Pretenţii. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 29/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 29/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtii C. I. și C. M., împotriva sentinței civile nr 3332/07.04.2014 pronunțată de Judecătoria P. și a încheierilor de ședință pronunțate în dosarul cu nr_, intimati fiind reclamantii P. I., P. M., având ca obiect
pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 13.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ,deliberând constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată la data de 08.02.2013, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanții P. I., P. M. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții, C. I., C. M. pentru ca în baza probelor ackninistrate, să fie obligați aceștia să-i plătească suma de_ lei vechi,despăgubiri civile., reprezentând contravaloarea reactualizată a imobilului -apartament situat în MUN. PITEȘTI, cartierul G., ., ., jud.Argeș,obligarea pârâților la plata sumei,reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia încheierii contactului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.2176/07.06.2002 la B.N.P. M. Căunei F.,, precum și obligarea pârâților la daune interese în sumă echivalentă a 5400 euro, obligarea pârâților și la plata cheltuielilor efectuate cu încheierea contractului de vânzare cumpărare cu nr. menționat, reactualizate la data plății, obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de proces, dar și a celorlalte cheltuieli pe care a fost obligat să le plătească, în urma hotărârii judecătorești, prin care s-a stabilit lovirea lor ,de evicțiune și vicii ascunse.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au cumpărat de la pârâți, prin contractul vânzare-cumpărare, autentificat sub nr, 2176/07.06.2002 la B.N.P. M. Căunei F., imobilul -apartament situat în MUN. PITEȘTI, cartierul G., ., jud.Argeș la prețul de de_ lei vechi.
A relevat reclamantul că, ei a fost de bună-credință la întocmirea contractului în formă autentică, când au crezut că sunt îndeplinite condițiile legale, fără a cunoaște că pârâții i-au vândut un bun imobil lovit de vicii ascunse.
A mai arătat că, au aflat de reaua-credință a pârâților vânzători, ulterior, întocmirii vânzării în formă autentică;, pentru că au fost chemați în judecată de C. M.,cea de la care cumpăraseră soții C. I., C. M.,la Judecătoria PITEȘTI, pentru constatarea nulității absolute a actului lor, de vânzare -cumpărare ,iar prin sentința civilă nr._/2003 definitivă prin decizia 160/2004,și irevocabilă prin decizia civilă nr.1841/2005 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă acțiunea acesteia.
A reliefat reclamantul că, pârâții i-au ascuns că,au dobândit apartamentul de la un nepropietar,pentru că prin sentința civilă nr.9248/2010s-a stabilit că soții C. cunoșteau că adevăratul proprietar nu și-a dat consimțământul.
A susținut reclamantul că, reaua-credință a pârâtelor rezultă cu certitudine și din decizia penală nr. 27/13.03.2009 definitivă prin decizia pronunțată de înalta Curte de casație și Justiție, pentru că se arată expres în considerentele acesteia, că s-a dispus nulitatea absolută absolută a contractului de vânzare nr. 468/2002 motivat de faptul că reclamanta C. nu a semnat contractul, neexprimându-și consimțământul valabil în vederea înstrăinării imobilului, hotărâre definitivă prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2120/2009 prin care a fost respins recursul declarat de inculpata C. G.
A mai susținut că, sunt prejudiciați, pentru că au fost parte în dosarulnr._ ,în care prin sentința civilă nr.9248/16.11.2010 irevocabilă prin decizia civilăl790/R/2011 a Curții de Apel Pitești pentru că s-a constatat că,au fost obligați la plata către terțul evingător a sumei de 5400 euro,de la data când au aflat că au cumpărat de la un nepropietar, fiind nevoiți să plătească cheltuieli de proces, onorarii expert, avocați, taxe de timbru, t, cu toate că a fost garantați pentru evicțiune de vânzători.
În drept, au fost invocate prev. art. 948 C.civ, 998 și urm. C.civ, 1336, 1337 C.civ, art. 274 C..
Pârâții, C. I., C. M. au fost legal citați, formulând întâmpinare aflată la filele 50, si în continuare 59, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, cu cheltuieli de judecată, invocând totodată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Pitești., care a fost respinsă la termenul din25._,precum și cerere de chemare în garanție, anulată ca insuficient timbrată la același termen.
Au susținut că, ei nu au fost de rea-credință și că nu au culpă la data înstrăinării apartamentului Nici la data pierderii acestuia de reclamanți,că nulitățile au fost constatate cu ocazia soluționării irevocabile a litigiului finalizat,prin. decizia penală nr. 27/13.03.2009 definitivă prin decizia pronunțată de înalta Curte de casație și Justiție 2012, cu motivarea din considerentele acesteia .
Ulterior, la solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată inițială), respectiv valoarea pretențiilor, precum și temeiurile de drept pentru fiecare petit în parte, arătând că nu solicită decât garantarea pentru evicțiune și daune interese, a restituirii prețului actualizat,prevalându-se de expertiza efectuată în cauza, ce a făcut obiectul dosarului_ ,a.cheltuielilor efectuate de-a lungul timpului .în plus, s-a arătat că reclamanții au chemat în judecată pe pârâți, pentru că se prevalează de garanția evicțiunii, pentru cauze constatate ulterior vânzării, prin faptul personal al acestora, pentru cauze pe care le-a ascuns la data perfectării contractului de vânzare cumpărare, ei pierzând un bun din vina vânzătorilor.
Reclamanții P. I., P. M. au formulat totodată și răspuns la întâmpinarea formulată de pârâți și menționați mai sus, cu referire expresă la declinarea cuzei, aflată la filela 60.
In cauză, a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților .
P. sentința civilă nr.3332/07z.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis acțiunea,precizată formulată de reclamanții. P. M. și P.,în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M. .
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 160.000 lei,despăgubiri civ., reprezentând contravaloarea reactualizată a imobilului -apartament situat în MUN. PITEȘTI, cartierul G., ., ., jud.Argeș,obligarea pârâților la plata sumei de 600 lei,reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia încheierii contactului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.2176/07.06.2002 la B.N.P. M. Căunei F.,, precum și la 20.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată,și 2670 Iei cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces,iar în temeiul art. 19 din OUG 51/2008, obligă pe părăți să plătească către stat suma de 4811 lei,taxă timbru, de care au beneficiat reclamanții, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au cumpărat de la pârâți, prin contractul vânzare-cumpărare, autentificat sub nr, 2176/07.06.2002 la B.N.P. M. Căunei F., imobilul -apartament situat în MUN. PITEȘTI, cartierul G., ., ., jud.Argeș la prețul de de_ lei vechi.
Aceștia la rândul lor, au cumpărat,pe data de 23.01.2002 prin contractul de vânzare-cumpărare. nr. 468/2002 întocmit la BNP G. C. în care apare, ca vânzători C. M. și N. A. iar ei, în calitate de cumpărători C. I. și C. M..
N. A. și C. M. au fost căsătoriți pană în anul 1997 cand au divorțat, în urma partajului apartamentul în litigiu a revenit în proprietatea exclusivă a reclamantei, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7642/1998 .
Pe data de 23.01.2002 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. nr. 468/2002 la BNP G. C. în care apar ca vânzători C. M. și N. A. iar în calitate de cumpărător C. I. și C. M. P. contractul de vânzare-cumpărare nr. 60/26.02.1992 N. A. și C. M. au dobândit apartamentul nr. 1 situat în Pitești, Gavana, ., jud. Argeș
Așadar, ulterior la data de 07.06.2002 C. I. și C. M. au vândut apartamentul în litigiu reclamanților P. M. căsătorită cu P. I., prin contractul nr. 2176/2002 autentificat la BNP M. Căunei F..
În momentul încheierii acestui contract, în cartea funciară a imobilului figurau ca proprietari C. I. și C. M. conform contractului nr. 468/2002, nefiind înscrise alte sarcini ale imobilului sau opoziții la vânzare.
La data de 10.06.2002 P. M. și P. I. și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate. N. A. și C. M. au fost căsătoriți pană în anul 1997 cand au divorțat, în urma partajului apartamentul în litigiu a revenit în proprietatea exclusivă a acesteia din urmă, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7642/1998 .
C. M., luând cunoștința de aceste vânzări, începând cu anul 2002 a declanșat numeroase litigii^ motivat de faptul că apartamentul este proprietate sa,iar aceasta, nu a intenționat să îl înstrăineze și,nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 468/2002.
A formulat plângere penală împotriva notarului public solicitând în cadrul dosarului penal anularea contractului.
Cercetările penale s-au desfășurat o lunga perioada de timp, finalizându-se prin sent.pen. nr. 27/13.03.2009, sentința prin care a fost achitat notarul public motivat de faptul că s-a prescris sentința penală și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare nr. 468/2002 motivat de faptul că C. nu a semnat contractul, neexprimându-și consimțământul valabil în vederea înstrăinării imobilului, hotărâre definitivă prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2120/2009 prin care a fost respins recursul declarat de inculpata C. G..
La data de 10.07.2002 s-a înscris în cartea funciară opoziția la vânzare formulată de C. M.. P. încheierea pronunțată la 18.07.2002 în dosarul nr. 8336/2002 al Judecătoriei Pitești a fost admisă cererea formulată de C. M. în contradictoriu cu C. I. și N. A., instituindu-se sechestru judiciar asupra apartamentului în litigiu ,măsura înscrisă în cartea funciară la 07.08.2002, la 06.06.2005 s-a înscris o noua opoziție la vânzare la cererea acesteia, la 19.01.2006 s-a înscris litigiul ce forma obiectul dosarului nr. 3486/2004, la 08.02.2006 s-a radiat sechestrul, la 23.02.2006 s-a radiat opoziția la vânzare.
Reclamanții P. I., P. M. au aflat de existența litigiului, în perioada octombrie-noiembrie 2002 ,când au fost chemați în judecată de C. M., în vederea anularii contractului de vânzare-cumpărare, moment din care au început numeroase procese.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare 468/2002 C. M. a fost evacuată din imobil de pârâții C..
Reclamanții P. au întrat în posesia apartamentului, în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
A mai reținut instanța că prin acțiunea promovată de C. M., ce a făcut obiectul dosarului nr._ s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2176/2002 încheiat de C. și P.., că s-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâților P. să-i lase în deplină posesie și proprietate apartamentul..
Acest dosar s-a finalizat, reclamanții P. fiind parte în dosarulnr._ ,în care prin sentința civilă nr.9248/16.11.2010 irevocabilă prin decizia civilă1790/R/2011 a Curții de Apel Pitești s-a constatat că,au fost obligați la plata către terțul evingător a sumei de 5400 euro,de la data când au aflat că au cumpărat de la un nepropietar, fiind nevoiți să plătească cheltuieli de proces, onorarii expert, avocați, taxe de timbru,, cu toate că a fost garantați pentru evicțiune de vânzători.
A mai reținut instanța că reclamanții au făcut dovada întinderii daunelor interese, care cuprinde valoarea fructelor pe care pârâta le datorează pentru lipsa de folosință a apartamenului, de care reclamantul a fost evins, conform hotărârii judecătorești,, pentru că ei au fost evinsi.
Instanța, în temeiul art. 1702 din Noul cod civil a apreciat că întinderea daunelor interese datorate de pârâți către reclamanți, cuprinde și cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în calitate de cumpărători, în procesul cu cei care i-au evins, care rezultă din hotărârea irevocabilă, dar și din prezenta cauză, precum și pierderile suferite, câștigurile nerealizate de către cumpărător, din cauza evicțiunii constatate.
Instanța în contextul probator administrat în cauză a reținut că pârâții, în calitate de vânzători, au cunoscut cauza evicțiunii încă de la data încheierii contractului, dar și ulterior de evicțiunea parțială a lucrului vândut, stabilită prin hotărârile menționate.
În acest context, instanța a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanți, obligând pe pârâții vânzători la garantarea pentru evicțiune, la daune interese, așa cum se va reda în dispozitiv, despăgubirile pentru evicțiune fiind egale cu valoarea de circulație a imobilului, care este condiționată și dovedită de existența bunei-credințe a cumpărătorilor, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, bună-credință ce a fost reținută și prin hotărâre irevocabilă, prezentată în considerentele de mai sus.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
-. Hotărârea este lovită de nulitate pentru că este pronunțată de o instanță necompetentă teritorial ,deoarece potrivit art. 5C.pr.civ. cererea trebuia introdusă la instanța de la domiciliul pârâtului ,respectiv la o instanță din județul O. unde aceștia își au domiciliul.
-. În mod greșit instanța a obligat recurenții la plata sumei de 160.000 lei și cheltuieli de judecată din alte procese pentru că în primul rând motivarea este confuză și se întemeiază pe prevederile vechiului cod ,deși acțiunea a fost introdusă după . noului cod, iar pe de altă parte în cauză nu s-a dovedit care sunt faptele imputabile recurenților și nici nu s-a făcut vreo dovadă că valoarea apartamentului este de 160.000 lei câtă vreme în cauză nu s-a făcut o expertiză care să stabilească această valoare .
Mai susțin recurenții că urmare a nedovedirii faptelor imputabile privind evicțiunea și celelalte petite trebuiau respinse.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului .
P. întâmpinare, intimații ,reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și invocă excepția de netimbrare a acestuia, excepție ce apare ca rămasă fără obiect de vreme ce tribunalul a admis cererea de ajutor public judiciar și a scutit recurenții de plata taxei judiciare de timbru .
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză ,tribunalul va constata următoarele:
Primul motiv de recurs prin care se invocă nulitatea hotărârii cu motivarea că aceasta a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial este nefondat pentru că așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond în analiza acestei excepții, izvorul pretențiilor vizează garantarea pentru evicțiune a cumpărătorilor – reclamanții din speța de față ,a imobilului apartament situat în municipiul Pitești, jud. Argeș, împrejurare care atrage competența instanței în circumscripția căreia se află imobilul în conformitate cu disp.art. 117 alin.3 C.pr.civ.
În ceea ce privește motivul doi de recurs tribunalul va constata că acesta este întemeiat..
Astfel, deși în considerentele sentinței recurate instanța de fond reține că pârâții vânzători trebuie să garanteze reclamanții pentru evicțiune, iar despăgubirile pentru evicțiune vor fi egale cu valoarea de circulație a imobilului apartament, în cauză nu s-a făcut o expertiză tehnică prin care să se stabilească valoarea de circulație ,instanța de fond înțelegând să se folosească în mod greșit în soluționarea prezentei cauze de concluziile unui raport de expertiză întocmit de expert Grape G. în alte dosare.
Așa fiind, tribunalul apreciază că în cauză se impune efectuarea unei expertize judiciare prin care să se calculeze valoarea de circulație a imobilului apartament la momentul pronunțării sentinței .Întrucât în recurs nu se pot administra alte categorii de probe cu excepția înscrisurilor potrivit art.305 C.pr.civ tribunalul în temeiul art.312 C.pr.civ. ,va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru efectuarea unui raport de expertiză în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului apartament.
De asemenea, în rejudecare instanța urmează să acorde cheltuielile de judecată solicitate ținând seama de termenul de prescripție .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtii C. I. și C. M., împotriva sentinței civile nr 3332/07.04.2014 pronunțată de Judecătoria P. și a încheierilor de ședință pronunțate în dosarul cu nr_, intimati fiind reclamantii P. I., P. M..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
Red A.D.
Tehn D.T. 4 ex
30.01.2015
Jud fond I.C.E.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 467/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
