Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 112/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 112/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător M. B.
Judecător I. P.
Grefier F. G.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamantele B. D. și B. G. I. și de pârâta B. C. A. împotriva sentinței civile nr. 5541/03.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind pârâtele G. M. L. și . ALL IFN SA și intervenientul M. V., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, pentru ca părțile să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 04.02.2015 și 11.02.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 11.01.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, reclamanții B. D. și B. A., în contradictoriu cu pârâții B. C. A., G. M. L. și . ALL IFN SA, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal nulitatea absolută a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr.1474/20.12.2011 de BNP N. A. N., a contractului de credit de consum garantat cu ipoteca imobiliară nr.B/309/20.12.2011, precum și nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr.1578/19.12.2011 de BNP Asociați B. I. C. și B. R. E., iar în subsidiar nulitatea relativă a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, au arătat că prin procura specială menționată, acordul de voință, respectiv consimțământul, a fost dat pentru ca fiica acestora să-i reprezinte în calitate de mandatar și să poată ipoteca imobilul pentru contractarea unui credit de consum de 10 000 euro obținut pentru ea, iar nu pentru o terță persoană. Dacă ar fi cunoscut intenția fiicei de a garanta cu imobilul acestora creditul unei terțe persoane, pe care nici nu o cunoșteau, nu ar fi dat procura specială, fiind astfel în situația unei erori obstacol, care duce la nulitatea absolută a procurii și implicit a actelor încheiate în baza acesteia.
Din conținutul procurii rezultă în mod strict că au acordat-o doar pentru fiica acestora, nefăcând precizarea expresă că poate garanta și pentru o terță persoană, fiind un act de dispoziție care trebuie să aibă în mod obligatoriu aceste precizări, astfel că atât contractul de credit, cât și contractul de ipotecă au fost încheiate cu depășirea limitelor mandatului.
Au luat cunoștință despre situația reală la momentul executării silite și cu ocazia comunicării actelor de executare efectuate de B. A. C. L. în dosarul de executare nr.161/EJ/2012. De la acel moment au formulat plângere penală împotriva fiicei acestora și a pârâtei G. M. L., pe care nu au cunoscut-o până în acest moment, intenționând să completeze plângerea și împotriva reprezentantului pârâtei . All IFN SA.
Din aceleași considerente, înțeleg să revoce procura autentificată sub nr.1578/19.12.2011.
Au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 29.03.2013, pârâta G. M. L. a depus la dosar întâmpinare (fila 10), prin care a arătat că este de acord cu constatarea nulității actelor invocate de reclamanți. A arătat că în perioada octombrie – noiembrie 2011 s-a prezentat la societatea unde este angajată doamna B. C. A., în vederea solicitării unui credit de la bancă. Personal a efectuat demersuri și a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru obținerea creditului solicitat, iar de la bancă a primit varianta de a face un credit cu garanție; imobilul apartament era deja gajat, iar B. C. A. a venit cu propunerea de a face un credit garantat ipotecar de către părinții acesteia, respectiv reclamanții B. D. și B. A.; a convenit cu B. C. A. ca pe numele său să se obțină creditul, pe motivul că garanții ipotecari depășiseră vârsta de 60 de ani, iar în acest sens s-a efectuat de către garanți procura autentificată la notar pe numele fiicei lor. După obținerea creditului de la bancă, B. C. A. nu i-a mai dat sumele de bani necesare pentru a avea posibilitatea să plătească ratele la creditul de la bancă, așa cum au discutat inițial că se va întâmpla. Consideră că în limita în care a avut posibilitatea, a fost de bună-credință și a achitat cât i-a permis salariul o parte din ratele creditului solicitat pentru B. C. A., care și-a însușit toată suma de bani provenită din creditul obținut de la bancă, dar ulterior a refuzat să-i aloce sumele necesare pentru a plăti creditul.
A solicitat proba cu înscrisuri și martori.
A atașat, în copie, înscrisuri (filele 11-31).
La data de 15.04.2013, reclamanții au formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care au solicitat în principal scutirea de plata taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar reducerea la jumătate sau plata eșalonată în rate lunare a acesteia.
Prin cererea depusă la data de 15.04.2013 (fila 67), reclamanții au precizat acțiunea, în sensul evaluării fiecărui capăt de cerere.
Pârâta . All IFN SA a depus la data de 20.05.2013 întâmpinare (filele 78-79), prin care a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că în data de 20.12.2011 a fost încheiat contractul de credit de consum garantat cu ipoteca imobiliară nr.B/309 din data de 20.12.2011, pentru suma de 10 000 euro; pentru perioada 23.01.2012 – 23.04.2012 au fost achitate obligațiile de plată lunare, însă după doar 5 luni clienții nu le-au mai respectat, astfel că atât debitorul împrumutat G. M. L., cât și garanții ipotecari B. D. și B. A. au fost notificați în următoarele date: 30.01.2012, 27.03.2012, 11.04.2012, 27.04.2012, 30.05.2012, 06.06.2012, 25.06.2012; în data de 22.06.2012 soldul creditului împrumutat a devenit scadent și exigibil anticipat, conform prevederilor contractuale; refuzând executarea obligațiilor, societatea a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr.161/EJ/2012 al B. A. C. L..
În speță nu subzistă niciun motiv de nulitate a actelor juridice atacate: procura are formă autentică și a fost întocmită în fața unui notar public, astfel că reclamanții au avut cunoștință de conținutul acesteia; în cauză nu se invocă și nu este incident niciun motiv de nulitate absolută; nu suntem în ipoteza unei erori esențiale, deoarece în procură nu a fost precizată expres persoana care urma să beneficieze de creditul acordat, astfel că nu suntem în ipoteza depășirii limitelor mandatului; în privința contractului de credit și a contractului de ipotecă, reclamanții nu au invocat niciun motiv de nulitate absolută; reclamanții au avut cunoștință de actele juridice perfectate de mandatara acestora, fapt ce rezultă din procesul-verbal de vizionare imobil încheiat în data de 16.11.2011, la momentul vizionării fiind prezentă și d-na G. M. L.; s-a luat legătura telefonic cu cei doi reclamanți pe tot parcursul perioadei de creditare, inclusiv în etapa de executare silită, urmărindu-se rezolvarea situației pe cale amiabilă.
A solicitat proba cu interogatoriu.
Au fost atașate înscrisuri (filele 80-101).
La termenul de judecată din data de 25.06.2013, reclamanta B. D. a depus la dosar o cerere (fila 118), prin care a indicat moștenitorii lui B. A., decedat la data de 19.04.2013, aceștia fiind: B. C. A. și B. G. I., solicitând introducerea în cauză a acestora.
La termenul de judecată din data de 24.09.2013, reclamanta a depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr.46/04.09.2013 (fila 126), din care rezultă că B. C. A. a renunțat la succesiunea tatălui acesteia, B. A., astfel că prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată s-a constatat că au calitatea de reclamanți B. D. și B. G. I..
La termenul de judecată din data de 29.10.2013, s-a luat act că B. G. I. înțelege să-și însușească cererea de chemare în judecată și să continue acțiunea formulată de tatăl acesteia, B. A.. S-a depus de către reclamante cerere de ajutor public judiciar.
Prin cererea depusă la termenul de judecată din data de 03.12.2013 (fila 146), pârâta G. M. L. a arătat că s-a încheiat contractul de credit fără știrea reclamanților, nefiind prezenți, apartamentul nefiind evaluat, discuția purtându-se între aceasta și B. C..
Prin încheierea din data de 10.12.2013 a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamante și s-a dispus eșalonarea diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 4390 lei pe o perioadă de 14 luni, în tranșe egale a câte 313,57 lei, ce se vor achita începând cu luna ianuarie 2014. Au fost formulate cereri de reexaminare, ce au fost respinse prin încheierea din data de 15.01.2014.
La data de 20.01.2014, M. V. a formulat cerere de intervenție în interes propriu (filele 160-163), prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că la data de 25.01.2013 a participat la licitația organizată de B. A. C. L. și a achiziționat cu suma de 90 000 lei apartamentul compus din două camere, situat în Pitești, ., ., ., conform procesului-verbal de licitație nr.161/EJ/2012/25.01.2013; executarea silită s-a efectuat conform dispozițiilor legale, iar prin admiterea acțiunii reclamanților s-ar încălca dreptul său de proprietate; trebuie dată eficiență principiilor de drept referitoare la ocrotirea bunei credințe și asigurarea securității dinamice a circuitului civil.
A solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.49-56 C.pr.civ.
A fost atașat procesul-verbal de licitație (fila 164).
La termenul de judecată din data de 21.01.2014, reclamantele au formulat cerere de recuzare a magistratului, soluționată prin încheierea din data de 05.02.2014, în sensul anulării acesteia ca insuficient timbrată.
Reclamantele au formulat și o cerere de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului încheierii de ședință nr.8/10.12.2013, soluționată prin încheierea din data de 11.03.2013. La același termen de judecată, instanța s-a pronunțat și asupra cererii de intervenție în interes propriu, în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 5541/2014 Judecătoria Pitești a respins acțiunea și a obligat reclamanții să plătească pârâtei E. C. 4_ SA suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin procura specială autentificată sub nr.1578/19.12.2011 de BNP Asociați B. I. C. și B. R. E. (fila 80), B. A. și B. D., în calitate de coproprietari ai imobilului situat în Pitești, ., ., ., compus din două camere de locuit și dependințe, au împuternicit pe fiica acestora, B. C. A., pentru ca în numele acestora și pentru aceștia să-i reprezinte la . All IFN SA, în vederea îndeplinirii tuturor formalităților necesare pentru contractarea unui credit de consum, garantat cu ipotecă imobiliară, în cuantum de 10 000 euro, credit ce urmează a fi garantat cu imobilul proprietatea soților B., în care aceștia din urmă vor avea calitatea de garanți ipotecari, încheindu-se în acest sens un contract de credit de consum garantat cu ipotecă imobiliară, contractul accesoriu de ipotecă imobiliară, contractul de asigurare a locuinței și orice alte acte și documente solicitate de societatea creditoare, biroul notarial sau alte instituții în limitele mandatului.
Potrivit dispozițiilor art.2009 C.civ., mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.
Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit. Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură (art.2012 alin.1 și 2 C.civ.).
În sensul de negotium, procura reprezintă actul juridic unilateral ce exprimă voința mandantului, iar ca instrumentum, este înscrisul în care sunt enumerate actele juridice ce urmează să fie îndeplinite de mandatar în numele mandantului.
Analizând procura specială autentificată sub nr.1578/19.12.2011, în raport de dispozițiile legale precitate, se reține că obiectul procurii, sub aspectul conținutului și întinderii acesteia, l-a constituit încheierea de către mandatar, în numele și pentru mandanți, a unui singur act juridic, anume contractul de ipotecă imobiliară, acesta din urmă fiind accesoriu la contractul de credit de consum. În cuprinsul procurii, s-a menționat expres că mandanții au calitatea de garanți ipotecari. Alte împrejurări exprese cunoscute de mandanți sunt și cele privitoare la: cuantumul împrumutului garantat, societatea de creditare.
Mandatul acordat a fost unul special, încheierea contractului de garanție imobiliară, astfel că nu se poate susține că au fost depășite limitele împuternicirii primite (art.2017 C.civ.).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că nu ar fi semnat procura dacă ar fi știut că o terță persoană, în speță pârâta G. M. L., iar nu fiica acesteia, pârâta B. C. A., este titularul contractului de credit.
Raportat la motivul de fapt expus, instanța apreciază că se invocă atât o cauză falsă, când partea s-a aflat într-o eroare esențială asupra motivului care a determinat-o să încheie actul juridic, cât și eroarea, ca viciu de consimțământ, astfel că, în această situație, nulitatea relativă a actului juridic va interveni numai dacă sunt îndeplinite condițiile de la eroare.
Se invocă eroarea obstacol, fără a se indica în mod expres dacă este vorba de error in negotium (când falsa reprezentare cade asupra naturii actului juridic) sau de error in corpore (când falsa reprezentare cade asupra identității fizice a obiectului).
Or, raportat la motivarea în fapt, instanța reține că nu este incident niciunul din cele două cazuri, mandanții având reprezentarea clară atât asupra naturii actului juridic încheiat, procura specială, cât și asupra limitelor mandatului, iar față de dispozițiile art.1207 C.civ., aplicabile față de data încheierii actului, acestea ar putea fi sancționate cu nulitatea relativă.
Eroarea este esențială când falsa reprezentare cade asupra unei împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (art.1207 pct.2 C.pr.civ.), prin urmare, în aceste limite urmează a fi analizat viciul de consimțământ.
Reclamanta menționează prin acțiune că ar fi constituit o împrejurare esențială la întocmirea procurii speciale, în absența căreia actul juridic nu ar fi fost încheiat, calitatea de împrumutat a fiicei acesteia, pârâta B. C. A..
Or, din cuprinsul procurii nu rezultă o astfel de manifestare de voință din partea mandanților; s-a menționat suma ce urma a fi garantată și societatea de creditare, însă nu și titularul contractului de credit, iar garantarea unui credit cu o ipotecă de către un terț (în cazul nostru mandanții garanți ipotecari având calitatea de terț, iar nu de debitor al obligației garantate, acesta din urmă fiind titularul contractului de credit) fiind perfect legală (art.2366 C.civ.).
Contrar celor menționate în acțiune, că mandanții nu au cunoscut-o pe pârâta G. M. L., reclamanta a arătat la interogatoriu că de fapt ar fi mers la notar împreună cu aceasta, că i-a înmânat actele de proprietate ale apartamentului, susținând în același timp, de data aceasta, că ar fi dorit să contracteze personal creditul, deci să fie titularul împrumutului. Cu atât mai mult această a doua susținere nu poate fi primită din moment ce în baza procurii speciale mandatarul (pârâta B. C. A.) nu a fost împuternicit să semneze contractul de credit în calitate de debitor – împrumutat, ci doar în calitate de garant ipotecar. A mai arătat reclamanta prin răspunsul la interogatoriu că a semnat procura, că personal nu a citit-o, ci a fost citită doar de soțul acesteia. În cuprinsul procurii, se arată faptul că s-a citit actul, s-a înțeles conținutul acestuia după care s-a consimțit la autentificare, mențiunile respective făcând dovada până la înscrierea în fals.
Tot prin interogatoriul administrat din oficiu, se recunoaște de către reclamantă faptul că împrumutul a fost luat de către cele două pârâte, B. C. A. și G. M. L., fără a ști cât a luat fiecare din suma de bani.
Contrar înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta a negat faptul că ar fi avut cunoștință despre existența contractului de credit până în momentul executării silite. Însă, garanții ipotecari au fost notificați în repetate rânduri, anterior începerii executării silite, de către societatea pârâtă cu privire la debitul restant, confirmările de primire fiind recepționate de soții B. la datele: 31.05.2012, 07.06.2012, 26.06.2012 (filele 96, 93, 99), iar corespondența comunicată la data de 02.02.2012 (fila 101) poartă chiar semnătura personală a lui B. A., astfel că nu se poate reține că cei doi garanți nu au cunoscut despre existența contractului de credit decât din momentul executării silite efective, prin vânzarea la licitație a imobilului.
Faptul că soții B. și pârâta G. M. L. se cunoșteau anterior întocmirii procurii și încheierii contractului de credit, că cei doi garanți și fiica acestora nu îndeplineau condițiile privind acordarea creditului, că suma de bani ar fi fost încasată de B. C. A., dar G. M. L. a achitat o parte din ratele creditului, timp de cinci luni, cât i-a permis salariul (filele 12-13), constituie aspecte recunoscute de pârâta G. M. L. prin întâmpinarea depusă la data de 29.03.2013 (fila 10), ce se coroborează cu înscrisurile la care s-a făcut referire, dar și cu recunoașterea reclamantei la interogatoriu. Mențiunea ulterioară a acestei pârâte, prin avocat, anume că reclamanții nu au cunoscut nimic în legătură cu încheierea contractului de credit (fila 146) nu poate fi avută în vedere, din moment ce garanții aveau cunoștință de contract, cel puțin de la data de 02.02.2012, față de corespondența comunicată de societatea de credit.
Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt descrise, se reține că esențială a fost împrejurarea obținerii creditului garantat cu ipoteca imobiliară, iar nu a individualizării titularului contractului de credit, astfel că neexistând în cuprinsul procurii nicio referire la titularul contractului de credit, văzând și probatoriul administrat și la care s-a făcut referire, instanța apreciază că ar putea fi vorba în cauză de o eroare neesențială (indiferentă), în sensul că partea aflată în eroare ar fi încheiat actul juridic (procura) și dacă ar fi avut o corectă reprezentare asupra titularului contractului de credit.
Or, partea pretins aflată în eroare a încheiat procura, având reprezentarea tuturor împrejurărilor de fapt.
Deși a fost notificată de societatea de credit despre ratele restante, această împrejurare nu a părut a fi esențială pentru reclamantă, care nu a efectuat niciun demers (nu a pretins și nici nu a făcut o dovadă) în sensul obținerii vreunei informații în legătură cu acel credit. Faptul că ulterior încheierii procurii, pârâta G. M. L. ar fi comunicat că nu se poate obține creditul pe numele soților B., ar fi determinat revocarea procurii în acel moment de către garanți, dacă realitatea ar fi fost cea prezentată de aceștia, respectiv că elementul determinant l-ar fi constituit persoana beneficiară a creditului, aceasta fiind ori fiica soților B., ori chiar aceștia. Această ultimă ipoteză nu este posibilă, date fiind limitele mandatului (mandatarul nu a fost împuternicit să semneze în numele și pentru mandanți contractul de credit), iar prima ipoteză este înlăturată, nefiind făcută dovada acestei împrejurări esențiale, ținându-se se seama de probatoriu administrat (recunoaștere la interogatoriu, comunicări și notificări din partea societății pârâte). Totodată, se au în vedere și dispozițiile art. 1208 alin.1 C.civ., potrivit cărora contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligențe rezonabile. Nu atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta (art.1029 C.civ.). Caracterul determinant și posibila eroare se apreciază după un criteriu subiectiv, concret raportat la persoana mandanților: aceștia aveau cunoștință de consecințele semnării unui contract, din înscrisurile depuse la dosar reieșind că au mai contractat și alte credite (CAR pensionari, CAR Confort IFN, Unicredit Ț. Bank, BRD).
Raportat la conținutul actului, motivele de fapt invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale la care s-a făcut referire, instanța constată că în fapt nu există dubiu cu privire la natura actului juridic încheiat, la împrejurările avute în vedere de către părți ori cu privire la prestațiile ce constituie obiectul actului, nefiind vorba de incidența erorii viciul de consimțământ.
Neprezentarea pârâtelor la interogatoriu nu poate conduce la temeinicia pretențiilor formulate, față de ansamblul probelor administrate. Societatea pârâtă a răspuns la interogatoriu, astfel că în privința acesteia nu poate fi făcută aplicarea dispozițiilor art.225 C.pr.civ.
În ceea ce privește capetele de cerere vizând nulitatea contractului de credit și a contractului de ipotecă, acestea fiind subsidiare și accesorii declarării nulității absolute sau anulării procurii speciale, instanța le va respinge ca neîntemeiate, neexistând nici un motiv de a se dispune în sensul celor solicitate, câtă vreme procura nu a fost anulată, revocarea procurii neprezentând relevanță sub aspectul soluționării acestor capete de cerere.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor legale precitate, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
In conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga reclamanții să plătească pârâtei E. C. 4 All IFN SA suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat redus în condițiile art.274 alin.3 C.pr.civ.), prin respingerea acțiunii reclamanții fiind în culpă procesuală.
Împotriva sentinței civile de mai sus au declarat recurs reclamantele B. D. și B. G. I. și pârâta B. C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantele B. D. și B. G. I. arată că prima instanță a interpretat în mod greșit procura judiciară în sensul că aceasta ar fi fost dată pârâtei B. C. A. doar pentru garantarea cu ipotecă imobiliară a unui contract de credit de consum.
Mai arată reclamantele că în mod nelegal și netemeinic și schimbând în totalitate sensul procurii instanța a interpretat greșit acest act, spunând că procura a fost dată doar pentru ipotecarea imobilului nu și pentru obținerea creditului în numele lor și pentru ele, așa cum s-a întâmplat prin depășirea mandatului dat.
Tot în mod nelegal și netemeinic instanța a tergiversat soluționarea cauzei, acordând nejustificat un nou termen, deși putea să rămână în pronunțare la termenul anterior pe considerentul că insistă în emiterea unei noi citații către pârâte pentru ca acestea să se prezinte la la interogatoriu, termenul fiind acordat în realitate pentru a se da posibilitatea societății pârâte să se prezinte.
În mod nelegal instanța de fond nu a dispus aplicarea dispozițiilor art. 358 din noul cod de procedură civilă în condițiile în care pârâtele B. C. A. și G. C. L. au refuzat să se prezinte la interogatoriu iar cea de a doua a pus concluzii de admitere a acțiunii.
În ceea ce privește recursul formulat de B. C. A. aceasta a invocat motive similare celor formulate de reclamante, respectiv a susținut că în cauză se impune a fi admisă acțiune întrucât nu s-a prezenta la interogatoriu, a fost de acord cu înscrisurile depuse și a pus concluzii de admitere a acțiunii.
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a schimbat în totalitate sensul procurii instanța a interpretat greșit acest act, spunând că procura a fost dată doar pentru ipotecarea imobilului nu și pentru obținerea creditului în numele lor și pentru ele, așa cum s-a întâmplat prin depășirea mandatului dat.
Recurenta a mai susținut că procura a fost dată de reclamanți pentru obținerea unui contract de credit în numele acestora și pentru ei, creditul urmând a fi garantat cu ipoteca imobiliară.
Intimata a depus întâmpinare la data de 24.10.2014 solicitând, în esență, respingerea recursurilor formulate și menținerea sentinței recurate. În întâmpinarea depusă intimata a reluat apărările și susținerile invocate în întâmpinarea epusă în fața instanței de fond.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul ambelor parti este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul va constata că în raport de materialul probator administrat în fața instanței de fond și de recurs ambele recursuri sunt nefondate, acestea urmând a fi analizate împreună față de motivele invocate.
Prin cererea formulată de reclamanții B. D. și B. A. s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C. A., G. M. L. și . ALL IFN SA, să se dispună, în principal nulitatea absolută a contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr.1474/20.12.2011 de BNP N. A. N., a contractului de credit de consum garantat cu ipoteca imobiliară nr.B/309/20.12.2011, precum și nulitatea absolută a procurii speciale autentificate sub nr.1578/19.12.2011 de BNP Asociați B. I. C. și B. R. E., iar în subsidiar nulitatea relativă a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absolută sau nulitatea relativă a procurii speciale autentificate sub nr.1578/19.12.2011 de BNP Asociați B. I. C. și B. R. E. s-a arătat că reclamanții și-au exprimat consimțământul pentru ca fiica acestora să-i reprezinte în calitate de mandatar și să poată ipoteca imobilul pentru contractarea unui credit de consum de 10 000 euro obținut pentru ea, iar nu pentru o terță persoană. Dacă ar fi cunoscut intenția fiicei de a garanta cu imobilul acestora creditul unei terțe persoane, pe care nici nu o cunoșteau, nu ar fi dat procura specială, fiind astfel în situația unei erori obstacol, care duce la nulitatea absolută a procurii și implicit a actelor încheiate în baza acesteia.
Pe de altă parte din interogatoriul administrat din oficiu reclamantei B. D., în fața instanței de fond, rezultă că împrumutul „urma a fi făcut pentru mine și soțul său.”
Așadar reclamanta B. D. se contrazice întrucât în acțiunea inițială a susținut că împrumutul urma să fie obținut pentru fiica sa B. C. A. iar pe de altă parte, în cadrul interogatoriului susține că de acest credit urma a beneficia aceasta și soțul său.
Cu privire la procura autentificată sub nr.1578/19.12.2011 de BNP Asociați B. I. C. și B. R. E. tribunalul reține că în cuprinsul acesteia s-a menționat că B. A. și B. D., „soți, în calitate de coproprietari ai imobilului situat în Pitești, cartier G., ., ., jud. Argeș, compus din două camere de locuit și dependințe ... împuternicim prin pe fiica noastră B. C.-A. identificată cu..., pentru ca în numele nostru și pentru noi să ne reprezinte la . All IFN SA în vederea îndeplinirii tuturor formalităților necesare pentru contractarea unui credit de consum, garantat cu ipotecă imobiliară, în cuantum de 10.000 euro, credit ce urmează a fi garantat cu imobilul sus menționat, în care noi vom avea calitatea de garanți ipotecari, încheindu-se în acest sens un contract de credit de consum garantat cu ipotecă imobiliară, contractul accesoriu de ipotecă imobiliară, contractul de asigurare a locuinței și orice alte acte și documente solicitate de societatea creditoare, biroul notarial sau alte instituții în limitele prezentului mandat”.
După cum rezultă în mod expres din această procură reclamații au împuternicit-o pe fiica lor B. C.-A. în vederea îndeplinirii tuturor formalităților necesare pentru contractarea unui credit de consum în cuantum de 10.000 euro, ce urma a fi garantat cu ipotecă imobiliară, creditul urmând a fi garantat cu imobilul menționat în procură.
În cadrul contract de credit de consum ce urma a fi încheiat și care era garantat cu ipotecă imobiliară reclamanții își asumau răspunderea în calitatea de garanți ipotecari. Nu rezultă din această procură cine urma să fie beneficiarul direct al creditului respectiv dacă de acesta urma a beneficia reclamanții ori fiica acestora sau dacă în calitate de debitor putea fi trecută o terță persoană.
Pârâta B. C.-A. a fost împuternicită doar pentru îndeplinirea tuturor formalităților necesare pentru contractarea unui credit de consum în cuantum de 10.000 euro, ce urma a fi garantat cu imobilul apartament proprietatea reclamanților.
În aceste condiții nu este de ignorat situația de fapt ce a rezultat în urma probatoriului administrat în fața primei instanțe.
Tribunalul remarcă în acest sens contradicția dintre susținerile reclamanților din cererea inițială și probatoriul administrat.
În aceste sens se va avea în vedere că deși reclamanții au susținut că despre situația reală au luat la cunoștință la momentul executării silite și cu ocazia comunicării actelor de executare efectuate de B. A. C. L. în dosarul de executare nr.161/EJ/2012 și tot de la acest moment au formulat plângere penală împotriva fiicei acestora și a pârâtei G. M. L., pe care nu au cunoscut-o până atunci probele administrate relevă o situație contradictorie.
Astfel în cadrul interogatoriului administrat reclamantei B. D., aceasta a arătat la interogatoriu că de fapt ar fi mers la notar împreună cu G. M. L. căreia i-a înmânat actele de proprietate ale apartamentului la data la care a semnat procura, susținând în același timp, de data aceasta, că ar fi dorit să contracteze personal creditul, deci să fie titularul împrumutului.
Susținerile din cadrul interogatoriului se coroborează cu cele arătate în întâmpinarea depusă la data de 29.03.2013 (fila 10 dosar fond) de pârâta G. M. L. din care reiese că reclamanții și această pârâtă se cunoșteau anterior întocmirii procurii și încheierii contractului de credit. Încheierea contractului de credit s-a făcut în condițiile în care că cei doi garanți și fiica acestora nu îndeplineau condițiile privind acordarea creditului, suma de bani conform susținerilor acestei pârâte fiind încasată în realitate de B. C. A..
Garanții ipotecari, respectiv reclamanții au fost notificați în repetate rânduri, anterior începerii executării silite, de către societatea pârâtă cu privire la debitul restant, confirmările de primire fiind recepționate de soții B. la datele: 31.05.2012, 07.06.2012, 26.06.2012 (filele 96, 93, 99), iar corespondența comunicată la data de 02.02.2012 (fila 101) poartă chiar semnătura personală a lui B. A., condiții în care nu poate fi admis că aceștia nu au cunoscut despre existența contractului de credit decât din momentul executării silite efective prin vânzarea la licitație a imobilului.
Din același interogatoriu, așa cum a reținut și instanța de fond, procura a fost citită de soțul acesteia în cuprinsul procurii, arătându-se faptul că s-a citit actul, s-a înțeles conținutul acestuia după care s-a consimțit la autentificare, mențiunile respective făcând dovada până la înscrierea în fals.
Conform procurii în cauză mandatarul (pârâta B. C. A.) nu a fost împuternicit să semneze contractul de credit în calitate de debitor – împrumutat, ci doar în calitate de garant ipotecar.
Așa cum a reținut și instanța de fond în cauză nu sunt îndeplinite condițiile privind constatarea nulității absolute ori relative pentru lipsa consimțământului datorate erorii obstacol invocate de reclamanți, tribunalul urmând a achiesa la concluziile instanței de fond în ceea ce privește neândeplinirea acestora, partea pretins aflată în eroare a încheiat procura având reprezentarea tuturor împrejurărilor de fapt.
De asemenea instanța de fond a apreciat în mod corect că neprezentarea pârâtelor la interogatoriu nu poate conduce la temeinicia pretențiilor formulate, față de ansamblul probelor administrate și faptul că societatea pârâtă a răspuns la interogatoriu, astfel că în privința acesteia nu poate fi făcută aplicarea dispozițiilor art.225 C.pr.civ.
Facultatea pe care o acordă instanței art. 225 cod. proc. civ. nu scutește instanța de a-și exercita rolul activ în descoperirea adevărului. În toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit numai ca un început de dovadă care urmează să fie completat cu alte probe, prin care să se poată stabili împrejurările reale ale cauzei.
Expresia” început de dovadă” trebuie înțeleasă în sensul că partea care a propus interogatoriul și care beneficiază de prezumțiile instituite de text trebuie să completeze probatoriul și cu alte dovezi.
Raportat la situația de fapt rezultată din materialul probator administrat se constată nu pot avea incidență dispozițiilor art.225 C.pr.civ.
Nu este întemeiată nici motivul de recurs conform căruia în mod nelegal și netemeinic instanța a tergiversat soluționarea cauzei, acordând nejustificat un nou termen, deși putea să rămână în pronunțare la termenul anterior pe considerentul că insistă în emiterea unei noi citații către pârâte pentru ca acestea să se prezinte la la interogatoriu, termenul fiind acordat în realitate pentru a se da posibilitatea societății pârâte să se prezinte.
Din încheierea de ședință din 11.03.2014 rezultă că la acest termen s-a încuviințat proba cu interogatoriul tuturor pârâților, pârâtele persoane fizice find citate cu mențiune prezentării la interogatoriu pentru termenul de judecată din 15.04.2014 la acest termen a fost pus în vedere reclamantelor să depusă în scris interogatoriul pentru pârâta-societate acesta fiind depus la data de 3.04.2014.
La termenul de judecată din 15.04.2014 instanța de fond a dispus comunicarea interogatoriul pentru pârâta-societate, răspunsul la acesta fiind depus la data de 26.05.2014. Așadar rezultă că motivul amânării cauzei la termenul din 15.04.2014 a fost comunicarea interogatoriul pentru pârâta-societate și nu pentru a se da posibilitatea societății pârâte să se prezinte, comunicarea interogatoriului fiind obligatorie pentru instanță în condițiile încuviințării acestei probe pentru reclamante.
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele B. D. domiciliata în mun. P., cartier Gavana, ., . și B. G. I. domiciliata în mun. Pitești, ., ., ., și de pârâta B. C. A., domiciliata în P., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 5541/03.06.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind pârâtele G. M. L. domiciliată în com. L. Corbului, .. 106, jud. Argeș și . ALL IFN SA cu sediul în sector 3, București, .. 29-31 și intervenientul M. V., cu domiciliul ales în comuna Bascov, ..77, jud. Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2015.
Președinte, D. D. A. | Judecător, M. B. | Judecător, I. P. |
Grefier, F. G. |
Red. D.D.A
Dact. NE/ 2 ex
17.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul ARGEŞ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 412/2015.... → |
|---|
