vizează soluția pe fond pronunțată de instanță reținând că prima instanță corect a apreciat ca nefiind întrunite condițiile simulației prin interpunere de persoane.
Pentru a fi în prezența unei simulații prin interpunere de persoană trebuie îndeplinite mai multe condiții. Pe lângă existența acordului simulatoriu ce presupune existența înțelegerii între toate părțile simulației de a recurge la această operațiune, a actului juridic secret prin care drepturile și obligațiile se nasc în patrimoniul unei persoane ce se dorește a se rămâne secretă și a actului public în care titular al drepturilor și obligațiilor este menționată o altă persoană, trebuie să existe și intenția de a crea aparența, de a simula.
De esența operațiunii juridice a simulației este caracterul secret al contractului ce corespunde voinței reale a părților, scopul părților simulatiei fiind acela de a ascunde această înțelegere. In cazul simulației prin interpunere de persoană părțile actului secret urmăresc în mod conștient ca efectele să se producă față de o altă persoană căreia să-i asigure anonimatul.
Prin urmare, simulația prin interpunere de persoane presupune cit necesitate ca la acordul simulației să participe toți cei trei autori ai săi -vânzătorul din actul public, cumpărătorul din actul public și cumpărătorul secret. Astfel vânzătorul din actul public trebuie să cunoască faptul că a încheiat actul cu o persoană interpusă și că adevăratul cumpărător trebuie să rămână în anonimat. Practic vânzătorul din actul public trebuie să participe conștient și explicit la simulație.
Toate aceste condiții ale simulației nu se regăsesc în speța dedusă judecății.
Astfel, nu există actul juridic secret - în sensul de înțelegere între cei trei participanți la simulație: vânzătorul din actul public, cumpărătorul aparent și cumpărătorul secret - prin care să se convină între cei trei că beneficiarul drepturilor din actul public este în realitate cumpărătorul secret care trebuie însă să rămână anonim.
Reclamanții au precizat că actul secret a fost întocmit în anul 2001 și a fost constatat prin chitanțele depuse la dosar. Pentru a fi în prezența actului secret ca parte a simulației trebuie ca la acel moment invocat de reclamanți- anul 2001- să se fi realizat acordul simulatoriu între vânzătoarea N. M. S., pretinsul cumpărător aparent - F. D. D. și reclamanți -pretinșii adevărați cumpărători . Ori, aceste chitanțe nu constată decât o înțelegere intervenită în acel moment care îmbracă forma unor antecontracte de vânzare cumpărare.
Contractul de vânzare cumpărare nr. 1311/23 mai 2003, declarat ca aparent de reclamanți, este încheiat la doi ani după emiterea chitanțelor. În plus, în contractul așa zis aparent se menționează expres că prețul vânzării este de 15.000.000 lei sumă care a fost predată la data autentificării acestui contract ( 23 mai 2003).
Apoi imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare numărul 1311/2003 a fost intabulat în cartea funciară pe numele cumpărătorului din actul public, F. D. D.. Tot pe numele cumpărătorului din actul public a fost înregistrat terenul și în evidențele agricole și fiscale ale Mun. Curtea de Argeș, acesta plătind impozitul pentru acest teren ( filă 59 dosar).
Întrucât din cuprinsul „chitanțelor" nu se menționează despre vreo intenție a părților de a recurge la simulatie, și cum reclamanții - care se erijează în cumpărătorii secreți ai terenului - nu au declarat în cererea de chemare în judecată nici intenția de la acel moment de a rămâne anonimi și cu atât mai puțin un motiv pentru care doreau să rămână în anonimat, și cum aceste chitanțe sunt datate cu doi ani înaintea actului public, ele nu pot fi interpretate decât ca antecontracte de vânzare cumpărare.
Raportat și la conținutul chitanțelor la momentul întocmirii acestora acordul de voință al părților a reprezentat doar un antecontract de vânzare - cumpărare . Nu s-a discutat la acel moment de voința de a recurge la simulație, ba mai mult, se menționează în chitanța din 12.04.2001 că actul de vânzare va fi perfectat după plata integrală a prețului, fără a se menționa vreo intenție, discuție sau măcar vreun indiciu cu privire la simulație.
Ori, pretinsa suportare a prețului de către reclamanți, iar nu de către cumpărătorul aparent, nu este prin ea însăși o simulație, ci poate fi și o altă operațiune juridică ( exemplu: încheierea actului autentic prin mandatar, sau donarea către cumpărătorul public a sumei reprezentând prețul, sau chiar un împrumut acordat cumpărătorului public. )
În ceea ce privește proba actului secret Curtea Supremă de Justiție a apreciat că simulația nu poate fi dovedită între părțile contractante decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent, regulă ce nu suferă excepție decât în cazul în care s-a făcut o fraudă.
Astfel, în speță tribunalul constată că nu ne aflăm în prezența unei simulații prin interpunere de persoane neexistând un act secret care să ateste simulația, iar chitanțele așa cum am arătat nu îmbracă caracterul unui act secret care să ateste că de fapt voința părților la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat, terenurile să fie cumpărate pentru o altă persoană decât cea prev.în contractul aparent. Mai mult decât atât, urmare a contractului de vânzare cumpărare s-a asigurat și opozabilitatea acestuia față de terțo fiind înscris în cartea funciară pe numele cumpărătorului, respectiv autorul comun al părților.
Așadar, distanța mare în timp dintre chitanțe și actul autentic, conținutul acestora atestă că nu ne aflăm în prezența unei simulații prin interpunere de persoane, situație reținut corect de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod pr.civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat .
În baza art.453 Cod de procedură civilă obligă apelanții să plătească intimaților F. E. si G. cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantii F. D. D. D., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, și F. D. I., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr 116/04.02.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimati fiind pârâtii F. E., domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, F. D. G., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, și N. A., domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, . 135, județul Argeș.
Obligă apelantii la 800 lei către intimatii F. E. si G. cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, A. D. | |
Grefier, R.-E. D. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./7 exp.
17.06.2015.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 3239/2015. Tribunalul ARGEŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 342/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
