Cereri. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 876/205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 525/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta C. V. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1200/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimat fiind pârâtul I. N., având ca obiect alte cereri - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul – pârât personal, apelanta – reclamantă lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul procedează la verificarea identității intimatului – pârât, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 219 C.pr.civ.
Intimatul – pârât depune la dosarul cauzei factura de regularizare și chitanța nr._ și arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Intimatul – pârât, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a prezentei cauze.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
La data de 26.03.2014 pe rolul Judecătoriei Câmpulung s-a înregistrat cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. C. V. S.A. împotriva pârâtului I. N., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 27,76 lei reprezentând contravaloarea obligației principale și la plata accesoriilor în cuantum de 652,08 lei, sumă compusă din 1,63 lei reprezentând penalități, 621,62 lei reprezentând taxă de debranșare și 28,83 lei reprezentând penalități la taxa de debranșare, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.
S-a arătat în esență că între reclamantă și pârât, prima în calitate de furnizor și cel de-al doilea în calitate de consumator, s-au desfășurat relații comerciale în cadrul cărora creditoarea a furnizat debitorului energie electrică pentru care s-au emis mai multe facturi fiscale.
În drept au fost invocate prevederile art. 1025-1032 C.pr.civ., reclamanta nesolicitând ca în cauză să aibă loc dezbateri orale.
Prin anexa la formularul de cerere de valoare redusă, reclamanta a detaliat faptul că în cauză solicită penalități de întârziere, iar nu dobândă, penalități ce decurg din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice și care se situează la un cuantum de la 0,1% pe zi de întârziere la 0,05% pe zi de întârziere. A mai arătat că procentul de penalitate este egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, care este în prezent de 0,04% pe zi (fila 9).
Totodată a precizat că temeiul pentru care solicită taxa de debranșare este art.11 din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice.
Cererea a fost însoțită de contractul cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, fișă de cont și facturi fiscale.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză și nu s-a prezentat la judecarea acesteia.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Câmpulung, prin sentinta civilă nr. 1200/04 iunie 2014 a admis în parte cererea reclamantei si a obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele de 27,76 lei reprezentând contravaloare servicii și suma de 1,63 lei reprezentând penalități de întârziere.Au fost respinse celelalte pretenții si a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că între părți s-au derulat relații comerciale având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat la apartamentul din localitatea Lăpușani, județul Argeș.
În temeiul acestor relații au fost emise o . facturi, anexate cererii de chemare în judecată., în valoare de 27,76 lei, debit la care s-au calculat și penalități de întârziere conform clauzelor contractuale
Debitorul nu a contestat debitul.
Conform disp.art.1270 alin.1 NCC contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.
Potrivit disp.art.1719 NCC principala obligație a cumpărătorului este aceea de a achita prețul la termenul stabilit prin contract.
Conform art. 1516 NCC, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit 1548 NCC, culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Creanța creditoarei față de debitor este certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiile art. 662 NCPC (Legea nr.134/2010), întrucât ea decurge din întocmirea de către părți a unui contract comercial în baza cărora reclamanta a executat obligațiile pe care și le-a asumat, iar pârâtul nu a efectuat plățile aferente.
Conform disp.art.1535 alin.1 NCC, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Conform disp. art.1538 NCC, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu.
Potrivit disp. art.1548 NCC culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Instanța a reținut că în cadrul prezentei proceduri pârâtul nu a trimis instanței în termenul legal acordat - de 30 de zile, formularul de răspuns completat, potrivit prevederilor art. 1029 alin. 4 Cod procedură civilă, deși acesta i-a fost comunicat, însoțit de o copie a formularului de cerere și înscrisurile anexate acesteia - conform dovezii de comunicare (fila 37).
Astfel fiind, în temeiul art. 1030 NCPC, având în vedere și principiul forței obligatorii a contractelor prevăzut de art. 1270 NCC, conform căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, instanța a admis în parte cererea și a obligat pe pârât să plătească creditoarei sumele de 27,76 lei reprezentând contravaloare servicii și 1,63 lei penalități de întârziere.
Cu privire la solicitarea de acordare a contravalorii taxei de debranșare și a penalităților la acest debit, instanța de fond a reținut că prin contractul cadru invocat în cerere, părțile nu și-au asumat o atare obligație, neprevăzându-se expres plata unei taxe de debranșare ori cuantumul acesteia.
Reclamanta, în prezenta procedură, trebuia să facă dovada existenței unui contract comercial prin proba cu înscrisuri administrată, iar nu prin prezumții.
În temeiul art. 451-453 (când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată) raportat la art. 1031 al.2 NCPC (cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii), instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, proporțional cu sumele acordate urmare a petitului principal al cererii.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel reclamanta ..A criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelanta că potrivit înscrisurilor depuse la dosar pârâtul avea obligatia de a achita facturile emise de reclamantă, acesta apărând în toate documentele care îi sunt opozabile. A arătat apelanta că potrivit art. 200 pct.5 din Regulamentul de furnizare a energieie electrice, cheltuielile furnizorului /operatorului de retea pentru deconectarea si reconectarea la retea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Cu privire la temeiul legal în baza căruia se solicită debransarea/rebransarea si taxa aferentă acesteia s-a arătat că potrivit Contractului cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici art. 11 prevede următoarele: „ neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 7 zile calendaristice de la data înstiintării de plată atrage după sine: a) perceperea de penalităti de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere; b) întreruperea furnizării energiei electrice, cu un preaviz de 3 zile lucrătoare, după cea de a 30- a zi calendaristică de percepere a penalitătilor…”
Fată de contravaloarea debitului pârâtul nu a produs nici o probă din care să rezulte că nu datorează această sumă, reiesită din cantitatea energiei consumată cu întârziere si fată de care s-a produs debransarea.
Din datele expuse instantei de fond se retine că pârâta a consumat energie electrică fie în temeiul contractelor de furnizare a energiei electrice fie prin acceptarea facturilor emise pe care nu le-a contestat, facturi care în doctrina si jurisprudenta au fost apreciate ca fiind contracte încheiate în formă simplă, conventiile legal făcute între părti având putere de lege.
În aplicarea dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 factura fiscală este un document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea furnizorului, ca fiind un mijloc de probă cu privire la operatiunea facturată si existenta unui contract comercial consensual pentru care părtile nu au confectionat un instrumentum, asa cum statuează ÎCCJ Sectia Comercială prin decizia nr. 1017/26.03.2009.
A sustinut apelanta că pretentiile sale sunt întemeiate având în vedere că pârâtul nu a solicitat rezilierea contractului, nu a contestat facturile, nu a formulat obiectiuni cu privire la tarifele reglementate prin lege care nu sunt stabilite la propria apreciere a reclamantei ignorând total si intentionat conditiile contractuale lăsând absolut în grija societătii creditoare îndeplinirea tuturor formalitătilor posibile. În ceea ce priveste vinovătia s-a arătat că aceasta rezultă din calitatea pârâtului de proprietar al imobilului în cauză si care prin atitudinea sa nu a dovedit contrariul si nici vreo cauză exoneratoare de răspundere.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea si a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata taxei de debransare.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
La dosar s-au depus :preaviz de notificare din 15.07. 2013 si din 16.09.2013 ; bon de miscare contor nr._; proces verbal de deconectare din 30.09.2013 ;, cupon de plată utilităti si factura de regularizare . nr._/28.05.2013 .
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă tribunalul constată că apelul acesteia este nefondat.
Astfel, între părțile procesului de fată s-au derulat relații comerciale având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum situat la apartamentul din localitatea Lăpușani, județul Argeș proprietatea pârâtului intimat, relatii în temeiul cărora au fost emise o . facturi, anexate cererii de chemare în judecată., în valoare de 27,76 lei, debit la care s-au calculat și penalități de întârziere conform clauzelor contractuale . Acest debit nu a contestat de pârât însă, în ceea ce priveste solicitarea apelantei de obligare a intimatului la acordarea contravalorii taxei de debranșare de 621,62 lei și a penalităților la acest debit, tribunalul retine că prin contractul cadru depus la filele 4 - 29 dosar fond, la capitolul „ răspunderea contractuală „ art. 14 pct.5 s-a stipulat că după efectuarea plătii integrale a facturilor si a penalitătilor inclusiv a taxelor de deconectare – reconectare, furnizorul va realimenta consumul în conformitate cu prevederile Standardului de performantă .
Din contractul cadru sus mentionat nu rezultă criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea taxei de deconectare – reconectare si modalitatea de calcul a sumei pretinse, după cum nu rezultă cum s-a ajuns în concret la stabilirea cuantumului de 621,62 lei solicitat din actele dosarului nerezultând în nici un fel această sumă, aspect corect retinut si de instanta de fond care corect a retinut că în cauză nu s-a prevăzut expres plata unei taxe de debranșare ori cuantumul acesteia reclamanta uzând de prezumtii si nu de existenta unui contract comercial .
De aceea tribunalul, în raport de considerentele retinute si văzând prevederile art. 1270 1 NCC potrivit cu care „contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante” retinând că în lipsa unor prevederi legale si a unor criterii clare de apreciere si de calcul, suma solicitată drept taxă de debransare a fost stabilită aleatoriu, apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. V. S.A., cu sediul în C. ., județul D. și sediul procesual ales în București, Calea Floreasca, nr. 39, sector 1, împotriva sentintei civile nr. 1200/04 iunie 2014 pronuntată de Judecătoria Câmpulung în dosarul civil nr._ intimat fiind pârâtul I. N., domiciliat în comuna Coșești, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 februarie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/4 ex/23.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 572/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
