Contestaţie la executare. Decizia nr. 895/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 895/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 895/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 895/2015
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. A.
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul declarat de intimații M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CURTEA DE ARGEȘ, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, PRIN REPREZENTANT LEGAL împotriva sentinței civile nr.433/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul I. F. C. V. REPREZENTATĂ DE C. V., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 08 12 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 15 12 2015, când deliberând a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ /18 noiembrie 2011 Interprinderea F. C. V. a solicitat anularea somației nr. 3/ 30/ 3/ 2011/_ și a titlului executoriu nr._, ambele din 30 octombrie 2011, precum și a celorlalte acte de executare întocmite ulterior în baza acestora, acte emise de reprezentanții pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș în dosarul execuțional nr. 3202/3/_ /_ al acesteia.
În motivarea contestației s-a arătat că întreprinderea familială a depus, la intimată, declarația fiscală ,,Decont de taxa pe valoarea adăugată nr._/24 octombrie 2011”, conform căreia datora TVA de 2091 lei. În aceeași declarație există și un sold – sumă negativă a TVA din perioada precedentă, în cuantum de 3173 lei, pentru care nu s-a solicitat rambursare. Astfel, intimata are de rambursat TVA în cuantum de 1082 lei, reprezentând diferența, deci actele de executare sunt nelegale.
Prin completarea la contestație depusă la data de 22 decembrie 2011, contestatoarea a precizat că dorește și anularea adresei de înființare a popririi asupra sumelor datorate acesteia de terți, precum și înștiințarea de poprire, primite la data de 20 decembrie 2011.
Contestatoarea a depus la dosar cele 4 acte de executare la care s-a referit în motivarea contestației.
Intimata a solicitat, la data de 10 ianuarie 2012, conexarea dosarului de față la dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, cerere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință pronunțată de instanță la 22 februarie 2012 (f.29).
Intimata a depus și întâmpinare (f. 20-21), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind nefondată. S-a arătat că debitoarea a omis să insereze în acea declarație privind TVA și debitul suplimentar de TVA de 22.501 lei stabilit în sarcina sa prin raportul de inspecția fiscală nr._/31 mai 2011 întocmit de organele de control fiscal. Prin decizia de impunere nr._/20 iulie 2011, debitul suplimentar a fost operat în fișa de plătitor a agentului economic. Această decizie de impunere este în prezent contestată pe rolul Tribunalul Argeș de către contribuabil. Astfel, susținerea contestatoarei că ar avea de recuperat TVA de 1082 lei este eronată, câtă vreme ea nu a operat la rândul 34 din acea declarație debitul suplimentar de TVA stabilit de organele de control.
Intimata a depus la dosar decizia de impunere_/31 mai 2011 și decontul privind TVA din 24 octombrie 2011.
Contestatoarea a mai depus la dosar: contestația formulată la organul fiscal împotriva deciziei de impunere din 31 mai 2011, decizia nr. 346/13 septembrie 2011 emisă în urma acelei contestații și acțiunea în contencios administrativ pentru contestarea acestei decizii.
Prin încheierea de ședință din 22 martie 2012 instanța a suspendat judecata până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ al Tribunalului Argeș, având ca obiect acțiunea în contencios administrativ.
P. a fost repusă pe rol la data de 10 martie 2015, după soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Tribunalului Argeș.
Intimata a mai formulat o întâmpinare după repunerea cauzei pe rol, solicitând respingerea contestației la executare. S-a arătat că litigiul de contencios administrativ a fost soluționat, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 4628/17 noiembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, prin care a rămas ca debitoarea să plătească debitul principal de 22.501 lei, reprezentând TVA restant, înlăturându-se doar accesoriile la acest debit, în sumă de 21.007 lei. Astfel, contestatoarea datorează suma pentru care este executată silit.
Prin sentința civilă nr. 433/05.05.2015, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, s-a admis contestația la executare formulată de reclamanta Întreprinderea F. C. V., împotriva formelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 3202/ 3/ 30/ 3/ 2011/_ al pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, s-a anulat somația nr. 3/_ /_ și titlul executoriu nr._ ambele din 30 octombrie 2011, precum și celelalte acte de executare întocmite ulterior în baza acestora și a fost obligată pârâta la 182 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Interprinderea F. C. V. este executată silit de reprezentanții statului, pe numele acesteia emițându-se somația și titlul executoriu din data de 31 octombrie 2011, pentru recuperarea sumei de 2091 lei reprezentând TVA.
Aceste acte de executare s-au emis în baza titlului de creanță reprezentat de ,,DEC nr._/24 octombrie 2011 (f. 6).
Organul fiscal are obligația să respecte cu strictețe dispozițiile art. 43 C.pr. fisc. cu privire la conținutul actului administrativ fiscal, contribuabilul trebuind să fie lămurit sub toate aspectele în legătură cu un debit imputat. Intimata nu a menționat în titlul executoriu, în mod detaliat, care este documentul prin care s-a evidențiat suma de plată (titlul de creanță - n.n.), folosind în acea rubrică unele prescurtări și constatându-se unele lipsuri, care fac neclară obligația de plată stabilită în sarcina contestatarei.
Reprezentanții intimatei nu au detaliat ce înseamnă acea ,,DEC nr._/24 octombrie 2011” putându-se doar prezuma, cu ajutorul celor menționate de contestatară în cuprinsul contestației la executare, că acel document este decontul de TVA 300 depus de contestatară la organul fiscal și înregistrat sub nr._/24 octombrie 2011 (f. 4-5).
În acel decont, la rubrica ,,sold TVA de plată până la sfârșitul perioadei de raportare” apare cifra 0, deci contestatara nu ar mai fi avut nimic de plată drept TVA către stat. Mai apare în același document că TVA-ul de plată cumulat ar fi fost de 2091 lei, însă contestatara a înregistrat și o diferență negativă de TVA ( de luat de la stat) de 3173 lei. Astfel, se desprinde concluzia, din acel decont ce constituie titlu de creanță, că debitoarea nu ar fi datorat TVA la acel moment, conform declarației sale.
Împrejurarea că organul fiscal a constatat niște diferențe de plată prin raportul de inspecție fiscală nr._/31 mai 2011, în sumă de 22.501 lei, sumă menționată apoi în decizia de impunere nr._/20 iulie 2011, nu prezintă relevanță în cauză.
Executarea silită ce face obiectul prezentei analize a instanței s-a pornit în baza acelei declarații 300 a contribuabilului înregistrată la 24 octombrie 2011, iar din acea declarație nu rezultă că acesta ar fi datorat TVA de 2091 lei.
Pentru acea decizie de impunere ulterioară, în vederea recuperării sumei de 22,501 lei, intimata trebuia să întocmească alte acte de executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, intimații au declarat recurs, criticând-o sub următoarele aspecte:
În mod greșit, instanța de fond a menționat, în dispozitivul sentinței recurate, că dosarul de executare nr. 3202/3/_ /2594 din 31.10.2011 este al ANAF prin DGRFP Ploiești pentru AJFP Argeș pentru că, în realitate, dosarul de executare silită, menționat, aparține Serviciului Fiscal Municipal Curtea de Argeș.
În mod greșit, instanța de fond a reținut, în adoptarea soluției recurate, că nu prezintă relevanță, în cauză, împrejurarea că organele de inspecție fiscală au constatat diferențe de plată prin Raportul de inspecție fiscală nr._/31.05.2011, pentru că în aceste condiții, decontul TVA este incorect întocmit.
În mod greșit, instanța de fond a obligat recurenta-intimată la plata cheltuielilor de judecată, către contestatoare, pentru că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 din Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului.
În recurs, instanța a solicitat, recurentei, să depună la dosar actele care au stat la baza emiterii actelor de executare a contestatoarei, respectiv decizia nr._/24.10.2011, înscrisuri ce s-au depus la dosar, la filele 25-83.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză, tribunalul va constata următoarele:
Prima critică nu este fondată.
Astfel, dacă recurenta aprecia că, din eroare, în dispozitivul sentinței recurate, instanța ar fi menționat că dosarul de executare nr. 3202/3/_ /_ din 31.10.2011 aparține recurentei și nu Serviciului Fiscal Municipal Curtea de Argeș, avea la îndemână o altă procedură de remedierea acestei erori și nu calea de atac.
Și cea de a doua critică este nefondată pentru că, așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, executarea silită ce face obiectul prezentei cauze a pornit în baza declarației 300 a contribuabilului, înregistrată la 24.10.2011, declarație din cuprinsul căreia nu rezultă că acesta ar fi datorat TVA în sumă de 2091 lei.
Împrejurarea că agentul fiscal a constatat niște diferențe de plată, prin raportul de inspecție fiscală nr._/31.05.2011, în sumă de 22.501 lei, sumă menționată în decizia de impunere nr._/20.07.2011, nu prezintă relevanță, în cauză, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pentru acea decizie de impunere, ulterioară, în vederea recuperării sumei de 22.501 lei, recurenta-intimată trebuia să întocmească alte acte de executare.
Și ultimul motiv de recurs, ce vizează obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, este nefondat, deoarece recurenta, fiind parte căzută în pretenții și având culpă procesuală în declanșarea prezentului litigiu, datorează cheltuieli de judecată intimatei-contestatoare.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul ca nefondat.
Obligă recurentii să plăteasca intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Decembrie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
Red. A.D.
Thnred. F.G., 18.12.2015, 2 ex
Jud fond M.-M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3738/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 861/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
