Pretenţii. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 15951/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 140/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier N. P.
S-a lua în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul D. F. împotriva sentinței civile nr. 416/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.08.2012 sub nr._, reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâtul D. F., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 26.182 lei acordată cu titlu de împrumut precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se arată că pârâtul a avut calitatea de angajat la . în perioada 26 august 2003 – aprilie 2011, al cărei asociat unic este reclamantul, perioadă în care pârâtul a beneficiat de diferite sume de bani acordate fie cu titlu de împrumut, fie sub formă de materiale de construcție folosite la edificarea propriei locuințe, în evidențele personale, confirmate verbal de pârât, acesta figurând cu suma de_ lei pe care refuză să o restituie de bunăvoie, în ciuda numeroaselor demersuri întreprinse în acest sens.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni la data de 20.02.2013 urmare a sentinței civile nr.1025/01.02.2013 de declinare a competenței pronunțată de Judecătoria Pitești și a primit termen de judecată la data de 29.03.2013.
Prin precizarea depusă la dosar la data de 20.02.2014, reclamantul a indicat faptul că valoarea materialelor de construcție remise către pârât este în cuantum de 285 lei, iar diferența de sumă de_ lei din totalul sumei pretinse prin acțiune de_ lei, reprezintă suma totală acordată în bani pârâtului, cu titlu de împrumut.
În probațiune, instanța a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii M. F., Minoi M., O. Ș. C..
Prin sentința civilă nr. 416/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâtul D. F..
A fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 25 900 lei, cu titlu de împrumut.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1660 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariat al societății . în perioada 26 august 2003 – aprilie 2011, societate al cărei asociat unic și administrator este reclamantul M. N. și a primit de la reclamant diferite sume de bani cu titlu de împrumut, în sumă totală de_ lei. Sumele respective se consemnau în caietul de salariu pe care reclamantul îl ținea pentru angajații săi. Deși în toată această perioadă pârâtul a comunicat reclamantului faptul că îi va restitui suma, promisiunile sale nu s-au concretizat. Din luna aprilie 2011, pârâtul nu a mai fost angajat al societății, dându-și demisia, moment la care și-a luat angajamentul că va restitui suma împrumutată, însă până în prezent nu a realizat acest fapt.
Martorul M. F., un vechi partener de afaceri al reclamantului, relatează că la nivelul anului 2011, în timp ce se afla în mașină chiar cu pârâtul, acesta i-a povestit că mai are să-i restituie reclamantului suma de 26 - 27 mii lei (RON).
Martorul Minoi M., un alt prieten al reclamantului, relatează că are cunoștințe de la acesta că pârâtul D. F. îi datorează reclamantului o sumă mare de bani, inițial această sumă ajunsese la 30.000 lei, însă a înțeles de la reclamant faptul că pârâtul ar mai fi plătit și datoria s-a diminuat, ajungând la aproximativ 26.000 – 27.000 lei. A mai relatat martorul că pârâtul a fost șofer la firma ., unde era patron reclamantul M. N. și cunoaște faptul că pârâtul a primit bani de la reclamant în mai mult tranșe, odată pentru a-și cumpăra mașină, altădată pentru a-și construi casă și ultima dată pentru a-și cumpăra porci. Banii i-au fost dați pârâtului de către reclamant în perioada 2003 -2010 – 2011. În toată această perioadă pârâtul a acumulat o datorie de circa 30.000 lei, iar înțelegerea dintre cele două părți a fost că va plăti eșalonat această datorie. În anul 2011 pârâtul a părăsit firma la care era angajat. În toată această perioadă, pârâtul îl asigura pe reclamant că îi va achita datoria, însă are dificultăți financiare întrucât are copilul bolnav. Banii au fost dați de către reclamant pârâtului ca un fel de ajutor, urmând să restituie numai suma împrumutată, nu și dobândă la această sumă. Același martor a declarat că reclamantul i-a adus la cunoștință faptul că în prezent pârâtul mai are să-i achite 26.000 – 27.000 lei noi, același martor aducându-și aminte că în urmă cu aproximativ un an s-a întâlnit cu pârâtul care personal i-a spus că nu mai vrea să-i dea banii reclamantului, că oricum nu are ce-i face.
Martorul O. Ș. C., un fost angajat al . a confirmat faptul că atâta vreme cât a fost angajat la . a primit bani de la reclamant la solicitarea sa, chiar înainte de a primi salariul și îi returna la salariu. Pentru aceste împrumuturi reclamantul nu percepea dobânzi. A mai confirmat faptul că în anul 2002, când șofer la firmă era și pârâtul, a încărcat marfă în tir pentru pârâtul D. F., marfă primită de acesta de la reclamant și după ce i-a dus-o acasă, a descărcat-o în gospodăria pârâtului, fără a putea preciza valoarea mărfii livrate și titlul cu care a fost livrată pârâtului.
Conform art.1576 cod civil rap.la art.2158 din noul Cod civil, împrumutul este un contract prin care una dintre părți dă celeilalte o câtime de lucruri din aceeași specie și calitate, cu obligația de a restitui lucrurile împrumutate conform art.1585, art.1587 la timpul precizat.
Înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că reclamantul a împrumutat pe pârât cu mai multe sume de bani care nu au fost restituite și care au fost consemnate în caietul de salarii care constituie un început de dovadă scrisă – act sub semnătură privată, conform art.1180 Cod civil, care se aplică și înscrisurilor ce constată o obligație unilaterală de a plăti o sumă de bani valorând un început de dovadă scrisă.
Deși a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, nu a solicitat probe în apărare, motiv pentru care instanța în conformitate cu prev.art.225 Cod proc.civilă, poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în favoarea părții potrivnice.
Potrivit precizării de la fila 80, suma totală de bani acordată pârâtului de către reclamant cu titlu de împrumut se ridică la valoarea de_ lei, iar suma de 285 lei reprezintă valoarea materialelor de construcție remise către pârât.
În cuprinsul acțiunii, se menționează faptul că potrivit evidenței personale, confirmată verbal și de pârât, acesta a beneficiat de suma totală de_ lei, reprezentată atât prin bani numerar cât și materiale de construcții, materiale provenite de la societatea pe care o administrează, adică de la ..
Prin urmare, dacă suma de_ lei a fost acordată pârâtului personal de către reclamant, cu titlu de împrumut, materialele de construcție în valoare de 285 lei aparțineau societății la care reclamantul era asociat unic, prin urmare numai . poate revendica aceste bunuri de la pârât sau contravaloarea lor și nu administratorul, întrucât materialele de construcții erau proprietatea societății comerciale.
Împotriva sentinței civile nr. 416/14.03.2014 a declarat recurs pârâtul D. F. solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului s-a arătat că, susținerea reclamantului că i-ar fi acordat cu titlu de împrumut diferite sume de bani nu este însoțite de documente contabile, ci de o evidență personală a reclamantului, în care nu sunt evidențiate cu certitudine datele la care au fost acordate împrumuturile și destinația acestor sume și termenul la care trebuie restituite.
Recurentul a mai învederat prin cerere că declarațiile celor 3 martorilor audiați nu pot fi luate în considerație, deoarece aceștia au interes să declare în favoarea reclamantului, unul fiind angajatul reclamantului, altul partener de afaceri cu reclamantul, iar altul angajatul la ..
Recurentul a mai menționat în cerere că și-a achitat toate materialele luate de la firma reclamantului, sens în care a contractat un împrumut de la Unicredit Ț. în sumă de_ lei.
La data de 09.12.2014 a formulat întâmpinare reclamantul M. N. prin care a solicitat respingerea recursul ca nefundat.
În temeiul art.156 C.pr.civ. de la 1865 instanța a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise.
După pronunțare, recurentul a depus concluzii scrise și înscrisuri medicale privind starea de sănătatea a avocatul pe care l-a angajat în cauză să-l asiste.
Examinând recursul în contextul criticilor formulate, raportat la dispozițiile legale aplicabile, precum și față de disp. art. 3041 C. proc.civ. de la 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că prima instanță a respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 285 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcții luate de acesta de la ..
Prin urmare, criticile aduse în recurs acestui capăt de cerere privind lipsa facturilor cu care să se fi probat această susținere, apar ca lipsite de interes.
Prima instanța a admis capătul de cerere privind obligarea apelantului pârât la plata sumei de_ lei, reținând că raporturile dintre cele două părți, sunt specifice contractului de împrumut, fiind incidente disp.art. 1576 C.civ., care se aplică în cauză conform art.3 din Legea nr. 71/2011, data nașterii raportului juridice sunt anterioare intrării în vigoare a Legii 287/2009 privind Codul civil.
Prima instanța a acordat valoare de început de probă scrisă, înscrisurile ce emană de la reclamant și depuse la dosarul de fond, în care sunt consemnate mai multe sume de bani pe care acesta le-a acordat începând cu 2007 mai multor persoane, printre care și pârâtului, înscrisuri care au fost coroborate cu lipsa pârâtului la interogatoriu.
În recurs recurentul nu a solicitat probe, prin urmare criticele sunt aduse doar modului de evaluarea a materialului probator de către prima instanță.
Tribunalul constată că recurentul nu a neuzat de disp. art. 305 Cpd pr.civ. din 1865, posibilitate care ar fi putut să conducă la schimbarea situației de fapt reținută de prima instanță, mai mult în cererea de recurs a menționat că a contractat un împrumut în sumă de_ lei de la o unitate bancară pentru a achita contravaloarea materialelor achiziționate de la intimat.
Recurent, nici în fața primei instanțe nu a solicitat probe pentru a combate susținerile din cererea de chemare în judecată și nici nu a depus întâmpinare. Aspecte pe care prima instanță în mod corect le-a evaluat și a apreciat ca întemeiată în parte cerere reclamantului.
Cu privire la depozițiile martorilor pe care le critică recurentul, tribunalul reține că situația de fapt reținută de prima instanță din depoziția martorilor nu a fost răsturnată de recurent, iar până când nu sunt dovezi privind mărturia mincinoasă a acestora, se prezumă că declarațiile acestora exprimă adevărul.
Conform contractului individual de muncă aflat la fila 89 dosar fond, recurentul a fost angajat la .. al cărui administrat este intimatul începând cu data de 26.08.2003 până la data de 08.04.2011.
Având în vedere funcția în care a fost angajat recurentul care presupune efectuarea activității de transport a mărfurilor încredințat, ceea ce implică și asigurarea siguranței mărfii și încetarea contractului de muncă din motive neimputabile recurentului, tribunalul apreciază că relațiile dintre intimat și recurent, angajat al societății pe care o administrează intimatul s-au baza pe încredere.
Pe fondul acestei încrederi, precum și a relațiilor de muncă administratorul a acceptat să acorde împrumuturi recurentului fără a preconstitui un înscris. În susținerea acestui argument sunt și înscrisurile depuse la dosar de intimat, din care rezultă că recurentului i-au fost acordate de-a lungul timpului o sumă de bani mult mai mare, decât cea a cărei restituire se solicită prin prezenta acțiune, și a fost restituite.
În acest sens este și conduita recurentului care a restituit bani din suma împrumutată doar cât timp a fost angajat la societății pe care o administra intimatul, ulterior refuzând să restituie împrumutul, întemeindu-și refuzul pe lipsa înscrisului preconstituit.
Prin urmare, făcându-se dovada existenței acordului de voință între părți privind încheierea unui contract de împrumut, în mod corect a admis prima instanță acest capăt de cerere și a dispus obligarea recurentului-pârât la plata sumei de_ lei, acesta nefăcând dovada nici în recurs că a restituit suma împrumutată.
În privința absenței datei de restituire a împrumutului, tribunalul apreciază că acesta a beneficiat de un astfel de termen, prin adresa înaintă de intimat aflată la fila 6 a dosarului Judecătoriei Pitești..
În raport de cele arătate se constată că, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civ. din 1865 va fi respins recursul formulat de recurentul-pârât D. F., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul D. F., domiciliat în comuna Căteasca, . împotriva sentinței civile nr. 416/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. N., domiciliat în orașul Ștefănești, ., nr. 58, județul Argeș
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015
Președinte, A. A. | Judecător, A. M. P. | Judecător, C. D. |
Grefier, N. P. |
red.A.A./06.02.2015
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Cereri. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 473/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
