Contestaţie la executare. Decizia nr. 3550/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3550/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 3550/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3550/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de apelanta - intimată D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ARGES împotriva Sentinței civile nr. 4456/22.05.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul S. P., având ca obiect „contestație la executare”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2015, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța, la solicitarea apărătorului intimatului de a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 12.11.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.01.2015 pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, contestatorul S. P., în contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ARGES, a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea somației nr. 3/_ /457 emisă la data de 19.12.2014, precum și a titlului executoriu nr. 3700/19.12.2014.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin actele de executare contestate, organul fiscal de executare a început executarea silită împotriva sa pentru recuperarea unei creanțe in cuantum de 14.865 lei, iar actele de executare emise de organul fiscal sunt netemeinice și nelegale.
A mai susținut că numărul Deciziei ce constituie titlu executoriu și in baza căruia s-a început executarea silita este 62.518/25.09.2014 si nu 62.514/25.09.2014, cum eronat s-a menționat.
La data de 25.09.2014 organul fiscal emite Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 62.518, iar aceasta Decizie de angajare a răspunderii solidare constituie titlu de creanța în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 3 din Codul de procedura fiscala. Conform dispozițiilor art. 141 alin.2 din Codul de procedura fiscala: "Titlu de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege".
Conform dispozițiilor art. 28 alin. 5 din Codul de procedura fiscala "Titlul de creanța se comunica persoanei obligate la plata. Dispozițiile art. 111 alin. 2 sunt aplicabile in mod corespunzător". Dispozițiile art. 111 din Codul de procedura fiscala reglementează scadenta obligațiilor fiscale stabilite de către organul fiscal prin actele administrative fiscale.
A mai arătat contestatorul că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 62.518/25.09.2014 i-a fost comunicata la data de 29.09.2014, iar în aceasta situație, termenul scadent de plata a obligației stabilita prin acest act administrativ fiscal era data de 20.10.2014, așa cum prevăd dispozițiile art. 111 alin. 2 lit. b) din Codul de procedura fiscala.
Astfel, la data de 19.12.2014 organele fiscale de executare au emis acte de executare împotriva acestuia, însă aceste acte de executare sunt nelegale. La data de 19.12.2014, Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 62.518/25.09.2014 era desființata, iar organul fiscal de executare a început executarea silita împotriva acestuia fără sa dețină un titlu executoriu valabil.
A considerat contestatorul că, procedând la executarea silita fără sa existe un titlu executoriu emis împotriva sa, organul fiscal de executare a încălcat dispozițiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura fiscala care dispun: "Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu".
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedura fiscala.
La data de 11.03.2015 contestatorul a depus la dosar cerere adițională(fil.24) prin care a solicitat anularea și a actului de executare reprezentat de adresa de înștiințare privind înființarea popririi nr._/17.02.2015.
La data de 18.03.2015, intimata a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind lipsită de obiect.
În motivare a arătat că prin contestația la executare formulată, contestatorul solicită ca instanța de judecată să dispună prin hotărârea ce o va pronunța desființarea Somației nr.3/_ /457/19.12.2014, precum și a titlului executoriu nr.3700/19.12.2014, precum și a executării însăși.
Potrivit doctrinei și practicii juridice, obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenția concretă a reclamantului și trebuie să fie licit, (să nu vină în conflict cu legea), posibil (reclamantul să nu solicite instanței obligarea pârâtului la ceva ce nu ar fi posibil) și determinat sau determinabil (în fața instanței se rezolvă o neînțelegere concretă, iar nu o problemă de principiu).
A arătat intimata că față de aceste aspecte cererea contestatorului S. P. este lipsită de obiect, depunând în susținere adresa S.C.E.S.P.F.-Â.J.F.P. Argeș, precum și copie de pe adresa nr._/04.03.2015 emisă de S.F.M. Curtea de Argeș din care rezultă sistarea/întreruperea procedurii de executare silită a Deciziilor nr._/25.09.2014 pe numele persoanei fizice C. lonuț B., nr._/25.09.2014 pe numele persoanei fizice C. C. G., nr._/22.12.2014 pe numele persoanei fizice A. G. și deciziei de atragere răspundere solidară nr._/22.12.2014 pe numele contestatorului S. P. (act fiscal nou emis în urma desființării deciziei nr._/25.09.2014).
A menționat că prin cele patru decizii anterior indicate a fost atrasă răspunderea în solidar a acestor persoanele fizice pentru obligațiile fiscale restante ale Asociației Valea Soarelui Nucșoara. Sistarea/întreruperea procedurii de executare silită a intervenit ca urmare a achitării debitului de 14.865 lei, stabilit prin deciziile arătate, de atragere a răspunderii solidare, astfel cum rezultă din adresa nr._/04.03.2015 transmisa de Serviciul Fiscal Curtea de Argeș.
Prin sentința civilă nr. 4456/22.05.2015, Judecătoria Pitești a admis contestația la executare precizată formulată de contestatorul S. P. ,a anulat toate actele de executare emise în dosarul fiscal D915- TRANZ.VINZARE al ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, respectiv titlul executoriu nr. 3700/19.12.2014, somația nr. 3/_ /457/19.12.2014 și adresa de înființare a popririi nr._/17.02.2015 și a obligat intimata ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș la plata către contestator a sumei de 2350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță de judecată a reținut faptul că, prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr._/25.09.2014, emisă de Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș s-a decis angajarea răspunderii solidare a contestatorului, în vederea realizării creanțelor fiscale împotriva Asociației Valea Soarelui, pentru suma de_ lei(fil.32-34).
Decizia a fost comunicată contestatorului la data de 29.09.2014(fil.35).
Această decizie a fost contestată de către contestator la data de 20.10.2014(fil.19).
Prin decizia nr. 171/05.12.2014 emisă de intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI s-a desființat total decizia nr._/25.09.2014 privind angajarea răspunderii solidare a persoanei fizice S. P. cu debitoarea ASOCIAȚIA VALEA SOARELUI NUCȘOARA, pentru suma de_ lei reprezentând venituri din amenzi și emiterea unei noi decizii(act administrativ fiscal )cu respectarea prevederilor art. 27 alin.1 lit.a din OG 92/2003.
La data de 19.12.2014 s-a emis titlul executoriu nr. 3700/19.12.2014(fil.9), pentru suma de_ lei, în care se menționează că documentul prin care se evidențiază suma de plată este Decizia nr._/25.09.2014(corect_, întrucât din adresa nr._/10.12.2014 – fil.31 rezultă că decizia nr._ privește pe numitul C. C. G.).
La aceeași dată s-a emis somația de plată nr. 3/_ /457(fil.10) în baza titlului executoriu nr. 3700/19.12.2014.
La data de 17.02.2015 s-a emis adresa de înștiințare privind înființarea popririi nr._/17.02.2015(fil.46).
Potrivit art.141 alin.11 teza a doua C.pr.fisc., cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege (alin.2).
Titlul de creanță reprezentat de decizia de atragere a răspunderii solidare nr._/25.09.2014 a devenit titlu executoriu, potrivit disp.art. 111 C.proc.fisc., la data de 20.10.2014.
Însă, la data emiterii titlului executoriu nr. 3700/19.12.2014 și somației nr. 3/_ /457, titlul de creanță devenit titlu executoriu era desființat prin decizia nr. 171/05.12.2014, astfel că emiterea acestor acte de executare s-a făcut în mod nelegal, în lipsa titlului, astfel că se impune a fi anulare.
Mai mult, deși decizia nr._/25.09.2014 fusese anulată, iar Serviciul Fiscal Curtea de Argeș a emis o nouă decizie cu nr._/22.12.2014(fil.28), la data de 17.02.2015 s-a emis adresa de înștiințare privind înființarea popririi nr._/17.02.2015, în baza titlului executoriu nr. 3700/19.12.2014.
Ca urmare a desființării acestuia, potrivit celor de mai sus și actele de executare subsecvente urmează a fi desființate.
Faptul că la data de 02.03.2015 debitorul principal a achitat debitul și astfel s-a dispus sistarea executării silite(fil.42) nu are relevanță asupra validității actelor de executare întocmite anterior.
Față de cele expuse mai sus, potrivit disp.art. 172 și urm. din OG 92/2003, instanța a admis contestația la executare și, pe cale de consecință, a anulat toate actele de executare emise în dosarul fiscal D915- TRANZ.VINZARE al ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, respectiv titlul executoriu nr. 3700/19.12.2014, somația nr. 3/_ /457/19.12.2014 și adresa de înființare a popririi nr._/17.02.2015.
Potrivit disp.art. 453 NCPC, a obligat intimata ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș la plata către contestator a sumei de 2350 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ARGES,care a invocat următoarele motive:
Deși a invocat excepția lipsei de obiect a contestației la executare, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții .
Cât privește dispoziția instanței de fond în sensul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum însemnat de 2350 lei, consideră că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 453 C.pr.civ.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuia ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli .
De asemenea, o altă condiție ce se impune a fi îndeplinită ,este ca partea care le solicită să fi câștigat irevocabil procesul. Ori în speță apelanta nu se află într-o asemenea situație . de asemenea nu pot fi reținute în sarcina instituției fiscale nici aspecte privind reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Anunțând și depunând la dosar dovada sistării executării silite în ceea ce îl privește pe contestator, instituția fiscală a recunoscut implicit pretențiile acestuia, prin invocarea rămânerii fără obiect a acțiunii ,atât a instanței dar și contestatorului prin întâmpinare, arătând că instituția fiscală nu se află prin urmare în culpă procesuală .Pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În situația în care, contrar realității faptice prezentate, instanța ar fi apreciat că a căzut în pretenții ,aceasta se impunea să diminueze cheltuielile de judecată solicitate de contestator.
De asemenea,apelanta a criticat întinderea deosebit de mare și nejustificată a cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond în condițiile în care taxa de timbru aferentă unei contestații la executare este potrivit OUG nr. 80/2013,de 200 lei rămânând un onorariu de avocat de 2150 lei – perceput, într-un cuantum excesiv și nejustificat de mare în situația sistării executării silite, a lipsei de obiect a acțiunii formulate ,crin raportare la munca depusă de avocatul contestatorului
Instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp.art. 451 (2)NCPC ,diminuând cheltuielile de judecată prin raportare la munca depusă de avocat și sumele achitate de contestator cu titlu de taxă de timbru.
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
În susținerea excepției lipsei de obiect a contestației la executare,apelanta a invocat adresa nr._/04.03.2015 emisă de S.F.M.Curtea de Argeș din care rezultă sistarea/întreruperea procedurii de executare silită .Astfel cum rezultă din rezoluția de primire a cererii de chemare în judecată ,contestația la executare a fost introdusă la data de 19 .01.2015 și viza acte de executare întocmite anterior acestei date .Prin adresa nr._ din data de 04.03.2015 (fila 28 ),Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice Argeș încetarea procedurii de executare silită a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/22.12.2014 privind pe intimatul-contestator S. P. întrucât creanțele bugetare au fost achitate.Actele de executare contestate prin cererea introductivă de instanță existau,deci,la data introducerii contestației la executare,ceea ce face ca demersul judiciar efectuat de către intimatul-contestator prin introducerea unei contestații la executare îndreptate împotriva acestor acte de executare să fie caracterizat de concretețe din punct de vedere al obiectului contestației la executare.Pentru a se asigura desfășurarea legală a procedurii de executare a executării silite s-a creat contestația la executare ,mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.Intimatul-contestator a recurs la această cale procesuală specifică executării silite în considerarea actelor de executare menționate în cererea introductivă,motiv pentru care nu se poate aprecia că cererea intimatului contestator ar fi fost lipsită de obiect Faptul că ulterior promovării contestației la executare s-a dispus sistarea executării silite nu are relevanță asupra obiectului contestației la executare ,așa cum pretinde apelanta,obiectul acesteia existând ,fiind determinat,ceea ce a făcut ca prima instanță de judecată să analizeze legalitatea actelor de executare prin raportare la momentul întocmirii acestora .Dispunerea măsurii de sistare a executării silite putea pune,eventual, în discuție interesul intimatului-contestator pentru promovarea contestației la executare,neafectând deci obiectul acesteia.
Referitor la faptul că prima instanță de judecată nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de obiect a contestației la executare ,tribunalul constată,pentru argumentele mai sus expuse ,că prin soluționarea pe fond a contestației la executare ,Judecătoria Pitești a avut în vedere ,în mod corect,caracterul neîntemeiat al acestei excepții .
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel care a pus în discuție dispoziția de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată ,trebuie reținute disp. art. 453 alin. 1 C.pr.civ. conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.Textul nu cuprinde vreo condiționare legată de caracterul definitiv sau irevocabil al soluției pronunțate în favoarea părții câștigătoare ,astfel că ,în considerarea dispoziției de admitere a contestației la executare,în sarcina apelantei,parte care a pierdut procesul,s-a stabilit obligația de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de partea potrivnică .
În condițiile art. 452 c.pr.civ., care dispune că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei,intimatul contestator a făcut dovada achitării cu titlu de taxă judiciară de timbru a sumei de 862 lei și cu titlu de onorariu de avocat a sumei de 1488 lei,în total 2350 lei.
Din cuprinsul contestației la executare rezultă că debitul contestat de intimatul-contestator a fost în sumă de_ lei ,astfel că ,prin aplicarea disp. art.10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 (în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei),taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare a fost cea stabilită de prima instanță de judecată,iar nu cea de 200 lei,așa cum a susținut apelanta.
În ceea ce privește onorariul de avocat,conform chitanței depuse la dosar,acesta a fost în cuantum de 1488 lei perceput potrivit mențiunilor de pe chitanță pentru asistență și reprezentare juridică ,redactare/semnare acte și cereri.Așa fiind în cauză nu se impunea a se face aplicarea disp. art. 451 alin. 2 C.pr.civ.,neputându-se reține disproporția vădită între activitatea desfășurată de avocat ,incluzând redactarea și depunerea contestației la executare,reprezentarea părții și onorariul perceput sau între valoarea sau complexitatea cauzei și acest onorariu.
Invocarea excepției lipsei de obiect a contestației la executare pentru sistarea executării silite nu echivalează cu recunoașterea avută în vedere de disp. art. 454 C.pr.civ.,relevant fiind faptul că apelanta a solicitat respingerea contestației la executare ,iar nu admiterea pentru a se putea reține că ar fi achiesat la pretențiile intimatului-contestator.
Pentru toate aceste considerente,constatând că prima instanță de judecată a pronunțat o sentință legală și temeinică ,în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca fiind nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - intimată D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI - PRIN ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE ARGES cu sediul în P., ., jud. Argeș împotriva Sentinței civile nr. 4456/22.05.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimat fiind contestatorul S. P. cu domiciliul în P., .. 23, jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, A. A. | |
Grefier, I. B. |
Red./Tehn.S.I.T.
23.11.2015 / 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3963/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 899/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
